Sunteți pe pagina 1din 58

Cap.I.

Apa si sanatatea
Este extrem de dificil de evaluat implicatiile diferitelor substante ce se gasesc in apa asupra sanatatii oamenilor. Datele referitoare la aceste aspecte sunt adesea incomplete iar relatia dintre sanatatea omului si substantele ce polueaza apa sunt compexe si incerte. Cu toate acestea este foarte clar ca apa contine o mare varietate de substante care au implicatii asupra sanatatii omului. Poluantii apelor se impart in patru mari clase: fizici, chimici, microbiologici si radioactivi. Dintre acestia poluantii chimici sunt unici in sensul ca multi dintre ei sunt esentiali pentru sanatatea umana in timp ce altii sunt o mare amenintare pentru om. Printre elementele care joaca un rol important in sanatatea umana si in nutritie in mod special sunt: calciul, clorul, cromul, cobaltul, cuprul, fluorul, iodul, ferul, magneziul, manganul, molibdenul, nichelul, fosforul, potasiul, seleniul, siliciul, sodiul, strontiul, sulful, vanadiul si zincul. Dimpotriva, exista anumite elemente care sunt cu siguranta toxice, printre care: aluminiul, cadmiul, plumbul si mercurul, dar toxicitatea acestora se manifesta la concentratii foarte variate ale acestor compusi in apa. Arsenul poate fi un element esential in concentratii foarte mici in ciuda faptului ca, ingerat in cantitati foarte mari devine toxic. In mod similar, borul poate influenta negativ utilizarea calciului de catre organism. Rolurile pe care le joaca beriliul si argintul sunt mai putin clare. Bineinteles ca procentul de poluant adsorbit din apa de catre corpul uman este influentat in mare masura de solubilitatea poluantului si de proprietatile solului in cazul apelor subterane.

Situatia este cu atat mai complicata cu cat chiar si compusii cu efecte pozitive , la concentratii mari pot avea efecte negative, in functie de cantitatea ingerata prin apa, alimente, inspirata in plamani sau adsorbita prin tegument. Dependenta efectului de doza poate fi redata printr-o curba doza-raspuns; unele grupe de boli sunt asociate cu cantitati prea mici dintrun element iar altele cu cantitati prea mari. Acest aspect atat de complex poate fi exemplificat prin cazul fluorului. La concentratii in apa cuprinse intre 1 si 1,5 mg/l fluorul reduce incidenta cariilor dentare. La concentratii mai mari de 6 mg/l prezenta fluorului reduce posibilitatea aparitiei osteoporozei oferind o protectie impotriva pierderilor osoase. Cu toate acestea, atunci cand concentratia fluorului in apa creste mai mult de 8 mg/l, poate incepe calcifierea ligamentelor. In mod asemanator , in timp ce lipsa iodului poate fi legata de aparitia Bolii lui Basedof (dezvoltarea excesiva a glandei tiroide) si de cretinism (retardare mintala) este posibil ca concentratii prea mari sa fie asociate cu aparitia melanoamelor (cancerul de piele). Multe dintre substantele anorganice dizolvate in apa se gasesc atat in apele de suprafata cat si in cele subterane datorita unor procese naturale, cum ar fi dizolvarea rocilor de catre apa precum si scurgerile din sol. Prezenta altor compusi poate fi cauzata de poluare cu reziduuri menajere si nu numai, de la minerit, din agricultura sau din manufacturi. In schimb, sunt folosite o seama de metode de tratare a apelor pentru inlaturarea compusilor nedoriti printre care coagularea chimica, dedurizarea si schimbul ionic, procese de membrana, adsorbtia, etc. Cu toate acestea, substantele chimice folosite in in tratarea apelor precum si corodarea tevilor din sistemul de distributie poate produce poluarea apelor dupa faza de tratare prin adaugarea de urme de fer, cupru, si plumb. Acest aspect se

poate inlatura prin supravegherea atenta a surselor de apa atat la sursa cat si la beneficiar. Deasemenea o importanta deosebita trebuie acordata puturilor private, mai ales daca sistemul de distributie este corodat sau forajele se afla in apropierea unor surse de poluare. In general, din punctul de vedere al poluarii, comparand apele subterane cu cele de suprafata, se poate spune ca apele provenite din panza freatica sunt mai sigure din punct de vedere bacteriologic, mai ieftin de tratat, sunt mai putin afectate de radioactivitate, au o turbiditate mai redusa si sunt mai putin expuse poluarilor accidentale. Exista controverse serioase cu privire la semnificatia absentei anumitor compusi din sursele de apa. Un exemplu ar fi implicatiile ce le are duritatea redusa a apei si pH-ul redus asupra sanatatii umane. Academia Nationala de Stiinte a Statelor Unite ale Americii (USNAS) a facut peste 50 de studii, in noua state, cu privire la relatia de inversa proportionalitate intre incidenta decesurilor cauzate de boli cardiovasculare si duritatea apei (Foster, 1987). Se presupune ca persoanele care beau apa cu mai putin calciu si magneziu sunt mai predispusi la a face boli cardiovasculare. In urma acestor studii USNAS a sugerat imbunatatirea calitatii apei putin dure prin adaugarea de calciu si magneziu in vederea reducerii ratei anuale de deces cauzata de bolile cardiovasculare. Cu toate acestea, problema este foarte controversata deoarece alti autori nu accepta ca duritatea apei influenteaza incidenta bolilor cardiovasculare (Hammer si Heyden, 1980). In acelasi context, duritatea apei a fost incriminata pentru incidenta: Sindromului Mortii Subite la nou nascuti, pentru diabet, boli cerebrale si vasculare precum si cancer. Comparand din nou apele subterane cu cele de suprafata se constata ca primele au o duritate mai mare datorita contactului cu rocile (3), (4), (7), (8), (11), (14), (19), (20), ((21), (24), (28),(31) (34).

