CURSUL 9

FENOMENE DE TRANSPORT
SEDIMENTAREA SISTEMELOR MONODISPERSE ETEROGENE ÎN CÂMP
CENTRIFUGAL

Generalităţi privind centrifugarea

Dacă procesul de separare se efectuează în câmp centrifugal în locul câmpului gravitaţional,

atunci în ecuaţia lui Stokes, în locul acceleraţiei gravitaţionale apare acceleraţia centrifugală, care
nu este constantă, aceasta creşte odată cu distanţa măsurată de la particulă şi până la axa de rotaţie a
rotorului. Ccentrifugile de sedimentare utilizează forţa centrifugă pentru a accelera procesul de
sedimentare. Prin efectuarea mişcării de rotaţie, viteza de sedimentare poate fi mărită de câteva mii
de ori, comparativ cu sedimentarea în câmp gravitaţional. În unele aplicaţiile în care se utilizează
centrifugile, viteza de sedimentare statică este de 10-9 – 10-4 m/s. Pentru a accelera acest proces, se
aplică forţe de 500 – 30000 mai mari faţă de acceleraţia gravitaţională.

În concordanţă cu legea lui Stokes,

dx 2 d p  d0
v    g  r2
dt 9 
viteza de sedimentare este influenţată direct proporţional de diferenţa între densitatea particulelor şi
cea a mediului de dispersie, de pătratul razei particulelor şi de acceleraţia gravitaţională şi invers
proporţional de vâscozitatea mediului de dispersie. Aşadar, sedimentarea în câmp gravitaţional nu
se poate aplica decât sistemelor cu grad de dispersie mic.
În unele situaţii dimensiunea particulelor este foarte mică ceea ce înseamnă o viteză de
sedimentare mică sau un timp lung necesar pentru sedimentare. O posibilitate de a creşte viteza de
sedimentare constă în creşterea acceleraţiei. Dar, deoarece acceleraţia gravitaţională este constantă
în anumite condiţii, pentru sedimentarea sistemelor cu grad de dispersie mare Dumanski propune
utilizarea centrifugii (1912).
De obicei, o centrifugă poate lucra la un anumit unghi fix de înclinaţie faţă de axa verticală
sau la un unghi variabil.
În figura 1 este reprezentată schematic o centrifugă ce operează la un unghi fix de înclinaţie
a tubului faţă de axa verticală.

Figura 1. Schema de principiu a sedimentării în câmp centrifugal

Prin acest design al centrifugii, de rotorul acesteia sunt legate mai multe tuburi de
centrifugă. Condiţia de operare constă în egalarea maselor a două tuburi centrifugale în care se află
aceeaşi cantitate de lichid ce urmează a fi separat şi care se află poziţionate la un unghi de 180 faţă
de axa de rotaţie.
1
 Figura 2. Centrifuge cu unghi de înclinaţie fix

Se consideră un tub de centrifugă cu lungimea l0 (m) şi o arie în secţiune A (m2) umplut cu

un lichid cu densitatea 0 (kg / m3) până la o înălţime de 1 m. Se consideră că lichidul din tub
conţine o suspensie de particule sferice cu raza r (m) şi densitatea p (kg / m3).
Tubul este imersat în centrifugă şi se începe operaţia de separare. Odată ce rotorul începe
mişcarea de rotaţie în jurul propriului ax, asupra lichidului dar şi a particulelor din lichid acţionează
o forţă centrifugală aparentă, împingând atât lichidul cât şi particulele suspendate spre capătul
tubului.
Forţa centrifugă (Fc) acţionează asupra particulelor din mediul lichid, având ca rezultat
deplasarea acestora la distanţă mare faţă de axa de rotaţie şi formarea unui depozit solid la baza
tubului de centrifugare. Aceată forţă are acelaşi rol ca şi forţa gravitaţională în cazul sedimentării în
câmp gravitaţional.
De asemenea, asupra particulei acţionează şi forţa ascensională (Fa) care are sens opus forţei
centrifuge deci spre axa de rotaţie a centrifugei.
O altă forţă care acţionează asupra particulei, este forţa de frecare vâscoasă (F v), care se
opune deplasării particulei, şi este orientată tot spre axa de rotaţie.

Figura 3. Forţele care acţionează asupra particulei în timpul centrifugării

Clasificarea centrifugilor

Centrifugile se pot clasifica după gradul de mobilitate al tubului, după viteza de rotaţie, după
scopul utilizării etc.

În funcţie de mobilitatea tubului

În funcţie de mobilitatea tubului centrifugile au tub aflat la un unghi fixat sau tub oscilant.
În cazul rotorului cu tub aflat la unghi fix, numai meniscul lichidului se orientează la un
unghi de 90° faţă de axa de rotaţie a rotorului – acesta este un motiv pentru care tuburile de
centrifugă fără dop nu se vor umple cu lichid mai mult decât nivelul recomandat, în caz contrar
există posibilitatea ca lichidul să curgă din tub în timpul centrifugării.
În cazul rotorului cu tub oscilant, la repaus, tubul se află în poziţie verticală iar meniscul
lichidului este la 90° faţă de verticală. În timpul accelerării rotorului, tubul şi meniscul lichidului se
reorienteză la un unghi de 90° faţă de axa de rotaţie a rotorului.
2
 Figura 4. Centrifugare cu tub oscilant

În cazul centrifugilor cu tub de centrifugare oscilant, forţa centrifugă relativă (FCR) din tub
creşte liniar odată cu creşterea razei, astfel încât este important de ştiut dacă un rotor este adecvat
din punct de vedere al geometriei tubului faţă de axa de roataţie, pentru separarea unui tip anume de
particule.

Figura 5. Modificarea razei de centrifugare la cazul centrifugării cu tub oscilant

Tubul de centrifugare oscilant (a) este descris de trei parametri: rminim, rmediu şi rmaxim
(distanţa de la axa de rotaţie până la partea superioară a tubului, până la mijlocul acestuia şi
respectiv până la baza lui Pentru fiecare poziţie corespund o anumită forţă centrifugă relativă şi
pentru fiecare valoare corespunde o anumită forţă centrifugă relativă FCRminimă, FCRmedie şi
FCRmaximă.

Figura 6. Dependenţa razei de centrifugare funţie de unghiul de înclinaţie

În centrifugile cu unghi de înclinare fix, valorile rminim, rmediu şi rmaxim (ca şi forţele centrifuge
relative corespunzătoare) sunt modulate de unghiul pe care îl face tubul cu verticala.; diferenţa
dintre rminim şi rmaxim este mai mare în cazul în care rotorul se află la un unghi mai mare (b) faţă de
verticală decât la un unghi mai mic (c).
Lungimea de sedimentare a tubului este diferenţa dintre rmaxim şi rminim.
În cazul tuburilor cu volume şi dimensiuni egale, lungimea de sedimentare este mai mare în
cazul centrifugilor cu tub oscilant şi mai mică pentru cele cu tub la unghi fixat.

3
 În funcţie de viteza de centrifugare

În funcţie de viteza de centrifugare, se cunosc trei tipuri de centrifugi:

 centrifuge clasice, pentru care ν are valori până la 10000 rotaţii/minut;

 supercentrifuge, sau centrifuge de înaltă viteză (centrifuge cu câmp centrifugal redus),
pentru care ν are valori până la 25000 – 30000 rotaţii/minut; de exemplu, centrifuga Beckman
Avanti J series, cu o viteză de 26,000 rot / min şi o forţă de 82.000 g.

Figura 7. Centrifuga Beckman Avanti J

 ultracentrifuge (centrifuge cu câmp centrifugal ridicat), cu ν mai mare de 30000 rotaţii /

minut şi până la 150.000 rotaţii/minut; de exemplu centifuga Sorvall Ultra-Pro 80 (80.000 rot/min şi
o forţă de 602.644 g); centrifuga Beckman OptimaLXP (100.000 rot/min şi o forţa de 802.400 g);
centrifuga Sorval M150 SE (150.000 rot /min şi o forţă de 1.048.000 g).

