Electroliza si metode de obtinere a combustibilului

viitorului

Ce este electroliza?

Daca e sa vorbim de cuvintul “electroliza”- acesta ar insemna: “lisis”- descompunere, “electro”-

curent, si, prin urmare:
Procesul de oxido-reducere care are loc la electrozi la trecerea curentului electric continuu prin
solutia sau topitura unui electrolit se numeste electroliza.
Electrolit–substanta chimica care se poate descompune sub influenta unui curent electric.
Cu acest scop se folosesc asa-numitele “bai de electroliza”.
In procesul electrolizei energia electrica se transforma in energie chimica, adica in energia
substantelor formate.
Fomenul dat este complex si consta in urmatoarele:
daca introducem 2 electrozi in solutia sau topitura unui electrolit si-i vom uni catodul (-) si
anodul (+) unei surse de curent electric continuu, atunci, sub actiunea cimpului electric are loc
cit migratia ionilor cu sarcina pozitiva (cationi) catre catod si a ionilor cu sarcina negativa
(anioni) spre anod, cit si neutralizarea acestora. La catod cationii aditioneaza electroni si se
reduc. Anionii, apropiindu-se de anod, cedeaza electronii si se oxideaza.
Catodul este un reducator puternic, iar anodul – oxidant.
Atomii transformati in procesul de electroliza se pot depune ca atare pe electrod sau pot
reactiona: cu moleculele dizolvantului, cu electrodul, sau intre ei. Se formeaza astfel produsi
secundari ai electrolizei.
Produsele electrolizei depind de natura si concentratia electrolitului, de natura anodului si de
densitatea curentului electric.
In continuare se vor analiza, in majoritate, fenomenele ce au loc la electroliza sarurilor.
Electrozii pot fi insolubili (C-carbune, Pt) si solubili (toate celelalte).
Astfel, deosebim doua tipuri de electroliza: a topiturilor si a solutiilor

Electroliza apei
Experimental s-a constatat ca prin electroliza apei acidulate se obtine hidrogen si oxigen. Deci in
solutie sint prezenti ionii proveniti prin ionizarea apei si a acidului.
2H2O-H3O + HO –s-au simplificat
Tinand seama de faptul ca electrodul negativ, catodul, are tendinta de a ceda electronii, iar
anodul (+) are tendinta de a acepta electroni, procesele mai pot fi scrise sub forma:
(-)2H2O+2e-H2(g)+2HO
(+)2H2O- O2(g)+4H + 4e
Deci la catod se degaja hidrogenul iar la anod oxigenul.
S-a prezentat o pila de combustie ce permite transformarea energiei chimice in energie
electrica prin arderea hidrogenului in oxigen. Prin utilizarea pilelor de combustie hidrogenul
devine combustibilul viitorului, iar apa este purtator de energie .
Hidrogenul sub forma de gaz, poate fi transportat prin conducte.
Dar hidrogenul poate fi pastrat fie din in rezervoare subterane, ca gaz, fie sub forma solida, ca
hidruri. In acest mod problema stocarii energiei devine mai simpla.
Hidrogenul este utilizat la consumatori, rezultatul fiind vaporii de apa care apar in urma arderii
lui. Vaporii se ridica in atmosfera, iar apoi se condenseaza, cazind din nou pe pamant in apa
marilor si a oceanelor.
Deci, in afara de faptul ca hidrogenul permite stocarea energiei,el evita poluarea atmosferei.
Se preconizeaza ca energia electrica necesara producerii hidrogenului si oxigenului in celule de
electroliza sa provina din energia nucleara sau prin conversie directa din energie solara. Intrucat
electroliza are multiple aplicatii, este deosebit de important cunoasterea aspectului cantitativ al
fenomenului, deci a legilor ce il guverneaza.
Deci echivalentul electrochimic prezinta masa de substanta depusa la electrod atunci cand prin
solutie trec o sarcina electrica egala cu unitatea.
Pentru a stabili relatia dintre masele diferitelor metale care sant depuse la electrod atunci cand
prin solutie trece aceeasi sarcina electrica, se considera o experienta similara celei efectuate de
catre Faraday.
Se considera trei celule electrolitice continind solutii de azotat de argint, sulfat de cupru,
respectiv clorura de fier. Prin cantarire s-a determinat masa electrozilor inerti. Pentru ca prin
toate celulele sa treaca un curent de aceeasi intensitate se conecteaza celulele in serie.