Cap.II.Norme de calitate a apei potabile


In Romania , la ora actuala este in vigoare Legea 458/2002, care este o transpunere la nivel locala Directivei 98/83/EC si care se refera la : Conditii de calitate a apei potabile; Monitorizarea calitatii apei potabile; Masuri de remediere si restrictii in utilizare; Asigurarea calitatii tehnologiilor de tratare, echipamentelor, substantelor nedorite din apa potabila; Informare si raportare. In tabelul I. sunt prezentate normele de calitate a apei potabile in conformitate cu Legea 458/2002.

Tabelul I. Normele de calitate a apei potabile in conformitate cu Legea 458/2002.


Parametrul/UM (1) Parametrii microbiologici Escherichia coli/100ml Streptococi fecali/100ml Valoarea maxim admisa (2) 0 0 Metoda de analiza (3) ISO 9308-1 STAS 3001/1991

ISO 7899-2 Parametrii microbiologici pt. apa imbuteliata in sticle sau alte recipiente Escherichia coli/250ml 0 ISO 9308-1 Streptococi fecali/250ml 0 STAS 3001/1991 Pseudomonas aeruginosa/250ml Numar de colonii la 22C (1) Numar de colonii la 37C 0 100 (2) 20 ISO 7899-2 STAS 3001/1991 Pr EN ISO 12/80 STAS 3001/91 Pr EN ISO 6222 (3) STAS 3001/91 Pr EN ISO 6222
4

Parametrii chimici Acrilamida, g/l Arsen, g/l Benzen, g/l Benzpiren, g/l Bor, mg/l Bromati, g/l Cadmiu, g/l Clorura de vinil, g/l Crom total, g/l

0,10 10 1,0 0,01 1,0 10 5,0 0,5 50

STAS 7882 ISO 6595 SR ISO 1423 SR ISO 9380/01 SR ISO 5901/93 STAS 1118/78 SR ISO 5903/93 STAS 7886/7 SR ISO 9178/98 SR ISO 1156/98(CrVI) STAS 3223/89 STAS1089/77 SR ISO 6703/1-98 STAS1089/77 SR ISO 6703/1-98

Cupru, mg/l Cianuri totale, g/l Cianuri libere, g/l Dicloretan, g/l Epiclorhidrina, g/l Fluor, mg/l HAP, g/l Mercur, g/l Nichel, g/l Nitrati, mg/l Nitriti, mg/l Pesticide, g/l (1) Pesticide total, g/l Plumb, g/l Seleniu, g/l Stibiu, g/l Tetracloretan si tricloretena, g/l
(suma conc. comp.specif.)

0,1 50 10 3,0 0,10 1,2 0,10 1,0 20 50 0,50 0,10 (2) 0,50 10 10 5,0 10

STAS 6673/92 STAS 1020/89 STAS 3048/1-96 SR ISO 7893/1-98 STAS 3048/4-96 SR ISO 6227/96 STAS 1265/88 (3) STAS 1299/91 STAS 6362/98 STAS 1266/88

Trihalometani total, g/l


(suma conc. comp.specif.)

100

STAS 1299/91

Parametrii indicatori Aluminiu, g/l Amoniu, mg/l Bacterii

200 0,50 0
5

STAS 6326/90 STAS 6328/85 STAS 3001/91

coliforme(nr./100ml) TOC Cloruri Clostridium perfigens(nr./100ml) Clor rezidual liber,mg/100g -la intrarea in retea -la capat de retea Conductivitate, S cm-1 la 20C Culoare Duritate totala(grd.germane),minim Fer, g/l

Nici o modificare anormala 250 0

ISO 9308-1 SR ISO 8245/95 STAS 3049/88 SR ISO 9297/98 STAS 3001/91 SR ISO 9297/98 STAS 364/78

0,50 0,25 2500 Acceptabila consumatorilor si nici o modificare anormala 5 200 STAS 7722/84 SR EN 27888/97 SR ISO 7887/97 STAS 3326/76 STAS 3086/68 SR 13315/96 SR ISO 6332/96 (3) STAS 6324/61 SR EN 1622/97 STAS 3264/81 SR 8662-1;2/96 SR ISO 6333/96 STAS 6324/61 SR EN 1622/97 STAS 3001/91 EN ISO 6222 STAS 3002/85 SR ISO 6060/96 STAS 6325/75 SR ISO 10530/97

(1) Gust Mangan, g/l

(2) Acceptabil consumatorilor si nici o modificare anormala 50

Miros Nr.de colonii la 22C/ml Oxidabilitate, mgO2/l pH (unitati de pH) Sodiu, mg/l Subst.tesioact.tot. , g/l Sulfat, mg/l Sulfuri si hidrogen sulfurat, g/l Turbiditate(UNT) Zinc, g/l

Acceptabil consumatorilor si nici o modificare anormala Nedetectabili la 100 ml 5,0 6,5;9,5 200 200 250 100 5 5000
6