În funcţie de scopul utilizării

În funcţie de scopul utilizării se cunosc centrifuge preparative şi centrifuge analitice.

Centrifugile preparative sunt capabile să separe cantităţi mari de sediment. Acestea pot fi
centrifuge cu vas solid, centrifuge cu discuri suprapuse, centrifuge decantoare etc.
Centrifugile analitice, separă cantităţi mici de sediment în scopul determinării unor
parametri ai sedimentului (dimensiune, masă moleculară etc.).

Centrifuga cu vas solid

O centrifugă cu vas solid este un echipament folosit pentru separarea unui amestec format
din două substanţe cu densităţi diferite utilizând forţa centrifugă. Centrifuga cu vas solid este
utilizată de obicei pentru separarea de tip solid – lichid, lichid – lichid sau amestecuri solid – solid.
Centrifuga cu vas solid este un tip de centrifugă care utilizează principiul de sedimentare fiind
utilizată pe scară largă în diverse aplicaţii industriale, cum ar fi tratarea apelor reziduale, producţia
cărbunelui, obţinerea polimerilor etc. Motivul pentru care această centrifugă este atât de larg
utilizată în industrie comparativ cu alte tipuri de centrifugi se datorează modului foarte simplu de
instalare. Există trei tipuri de design al centrifugii cu vas solid: conice, cilindrice şi conic – cilindric.

4
 Figura 8. Centrifuga cu vas solid

Pentru acest tip de centrifugă, factorul sigma are expresia:

  2   R 2  rc2   H

R
g  ln
r
unde:
ω – viteza unghiulară (rad/s);
R – raza externă a vasului (m);
rc – raza barierei de descărcare a unui clarificator (m);
H – înălţimea vasului (m);
r – raza internă a lichidului din vas (m);
g – acceleratia gravitaţională (m/s2).

Un vas de centrifugă lung şi subţire va conduce la o buna separare.

Centrifuga cu discuri suprapuse

O centrifugă cu discuri suprapuse efectuează operaţia de separare a solidelor şi a uneia sau

două faze lichide amestec într-un singur proces continuu. Atunci când un solid dens este supus
forţei centrifuge, este forţat să se depărteze de axa de rotaţie, în timp ce fazele lichide mai puţin
dense formează inele concentrice. Suprafaţa dintre aceste două faze lichide diferite se numeşte
interfaţă de poziţie. Acesta poate fi modificată pentru a obţine o separare cu eficienţă maximă.

Figura 9. Centrifugă cu discuri suprapuse

Inserţia unor platouri speciale (discurile suprapuse) oferă zonă o suprafaţă de sedimentare
suplimentară, ceea ce contribuie la accelerarea procesului de separare.
Discurile împart un curent de probă într-un număr mare de straturi foarte subţiri,
îmbunătăţind separarea.

5
 Centrifuga cu discuri suprapuse prezintă o configuraţie specială, forma şi designul acestor
fac posibilă separarea continuă a unei game largi de diferite substanţe solide de unul sau două
lichide. Faza conţinând concentratul solid poate fi eliminată în mod continuu, intermitent sau
manual, în funcţie de tipul separatorului şi cantitatea de solid.
Faza lichidă clarificată părăseşte sismul printr-un preaplin aflat aproape de axa de rotaţie
prin partea de sus a vasului. Lichidele apoi se varsă în vase separate, fiecare fază lichidă separată
părăseşte apoi vasul datorită forţei de gravitaţie sau prin intermediul unui disc (dispozitiv de
pompare). Camerele pot fi etanşate una faţă de alta, pentru a preveni orice risc de contaminare
încrucişată.
În cazul acestui tip de centrifugă, particulele cu dimensiuni mai mari sedimentează mai
repede decât cele mici, resturile solide se depun la marginea exterioară a vasului în timp ce
materialul intracelular solubil trece prin cu lichidul clarificat. Valoarea factorului sigma pentru acest
tip de centrifugă este mare şi depinde de numărul de discuri.

 
2

2    R  r  n
3
3

3 g  tg
unde:
ω – viteza unghiulară (rad/s);
R – raza externă a discurilor (m);
r – raza internă a discurilor (m);
n – numărul de discuri;
 – unghiul dintre disc şi verticală (rad);
g – acceleratia gravitaţională (m/s2).

Centrifugă decantoare

O centrifugă decantoare separă materialele solide din lichide din suspensie şi prin urmare
joacă un rol important în tratarea apelor reziduale, chimicalelor, petrolului şi în industria de
prelucrare a produselor alimentare. Există mai mulţi factori care afectează performanţa unei
centrifuge decantoare.

Figura 10. Centrifuga decantoare

Aspecte practice privind ultracentrifugile

În ceea ce priveşte utilizarea centrifugilor, pot apărea o serie de efecte nedorite, cum ar fi
emisia de aerosoli şi defecţiunile mecanice (cauzate de vechime şi de utilizarea necorespunzătoare a
centrifugei sau rotorului).

6
 Rotorul unei centrifuge de înaltă viteză sau al unei ultracentrifuge este o piesă metalică
(aluminiu sau titan), proiectată pentru a se roti uşor şi să reziste unor forţe extreme de mari care
apar la o rotire cu 15.000 - 150.000 rot/min.
Centrifugile de înaltă viteză necesită o balansare perfectă a probelor înainte de încărcarea cu
probe. Vechimea centrifugei, utilizarea îndelungată şi abuzul asupra rotorului constituie surse de
defecte pentru rotor. În situaţia în care un rotor sare din centrifugă în timpul funcţionării poate
cauza răni extrem de grave.
Defectele mici ale rotorului nu mai sunt nesemnificative la o viteză de 80.000 rot/min. Cele
mai frecvente defecte sunt microfisurile şi crăpăturile care apar la partea inferioară a cavităţii
tubului.

Figura 11. Microfisuri apărute la partea inferioară a cavităţii tubului în rotorul de aluminiu

Figura 12. Bucată metalică desprinsă din rotor în timpul centrifugării

Datorită vitezei foarte mari de rotaţie, atât rotorul cât şi statorul motorului electric se pot
supraîncălzi, motiv pentru care acestea sunt răcite cu apă; viteza rotorului se schimbă prin
modificarea frecvenţei curentului electric.
În unele tipuri de ultracentrifuge, în jurul rotorului circulă hidrogen cu presiune redusă, cu
scopul de a înlătura efectul frecării de aerul înconjurător (formarea unor curenţi de convecţie ce
împiedică sedimentarea normală a particulelor).

Părţi componente ale centrifugilor

O ultracentrifugă analitică trebuie să rotească un rotor cu o viteză cu precizie şi la o

temperatură controlată cu precizie, şi trebuie să permită înregistrarea distribuţiei concentraţiei
probei la momente de timp cunoscute. Această capacitate de a măsura distribuţia eşantionului în
timp ce acesta se roteşte conduce la deosebiri esenţiale ale ultracentrifugei analitice deoparte faţă de
centrifugile preparative.
7
 Pentru a realiza o sedimentarea rapidă şi pentru a reduce difuzia, pot fi necesare viteze
unghiulare mari, astfel că rotorul unui ultracentrifuge analitice este de obicei capabilă să se rotească
cu viteze de până la 60.000 rot/min.
Pentru a reduce încălzirea prin frecare şi pentru a reduce turbulenţa aerodinamică, rotorul
este de obicei introdus într-o incintă ermetică, stabilă şi bine fixată pentru a nu se produce mişcări
de clătinare.
Instabilitatea centrifugii poate provoca convecţie şi agitarea conţinutului celulei, în special
atunci când concentraţia şi gradientul de concentraţie al solutului sunt mici, şi poate duce la
incertitudine în distribuţia concentraţiei în regiunile cu gradient de concentraţie mare.