Metode de obtinere a combustibilului viitorului

Etanolul si uleiul, primele progrese

Primul rezultat al studiilor combustibililor regenerabili, care parea sa fie agreat de industrie, a
fost etanolul. El se poate obtine ca si tuica, prin fermentarea unor materii vegetale diverse, de
la corcoduse sau porumb, pana la resturi de material lemnos din industria de mobila.
Amestecul de benzina cu etanol era, in mod cert, mai putin poluant, dar s-a dovedit a fi mult
prea coroziv pentru unele componente ale motorului. Apoi s-au inventat uleiurile combustibile,
produse din rapita, floarea-soarelui sau palmieri cultivati special. Dar nici ele n-au intrunit
calitatile necesare, desi se parea ca sunt foarte bune pentru motoarele diesel. Calculele au
aratat ca producerea plantelor necesare extragerii uleiului biocombustibil ar fi impus scoaterea
unor suprafete intinse din circuitul agricol, fapt care ar fi redus in mod semnificativ productia de
alimente la nivel mondial. Sa produci ulei combustibil, dar sa rabzi de foame nu putea fi o
solutie.
HIDROGENUL-COMBUSTIBILUL VIITORULUI

Infrastructura necesara in cazul hidrogenului in stare gazoasa este cea mai costisitoare si cea
mai complicata dintre toate alternativele prezentate, acesta solicitand o presiune chiar mai
mare decat cea a biogazului.
Principala problema ridicata de sursele de energie reutilizabile, este stocarea. Energia electrica
este de obicei utilizata ca atare, iar pentru stocarea ei exista deja solutii. In ce priveste energia
solara si eoliana, insa, stocarea acestor forme de energie pentru :
Hidrogenul poate stoca energie tot asa cum produsele petroliere stocheaza energie.
“Purtator de energie”. Sursa primara de energie poate fi orice sursa reutilizabila, de exemplu a
vantului, biomasei sau altele, dar avantajul utilizarii hydrogenului ca mediu de stocare este ca
vom putea utiliza energia stocata de acesta pentru aplicatii mobile (auto, aviatie etc).
Greutatea specifica este de 0.09g/l, de 14.4 ori mai usor decat aerul.
Hidrogenul se condenseaza la -252.77°C iar greutatea specifica a hidrogenului lichefiat este de
71 g/L, ceea ce ii confera cea mai mare densitate de energie pe unitatea de masa intre toti
combustibilii si purtatorii de energie: 1 kg de hidrogen contine la fel de multa energie ca si 2.1
kg de gaze naturale sau 2.8 kg petrol.
Densitatea de energie pe unitatea de volum a hidrogenului lichefiat este un sfert din cea a
petrolului si o treime din cea a gazelor naturale
Avantaje ecologice
Arderea hidrogenului in motoare cu combustie interna sau turbine de gaze produce emisii
neglijabile de noxe.
Daca este folosit in baterii celulare de joasa temperatura ex PEMFC emisiile pot fi reduse la
zero. In procesul de generare a energiei din hydrogen si aer sau oxygen singurul produs de
reactie este apa distilata.
In baterii celulare de temperatura inalta, emisiile sunt de o suta de ori mai mici decat in
termocentrale conventionale.