STAS 7576/66 SR ISO 7875-1;2/96 STAS 3069/87 SR 7510/97 SR ISO 10530/97 STAS 6323/88 STAS 6327/81

Tritiu, Bq/l Doza efectiva totala de referinta,mSv/an Activitatea alfa globala, Bq/l Activitatea beta globala, Bq/l

100 0,10 0,1 1

SR ISO 9698/1996

SR ISO 9697/1996 SR ISO 9697/1996

In tabelul.II este prezentata transpunerea in legislatia romaneasca a unor directive europene. Tabelul.II. Transpunerea in legislatia romaneasca a unor directive europene si perspective(22). Numarul directivei Europene 98/83/EEC La ce se refera Directiva
Calitatea apei destinate consumului uman

Transpunerea in legislatia romaneasca Legea 458/2002

Cuprinsul
-Conditii de calitate -Monitorizare -Masuri de remediere -Calit.tehnologiilor -Informere si raportare -program de act.pt reducerea poluarii -lista subst.prioritare -componenta Comit.Interminister ial -criterii de identif. -linii directoare -Normr tehnice privind calit.apelor de supr. -Indicatori de calit.,met de analiza -valori limita -Normr tehnice privind calit.apelor pt.moluste -Indicatori de calit.,met de analiza -principalele specii -

Va fi inlocuita cu:

80/86/EEC

Protectia apelor subterane impotriva poluarii creste de unele subst.periculoase

HG 118/2002

Directiva Cadru 2000/60 In decembrie 2013

78/659/EEC

Calitatea apelor in care traiesc pesti

HG 202/2002

Directiva Cadru 2000/60 In decembrie 2013 Directiva Cadru 2000/60 In decembrie 2013

79/923/EEC

Calitatea apelor pentru moluste

HG 201/2002

91/676/EEC

Protectia apelor impotriva poluarii cu nitrati

HG 964/2000

de moluste -plan de actiune pt.prot.impotriva poluarii cu nitrat -criterii pt. tdentif. Apelor -metode de masurare -codul bunelor practici -masuri din programele de actiune -continutul rapoartelor Planului de act.

In tabelul III sunt prezentate comparativ normele de calitate a apei potabile pentru CEE, Franta si Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS). (16) Directiva CEE grupeaza parametrii in cinci categorii: Parametrii organoleptici; Parametrii fizico-chimici; Parametrii referitori la substantele nedorite; Parametrii referitori la substantele toxice; Parametrii microbilogici. Organizatia Mondiala a Sanatatii grupeaza parametrii in cinci categorii: Proprietati microbiologice; Compusi anorganici care influenteaza sanatatea umana; Compusi organici care influenteaza sanatatea umana; Parametrii estetici; Constituenti radioactivi.

Tabelul III.Normele de calitate a apei potabile, prezentate comparativ


Nr. crt. (1) Parametrul (2) U.M. (3) Directiva 80/779/CEE
Nivel orientativ (4) 1. Culoare Pt-Co mg/l 1 8 Concentratie maxim admisa(5) 20 15

Norme franceze (6)

Norme OMS (Geneva 1986) (7)


15

2. 3. 4.

Turbiditate,Sio2

mg/l Unit. Jacson

1 0,4 0

10 4 2-12C 3-25C

2 2 3 2 3 25 6,5-9 250 (5) (6) 350 50 150 12 0,2 50 1500 -

5
Fara asupra consumatorul ui Fara asupra consumatorul ui efect efect

Miros(dilutie)

5.

Gust(dilutie)

2-12C 3-25C

6. 7. 8. 9. (1) 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20.

Temperatura pH Conductivitate Cloruri (2) Sulfati Silice Calciu Magneziu Sodiu Potasiu Aluminiu Alcalinitatea,d Duritatea totala,d Reziduul sec(180C) Oxigen dizolvat

C S/cm mg/l (3) mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l T F mg/l % saturatie

12 6,5-8,5 400 25 (4) 25 30 20 10 0,05 -

25

6,5-8,5 250 (7) 400 200 0,2 50 -

250 50 150 12 0,2 1500


Saturatie>75%e xceptand apele subterane Apa nu trebuie sa fie agresiva

21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29. 30. 31. 32. 33. 34.

CO2 liber Nitrati Nitriti Amoniu Azoy Kjeldahl CCOMn TOC H2S Subst.extractibile cu cloroform Hidrocarburi dizolvate Fenoli(indice fenol) Bor Detergenti Compusi organoclorurati(fara Pesticide) Fer Mangan Cupru Cupru

mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l mgO2/l mgC/l g/l mg/l g/l g/l g/l glauril sulfat/l g/l

25 0,05 2 0,1 1000 1

50 0,1 0,5 2 5 Organoleptic nedetectabil -

44 Organoleptic nedetectabil -

50 0,1 0,5 1 5 Organoleptic nedetectabil -

10 0,5 200
Reducerea Comp.halog. La minim

10 0,5 200 -

35. 36. 37. 38.

g/l g/l g/l g/l

50 20
100(la iesirea din tratare) 3000 (12 h in retea)

200 50 -

200 50 1000
-

300 100 1000


-

39. (1) 40. 41. 42. 43. 44. 45. 46. 47. 48. 49. 50. 51. 52. 53. 54. 55. 56. 57. 58. 59.