Rotoarele

Rotoarele unei ultracentrifuge analitice trebuie să fie capabile să reziste la solicitări

gravitaţionale enorme. La 60.000 rot/min, un rotor tipic de ultracentrifugă generează în celula un
câmp centrifugal de aproximativ 250000 ori mai mare decât acceleraţia gravitaţională. În aceste
condiţii, o masă de 1 g prezintă o greutate aparentă de 250 kg!
Rotorul trebuie să permită, de asemenea, trecerea luminii prin proba aflată în mişcare de
rotaţie, sau să fie disponibile unele mecanism pentru măsurarea temperaturii.
De exemplu, o ultracentrifugă analitică este echipată cu un rotor cu patru găuri. Una dintre
găuri este necesară pentru contrabalansare, cu găurile sale de referinţă furnizează calibrarea
distanţei radiale, lăsând trei poziţii disponibile pentru celule de probă.
Funcţionarea cu mai multe celule măreşte numărul de probe care pot fi examinate într-un
singur experiment. Acest lucru este deosebit de util atunci când trebuie examinate mai multe
concentraţii diferite dintr-un material pentru a verifica atingerea echilibrului chimic.

Celulele

Având în vedere faptul că o ultracentrifugă, în afară de a separa componentele seolide aflate

într-un mediu dispers, trebuie şi să poată să pună în evidenţă cantitatea de sediment aflată în
sistemul dispers respectiv, este necesar ca acest tip de instrumente să conţină şi celule de analiză, de
obicei bazate pe proprietăţile optice ale materiei (absorbanţă, indice de refracţie etc.).
Celulele unei ultracentrifuge trebuie de asemenea, să reziste la câmpurile gravitaţionale
extrem de ridicate, nu trebuie să prezinte scurgeri sau să se deformeze, şi totuşi trebuie să permită
trecerea luminii prin probă, astfel încât să poată fi măsurată distribuţia concentraţiei. Pentru a atinge
acest scop, proba se află de obicei într-o cavitate aflată între două ferestre groase de cuarţ sau safir.
Cavitatea este făcută astfel într-o piesă centrală din aliaj de aluminiu, răşini epoxidice armate, sau
din polimeri. Astfel de celule perzintă un drum optic mai scurt de 0,1 mm.
Combinarea unor drumuri optice scurte şi selectarea corespunzătoare a lungimilor de undă
permite examinarea unui interval larg de concentraţii de probă.
Compartimente de probă sunt esenţiale în analizele cu viteză mare, deoarece particulele care
sedimentează se deplasează de-a lungul liniilor radiale. În cazul în care compartimentul de probă
prezintă feţe paralele, moleculele care sedimentează la periferie s-ar ciocni cu pereţii cuvei şi ar
provoca tulburări de convecţie.
Dezvoltarea de compartimente de probă adecvate, cu pereţi netezi, a constituit un factor
major în designul de succes al instrumentului original al lui Svedberg. Celulele duble permit luarea
în considerare a absorbţiei a componentelor în solvent şi pentru corectarea redistribuirii de
componente în solvent, în special la valori ridicate ale acceleraţiei.

8
 Figura 13. Piesa centrală a unei duble celule

Astfel, proba de analizat din soluţie este plasată într-o celulă iar în cea de a doua cuvă se
introduce solventul aflat în echilibru de difuzie cu soluţia de analizat (referinţă sau martor). Celula
cu referinţă se umple de obicei mai puţin decît cea cu proba astefel încât semnalul datorat referinţei
să nu mascheze semnalul datorat probei. Sistemul optic măsoară diferenţa în absorbanţă între cuva
conţinând probă şi cuva conţinând referinţa într-o manieră similară cu operarea unui
spectrofotometru cu dublu fascicul. Celulele duble facilitează, de asemenea, efectuarea de
măsurători ale diferenţelor obţinute pentru coeficienţii de sedimentare şi de difuzie.

Factorul sigma

Unul din parametrii care descriu o centrifugă este capacitatea acesteia, descrisă de factorul
sigma:
Q  v
unde:
Q – debitul (m3/s) la care toate particulele cu o viteză mai mare sau egală cu viteza de
sedimentare sunt reţinute;
v – viteză de sedimentare (m / s);
 – factor sigma (m2), mărime echivalentă cu aria secţiunii unui echipament utilizat pentru
îngroşarea (concentrarea) sedimentelor.

Metode de detecţie şi colectare de date

Datele esenţiale obţinute dintr-un experiment de ultracentrifugare analitică reprezintă o

înregistrare a distribuţiei concentraţiei. Cele mai directe modalităţi de colectare a datelor constau
într-un set de măsurători de concentraţie la diferite poziţii radiale şi la un moment dat. Acest lucru
se realizează cel mai uşor folosind metode de detecţie care măsoară absorbanţa probei la o anumită
lungime de undă în poziţii fixe din celulă; pentru substanţe dizolvate se respectă legea generală a
absorbţiei luminii (legea Bouguer – Lambert – Beer), adică absorbanţa este proporţională cu
concentraţia.
9
 În timp ce măsurarea absorbţiei pare a fi cea mai directă metodă, unele aspecte tehnologice
privind construcţia ultracentrifugilor au întâmpinat unele dificultăţi de ordin practic. Mai mult, unii
polimeri sintetici, cum ar fi polietilena sau polietilen glicolul, prezintă o absorbanţă mică în
domeniul ultraviolet accesibil (peste 190 nm), fiind astfel necesare şi alte modalităţi de analiză
pentru aceştia. Cu toate acestea, absorbţia radiaţiilor oferă cea mai bună combinaţie între
sensibilitate şi selectivitate pentru studiul macromoleculelor biologice.
Cel mai simplu mod de a pune în evidenţă proba aflată în mişcare de rotaţie constă în
prezenţa unei camere de fotografiat care face posibilă fotografierea cuvei C chiar în timpul rotaţiei.
Acest element de construcţie al ultracentrifugii reprezintă un avantaj, pentru că se obţin
datele privind sedimentarea în câmp centrifugal, date care permit calcularea razei şi masei
moleculare Mc a particulei coloidale care se sedimentează.
În figura 14 sunt prezentate imagini obţinute la centrifugarea unui sistem monodispers la
diferite intervale de timp; se observă că în timp, creşte grosimea x a stratului limpede al mediului de
dispersie şi scade grosimea stratului în care se află faza dispersată. De fapt, x 1, x2, x3 dau măsura

. . . .
distanţei de la axul centrifugal la particulă.

x1 x2 x3

t=0 t = t1 t = t2 t = t3
x=0 x = x1 x = x2 x = x3
Figura 14. Imagini obţinute la diferite intervale de timp, la dispersarea unui sistem monodispers

Metode refractometrice

Primele ultracentrifugi utilizate s-au bazat pe metode refractometrice pentru obţinerea

distribuţiei concentraţiei. Soluţia de probă are, de obicei, un indice de refracţie mai mare decât
solventul pur, şi se face uz de acest principiu în două sisteme optice diferite.

Sistemul Schlieren

În aşa – numitul sistem optic Schlieren (denumirea provine din limba germană: schlieren =
dungă), lumina trece printr-o regiune din celulă în care concentraţia se modifică (şi prin urmare şi
indicele de refracţie) şi este deviată radial, la fel ca şi lumina care trece printr-o prismă şi este
deviată la suprafaţă. Sistemul optic Schlieren transformă abaterea radială de lumină într-o deplasare
verticală a unei imagini la o cameră de fotografiat. Această deplasare este proporţională cu
gradientul de concentraţie. Lumina care trece prin solvent pur sau printr-o regiune de concentraţie
uniformă nu va fi deviat radial, iar imaginea nu va fi deplasată vertical în aceste regiuni.

