Pilă de combustie alcalină

O pilă de combustie alcalină (engleză alkaline fuel cell — AFC), cunoscută

după numele inventatorului său, Francis Thomas Bacon, și ca pilă Bacon, este un
tip de pilă de combustie care a fost utilizată la navetele spațiale.[1] Aceste pile
consumă hidrogen și oxigen pur, producând electricitate, căldură și apă potabilă.
Sunt printre cele mai eficiente pile de combustie, având un randament de c. 60 %.
În anii 1960 NASA a folosit acest tip de pile în Programul Apollo și pentru naveta
spațială.

Funcționare
Pila produce curent printr-o reacție de oxido-reducere (redox) între hidrogen și
oxigen. La anod, hidrogenul este oxidat, reacția fiind:

producând apă și eliberând electroni. Electronii parcurg un circuit extern (circuitul

de sarcină) și ajung la catod, reducând oxigenul prin reacția:

care produce ioni hidroxil. Aceștia migrează prin electrolit spre anod, unde întrețin
reacția de acolo. Reacția netă consumă o moleculă de oxigen și două molecule de
hidrogen în producerea a două molecule de apă. Electricitatea și căldura se
formează ca produse secundare ale acestei reacții.
Contrar pilelor de combustie acide, apa se formează la anod. În plus, la catod
se consumă apă, care trebuie furnizată. Procedeul obișnuit este de a construi
electrozi impermeabili la apă și a furniza apa prin electrolit. O parte din apa
formată la anod este consumată la catod, iar restul este evacuată cu excesul de
hidrogen. Apa evacuată trebuie separată din hidrogen, ceea ce necesită
echipamente adecvate.

Construcție
Cei doi electrozi sunt separați de un strat ceramic poros saturat cu o soluție
apoasă alcalină, cum ar fi hidroxidul de potasiu (KOH). Soluțiile alcaline apoase
formează cu dioxidul de carbon (CO2), carbonat de potasiu (K2CO3) via ionii de
carbonat (CO32–):
Ionii de hidroxil reacționează și ei cu CO2 formând ioni de carbonat CO32–:

Prezența ionilor CO32– „otrăvește” pila. Otrăvirea este de două feluri: permanentă
și reversibilă. Blocarea porilor din catod prin precipitarea K2CO3 nu este
reversibilă. Asta poate duce la inundarea electrozilor. Ionii de CO32– consumă nu
numai KOH din soluție, ci și ionii de OH– ceea ce produce reducerea
conductivității ionice a electrolitului, însă procesul poate fi reversibil prin
readucerea KOH la concentrația sa inițială. O metodă alternativă implică pur și
simplu înlocuirea KOH care readuce pila în starea inițială. Din această cauză,
pilele de combustie alcaline funcționează de obicei cu oxigen pur (cum este cazul
la aplicațiile spațiale), sau cel puțin cu aer purificat, ceea ce necesită prezența în
instalație a unui scruber care să curețe cât mai mult posibil dioxidul de carbon.
Cerințele de generare și stocare a oxigenului scumpesc aceste pile.

Avantaje și domenii de utilizare

Pilele de combustie alcaline pot lucra în domenii largi de presiune și temperatură,
de 2,2–45 bar și 80–220 °C. Au un randament mare, de c. 60 % datorită vitezei
reacțiilor din electrolitul alcalin. În special reacția O2 → OH– este mult mai ușoară
decât reducerea oxigenului în pilele acide, cum ar fi PMEFC, PAFC sau SOFC, ca
urmare pierderile de tensiune datorită energiei de activare a acestei reacții sunt
foarte mici. Cinetica chimică rapidă a pilelor alcaline permite folosirea unor
catalizatori ieftini, ca fier, cobalt sau nichel la anod, unde este oxidat
combustibilul, respectiv argint sau ftalocianină de fier la catod în locul platinei,
rezultând un preț redus al pilei.
Deși acest tip de pile de combustie a fost folosit pe larg în tehnica spațială,
folosirea lor la autovehicule este sporadică.