Zinc (2) Zinc Fosfati Fluor Cobalt Subst.in suspensie Oxidanti reziduali Bariu Argint Arsen Beriliu Cadmiu Cianuri Crom Mercur Nichel Plumb Stibiu Seleniu Vanadiu Pesticide -per substanta aldrin si dialdrin hexaclorbenzen -total -PCB si PCT HAP(total) Coliforme totale Coliforme fecale Streptococi fecali Clostridii sulfitoreducatoare NTG(apa potabila) la 37C la22C

g/l (3) g/l gP2O5/l g/l g/l gCl2/l g/l g/l g/l g/l g/l g/l g/l g/l g/l g/l g/l g/l g/l g/l

100(la

iesirea

5000 (5) (6)


-

5000 (7)
-

din tratare

(4) 5000
(12 h in retea)

400
1500(8-12C) 700(25-30C)

5000 -

5000 1500 -

1500 -

Abs. 100 -

10 50 5 50 50 1 50 50
(la beneficiar)

10 550 5 50 50 1 50 50 10 10
-

50 5 100 50 1 50 50 10
-

10 10
-

0,1 0,5 0,2 0 0 0 NPP1

Total 0,5 0,1 0,03 0,01 0,5 0,5 0,2 0,01 0 0 0

0,1 0,01 0 0 0

60. 61. 62. 63. 64. 65.

g/l /100ml /100ml /100ml /20ml

/1ml /1ml (3) /1ml /1ml

10 100 (4) 5 20

(5) 20 100

(6) 20 100

(7) -

(1) 66.

(2) NTG(apa tratata) la 37C la22C

10

67.

Compusi organici -benzen -CCl4 -clordan -clorbenzen -cloroform -2.4 D -DDT -1,2-dicloretan -1,2-dicloretena -heptaclor si heptaclorepox -hexaclorbenzen -gamma HCH(lindan) -metoxiclor -pentaclorfenol -tetracloretena -tricloretena -2,4,6-triclorfenol

g/l 0,1 0,01 3 30 10 10 30 10 10 3 0,3 0,1-3 30 100 1 10 0,3

68.

Radioactivitate -radioactivitate -radioactivitate Bq/l Bq/l 0,1 1

Legislatia franceza a stabilit prin Decretul 89-3/3 ianuarie 1989 tipurile de analize fizico-chimice si bacteriologice ce trebuiesc efectuate la o apa in functie de situatie (tab. IV si tab.V) precum si in functie de locul de prelevare al probelor (tab.VI).(16)

Tabelul IV. Amploarea tipurilor de analize fizico-chimice pentru ape, in conformitate cu legislatia franceza. Analiza fizicoAnaliza fizico11

Analiza fizico-

Analiza fizico-chimica speciala

chimica redusa C1 (1)


Parametrii organoleptici Parametrii fizico-chimici -calitativ(miros, gust, culoare) -turbiditate -pH -conductivitate

chimica sumara C2 (2)


-calitativ(miros, gust, culoare) -turbiditate -temperatura -pH -conductivitate -nitrati -alti3 parametrii dintre: azotiti, amoniu, cloruri, sulfati, CCOMn, alcalinitate totala sau duritate totala

chimica completa C3 (3)


-calitativ(miros, gust, culoare) -turbiditate -temperatura -pH -conductivitate -cloruri -sulfati -silice -calciu -magneziu -sodiu -potasiu -aluminiu -reziduu sec -O2 dizolvat -anh.carbonica -carbonati -bicarbonati -azotiti -azotati -amoniu -CCOMn la cald in mediu acid -H2S -Fer -Cupru -Zinc -Mangan -Fosfor -Fluor -Clor rezidual (4)

C4a (4)

C4b (5)

C4c (6)

Parametrii care se refera la substantele nedorite

-Cl2 rezidual sau alt pentru dezinfectia apei parametru reprezentativ

-Cl2 rezidual sau alt pentru dezinfectia apei parametru reprezentativ

-azot Kjeldahl -hidrocar buri diz. -agenti de supraf -indice fenol

-fer cupru -zinc

(1) Parametrii toxicologici

(2)

(3)

(5)

(6) -Cd -Pb -HAP

(7) -As -CN-Cr -Hg -Fe Pestici

Alti parametrii 12

de Comp organo hal. Vol.

Tabelul V. Tipurile de analize bacteriologice pentru ape, in conformitate cu legislatia franceza. Reduse(B1) -Coliformi termotoleranti -Streptococi fecali Analize bacteriologice Sumare(B2) -Coliformi termotoleranti -Streptococi fecali aerobe la 22 si 37C Complete(B3) -Coliformi termotoleranti -Streptococi fecali -Numaratoarea de bacterii aerobe la 22 si 37C -Bacterii sulfitoreducatoare

-Numaratoarea de bacterii -Bacterii coliforme

13

Tabelul VI. Tipurile de analize ce trebuie efectuate in functie de locul de prelevare al probelor(dupa legislatia franceza). La sursa La punctul extactie Ape subte rane Ape de Ape supr afata Productie Distributie de Dupa tratament sau la punctul de In retea extactie(in absenta Ape su bte ran e si de su pra fat a P3 C3 C3
C4a

tratamentului) Ape Ape de Ape su bte ran e si de su pra fat a P1 su bte ran e P2 su pra fat a P2