Sistemul bazat pe interferenţa Rayleigh

Această tehnică se bazează pe faptul că viteza de trecere a luminii printr-o regiune cu indice
de refracţie mai mare scade. Lumină monocromatică trece prin două fante paralele fine, câte una
pentru fiecare celulă care conţine soluţia probă şi respectiv solventul în echilibru de dializă cu
proba. Undele luminoase emergente de la fantele de intrare trec prin cele două celule supuse
interferenţei şi produc benzi alternative de lumină şi întuneric, aşa numitele franje de interferenţă. În
cazul în care indicele de refracţie în compartimentul de proba este mai mare decât în cel cu
referinţa, unda probei este relativ întârziată faţă de unda referinţei. Acest lucru face ca poziţiile
10
franjelor de interferenţă să se schimbe vertical, în funcţie de diferenţa relativă de concentraţie faţă
de un anumit punct de referinţă.

Absorbanţa

În timp ce sistemele optice de absorbţie timpurii suferă de dezavantajul că era necesară

obţinerea unei fotografii (mai apoi o determinare densitometrică), scanerele fotoelectrice permit o
colectare a datelor mult mai uşoară pe hârtie folosind un înregistrator. Din nou, datele primare
trebuie transcrise pentru calcule, un proces obositor şi predispus la erori. Odată cu apariţia unor
instrumente moderne, multe probleme practice au fost rezolvate. Aceste instrumente au sensibilitate
mai mare şi o gamă mai largă de lungimi de undă. Prin reproductibilitatea mare, scanările liniei de
bază pot fi scăzute pentru a îndepărta efectele produse de unele picături de ulei pe lentile şi ferestre
ca şi cele produse de imperfecţiunile optice în ferestre şi lentile. Folosind optica de absorbţie, se
poate măsura concentraţia absolută în orice punct, fără să existe o limitare în ceea ce priveşte
diferenţa de concentraţie faţă de punctele de referinţă, iar pentru determinarea concentraţiilor
absolute nu mai este o condiţie prealabilă o determinare exactă a numărului de particule.

Indiferent de modalitatea de lucru aleasă, rezultatul final este acelaşi: se pot determina
concentraţiile fazei solide aflate în tubul de centrifugare în mişcare, stabilindu-se poziţia liniei de
demarcaţie dintre faza solidă (sediment) şi faza lichidă (supernatant limpede) la momente diferite
din timpul sedimentării.

Centrifugarea lichidelor cu densitate mare

La o centrifugă sunt redate următoarele informaţii:

 Numărul maxim de tuburi care se pot centrifuga simultan (de obicei opt);
 Volumul maxim de lichid supus centrifugării într-un tub (V);
 Densitatea maximă (m) a lichidelor ce se pot centrifuga;
 Viteza unghiulară maximă de operare (m).

O problemă care apare frecvent este: ce viteză unghiulară (m) maximă la care se poate
lucra în siguranţă trebuie aleasă dacă este nevoie să se centrifugheze un lichid cu o densitate (d1)
mai mare decât densitatea maximă (dm) admisă de centrifugă.
Acestă valoare se obţine calculând forţa centrifugă exercitată de lichidul mai dens şi care nu
trebuie să depăşească limita de siguranţă a centrifugii.

dm V  m2  x  d1 V  12  x
de unde rezultă că:
d m V  x 2 d m 2
 12   m   m
d1  V  x d1
sau
dm
1   m
d1
unde:
1 – viteză unghiulară de lucru;
m – viteză unghiulară maximă a centrifugii;
dm – densitatea maximă prevăzută pentru centrifugare în siguranţă la viteza unghiulară
maximă (m) a centrifugii;
11
 d1 – densitatea probei (d1 > dm).

De exemplu, dacă densitatea maximă (dm) prevăzută pentru centrifugare în siguranţă este de
1200 kg / m3 pentru o viteză unghiulară maximă (m) a centrifugii de 6000 rotaţii / min (200
radiani / s) şi este necesar să se centrifugheze o probă lichidă cu densitatea (d1) de 1600 kg/m3,
atunci:
1200 3
1   6000   6000  0,75  6000  0,866  6000  5196rot / min
1600 4

Forţa centrifugă relativă

Sedimentarea în câmp centrifugal, implicit viteza de sedimentare, este influenţată de

acceleraţia centrifugală  2  x , care la rândul ei depinde de frecvenţa de rotire (υ) a centrifugii,
deoarece:
 2  2 
Relaţia existentă între viteza unghiulară (ω) şi numărul de turaţii a rotorului centrifugii în
unitatea de timp () indică faptul că acceleraţia unghiulară 2x poate fi mărită oricât de mult, dacă
construcţia centrifugii permite mărirea numărului de turaţii.
Bazat pe acest fapt, Svedberg (1923) construieşte prima ultracentrifugă pentru care
acceleraţia unghiulară este:
2x ≈ 104 · g = 104 · 9,81m/s2
unde g = acceleraţia gravitaţională = 9,81m/s2
Aşa cum se observă, în acest caz acceleraţia unghiulară este de 104 ori mai mare faţă de
acceleraţia gravitaţională, ceea ce înseamnă că în acest caz timpul de sedimentare al particulelor
creşte semnificativ, sau este posibilă sedimentarea unor sisteme înalt disperse (de exemplu,
particulele unui sol de aur cu r = 10-6 cm). Astăzi există ultracentrifuge cu acceleraţia 1010 · g.
Pentru a explica această diferenţă mare faţă de forţa gravitaţională, se introduce noţiunea de
forţă centrifugă relativă.
Forţa exercitată (Fc) pe o particulă cu masa mp aflată în mediul de dispersie depinde atât de
viteza de rotaţie () cât şi de raza rotorului centrifugii (R):
Fc  mP  2  R
O comparaţie a timpilor şi vitezelor de centrifugare la modele diferite de centrifuge este
dificilă deoarece raza rotorului centrifugei poate să difere în funcţie de modelul acesteia.
Acest lucru se poate rezolva dacă se ia în consideraţie forţa de centrifugare relativă (FCR) în
locul vitezei unghiulare. Forţa de centrifugare relativă este definită ca fiind raportul dintre forţa ce
acţionează pe o particulă în timpul centrifugării şi forţa ce acţionează asupra particulei prin
gravitaţie. Astfel, valoarea forţei de centrifugare relative arată cu cât creşte forţa de acceleraţie
gravitaţională asupra particulei atunci când este supusă centifugării.
Ecuaţia forţei ce acţionează asupra particulei datorită gravitaţiei este:
Fg  mp  g
Considerând particula de masă mp aflată la o distanţă x faţă de axa de rotaţie egală cu raza
rotorului centrifugei (R), rezultă că forţa centrifugă este:
Fc  mp  2  R
În consecinţă, forţa centrifugă relativă (FCR) este:
Fc m p   R  2  R
2

FCR   
Fg mp  g g
unde:
 – viteza unghiulară (radiani / s);
12
 R – raza rotorului centrifugei (m);
g – acceleraţia gravitaţională (m / s2).

Se poate scrie:
2
 RPM 
FCR  1,118  r   
 1000 
unde:
RPM – viteza de rotaţie (rotaţii / min);
r – raza rotorului centrifugei (mm);
g – acceleraţia gravitaţională (m / s2).

De exemplu, pentru o centrifugă la care rotorul are o rază de 86 mm şi o viteză de rotaţie de

6000 rot / min, rezultă o forţă centrifugă relativă de:
2
 6000 
FCR  1,118  86     3641
 1000 

Aceasta înseamnă că deplasarea particulei spre baza tubului de centrifugare este datorată
faptului că asupra particulei acţionează o forţă de 3461 ori mai mare decât forţa gravitaţională.

Înclinarea tubului de centrifugare

Teoriile elaborate până în prezent se referă la acele centrifuge la care tuburile sunt menţinute
la un anumit unghi de înclinare. Astfel, se consideră că raza de centrifugare este fixă iar forţa
centrifugă relativă se calculează folosind ecuaţia:
2
 RPM 
FCR  1,118  r   
 1000 
Dacă se lucrează cu o centrifugă la care tuburile de centrifugare se pot înclina cu unghiuri
diferite, rezultă că raza efectivă a rotorului se modifică odată cu viteza de rotaţie.

