UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
TEHNOLOGIA PRELUCRĂRII PRODUSELOR ALIMENTARE

REFERAT
„Procese de membrană:


osmoza inversă,
microfiltrarea, ultrafiltrarea,
dializa, electrodializa,
pervaporarea și distilarea
prin membrană”

Student: SĂPOI ALINA IONELA

Disciplina: SEPARAREA AVANSATĂ A CONTAMINAȚILOR DIN
PRODUSE ALIMENTARE

CRAIOVA
2022
Contents
INTRODUCERE...................................................................................................................................3
STRUCTURA MEMBRANELOR........................................................................................................4
CLASIFICAREA MEMBRANELOR.............................................................................................................6
AVANTAJELE PROCEDELOR MEMBRANARE:..........................................................................................8
MICROFILTRAREA (MF)..........................................................................................................................9
ULTRAFILTRAREA (UF).........................................................................................................................11
OSMOZA INVERSA (OI)........................................................................................................................13
Electrodializa.......................................................................................................................................14
PERVAPORARE.....................................................................................................................................14
Webografie..........................................................................................................................................21
INTRODUCERE
In cadrul proceselor de separare, pe langa procesele clasice de separare
(distilarea, rectificarea, extractia, schimbul ionic, filtrarea, centrifugarea,
sedimentarea), au aparut o serie de alte procese, cunoscute ca procese de
membrana. Procesele de membrană au cunoscut, incepand cu anii '70, o
dezvoltare spectaculoasa, utilizandu-se la nivel industrial in domenii cum ar fi:
tratarea apelor reziduale, tehnologiile medicale, industria chimică. Evolutia
rapida si diversa a acestor tehnologii a fost posibila datorita punerii la punct a
tehnicilor experimentale de preparare si caracterizare a membranelor. Un sistem
complex format dintr-un solvent in care se gasesc dizolvate specii chimice
ionice, molecule si macromolecule si dispersate macromolecule, agregate
moleculare si particule, poate fi separat in componente prin procese
membranare. Datorita gamei largi de utilizari a acestora se evidentiaza cinci
importante procese membranare (microfiltrarea, ultrafiltrarea, osmoza inversa,
dializa si electrodializa) care acopera intregul domeniu de marimi de particule
de separat, egaland in versatilitate sedimentarea in camp centrifugal. Procesele
membranare permit si separarea unor specii chimice dizolvate, deci fracţionarea
unor sisteme omogene, asemanandu-se din acest punct de vedere cu extracţia,
distilarea sau schimbul ionic. Dupa cum se observa din tabelul 1, microfiltrarea,
ultrafiltrarea, nanofiltrarea şi osmoza inversa au ca forţa motrice diferenta de
presiune, acestea numindu-se procese de baromembrana. Procesele de
baromembrana ocupa primul loc in gama aplicatiilor industriale. Aceste procese
sunt de obicei incadrate in categoria tehnicilor de filtrare inaintata. Astfel,
osmoza inversa este similara unei deshidratari prin hiperfiltrare, ultrafiltrarea
seamana cu tehnicile de concentrare, purificare si fractionare a
macromoleculelor sau dispersiilor coloidale, iar microfiltrarea este consacrată in
separarea suspensiilor. Practic fiecare proces membranar se poate constitui intr-
o alternativa viabila pentru alte procese de separare.
STRUCTURA MEMBRANELOR