Ape su bte ran e si de su pra fat a D1 subte rane si de supra fata D2

B1 C3

B1 C3 C4a C4c

B3 C2

C4a C4c

B2 C1

C2 C4b

In ceea ce priveste apa pentru piscine si bai exista Decretul 81-324/7 aprilie 1981, Circulara din 9 mai 1983 pentru Franta si CEE nr. L 31/5: 76/160/CEE din 5 februarie 1976. Conform acestor reglementari, in tab.VII sunt prezentate valorile limita. Tabelul VII.Valorile limita pentru apa din piscine si bai conform CEE nr. L 31/5: 76/160/CEE din 5 februarie 1976.
Parametrul Coliforme totale/100ml Coliforme fecale/100ml Streptococi fecali/100ml Salmonela/1l Enterovirusi/10l PH Nivel orientativ 500 100 100 0 0 6,5-8
14

Norma impusa(max) <10000 <2000 6,5-9

Culoare Grasimi minerale(mg/l) Deterrgenti ce react.cu albastru de metilen Fenoli(mg/l)

0,3 0,3 0,005

Fara modificari -absenta unui film vizibil la suprafata apei -absenta mirosului -fara spuma persistenta -fara miros 0,05

Cap.III.Proprietatile fizice ale apei


Cea mai important caracteristic fizic a apelor este continutul total de substante solide, care cuprinde: materia n suspensie, materia decantabil, materia coloidal i materia dizolvat. Celelalte caracteristici fizice sunt: mirosul, temperatura, densitatea, culoarea i turbiditatea.(2), (3), (4), (5), (6), (7), (11), (13), (14), (21), (24), (25), (27),(28), (29), (34). III.1.Coninutul total n substane solide(reziduul sec) Analitic, coninutul n substane solide din ape este definit ca materia care rmne ca reziduu dup evaporarea la 103C sau 105C. Materia care are o presiune de vapori semnificativ la aceast temperatur (103C sau 105C) se pierde n timpul evaporrii i nu este definit ca solid. Solidele decantabile (SD) sunt acele solide care se depun la baza unui con de decantare (Imhoff) ntr-o perioad de 60 minute. Solidele decantabile, exprimate n [ml/l], sunt o msur aproximativ a cantitii de nmol care se nltur la sedimentarea primar. Solidele totale (ST) - sau reziduul dup evaporare pot fi mai departe clasificate n solide nefiltrabile (suspensie) (SS) i solide filtrabile, (SF) la trecerea unui volum de lichide printr-un filtru. Pentru aceast etap de separare, uzual se folosete un filtru din filtre de sticl (Whatman GF/C)
15

cu porii n jur de 1,2 m. Deasemenea se mai pot folosi i filtre de policarbonat (De notat c rezultatele obinute la filtrarea prin fibre de sticl sau prin fibre de policarbonat difer puin datorit structurii diferite a filtrului). Solidele filtrabile (SF) sunt compuse din solidele coloidale i solidele dizolvate. Fraciunea coloidal const din particule cu dimensiuni ntre 0,001 i 1m. Solidele dizolvate sunt compuse din molecule organice sau anorganice i ioni. Fraciunea coloidal nu poate fi nlturat prin decantare. Pentru nlturarea acestor particule din suspensie se recomand n general, oxidarea biologic sau coagularea, urmat de sedimentare. Principalele tipuri de materii solide (nefiltrabile i filtrabile) din apele reziduale i dimensiunile lor aproximative sunt prezentate n figura 2.2. Fiecare din aceste categorii de solide poate fi mai departe clasificat pe baza volatilitii la 55050C. Fraciunea organic se va oxida i se va transforma n gaz la aceast temperatur iar fraciunea anorganic rmne ca i cenu. Termeni de suspensie de solide volatile (SSV) i suspensie de solide fixe (SSF) se refer respectiv la coninutul organic i anorganic al solidelor in suspensie. La 55050C descompunerea srurilor anorganice este limitat de carbonatul de magneziu care se descompune n oxid de magneziu i bioxid de carbon (350C) pe cnd carbonatul de calciu este stabil pn la 825 C. (2), (5), (16).

III.2.Mirosul

16

n general, mirosul apelor poate fi cauzat de descompunerea materiei organice sau de anumite substane adugate n apele. Cel mai neplacut este mirosul unei ape in care componentele au suferit o descompunere anaerob. Cel mai caracteristic miros al apei sttute sau septice este de H2S, care este produs de microorganisme care reduc SO
2 4

la S2-. n cazul anumitor ape se poate degaja un miros dezagreabil chiar Anumite mirosuri si gusturi pot apare ca urmare a existentei unor

n timpul tratrii lor. compusi organici in cantitati foarte mici si care se manifesta abia la tratarea apei ( de ex. fenolii sunt sesizabili la 0,1 mg/l dar clorofenolii rezultati din clorinarea apei sunt percetibili si fac apa nepotabila chiar si la 0,028 mg/l).

Efectele mirosului.
Mirosul n concentraii mici, are ca efect primar stresul patologic. Mirosurile ofensive pot produce scderea apetitului, consum redus de lichide, respiraie diminuat, grea, vrsturi i perturbri mentale. n situaii extreme, mirosul neplcut poate conduce la deteriorarea imaginii personale i a comunitii, interferente n relaiile umane, descurajarea investiiilor de capital, statut socio-economic sczut i mpiedic dezvoltarea. Aceste probleme pot conduce la declinul pieei, scderea vnzrilor, taxe mai mari, etc. O apa potabila trebuie sa fie lipsita de gust si miros; o apa cu gust si miros strain poate fi nepotabila chiar daca substantele care produc aceste proprietati organoleptice nu sunt daunatoare( CH ).