Figura 15. Sistem oscilant de prindere pentru tuburi de centrifugă

13
 Fiugura 16. Dependenţa razei rotorului (R) funcţie de viteza unghiulară ()

Aşa cum se observă din figura 16, odată cu creşterea vitezei unghiulare () creşte şi raza
rotorului centrifugii, pe seama scăderii unghiului de înclinaţie faţă de verticală.
Pentru a obţine prin calcul unghiul de înclinaţie al tubului centrifugii, este necesară o ecuaţie
care să facă legătura între acest unghi şi viteza de centrifugare.

Figura 17. Unghiul de înclinaţie al tubului centrifugii

Pentru determinarea unghiului de înclinaţie  al unui tub de centrifugă se procedează astfel:

se consideră un tub de centrifugă umplut cu un lichid ce se roteşte cu o viteză unghiulară  (figura
17). Ca rezultat al mişcării de rotaţie, tubul se înclină faţă de verticală cu un unghi . Acest lucru
este datorat acţiunii a două forţe ce acţionează în centrul de masă al tubului, şi anume forţa
gravitaţională (Fg = mg) care acţionează vertical în jos şi forţa centrifugală (Fc = m2R) ce
acţionează orizontal în sensul depărtării faţă de axa de rotaţie. Se ţine cont de faptul că raza de
rotaţie R este formată din două componente:

R=r+x
unde:
r – raza rotorului (distanţa de la tub la axa de rotaţie);
x – deplasarea datorată înclinării tubului.
Dependenţa dintre deplasarea datorată înclinării tubului (x) şi unghiul de înclinaţie () este:

x  l  sin
unde:
14
 l – distanţa de la centrul de masă al tubului centrifugei până la punctul ce face legătura între rotor şi
tubul de centrifugă.
La echilibru, momentele celor două forţe sunt egale în punctul O, acolo unde tubul de
centrifugă este conectat cu rotorul.
Astfel, momentul în sens oral al forţei gravitaţionale

m g  x

este egal cu momentul în sens anti orar al forţei centrifuge

m  2  R  y

unde valorile x şi y reprezintă deplasarea liniei de acţiune a forţelor faţă de punctul O.

Egalând aceste două forţe rezultă că:

m  g  x  m  2  R  y
Ţinând cont de faptul că:
x  l  sin şi y  l  cos 
se obţine:
m  g  l  sin  m  2  R  l  cos 
Deoarece:
R  r  x  r  l  sin
se obţine:
m  g  l  sin  m  2   r  l  sin   l  cos 
sau, după simplificări (m şi l):
g  sin   2   r  l  sin   cos 
sin 
g g  tg   2   r  l  sin  
cos 
Deoarece nu a fost posibilă o soluţie analitică a acestei ecuaţii, astfel că a fost obţinută o
valoare numerică prin metoda iterativă Newton – Raphson, exprimată ca:
f  x
xn 1  xn  '
f  x
Conform cu această ecuaţie, înlocuind valoarea lui x cu  se obţine:
f  
 n 1   n  '
f  
Pentru rezolvarea ecuaţiei se procedează astfel:
 Se notează funcţia f () cu:
f    g  tg  2   r  l  sin   0
 Se calculează derivata în raport cu  a funcţiei f():
f '    g  sec2   2  l  cos 
Din această ecuaţie se găseşte o soluţie 0, şi corespunzător se calculează 1. Pentru o
convergenţă rapidă, se alege valoarea iniţială cât mai aproape posibil de soluţie.
Deoarece forţa centrifugă este mult mai mare faţă de forţa gravitaţională, este evident faptul
că unghiul  este aproximativ 90 (adică tubul centrifugii este aproape orizontal). Astfel, se poate
alege, de exemplu, unghiul  = 8999. Deoarece este necesar să utilizăm acestă valoare în ecuaţia
iterativă, se va converti valoarea din grade în radiani (8999  1,5706 radiani).
15
  pentru a îmbunătăţi valoarea obţinută se înlocuieşte valoarea în ecuaţia iterativă,
rezultând o valoare mai bună. Se repetă până când se obţine o soluţie cu nivelul de exactitate cerut.
Pentru soluţia ecuaţiei:
g  tg   2   r  l  sin 
se înlocuieşte expresia derivată anterior obţinând:
f   g  tg  2   r  l  sin  
 n 1   n  '  n 
f   g  sec 2   2  l  cos 
De exemplu, pentru a obţine o soluţie, să considerăm următoarele valori:
 – viteză unghiulară = 1000 rot / min = 1047 rad / s;
l – jumătate din lungimea tubului de centrifugă = 5,5 cm = 0,055 m;
r – raza rotorului = 8 cm = 0,08 m;
g – acceleraţia gravitaţională =9,81 m / s2.
f   9,81  tg  877,28  603,13  sin 
 n 1   n  '  n 
f   9,81  cos 2   603,13  cos 
Ecuaţia poate fi rezolvată iterativ, dacă se consideră, de exemplu valoarea iniţială 0 de
1,5706 radiani (8999).

n f() f’() n+1

1,5706 48487,3 254512922 1,5704
1,5704 23271,9 62454231,5 1,5700
1,5700 10838,7 15469861,4 1,5693
1,5693 5075,64 4381434,6 1,56814
1,56814 2212,65 1390293,6 1,56655
1,56655 829,8 544054,9 1,56502
1,56502 217,9 294012,1 1,56428
1,56428 25,0 231026,6 1,56417
1,56417 0,04 223419,9 1,56417

Valoarea 1,56417 radiani corespunde la un unghi de 8937.

Astfel, utilizând valori tipice pentru raza rotorului şi pentru lungimea tubului de centrifugă,
se observă că pentru valori mici ale vitezei unghiulare (1000 rpm), tubul centrifugii ajunge la un
unghi de 8937 faţă de verticală. În concluzie se poate presupune că pentru o viteză practică de
centrifugare, tuburile centrifugii sunt orizontale iar raza efectivă a rotaţiei este egală cu raza
rotorului la care se adaugă jumătate din lungimea tubului centrifugii.

16
 Determinarea vitezei de sedimentare în câmp centrifugal

Aşadar, asupra particulelor aflate în mediul de dispersie acţionează trei forţe: forţa
centrifugă (Fc), forţa ascensională (Fa) şi forţa de frecare vâscoasă.

Forţa centrifugă
Forţa centrifugă – reprezintă forţa aparentă care face caun corp să se depărteze de centrul de
rotaţie. Pentru o particulă sferică de rază r şi cu densitatea dp care se deplasează accelerat cu
acceleraţia a, forţa centrifugă este dată de relaţia:
4
Fc  mP  a  V  d p  a  π  r 3  d p a
3
Deoarece mişcarea efectuată de particulă este o mişcare de rotaţie în jurul unei axe rezultă
că în acest caz acceleraţia nu mai este egală cu acceleraţia gravitaţională ci este o acceleraţie
unghiulară, egală cu produsul dintre pătratul vitezei unghiulare (ω) şi distanţa x măsurată de la axa
de rotaţie la particulă:
a  2  x
Rezultă că forţa centrifugă se exprimă prin:
4
Fc  mP  a  V  d p  a  π  r 3  d p  2  x
3
Forţa ascensională
Forţa ascensională (Fa), ca şi în cazul sedimentării în câmp gravitaţional, reprezintă forţa cu
care particula este împinsă spre suprafaţa lichidului şi este egală în marime cu forţa exercitată de
masa de lichid dezlocuit. Pentru că şi lichidul se află în mişcare de rotaţie, şi pentru acesta se ia în
calcul acceleraţia unghiulară. Pentru un lichid cu densitatea d0 în care se află o particulă de rază r,
forţa ascensională are expresia:
4
Fa  m0  a  V  d0  a  π  r 3 d 0  2  x
3

Forţa de frecare vâscoasă

Forţa de frecare vâscoasă (Fv) pentru o particulă sferică de rază r care se deplasează printr-
un fluid cu vâscozitatea  este dată de ecuaţia lui Stokes:
Fv  6π  η  r  v
unde:
 – vâscozitatea lichidului;
r – raza particulei sferice;
v – viteza de deplasare a particulei.