Membranele polimerice sau anorganice, sintetice sau naturale au ca

principala caracteristica structura. Termenul "structura" se refera in cazul acesta
la textura (morfologia) membranelor, care din acest punct de vedere poate fi:
simetrica, asimetrica sau compozita. Membranele omogene se obtin din
materiale care nu permit formarea de structuri asimetrice sau compozite si sunt
destinate unor aplicatii care utilizează morfologii membranare anizotrope sau
care nu necesita valori mari ale fluxurilor de produs. Structura membranara
influenteaza criteriile de selectare a materialelor membranare, constituind
factorul esential in mecanismele de separare si transport. Astfel membranele
poroase, materiale care conţin goluri de dimensiuni mult mai mari decat
dimensiunile moleculare, conform clasificărilor internationale, pot fi membrane
macroporoase, mezoporoase si microporoase, dupa cum marimea porilor este
mai mare de 50 nm, cuprinsa ntre 50 si 2 nm si respectiv mai mica de 2 nm.
Procesul de transport al speciilor chimice prin acest tip de membrane, avand ca
forta motrice gradientul de presiune, concentratie sau potential electric, are loc
prin sistemul de pori printr-un mecanism de curgere capilara. Membranele
neporoase nu posedă pori detectabili microscopic, acestea fiind asimilate, din
punct de vedere structural, cu un solvent imobil pentru moleculele supuse
transportului. Procesul de transport prin membranele de acest tip se efectuează
printr-un mecanism de solubilizare-difuzie, speciile chimice se dizolvă şi
difuzează în interiorul membranei sub acţiunea gradientului de concentraţie şi /
sau de presiune. Un factor important în procesul de transport prin membranele
neporoase îl constituie interacţia dintre faza fluidă şi membrană. Ca urmare a
procesului de interacţie, membrana se poate gonfla în fluid sau poate fi complet
dizolvată.
 Colmatarea grupeaza trei fenomene:
• adsorbtia macromoleculelor la contactul cu membrana
• obturarea mecanica a porilor când dimensiunea moleculelor de solut
este apropiata de cea a porilor
• formarea unui gel datorita cresterii conc. moleculelor de solut la
suprafata membranei. Reducerea colmatarii se realizeaza prin spalare inversa
(contracurent).

CLASIFICAREA MEMBRANELOR
Criterii:
⇒ dupa natura lor:
• membrane naturale
• membrane sintetice
⇒ dupa tipul materialului:
• membrane polimerice
• membrane anorganice (sticla, metal, ceramica)
• membrane hibride organic-anorganice
• membrane lichide
⇒ dupa structura:
• simetrice
• asimetrice
• compozite
 Tehnici de separare si concentrare
1) cu schimbare de faza: distilarea, cristalizarea
2) fara schimbare de faza: filtrarea, adsorbtia, extractia L-L
Tehnicile cu membrane se incadreaza in ambele categorii (majoritatea in
categoria a 2-a).
Acestea sunt “tehnologii curate” sau “ecotehnologii” → tehnologii ale
viitorului.
APLICATII (ultimii 30 ani):
Numeroase sectoare de activitate:
- industria chimica si petrochimica
- industria farmaceutica
- industria agro-alimentara
 - tratarea efluentilor
- apa potabile
- sanatate (dializa renala)
- microelectronica
- energie
- purificarea, separarea gazelor
- ingineria biologica
- biotehnologie etc.

AVANTAJELE PROCEDELOR MEMBRANARE:

• consum energetic mai redus;
• tratare la temperatura ambianta (fara degradare termica)
• conditii de operare simple;
• posibilitatea operarii continue;
• posibilitatea de cuplare cu alte procedee clasice de separare;
• caracteristici diverse ale membranelor, adaptate scopului urmarit;
• cost de investitii si de operare redus.
Elementul important este membrana: “bariera selectiva care separa doua
compartimente si permite trecerea preferentiala a unei specii în raport cu altele,
sub influenta unei forte de transfer”. Puterea de separare este rezultatul
diferentei in viteza de transfer a componentilor, determinata de forta de transfer
si de interactiile cu membrana.
Caracteristicile de separare sunt determinate de:
♦ natura stratului polimeric;
♦ marimea porilor;
♦ viteza transportului de masa (invers proportionala cu grosimea
membranei).
 PROCESE DE BAROMEMBRANA
Tehnici de filtrare inaintata ΔP
– forta motrice de transport locul I
– aplicatii industrial
• Microfiltrarea (MF)
• Ultrafiltrarea (UF)
• Nanofiltrarea (NF)
• Osmoza inversa (OI)