Detectarea mirosului
Compuii cu mirosuri neplcute, responsabile pentru stresul psihologic sunt detectai de sistemul olfactiv, dar mecanismele care
17

deceleaz mirosurile nu au fost pe deplin elucidate. Din 1870 mai mult de 30 de teorii au fost propuse pentru a explica olfacia. Una dintre dificultile majore n dezvoltarea unei teorii universale a fost neexplicarea faptului c unii compui cu structuri similare au mirosuri diferite iar ali compui cu structuri diferite au mirosuri asemntoare. n prezent s-a ajuns la concluzia c mirosul unei molecule trebuie atribuit moleculei ca ntreg. n decursul anilor au fost fcute mai multe ncercri pentru a clasifica mirosurile n mod sistematic. Cele mai importante categorii de mirosuri neplcute i compuii care sunt implicai sunt prezentai n tabelul VIII, iar limitele de detecie sunt prezentate n tabelul IX.(16). Tabelul VIII.Categorii de mirosuri neplcute i compuii care sunt implicai
Compusul Amine Amonaicul Diamine Hidrogenul sulfurat Mercaptani (e.g. metil, etil) Mercaptani (e.g. butil, crotil) Sulfuri organice Scatoli Formula chimic CH3-NH2; (CH3)3N NH3 NH2-(CH2)4-NH2; NH2-(CH2)5-NH2 H2S CH3-SH; CH3-(CH2)2-SH (CH3)3-CSH; CH3-(CH2)3-SH (CH3)2S; (C6H5)2S C9H9N Mirosul pete amonaical carne putrezit ou stricate varz stricat dihor varz stricat materii fecale

Tabelul IX. Limitele de detecie ale mirosurilor din ape


Compus Formula chimic Amonaic Clor NH3 Cl2 17 0,080 18 Limita de detecie (ppm, Vol) Limita de recunoatere (ppm, Vol) 37 0,314

Sulfur de dimetil Sulfur de difenil Etilmercaptan Hidrogen sulfurat Indol Metilamin Metilmercaptan Scatol

(CH3)2S (C6H5)2S C2H5-SH H2S C8H7N CH3NH2 CH3SH C9H9N

0,001 0,0001 0,0003 <0,00021 0,0001 4,7 0,0005 0,001

0,001 0,0021 0,001 0,00047 0,001 0,019

Caracterizarea i msurarea mirosurilor


Exist patru factori independeni care contribuie la caracterizarea complet a mirosului: intensitatea, caracterul, perceptibilitatea i detectabilitatea (tabelul X). Pn acum, singurul factor care s-a folosit pentru caracterizarea mirosurilor deranjante a fost detectabilitatea. Tabelul X. Factorii care trebuie luai n considerare la caracterizarea mirosurilor.
Factorul Caracterul Detectabilitatea Percepia Intensitatea Descrierea D informaii despre asociaiile mentale fcute de subiect la simirea mirosului; determinarea poate fi subiectiv Este numrul de diluii care trebuie fcute pentru a reduce un miros la limita sa minim de detectabilitate (LMD) Plcerea sau neplcerea relativ resimite de subiect Este tria perceput a mirosului; uzual se msoar cu olfactometrul cu butan sau se calculeaz cu ajutorul diluiilor (D/T) cnd relaia de calcul a fost stabilit.

Mirosul poate fi msurat cu metode senzoriale iar concentraiile specifice ale mirosului pot fi msurate cu metode instrumentale. S-a dovedit c, n condiii controlate, msurarea organoleptic a mirosului poate furniza informaii semnificative. De aceea deseori se folosesc metode senzoriale pentru a msura mirosurile degajate n tratarea apelor. n metoda senzorial subiecii umani sunt expui la mirosuri care au fost diluate cu aer curat inodor i este notat numrul diluiilor efectuate pn la reducerea mirosului la limita sa minim
19

de detectibilitate (LMD). Dac la un volum de eantion trebuie adugate 4 volume de aer inodor pentru a reduce proba la limita sa minim de detectabilitate, concentraia mirosului va fi raportat ca 4 diluii la LMD. Alt terminologie folosit frecvent pentru a msura tria unui miros este ED 50. Valoarea ED 50 reprezint numrul de diluii ce trebuiesc efectuate pentru o prob de aer odorizat astfel nct 50% din lotul de subieci umani abia s mai perceap mirosul. Totui determinarea senzorial a acestei concentraii minime poate fi suspus unui numr de erori. Principalele erori sunt: adaptarea, sinceritatea, subiectivitatea i modificarea probei (tabelul XI). Pentru a evita erorile provenite din pstrarea probei un timp mai ndelungat s-au construit olfactometre cu citire direct, pentru a msura mirosul direct a surs. Mirosul apei sau al apei este determinat dilund apa cu ap inodor. Se noteaz numrul maxim de diluii a probei de ap cu ap curat inodor pn cnd mirosul devine abia perceptibil. Se recomand ca volumul probei de ap s fie de 200 ml. Numrul de diluii se determin cu urmtoarea formul de calcul:
A+B A

N=

(1)

unde A - ml prob; B - ml ap inodor.Mirosul emanat de proba de lichid este determinat de un lot de subieci umani.(16).