Calculul vitezei de sedimentare exprimată ca spaţiu parcurs în unitatea de timp

Pentru calculul vitezei de sedimentare exprimată ca spaţiu parcurs în unitatea de timp există
două variante, una ce dă dependenţa acesteia de viteza unghiulară şi dimensiunea particulelor iar
cealaltă dă dependenţa de viteza unghiulară şi masa moleculară a particulelor.

17
 I. Calculul vitezei de sedimentare funcţie de dimensiunea particulelor

Ca şi în cazul sedimentării în câmp gravitaţional, pentru ca particula să se deplaseze uniform

spre fundul eprubetei centrifugii, cu viteză de sedimentare v constantă, este necesar ca cele trei forţe
să se anuleze adică:
Fc – Fa – Fv = 0
sau
Fc – Fa = Fv
Aşadar:
π  r 3  d p d 0   2  x  6π  η  r  v
4
3
sau

de unde rezultă că viteza de sedimentare în câmp centrifugal, exprimată ca spaţiu parcurs în

unitatea de timp este:
π  r 3  d p d 0   2  x
4
dx 3
v 
dt 6π  η  r
sau

dx 2  d p d 0  2 2
v    r   x
dt 9 η

II. Calculul vitezei de sedimentare funcţie de masa moleculară a particulelor

O altă modalitate de calcul a vitezei de sedimentare în câmp centrifugal ca spaţiu parcurs în

unitatzea de timp este următoarea:
Fie Fc forţa centrifugă care mişcă particulele unui mol de fază dispersată spre fundul cuvei.
Fie Fa forţa de ascensiune care mişcă particulele unui mol de fază dispersată spre suprafaţă
Diferenţa o reprezintă pierderea de greutate datorită lichidului dezlocuit (A):
Fc  Fa  M c   2 x  A
A  ml   2 x  V  do   2 x
unde V = volumul de lichid (mediu de dispersie), dezlocuit de un mol de fază dispersată, deci
volumul unui mol de fază dispersată Mc .
Notând cu Vs, volumul specific, adică volumul unui gram de fază dispersată, volumul (V) va
fi dat de relaţia:
V  M c  Vs
în care Vs = volumul a 1 g de fază dispersată. Rezultă că:
A  M c Vs  do   2 x
şi deci
Fc  Fa  M c   2 x  M c Vs  do   2 x
sau
Fc  Fa  M c  1  Vs  do    2 x
La un moment dat forţa centrifugă este egalată de forţa de frecare vâscoasă Fv, referitoare la
un mol:
dx
Fv  6π  η  r  N 
dt

18
Ţinând cont de definiţia coeficientului de difuzie:
R T
D
6π  η  r  N
forţa de rezistenţă vâscoasă Fv se mai poate scrie în forma:
RT dx
Fv  
D dt
unde D este coeficientul de difuzie.
La echilibru, forţa centrifugă este compensată de forţa de ascensiune şi forţa de frecare
vâscoasă:
Fc  Fa =Fv
se obţine
RT dx
M c  ( 1  Vs  do )   2 x  
D dt
Viteza de sedimentare exprimată ca spaţiul parcurs în unitatea de timp este deci:
dx D
  M c  ( 1  Vs  do )   2 x
dt RT

Calculul vitezei de sedimentare exprimată ca număr de moli sedimentaţi în unitatea de timp

Notaţii:
dn = numărul de moli de fază dispersată dintr-un volum elementar dV din coloana de sistem
dispers, care sedimentează în timpul dt;
A = secţiunea tubului de centrifugă cilindric în care se află sistemul dispers sub acţiunea
câmpului centrifugal;
dx = înălţimea cilindrului elementar;
dV = volumul cilindrului elementar;
c = concentraţia fazei dispersate exprimată în mol/L
În acest caz:
dV  A  dx
iar numărul de moli de fază dispersată (dn) va fi dat de relaţia:
dn  c  A  dx
Se împart ambii membri prin elementul diferenţial dt şi se obţine:
 dn  dx
   c  A  ( mol / L )
 dt sed dt
Ţinând cont de relaţia vitezei de sedimentare exprimată ca spaţiu parcurs în unitatea de timp,
conform căreia:

v  

dx 2 d p d 0 
 2  x  r 2
dt 9 η
viteza de sedimentare (v), redată în funcţie de numărul de moli de fază dispersată, sedimentată în
unitatea de timp şi exprimată în moli/s este:
 dn  2  d p d 0  2
   c  A    x  r 2
 sed
dt 9 η

19
 Constanta de sedimentare în câmp centrifugal

Deoarece acceleraţia centrifugală 2x nu mai este constantă ca în cazul sedimentării

obişnuite (în câmp gravitaţional) unde acceleraţia gravitaţională g = const., se defineşte o nouă
constantă de sedimentare, S, care este egală cu viteza de sedimentare într-un câmp centrifugal cu
acceleraţia unitară:
dx
2 d p  do 2
S  dt2   r
ω x 9 η
Conform acestei relaţii se observă faptul că valoarea constantei de sedimentare S este:
direct proporțională cu:
 pătratul razei particulelor;
 diferența dintre densitatea particulelor dispersate și cea a mediului de dispersie;
 invers proporțională cu vâscozitatea mediului de dispersie.

Efectele solvenţilor

Coeficientul de sedimentare este influenţat de densitatea şi de vâscozitatea mediului de

dispersie.
Pentru a lua în considerare diferenţele în densitate şi vâscozitate între diferiţi solvenţi, se
calculează coeficienţii de sedimentare faţă de un solvent standard, de obicei apă la 20°C:
 T , Apa   S   1  d 20, Apa 
S20, Apa  Sexp    
 20, Apa    Apa   1  dT , s 
     
unde:
S20,Apa – coeficientul de sedimentare exprimat în funcţie de apă la 20°C;
Sexp – coeficientul de sedimentare măsurat în solventul experimental la temperatura
experimentală, (T);
T,Apa şi 20,Apa – vâscozităţile apei la temperatura experimentală şi la 20°C;
s şi Apa – vâscozităţile solventului şi respectiv apei la temperatura comună;
d20,Apa – densitatea apei la 20°C;
dT,s – densitatea solventului la temperatura experimentală.

Dependenţa de concentraţie

Coeficientul de sedimentare este dependent de concentraţie. Un solute pur, fără a fi asociat,

prezintă o scădere a coeficientului de sedimentare odată cu creşterea concentraţiei.
S0
S
1  ks  c
unde:
S0 - coeficient de sedimentare limită (ideal);
c – concentraţia la care se determină coeficientul de sedimentare;
ks – coeficientul de dependenţă al concentraţiei.

Această ecuaţie este valabilă doar într-un interval limitat de concentraţii. Dependenţa de
concentraţie provine din creşterea vâscozităţii soluţiei la concentraţii mai mari, precum şi din faptul
că, la sedimentare, particulele de solut trebuie să deplaseze moleculle de solvent odată ce
sedimentează.

20
 Diluţia radială

Deoarece de obicei se folosesc compartimente închise, particulele substanţei dizolvate

introduc un volum ce creşte progresiv odată ce particulele migrează spre exterior, proba de
devenind în acest fel mai diluată. Acest fenomen este cunoscut ca diluare radială. Concentraţia la un
moment dat ( c ), atunci când se află la o distanţă X1 poate fi legată de de concentraţia iniţială ( c0 )
şi de poziţia meniscului (Xm) prin relaţia:
2
X 
c  c0   1 
 Xm 
Pentru particule care prezintă o dependenţă a cencentraţiei de constanta de sedimentare S,
valoarea acesteia estimată din panta dreptei dată de modificarea dependenţei:
ln  X m   f ( t )
poate să crească în timp, reflectând astfel diluţia radială.