Obtinerea hidrogenului.
Hidrogenul nu poate fi gasit in natura in stare pura, adica in starea in care poate fi folosit ca
purtator de energie), deci nu poate fi exploatat la fel ca petorolul sau carbunele. Deoarece
trebuie extras din compusi chimici, oamenii de stiinta il denumesc “purtator de energie
secundar”.
Cel mai cunoscut compus este apa, ce contine doi atomi de hydrogen si unul de oxygen, dar
exista si alte substante ce contin hydrogen, de exemplu metanul, care contine un atom de
carbon si 4 atomi de hydrogen. Biomasa este un alta exemplu de continut bogat in carbon si
hydrogen.
Indiferent de sursa din care extragem hidrogenul, este nevoie de un process de obtinere si
acesta presupune un consum de enrgie.
Marele avantaj, insa este ca pentru generarea hidrgoenului nu este strict necesar sa utilizam
energie provenita din combustibili fosili. Energie eoliana, solara sau a apelor….
Productia de hidrogen nu este ceva de data recenta. In fiecare an, cca 500 miliarde de metri
cubi de hydrogen sunt produsi, stocati, transportati si utilizati, cu precadere in industria chimica
si petrochimica. Cea mai mare parte insa este obtinuta ca un produs secundar din prelucrarea
combustibililor fosili (petrol si gaze naturale).
Electroliza, adica obtinerea hidrogenuli din apa este in present, precum si in viitorul apropiat,
singurul process cu aplicabilitate practica. Deocamdata, din punct de vedere economic,
electroliza este o alternativa buna numai in acele tari in care exsita mari hidrocentreale,
deoarece foloseste energie electirca, adica tot un purtator secundar de energie, care trebuie sa
fie obtinuta ieftin.
Hidrogenul permite utilizarea energiei provenite din surse regenerabile, jucand rolul unui
combustibil pentru autovehicule sau combustibil in care produc energie electrica sau termica.
In viitor oricine va putea conduce sau gati folosind hydrogen generat din energie solara sau
eoliana. In particular, hidrogenul este singurul purtator de energie (agent energetic) care face
posibila propulsarea aeronavelor folosind energia solara.
In privinta mijloacelor de transport, hidrgoenul poate servi drept combustibil pentru aproape
orice autovehicul.
Cercetatorii americani au descoperit o metoda de a „dresa” anumite tipuri de alge, astfel incat
ele sa elimine, in mod natural, cantitati sporite de hidrogen. Revista „New Scientist” prezinta
rezultatele oamenilor de stiinta din cadrul Laboratoarelor Argonne, care au reusit ca, prin
stimularea chimica a unei enzime, sa determine mai multe specii de plante unicelulare sa
produca de zece ori mai mult hidrogen decat in mod normal.
Nevoia de combustibili care sa polueze cat mai putin atmosfera a impus directionarea unor
importante fonduri alocate cercetarii si catre domeniul biochimiei. Oamenii de stiinta au venit
cu mai multe oferte de biocombustibili, dar producerea lor la scara industriala s-a dovedit a fi
paguboasa pentru economia planetei.
Motorul cu hidrogen, solutie de viitor
Cum din arderea hidrogenului rezulta, pe langa energie, numai vapori de apa si niciun gaz
poluant, visul de a realiza masini alimentate cu hidrogen a fost unul dintre cele mai vechi.
Problemele care au stat in calea acestei solutii au fost, dintotdeauna, doar doua: siguranta in
exploatare a motoarelor si costul ridicat al producerii pe scara industriala a hidrogenului pur.
Solutia gasita de ingineri a fost motorul electric hibrid, care isi produce singur curent electric
prin arderea controlata a moleculei de hidrogen. Acest motor inlatura riscul unei explozii
accidentale. Realizarea lui utilizeaza intreaga experienta acumulata in producerea motoarelor
electrice si presupune doar adaugarea unei butelii de hidrogen si a generatorului format din
celule de combustie. Prin urmare, nu mai era nevoie decat de gasirea unei metode cat mai
ieftine de a produce hidrogen.
Metodele clasice, prea costisitoare
Desi hidrogenul constituie cam 75% din masa intregului Univers, fiind principalul element
component al stelelor, pe Pamant el se gaseste rar in stare pura. Procedeul industrial de
obtinere a hidrogenului este oxidarea catalitica a metanului. Metoda nu poate fi considerata de
viitor, pentru ca presupune folosirea unui combustibil fosil si, in plus, importante cantitati de
energie, intrucat vaporii de apa nu reactioneaza cu metanul decat la temperaturi de peste 700
de grade Celsius.
O alta metoda este descompunerea apei, in hidrogen si oxigen, prin electroliza. Si acest
procedeu necesita cantitati imense de energie electrica si nu poate fi viabil decat in ipoteza ca
vom avea, la un moment dat, suficient curent electric, produs – sa zicem - cu ajutorul
centralelor nucleare. Varianta gasita de biologi, si anume aceea de a pune microorganismele sa
lucreze pentru noi, este insa mult mai ieftina, intrucat nu necesita decat apa si lumina solara.
Hidrogenaza, enzima care produce hidrogen
Cercetatorii Laboratoarelor Argonne, gestionate direct de Departamentul American al Energiei,
au reusit sa stimuleze chimic o enzima ce intra in componenta algelor, numita hidrogenaza, si
au obtinut astfel hidrogen in urma cunoscutului proces de fotosinteza. Algele folosite sunt
plante unicelulare care produc, in mod natural, cantitati infime de hidrogen in timp ce isi extrag
energia din lumina soarelui.
David Tiede, unul dintre inventatorii metodei de manipulare chimica, spune ca algele produc
hidrogen ca sa se apere de radicalii liberi rezultati in urma fotosintezei, care altfel le-ar oxida
parti vitale ale celulei. Dar, daca hidrogenaza este stimulata chimic, alga produce mai mult
hidrogen, iar acesta poate fi captat, daca planta creste intr-un recipient transparent.
Pentru a produce cantitati cu adevarat industriale, savantii au fost nevoiti sa simplifice acest
proces. Ei au reusit reproducerea, cu mijloace biologice cat mai simple, a reactiei de
fotosinteza. Prin introducerea hidrogenazei intr-o cultura de proteina sintetica asemanatoare
cu cea a plantelor verzi, s-a obtinut de sute de ori mai mult hidrogen decat prin simpla inmultire
a algelor. Profesorul Thomas Rauchfuss, de la Universitatea din Illinois, este unul dintre expertii
mondiali ai manipularii enzimelor si a fost cel care a propus tipul exact de proteina sintetica
necesar. „Cultivarea algelor modificate genetic, in care s-a introdus proteina sintetica, s-a
dovedit a fi extrem de stabila. Algele nu degenereaza si nu revin la specia anterioara.
Procesul are o multime de beneficii in comparatie cu obtinerea altor plante din care se extrag
biocombustibili. Algele pot fi crescute in recipiente transparente plasate in desert sau pe
acoperisul caselor. Ele nu au nevoie de teren si nu intra in competitie cu productia de
alimente”, precizeaza Rauchfuss. Biologii au studiat si cateva tipuri de bacterii care pot produce
hidrogen, dar algele, fiind plante, pot fi manipulate fara unelte speciale si fara niciun risc pentru
oameni.