20

Tabelul XI. Tipuri de erori la detectarea senzorial a mirosului


Tipul de eroare Adaptarea Descrierea erorii Cnd un subiect este expus continuu la un fond de miros, el nu mai poate s simt acel miros la concentraii foarte mici. Cnd subiectul este mutat din acel mediu cu miros puternic, sensibilitatea sa pentru acel miros n concenraii foarte mici revine la normal. n fine, un subiect care s-a adaptat la un anumit tip de miros, dup un timp este incapabil s mai Modificarea probei detecteze prezena acelui miros. n timpul pstrrii probelor de gaz (aer) odorizat se poate modifica i concentraia mirosului i compoziia lui. Pentru a minimiza problema aprut n timpul depozitrii probelor, timpul de stocare trebuie redus la minimum sau chiar eliminat; deasemenea trebuie evitat contactul cu orice substan Subiectivitatea reactiv. La msurarea senzorial a mirosului pot aprea erori ntmpltoare mai ales atunci cnd subiectul are deja informaii despre prezena unui miros. Simul mirosului poate fi deteriorat de alte semnale senzoriale, cum ar fi sunetul, Sinergismul simul tactil sau vzul. Cnd ntr-o prob sunt prezente mai multe mirosuri s-a observat c este posibil ca subiectul s dea dovad de o cretere a sensibilitii pentru un miros dat, datorit prezenei altui miros.

Pentru msurarea lui N exist i metode instrumentale. Echipamentul utilizat pentru analiza mirosului include: (a) triunghiul olfactometric, (b) roata cu butanol i (c) scentometrul. III.3.Gustul
21

Apa pura este lipsita de gust si miros. In apele subterane si de izvor proprietatile organoleptice necorespunzatoare se pot datora: -unor cauze naturale (saruri, hidrogen sulfurat, dioxid de carbon, etc.) -unor influente straine (infiltratii diverse). In apele de suprafata, proprietatile organoleptice se datoreaza: -dezvoltarii algelor si metabolitilor lor; -patrunederii unor deseuri lichide si solide;. Si in cazul tratarii apelor poate aparea un gust din cauza folosirii necorespunzatoare a reactivilor de coagulare, clorinarii unor ape impurificate organic, produselor de coroziune, etc. (5). III.4.Temperatura Cldura specific a apei este mult mai mare dect cea a aerului; temperatura apelor este mai mare dect temperatura aerului local n majoritatea anului i este mai joas doar n lunile de var toride. n funcie de zona geografic, temperatura anual medie a apei variaz ntre 10 i 21,2C, o valorea medie reprezentativ fiind de 15,6 C. Temperatura apei este un parametru foarte important datorit efectelor sale asupra potenialelor reacii chimice, vieii acvatice precum i asupra adaptrii apei prin reciclare - la folosirea casnic. De exemplu, cresterea temperaturii apei poate duce la schimbarea speciei de peti care poate exista ntr-un receptor de ap. In general cresterea temperaturii apelor de suprafata are ca efect favorizarea proceselor de autoepurare(5). Mai mult, solubilitatea oxigenului scade n ap cald. Creterea ratei reaciilor biochimice ca urmare a creterii temperaturii, combinat cu scderea cantitii de O2 dizolvat n apele de suprafa datorit dependenei dintre solubilitatea O2 i tC poate duce la o scdere serioas i grav a concentraiei O2 dizolvat n lunile de var. n plus, cnd se descarc
22

cantiti mari de ap fierbinte n receptori naturali, aceste efecte sunt amplificate. Trebuie amintit deasemenea c modificrii brute ale temperaturii apei poate duce la mortalitatea vieii acvatice. n plus, temperaturi anormal de ridicate pot provoca creterea nedorit a plantelor acvatice i a fungilor acvatici. Temperatura optim pentru activitatea bacterian este cuprins ntre 25-35C. Digestia aerob i nutrifierea nceteaz cnd temperatura crete la peste 50C. Cnd ea scade sub 15C bacteriile productoare de metan devin inactive iar la 5C bacteriile nitrificante autotrofe practic i nceteaz activitatea. La 2C chiar i bacteria chemoheterotrof ce actioneaz asupra materialului carbonic devine inactiv. Apa potabila trebuie sa aiba temperatura cuprinsa intre 7C si 15C; sub limita inferioara are efecte daunatoare asupra sanatatii iar peste 15C este fada.Se admite in mod exceptional pentru apele subterane un interval de temperatura intre 5C si 17C(5). III.5.Densitatea Densitatea apei este definit ca masa apei pe unitatea de volum exprimat n kg/m3. Aceasta este o caracteristic fizic important a apelor datorit posibilitii de formare a curenilor de densitate n tancurile de sedimentare sau n alte uniti de tratare. Densitatea apelor reziduale menajere, care nu conine concentraii importante de reziduuri, este egal cu densitatea apei la aceeai temperatur (2).

III.6.Culoarea
23

In cazul apelor subterane nu se pune problema existentei culorii apei potabile decat in cazuri speciale. Totusi, in cele mai multe cazuri culoarea galbena a apei este datorat hidroxizilor de ferc, care se gasesc in apa din conductele de alimentare cu apa potabila, sau a substantelor humice. Asadar culoarea apei potabile poate aparea si in faza de post-tratare a apei si de aceea se acorda o importanta deosebita analizai apei potabile atat la furnizor (statiile de tratare) cat si la beneficiar (la robinet). O dezvoltare exagerata a unor alge poate imprima culoarea verde deschis apei (Diatomee), verde inchis sau bruna ( CH).