MICROFILTRAREA (MF)
Scopul
Tratamentul apei
Uneori micro-perforate din cupru sau argint fulgi se adaugă microfiltrarea
apei, deoarece aceste metale sunt naturale antibacteriene și un proces de pre-
filtrare articulat se plasează înainte, bazată pe utilizarea de ingrediente active
naturale ( de plante de carbon activat) capabile colectarea și reținerea pentru o
lungă perioadă de timp sedimente, clor și alți poluanți. În acest caz, până la
saturație a evita, în plante mari, oameni de experți trebuie să monitorizeze
capacitatea de filtrare rămasă.
Procesul actual are loc prin intermediul membranelor, în general , cu un
diametru al porilor mai mic sau egal cu 0,5 pm (micrometri), care au rolul de a
reține microorganismele în ochiuri lor, în cazul băuturilor clare, cum ar
fi vinul sau berea , este posibil să se obțină microbiologică totală „stabilitate“,
folosind membrane cu dimensiuni de grilă de la 0,1 la 0,45 microni, numit
absolut, de asemenea , utilizate în dispozitivele definite ca purificatoare , care
nu trebuie confundate cu „purificatoare“, de asemenea , disponibile pentru uz
casnic, adoptat dacă doriți să aveți apă liberă de orice substanțe străine , cu
excepția sărurilor minerale .
 În industria alimentară
Utilizarea proceselor de microfiltrare , de asemenea , și- a extins treptat la
industria alimentară, în special pentru tratarea vinului și a laptelui , ci și pentru
toate acele elemente lichide care trebuie să fie lipsit de substanțe nedorite , cum
ar fi bacteriile sau alte daunatoare microorganisme care le - ar compromite.
igienă.
În sectorul vitivinicol, microfiltrare înlocuiește
treptat pasteurizării proces, deoarece permite să se mențină caracteristicile
organoleptice ale vinului, făcându - l în același timp capabil să reziste la stres de
transport sau depozitare bine.
În sectorul produselor lactate, anumite membrane ceramice sunt utilizate,
cu pori cu un diametru de aproximativ 1,4 um, deoarece măsurătorile înguste nu
ar permite trecerea cazeinei .
Separare:
- microparticule
- compusi emulsionabili
- microorganism
Membranele de MF:
- pori asimetrici
- pori capilari Diametrul porilor = 0,1 – 10 μm
Metode de obtinere:
- inversia de faza
- deformarea prin intindere
Materiale:
- celuloza regenerate
- poliamida
- triacetat de celuloza
- polyester
- polisulfona
 - policlorura de vinil
- policarbonat
- membrane ceramice
Aplicatii industriale:
- industria alimentara (clarificare si sterilizare: bere, vin, otet, sucuri)
- purificarea apelor:
- apa potabila
- ape reziduale
- spargerea emulsiilor ulei/apa
- purificarea mediilor de biosinteza
- industria chimica (purificare coloranti)
- industria farmaceutica

ULTRAFILTRAREA (UF)
Ultrafiltrarea (UF) este o varietate de filtrarea membranară în care forțe
precum presiunea sau gradienții de concentrație conduc la o separare printr-
o membrană semipermeabilă. Solide suspendate și soluții de mare greutate
moleculară sunt păstrate în așa-numitul retentat, în timp ce apa și soluții cu
greutatea moleculară scăzută trec prin membrană în permeat (filtrat).
Acest proces de separare este utilizat în industrie și cercetare pentru purificarea
și concentrarea macromoleculară (103 - 106 Da) a soluților, în special
soluții proteinice.
Ultrafiltrarea nu este fundamental diferită de microfiltrare. Ambele se
separă pe baza excluderii dimensiunii sau a capturării particulelor. Este
fundamental diferită de separarea gazelor prin membrană, care se separă pe baza
unor cantități diferite de absorbție și rate diferite de difuzie. Membranele de
ultrafiltrare sunt definite de limita greutății moleculare (MWCO) a membranei
utilizate. Ultrafiltrarea se aplică în filtrarea cu flux transversal sau în modul cu
capăt mort.

