C7

5. PRELUCRAREA PRIMARĂ A MATERIILOR PRIME PENTRU EXTRACŢIA

ZAHĂRULUI

6. SPĂLAREA SFECLEI DE ZAHĂR

 Necesitate;
 Metode ;
 Utilaje;
 Consum de materiale.

Spălarea sfeclei de zahăr este o metodă finală de îndepărtare a

impurităţilor aderente care au rămas pe /cu sfecla după operaţiile de curăţire.
Operaţia este necesară deoarece unele impurităţi aderente şi cele care au
rămas în cutele rădăcinii, nu au putut fi îndepărtate la operaţiile anterioare.
Dacă acestea ar rămâne pe sfeclă, organele de lucru ale maşinilor de tăiat s-ar
uza repede sau chiar s-ar distruge, iar calitatea produselor finale (zahăr,
melasă, borhot) ar scădea.
Particulele de impurităţi minerale, anorganice sau organice (praf, nisip
etc.) s-ar depune pe suprafeţele interioare ale conductelor şi recipientelor sau
pe suprafeţele schimbătoarelor de căldură colmatându-le. Aceasta ar
determina micşorarea secţiunilor de curgere şi ar înrăutăţi schimbul de căldură
cu toate consecinţele negative.
Cantitatea de apă pentru spălare este de cca.40 kg/100 kg sfeclă şi
depinde de tipul maşiniii şi principiul de funcţionare.
Masinile pentru spălat sfeclă pot fi:
- masini de spălat cu trei sau patru compartimente (cuve cu arbori şi braţe
elicoidale );
- masini de spălat cu tamburi rotativi cu două sau trei zone ;
- maşini de spălat cu rulouri şi jeturi de apă.

Capacitatea de lucru a maşinilor se determină pentru compartimentul cu

cel mai mic volum şi cel mai mare timp de spălare cu relaţia:
V (1)
 
Q
m
s
unde, V–volumul compartimentului [m 3];
φ-coeficientul de umplere (0,84-0,9);
ρ-masa specifică a sfeclei/unitatea de volum, [kg/m3];
τs- timpul de spălare.
Obs. Pentru o fabrică de zahăr, calculul se face în tone sfeclă /24h.

1
7. MĂRUNŢIREA MATERIILOR PRIME PENTRU EXTRACŢIA ZAHĂRULUI

Mărunţirea materiilor prime pentru extracţia zahărului este

operaţia prin care se urmăreşte aducerea acestora într-o anumită stare
şi formă care să se creeze condiţiile necesare şi optime ca zahărul
dizolvat în sucul medular sau celular, să poată fi extras prin unda
dintre metodele specifice: prin dizolvare şi antrenare cu apă caldăîn
cazul trestiei sau prin difuziune în cazul sfeclei de zahăr.
Operaţia de mărunţire urmăreşte majorarea suprafeţei de transfer
termic şi de masă respectiv de contact dintre materia primă şi mediul
de extracţie, astfel încât extracţia zahărului să se facă cât mai avansat
iar timpul alocat acestei operaţii să fie cât mai mic.
Majorarea suprafeţei de transfer se poate face prin mărunţire sau
tăiere. În cazul trestiei operaţia se face prin concasare urmată de
strivire, iar în cazul sfeclei, prin tăiere sub formă de tăiţei cu
profiluri şi dimensiuni bine definite.
Mărunţirea prin concasare urmată de strivire se poate utiliza în cazul
trestiei de zahăr deoarece tulpina trestiei are o structură fibroasă. Ea
prin mărunţire formează o masă permeabilă filtrantă care permite o
bună circulaţie mediului de extracţie. De aceea în cazul trestiei,
circulaţia mediului de extracţie (apa împreună cu sucul medular) se
realizează gravitaţional printre fibrele celulozice, dizolvând şi
antrenând zaharoza pe baza diferenţei de concentraţie. În prima fază
sucul medular este evacuat prin presare – strivire, iar în faza a doua şi
următoarele, prin antrenare cu apa de extracţie sau cu un suc diluat a
cărui concentraţie creşte în contracurent.
Mărunţirea sfeclei de zahăr este o operaţie mult mai pretenţioasă
datorită structurii interne a rădăcinii şi a celulelor unde se găseşte
dizolvată zaharoza. Mărunţirea prin strivire permite obţinerea unei
suprafeţe de transfer termic şi de masă mare, un grad de extracţie
mare dar consumul energetic specific este mare (J/kg sfeclă), masa de
fragmente nu este permeabilă şi elastică, iar soluţiile rezultate şi
anume zeama de difuziune va avea o puritate redusă. O puritate redusă
face dificilă separarea zaharozei prin mijloacele clasice şi anume,
purificare calco-carbonică, fierbere – concentrare, – cristalizare,
separare prin centrifugare.
Ca urmare a cercetărilor efectuate în acest domeniu, s-a constatat că
mărunţirea prin tăierea este ceea mai bună metodă din punct de vedere
energetic. Tăierea sub formă de tăiţei cu profil transversal în V (jgheab)
conferă următoarele avantaje:
  suprafaţa de transfer termic şi de masă este mare (suprafaţa totală
de schimb de substanţă);
 masa de tăiţei este permeabilă, elastică, nu formează o structură
compactă şi permite o bună circulaţie a mediului de extracţie
(zeama de difuziune);
 zeama de difuziune are o puritate ridicată (depinde şi de calitatea
sfeclei);
 tăiţeii epuizaţi (borhotul rezultat) pot fi prelucraţi uşor (prin
presare pentru recuperarea procentelor de zaharoză rezidual şi prin
uscare).
În urma multiplelor cercetări în acest domeniu s-a constatat că
tăierea sfeclei tăiţei sub formă de jgheab deoarece acest profil permite
obţinerea unei suprafeţe mari de transfer de substanţă. Forma de
jgheab mai asigură o bună circulaţie a mediului de difuzie şi o separare
uşoară a tăiţeilor epuizaţi aceştia rămânând elastici şi după difuzie.