Aplicaţiile sedimentării în câmp centrifugal a sistemelor monodisperse

Sedimentarea în câmp centrifugal are numeroase aplicaţii în practice. Dintre cele mai
importante, se enumeră determinarea razei particulelor de fază dispersată, determinarea timpului de
sedimentare şi determinarea masei moleculare a acestora.

1. Determinarea razei particulelor de fază dispersată

Pentru a calcula raza (r) a particulei, respectiv gradul de dispersie al sistemului monodispers
în relaţia care dă viteza de sedimentare în câmp centrifugal:
dx 2 d p  do 2 2
  ω r  x
dt 9 η
se separă variabilele:
dx 2 d p  do 2 2
   ω  r  dt
x 9 η
Prin integrare între limitele x1 (poziţia particulei la timpul t1) şi x2 (poziţia particulei la
timpul t2) se obţine:
dx 2 d p  do 2 2
x2 t2

 x  9  η  ω  r  t1 dt
x1
sau
x2 2 d p  do 2 2
ln    r   t2  t1 
x1 9 η
de unde
9 η 1 1 x
r   2  ln 2
2 d p  do  t2  t1 x1
sau
3 1 x η
r   ln 2 
2  2 x1  d p  do    t2  t1 
Valorile X1 şi respectiv X2 se determină măsurând aceste distanţe pe fotografiile înregistrate
asupra tuburilor de centrifugare la timpi t1 şi respectiv t2 .

21
 Pe de altă parte, existenţa unei limite de separaţie netă, între mediul de dispersie şi faza
dispersată în cursul sedimentării indică monodispersia sistemului. Dacă sistemul conţine numai
câteva grade de dispersie ale particulelor, se observă apariţia câtorva limite de separaţie.

Sistem monodispers Sistem polidispers

Înainte de sedimentare După sedimentare Înainte de sedimentare După sedimentare

Figura 18. Sisteme monodisperse şi polidisperse

2. Determinarea timpului de sedimentare

Dacă se consideră că în timpul centrifugării:

 densitatea particulelor solide este dp;
 densitatea mediului de dispersie este d0;
 vâscozitatea mediului de dispersie este ;
 acceleraţia unghiulară este 2x;
 distanţa de la rotor la tubul de centrifugare este x;
 raza particulelor este r;
 particulele se deplasează cu o viteză de sedimentare v în timpul t de la partea superioară a
tubului de centrifugare spre baza acestuia, deci pe distanţa H;
rezultă că pentru determinarea timpului de sedimentare în cazul sedimentării în câmp centrifugal se
poate pleaca de la relaţia ce redă viteza de sedimentare ca spaţiu parcurs în unitatea de timp:
H 2 d p d 0 2 2
vs     r   x
t 9 η

H H 9  1 H
t     2  2
v 2 d p d 0 2 2 2 d p  d0   x r
  r   x
9 η
3. Determinarea masei particulelor dispersate

Pentru un sistem eterogen monodispers se poate calcula masa moleculară a particulelor

dispersate (Mc).
Pentru aceasta se pleacă de la ecuaţia care redă viteza de sedimentare în câmp centrifugal ca
spaţiu parcurs în unitatea de timp exprimată în funcţie de masa moleculară a particulelor:
dx D
v   M c  ( 1  Vs  do )   2 x
dt RT
Separând variabilele şi integrând între limitele X1 şi X2, respectiv t1 şi t2:

22
  
x2 2 t
dx D
  RT  M c  1  vs  d0    t1 dt
2

x1 x
se obţine:
x2 D
ln   M c  1  Vs  d 0   ω2   t2  t1 
x1 RT
Astfel, masa moleculară a particulei coloidale este:
RT 1 x
Mc   ln 2
D 1  Vs  d0    t2  t1    2
x1
X1 şi X2 având semnificaţia de distanţă măsurată de la axul centrifugii la particula coloidală.

Date comparative privind sedimentarea în câmp gravitaţional şi în câmp centrifugal

În tabelul I se prezintă sumarizat o serie de date comparative asupra sedimentării în câmp

gravitaţional şi respectiv în câmp centrifugal.

Tabelul I. Date comparative asupra sedimentării în câmp gravitaţional şi centrifugal

Sedimentare
Mărimea
în câmp gravitaţional în câmp centrifugal
Forţa m g m  2  x

Acceleraţie g - constantă  2  x – creşte odată cu distanţa faţă de axul

de rotaţie şi cu viteza unghiulară
Direcţie spre centrul pământului spre axa de rotaţie
Viteza de
se atinge nu se atinge
echilibru
Viteza de 2 d p d 0 2 2
vs    r   x
sedimentare 2 d p  d0 2 9 η
vs   r g
Viteza 9  r  2
v  vs 
instantanee g

9  1 H
r   
2  p  0 g t1
Raza 3 1 x η
r   ln 2 
x1  p   o  t 2  t1 
particulelor de sau
2  2
fază dispersată qH
r
QCt
Masa
moleculară a RT x2  x1 RT 1 x
Mc   Mc   ln 2
particulei D 1  Vs  0    t2  t1   g D 1  Vs  0   t 2  t1    2
x1
coloidale
Timpul de 9  1 H 9  1 H
t    2 t   2  2
sedimentare 2  p  0 g r 2 d p  d0   x r

23
 Facilităţi oferite de ultracentrifugarea analitică

Ultracentrifugarea analitică este încă cea mai versatilă, riguroasă şi exactă modalitate de
determinare a masei moleculare şui a proprietăţilor hidrodinamice şi termodinamice a unor proteine
sau a altor macromolecule.
Nu există altă tehnică capabilă să furnizeze aclaşi volum de informaţii cu un nivel
comparabil de precizie şi exactitate. Motivul este acela că metoda analizei prin sedimentare este
ferm bazată pe termodinamică. Toţi termenii din ecuaţiile ce descriu comportamentul sedmentării
pot fi determinaţi pe cale experimentală.
Unele din aplicaţiile ultracentrifugării analitice redate în continuare reprezintă dovezi că
aceasta este cea mai bună metodă şi este singura metodă de analiză disponibilă pentru a rezolva
unele aspecte cum ar fi: care este gradul de puritate, determinarea masei moleculare, analiza
sistemelor asociate, determinarea coeficienţilor de sedimentare şi de difuzie, detectarea unor
modificări conformaţionale, legătura cu liganzii etc.

Examinarea purităţii probei

Analiza prin sedimentare are o lungă istorie în examinarea etrogenităţii soluţiilor.
Determinarea greutăţii moleculare medie prin echilibrul de sedimentare, cuplat cu un control al
masei totale comparată cu cantitatea analizată poate conduce la determinarea sensibilă şi riguroasă a
contaminanţilor aflaţi în cantitate mare sau mică, precum cuantificarea distribuţiei dimensiunilor în
sisteme polidispe. Determinarea experimentală a vitezei de sedimentare, de asemenea, permite
evaluarea rapidă şi riguroasă a eterogenităţii probelor. Deoarece proba se exeminează în soluţie şi
cu un anumit solvent, metodele de sedimentare permit analiza purităţii, integritatea structurii
originale şi gradul de agregare simplu prin interacţiunile macromoleculelor cu matricea.