Separare:
compusi cu mase moleculare cuprinse intre 500 si 50 000 Daltoni:
- zaharuri
- biomolecule (proteine)
- polimeri
- particule coloidale
Membranele de UF:
Diametrul porilor = 0,1 – 1 nm (10 - 1000Å)
Tehnici de obtinere:
- inversie de faza
- tehnica sol-gel
Materiale:
- acetatul de celuloza
- policlorura de vinil
- poliacrilonitril
- policarbonat
- poliimide
- polisulfona
- poliarilsulfona
- oxid de zirconiu
- oxid de aluminiu
Configuratie:
- plane
- tubulare
- fibre capilare
Aplicatii industrial:
 - industria alimentara (concentrare lapte, recuperare proteine din zer)
- farmaceutica
- biotehnologii
- purificarea apei

OSMOZA INVERSA (OI)

Separare:
compusi cu mase moleculare mici (≅ 1000) si cu dimensiuni sub 0,001
microni
Materiale:
- acetat de celuloza modificat
- polisulfona
- poliamida
- poliimida
- materiale ceramice
Configuratie:
- tubulare
- spiralate
- hollow-fiber (fibra cu canal)
Aplicatii industriale:
- desanilizarea apei de mare
- obtinerea apei pure pentru centralele termice si în microelectronica
- concentrarea laptelui
- prelucrarea apelor uzate
- concentrarea sucurilor de fructi
- industria vinurilor, otetului si a berii etc.
Electrodializa
Electrodializa este un proces electromembranar de separare în care forţa
motrice este diferenţa de potenţial chimic sau electric şi cu ajutorul unor
membrane ion – selective se îndepărtează particulele încărcate electric dintr-o
soluţie. În proces se utilizează membrane schimbătoare de ioni datorită celor
două funcţii pe care acestea le au: conducţia ionică şi permeabilitatea selectivă.
Forţa de transfer poate fi o diferenţă de potenţial chimic, direct legat de
diferenţa de concentraţie de o parte şi de alta a membranei, sau diferenţa de
potenţial electric care provoacă transferul selectiv al ionilor la trecerea prin
membrană. Electrodializa se utilizează în general fie pentru a extrage şi
reconcentra un electrolit de valoare, fie pentru a elimina total sau parţial un
electrolit dintr-un fluid.
Electrolit M+ X- → M+ traverseaza MEC
X- traverseaza MEA
Operatii (fara interventia electrozilor):
• extractia
• reconcentrarea
• substitutia
Operatiile sunt induse de fluxurile ionice transmembranare. In celula ED
fiecare cuplu de membrane delimiteaza un compartiment.

PERVAPORARE 
Termenul de pervaporare este o combinație a celor două etape ale
procesului: (a) pătrunderea prin membrană de către permeat , apoi
(b) evaporarea acestuia în faza de vapori. Acest proces este utilizat de o serie de
industrii pentru mai multe procese diferite, inclusiv purificare și analiză ,
datorită simplității și naturii în linie .

Membrana acționează ca o barieră selectivă între cele două faze:

alimentarea în fază lichidă și permeatul în fază de vapori. Permite transferului
componentelor dorite ale alimentului lichid prin vaporizare . Separarea
componentelor se bazează pe o diferență în viteza de transport a componentelor
individuale prin membrană.

De obicei, partea din amonte a membranei este la presiunea ambiantă, iar

partea din aval este sub vid pentru a permite evaporarea componentei selective
după penetrarea prin membrană. Forța motrice pentru separare este diferența
de presiuni parțiale ale componentelor pe cele două părți și nu diferența
de volatilitate a componentelor din alimentare.

Forța motrice pentru transportul diferitelor componente este asigurată de

o diferență de potențial chimic între alimentarea/retentatul lichid și permeatul de
vapori de pe fiecare parte a membranei. Retentatul este restul de alimentare care
părăsește camera de alimentare cu membrană, care nu este pătruns prin
membrană. Potențialul chimic poate fi exprimat în termeni de fugacitate , dat
de legea lui Raoult pentru un lichid și de legea lui Dalton pentru un gaz
(ideal). În timpul funcționării, datorită eliminării permeatului în fază de vapori,
fugacitatea reală a vaporilor este mai mică decât cea anticipată pe baza
permeatului colectat (condensat).