» „Hidrogenul produs de alge prin fotosinteza este, in mod garantat, cel mai ieftin si mai eficient
combustibil regenerabil“ David Tiede,
cercetator principal al Departamentului Energiei, din SUA.

Biouzina de hidrogen costa foarte putin

Pentru a umple o butelie cu hidrogen de 30 de litri sunt necesare trei-patru recipiente de sticla,
asemanatoare damigenelor de la noi, pe fundul carora se plaseaza un strat de cativa milimetri
de alge. Peste ele se pune apa, iar damigenele, expuse la soare, sunt inchise cu dopuri
strapunse de furtune, pentru a capta gazul.
Sigur, e nevoie si de o instalatie de racire-comprimare, capabila sa introduca hidrogenul in
butelie, dar costurile intregii instalatii sunt minime si la indemana oricui. Savantii au numit
aceasta miniuzina „fotobioreactor”, dar ea este la fel de simpla precum instalatiile artizanale de
produs tuica si, in plus, e mai putin periculoasa. Cercetarile se extind acum, prin verificarea
calitatilor de producatori de hidrogen a mai multor tipuri de alge, dar se estimeaza ca intregul
sistem, cu prima doza de alge necesara pornirii, nu va costa mai mult de 10.000 de dolari, dupa
ce va fi realizat la scara industriala.
In loc de a merge pe calea nucleara, mult mai riscanta si mai costisitoare, specialistii indieni au
realizat hidrogen prin pulverizarea de apa peste zgura de otel topit, aflat in locul sau de
fabricatie. La temperatura de 2900 F, moleculele de apa incep astfel sa se imprastie, obtinandu-
se hidrogen si oxigen.
Prin aceast proces, se genereaza 70% hidrogen pur, care ar putea fi folosit pentru a da putere
plantelor. Compania poate vinde metoda pe piata deschisa sau o poate folosi pentru a alimenta
vehiculele cu celule de combustibil. Este vorba despre programul de revolutionare a
transportului rutier prin folosirea de vehicule cu consum mic de energie si care nu emit
poluanti.