Determinarea masei moleculare

Ultracentrifugarea analitică este de neegalat pentru măsurarea directă a greutăţii moleculare
a soluţilor în stare nativă deoarece aceştia există în soluţie, fără să fie nevoi o calibrare şi fără a face
presupuneir referitoare la forma lor. Metoda se aplică moleculelor cu mase moleculare variind de la
câteva sute (cum ar fi: sucroza) până la multe milioane (pentru viruşi). Nici o altă metodă nu este
capabilă să ofere un astfel de domeniu de dimensiuni moleculare. Metoda este aplicabilă pentru
proteine, acizi nucleici, carbohidraţi – substanţe pentru care absorbanţa (sau indicele de refracţie)
diferă de cea a solventului. Metodele ce implică echilibrul de sedimentare necesită doar o cantitate
mică de dimensiuni (20 – 120 μL) şi concentraţii mici (0,01 – 1 g/L). Pe de altă parte, este posibil să
se exploreze comportamentul macromoleculelor în soluţii concentrate, de exemplu, în studiul
interacţiunilor foarte slabe.
În timp ce unele tehnici cum ar fi dispersia luminii, osmometria şi difracţia cu raze X pot
oferi informaţii referitoare la masa moleculară, nici una dintre aceste metode nu poate acoperi o
astfel de gamă largă de mase moleculare în soluţie atât de uşor pe un domeniu ca atât de larg de
concentraţie, sau din volume mici de probă, ca centrifugarea. Electroforeza şi metodele
cromatografice au devenit populare traptat pentru o estimare rapidă a masei moleculare a
proteinelor şi acizilor nucleici. Cu toate acestea, astfel de metode, deşi rapide şi şi sensibile, au nici
o bază teoretică riguroasă. acestea sunt tehnici empirice care necesită o calibrare şi se bazează pe o
serie de ipoteze care frecvent sunt invalide. Limitarea electroforezei ca un criteriu de omogenitate în
analiza compuşilor macromoleculari a fost demonstrată de Ogston (1977): din preparate din frunze
de nap galben s-a udeterminat două specii de viruşi în experimete de sedimentare dar numai unul în
electroforeză. A fost apoi arătat că particulele mai grele sunt particule virale complete, în timp ce
particulele mai uşoare nu conţineau structura acidului nucleic. Atât acidul nucleic cât şi contraionii
săi au fost înveliţi cu un film protector de proteine, astfel fiind transparente în câmp electric. Mai
frecvent, analizele electroforetice sunt invalide în cazul în care standardele utilizate pentru calibrare
nu sunt adecvate pentru proba de analizat.
24
 Masa moleculară pentru standardele de calibrare în cazul electroforezei şi cromatografiei
trebuie să fie determinate înainte prin analiza de sedimentare sau prin secvenţiere. În cazul
macromoleculelor, polizaharidelor şi polimerilor sintetici, secvenţierea nu este o opţiune
disponibilă; centrifugarea analitică fiind una dintre cele mai bune tehnici disponibile pentru a oferi
acea informaţie.

Analiza sistemelor de asociere

Analiza sistemelor de asociere este valoroasă în studii de modificare a masei moleculare,
atunci când moleculele se asociază pentru a forma structuri mult mai complexe. Cele mai multe
funcţii biologice depind de interacţiunie diintre macromolecule. În timp ce electroforeza în gel
poate oferi informaţiie despre componentele prezente şi stoichiometria lor relativă în complex,
echilibru de sedimentare oferă mijloacele de a determina masa moleculară a complexului, aşa cum
există acesta în soluţie, şi independent de forma particulei. Frecvent, o macromoleculă poate exista
în mai multe stări de agregare; acest lucru poate fi evidenţiat clar de prin viteza de sedimentare şi
echilibrele de sedimentare – difuzie.
Experimentele de echilibru sedimentare – difuzie permit studiul unui domeniu larg de
interacţiuni, inclusiv legarea moleculelor mici şi a ionilor de macromolecule, auto asocierea
macromoleculelor şi interacţiunile macromoleculare eterogene. Datorită procesului de sedimentare,
în celula conţinând proba apare o modificare a concentraţiilor, de la valori foarte mici la menisc la
valori mult mai mari la baza celulei. De asemenea, concentraţia relativă a speciilor asociate va fi
mai mare la baza celulei, iar determinarea masei moleculare medie în funcţie de raza particulei
poate furniza informaţii despre stoichiometrie şi tăria asociaţiilor.
În principiu, experimentele de echilibru sedimentare – difuzie pot furniza informaţii asupra
dimensiunii moleculelor individuale care iau parte la formarea de agregate complexe, dimensiunea
complexului, stoichiometria, tăria interacţiunilor între subunităţi şi aspecte de termodinamică
deideală din soluţie. În prezent, echilibrul de sedimentare în ultracentrifugarea analitică este singura
tehnică capabilă să analizeze astfel de interacţiuni pe un domeniu larg de concentraţii, fără
perturbrea echilibrului chimic. Spre deosebire de alte metode, echilibrul de sedimentare este
deosebit de sensibil pentru examinarea asociaţiilor relativ slabe. Aceste asociaţii slabe (şi adesea
tranzitorii) sunt frecvent importante biologic, dar nu pot fi studiate uşor prin electroforeză pe gel sau
prin metode care implică legarea probe radiomarcate. Pe de altă parte, cu metodele disponibile şi
sensibile de detecţie, cum sunt metodele optice de determinare a absorbanţei, pot fi examinate prin
ultracentrifugare probe cu valori ale concentraţiei suficient de mici pentru a studia interacţiunile cu
valori ale lui K semnificativ mai mari decât 107 M-1.

Coeficienţi de sedimentare şi difuzie – detecţia modificărilor conformaţionale

Difracţia cu raze X ţi rezonanţa magnetică nucleară (RMN) sunt în prezent singurele tehnici
disponibile capabile să ofere detalii structurale la rezoluţie atomică. Cu toate acestea, dimensiunea
şi forma unei macromolecule sau a unui complex pot fi determinate prin măsurarea vitezei de
miţcare a particulelor prin soluţie.
Determinarea vitazei de sedimentare prin ultracentrifugare analitică conduc la calcularea
coeficienţilor de sedimentare ţi difuzie, coeficienţi care conţin informaţii privind dimensiunea ţi
forma macromoleculelor şi interacţiunile dintre acestea. Coeficienţii de sedimentare sunt utili pentru
monitorizarea modificărilor în conformaţia unor proteine, acizi nucleici etc. Legaturile din acizii
nucleici induse de legăturile din proteine pot fi analizate prin sedimentare diferenţială.
Deşi primele studii efectuate în chimia proteinelor utilizau raportul axial şi estimările de
hidratare, ambii parametri sunt destul de ambigui, uneori au o valoare inexactă. Prin combinarea
mai multor măsurători hidrodinamice sau termodinamice este posibil să se obţinî o discriminare mai
clară între diferite forme ideale, utilizate pentru a modela forma generală a unei macromolecule în
soluţe. Aceste forme hidrodinamice (elipsoizi prolate sau oblate) pot fi comparate prin microscopie
electronică.
25
 Unele enzime există în mai multe forme oligomere, din toate aceastea doar o parte fiind
active enzimatic. Prin măsurarea absorbanţei ţi a substraturilor cromogene, este posibilă examinarea
comportamentului de sedimentare a activităţii enzimatice şi astfel descrierea atribuirii activităţii
stărilor oligomere.

Legături chimice cu liganzi

Metodele optice de analiză, în special metodele absorbţiometrice sunt adaptate pentru studii
referitoare la legăturile chimice care includ liganzi datorită capacităţii de a face distincţie între
ligand (donor) şi acceptor. Liganzii şi acceptorii pot avea diferite valori intrinseci ale absorbanţei
sau una dintre specii poate fi marcată cu un cromofor, condiţia fiind ca modificarea să nu modifice
legătura. Analiza se poate face pur şi simplu cu metode de determinare a vitezei de sedimentare
atunci când ligandul şi donorul diferă foarte mult în valoarea coeficientului de sedimentare, cum ar
fi cu asociaţii de proteine cu molecule mici, legături lchimice în ADN sau legături în proteine cu
dimensiuni mari a filamentelor, cum ar fi F-actina.

26