Separarea componentelor (de exemplu , apă și etanol) se bazează pe o

diferență în viteza de transport a componentelor individuale prin
membrană. Acest mecanism de transport poate fi descris folosind modelul
soluție-difuzie, bazat pe viteza/gradul de dizolvare a unei componente în
membrană și viteza sa de transport (exprimată în termeni de difuzivitate) prin
membrană, care va fi diferită pentru fiecare componentă. și tipul de membrană
care duce la separare.

Aplicații:

Pervaporarea este eficientă pentru diluarea soluțiilor care conțin urme sau
cantități minore de componentă care trebuie îndepărtată. Pe baza acesteia,
membranele hidrofile sunt utilizate pentru deshidratarea alcoolilor care conțin
cantități mici de apă, iar membranele hidrofobe sunt utilizate pentru
îndepărtarea/recuperarea urmelor de substanțe organice din soluțiile apoase .

Pervaporarea este o alternativă eficientă de conservare a energiei la

procese precum distilarea și evaporarea . Permite schimbul a două faze fără
contact direct. 

Exemplele includ deshidratarea cu solvent: deshidratarea etanolului/apă și

azeotropilor izopropanol/apă, îndepărtarea continuă a etanolului
din fermentatoarele de drojdie , îndepărtarea continuă a apei din reacțiile de
condensare, cum ar fi esterificările pentru a îmbunătăți conversia și viteza
reacției, spectrometria de masă cu introducerea membranei , îndepărtarea
solvenților organici din ape uzate industriale, combinație de distilare și
pervaporare/permeație de vapori și concentrație de compuși aromatici hidrofobi
în soluții apoase (folosind membrane hidrofobe).

Recent, o serie de membrane de pervaporare organofile au fost introduse

pe piață. Membranele de pervaporare organofile pot fi utilizate pentru separarea
amestecurilor organice-organice, de exemplu: reducerea conținutului
de aromatice în fluxurile de rafinărie, spargerea azeotropilor , purificarea
mediilor de extracție, purificarea fluxului de produs după extracție și purificarea
solvenților organici.
 Materiale:

Membranele hidrofobe sunt adesea bazate pe polidimetilsiloxan , unde

mecanismul real de separare se bazează pe modelul soluției-difuzie descris mai
sus.

Membranele hidrofile sunt disponibile pe scară largă. Cel mai de succes

sistem de membrană de pervaporare din punct de vedere comercial de până
acum se bazează pe alcool polivinilic . Mai recent, au devenit disponibile și
membrane pe bază de poliimidă . Pentru a depăși dezavantajele intrinseci ale
sistemelor de membrană polimerică au fost dezvoltate membrane ceramice în
ultimul deceniu. Aceste membrane ceramice constau din straturi nanoporoase
deasupra unui suport macroporos. Porii trebuie să fie suficient de mari pentru a
lăsa moleculele de apă să treacă și să rețină orice alți solvenți care au o
dimensiune moleculară mai mare, cum ar fi etanolul. Ca rezultat, o sită
moleculară cu o dimensiune a porilor de aproximativ 4 Åeste obținut. Cel mai
larg disponibil membru al acestei clase de membrane este cel bazat
pe zeolitul A.

Alternativ la aceste materiale cristaline, structura poroasă a straturilor

de silice amorfă poate fi adaptată la selectivitatea moleculară. Aceste membrane
sunt fabricate prin procese chimice sol-gel . Cercetările privind noi membrane
ceramice hidrofile s-au concentrat pe titan sau zirconiu . Foarte recent s-a
realizat o descoperire în stabilitatea hidrotermală prin dezvoltarea unui material
hibrid organic-anorganic.
Webografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ultrafiltrare
https://koaha.org/wiki/Microfiltrazione
https://www.cttecotech.ro/pdf/fisamembrane.pdf
http://dspace.incdecoind.ro/bitstream/123456789/461/1/Rezumat_teza_Adriana
%20CUCIUREANU.pdf
https://en.wikipedia.org/wiki/Pervaporation