Fig.1 Forma şi dimensiunile tăiţeilor de sfeclă

Forma tăiţeilor este realizată prin prelucrarea corespunzătoare a

cuţitelor. Profilarea cuţitelor se realizează prin frezare (cuţite tip Konigsfeld,
Cizek etc) sau prin ambutisare din tablă de oţel (cuţite tip Goller). Cele două
tipuri de cuţite sunt prezentate în fig.2

Fig. 2 Forma şi profilul cuţitelor; a.Konigsfeld, b.Goller

Maşini de tăiat sfeclă

Pentru tăierea sfeclei de zahăr se utilizează trei tipuri de maşini
de tăiat:
 de tip centrifugal;
  cu disc orizontal;
 cu rotor vertical.

Oricare ar fi tipul maşinii, cuţitele au acelaşi profil, diferă doar lungimea

şi modul de dispunere pe elementele portcuţit.
În funcţie de tipul maşinilor de tăiat, cuţitele se montează în
casete care se amplasează în locaşuri port cuţit la maşinile de tăiat de
tip centrifugal sau cu disc orizontal (fig.3.a,b) sau pe bare în cazul
maşinilor cu tambur vertical (fig.3.c)

Fig.3. Modul de dispunere al cuţitelor:

a- portcuţit cu cuţit Konigsfeld; b- portcuţit cu cuţit Goller;
c- portcuţit pe bară.

Aprecierea calitativă a procesului de tăiere se face cu ajutorul

cifrei lui Silin, cifra suedeză sau a procentului de impurităţi.
Cifra lui Silin reprezintă lungimea exprimată în m a 100g de tăiţei
detaşaţi şi puşi cap la cap . În mod curent, cifra lui Silin este cuprinsă
în limitele 8...16 dar poate ajunge şi la 20, depinzând de tipul maşinii
de tăiat şi de necesitatea instalaţiilor de difuziune pentru care sunt
destinaţi.
Cifra suedeză elaborată de Bjerkhog numită şi “factorul de tăiţei”
reprezintă raportul tăiţeii mai lungi de 5 cm şi cei mai scurţi de 1 cm
raportat la un eşantion de tăiţei prelevaţi aleatoriu de la maşinile de
tăiat. Se consideră satisfăcătoare o cifră suedeză cuprinsă între 15 şi
30. În concordanţă cu aceasta se poate determina şi procentul de
rebuturi ca fiind raportul dintre masa tăiţeilor cu lungimea mai mică de
1 cm şi masa totală a unui eşantion de tăiţei

Dintre maşinile de tăiat sfeclă, cele cu rotor vertical (fig.s-au

impus datorită capacităţii foarte mari de lucru 800 - 2000 t/24h
 Fig.3 Maşina de tăiat cu rotor vertical: 1- jgheab de alimentare; 2- melc de
uniformizare; 3- rotor;4- portcuţit;
5- patină (virgulă); 6- sistem de acţionare (motoreductor); 7- prinzător pietre cu
sistem de protecţie; 8- carcasă cu capac de vizitare; 9- jgheab evacuare tăiţei