III.7.Turbiditatea Turbiditatea este o msur a proprietii apei de a transmite lumina. Msurarea turbiditii se bazeaz pe compararea intensitii luminii difuzate de o prob de ap cu intensitataea luminii difuzate de o prob de referin, n condiii identice. Materia coloidal va difuza sau va absorbi lumina i astfel va mpiedica transmiterea sa. n general nu exist o relaie matematic ntre turbiditate i concentraia de solide n suspensie din apa rezidual netratat. Totui exist o legtur ntre turbiditate i solidele n suspensie.(5), (6), (16).

24

Cap.IV.Proprietatile chimice ale apei potabile


Principalele sulfatii, siliciul, caracteristici duritatea, chimice ale apelor sunt: toxici, pH-ul, metale

clorurile,substantele organice totale, alcalinitatea, formele de azot, fosfatii, compusii anorganici grele,substantele tensioactive, compusii radioactivi. Masurarea continutului n substante organice prezinta o importanta aparte n proiectarea si folosirea statiilor de tratare a apelor precum si n managementul calitatii apei.(15) n controlul calitatii apei, pe lnga compusii organici prezinta interes si ctiva compusi anorganici. Concentratia si natura substantelor anorganice depinde de formatiunile geologice de unde provin apele precum si de apele reziduale care se descarca n apa naturala.(3), (4). Reziduurile naturale dizolva substante din rocile cu care sunt n contact. Concentratia substantelor anorganice creste datorita fenomenului de evaporare naturala. Deoarece prezenta anumitor substante anorganice poate sa afecteze serios folosirea apelor n anumite scopuri este important sa se studieze natura anumitor constituenti, mai ales a celor care dupa ciclurile de fabricatie ajung n apele de suprafata. IV.1. pH-ul Concentratia ionilor de hidrogen este un parametru important n studiul calitatii apelor reziduale si al apelor naturale. Limitele ntre care poate varia aceasta concentratie sunt destul de mici astfel nct viata biologica sa nu fie afectata. Apa reziduala cu concentratii ale ionilor de hidrogen nefavorabile sunt dificil de tratat pe cale biologica iar daca concentratia este modificata nainte de descarcare, efluentul natural n care se descarca apele reziduale se poate altera serios.
25

Concentratia ionilor de hidrogen n apa este n strnsa legatura cu disocierea moleculei de apa, conform cu reactia de mai jos: H2O H+ + HOAplicnd legea actiunii maselor, avem ecuatia: K= (2)

[ H ][ HO ]
+

[ H O]
2

(3)

unde parantezele drepte indica o concentratie exprimata n moli/l. Deoarece concentratia apei ntr-o solutie apoasa diluata este constanta, n aceasta ecuatie [H2O] poate fi incorporata n constanta K, rezultnd ca: [H+] [HO-] = K H (4) unde: K H
2O 2O

= constanta de ionizare sau produsul ionic al apei si are

valoarea de aproximativ 10-14 la 25C. Ecuatia de mai sus se poate folosi pentru calculul concentratiei ionilor hidroxil cnd se cunoaste concentratia ionilor de hidrogen si viceversa. Concentratia ionilor de hidrogen se exprima uzual prin pH care este logaritmul cu semn schimbat al concentratiei ionilor de hidrogen: pH = -log10 [H+] ionilor hidroxil. Pentru apa pura, la 25C: pH + pOH = Kp (6) pH-ul unui sistem apos poate fi masurat cu pH-metrul. Se mai folosesc si diferite hrtii indicatoare de pH precum si diverse solutii apoase (5) Analog, pOH-ul este logaritmul cu semn schimbat al concentratiei

26

care-si schimba culoarea cu pH-ul. PH-ul este determinat prin compararea culorii hrtiei sau solutiei cu o serie de culori standard.(2).

IV.2. Clorurile Clorurile sunt un alt parametru important pentru calitatea apei. n apele naturale, clorurile provin din rocile cu care apa vine n contact iar n zonele marine din amestecul cu apa marina. n plus, apele reziduale din agricultura, industriale si menajere descarcate n apele de suprafata sunt o sursa de cloruri. De exemplu, excretiile umane contin aproximativ 6 g Cl-/pers/zi. Deoarece metodele conventionale de tratare a reziduurilor nu nlatura clorurile, concentratia acestora poate fi luata ca un parametru de uzura a apelor. Infiltratiile apelor reziduale n pnza freatica duc la cresterea concentratiei clorurilor si a sulfatilor.(2), (7), (9), (28). IV. 3. Substantele organice Concentratia in substante organice se poate exprima in Consumul chimic de oxigen (CCO) si care esteo metoda indirecta deoarece nu se determina cantitatea de carbon organic ci oxidabilitatea. Testul foloseste ca oxidanti permanganatul de potasiu, bicromatul de potasiu, halogeni, aminoacizi halogenati, sulfat de ceriu, persulfat de amoniu, dar nu sugereaza tipul compusilor organici. O metoda directa de determinare a compusilor organici este Consumul biochimic de oxigen (CBO). El reprezinta cantitatea de oxigen necesara pt. mineralizarea biochimica a substantelor organice dintr-un litru de apa, la 20C.(4), (5), (13). Compusi organici volatili
27

Compusii organici care fierb la temperaturi mai mici sau egale cu 100C sau care au o presiune de vapori mai mare de 1 mmHg la 25 C sunt considerati n general compusi organici volatili. De exemplu, clorura de vinil, care are punctul de fierbere la -13,9 C si o presiune de vapori de 2548 mmHg la 20C, este un compus organic foarte volatil. Motivele pentru care trebuie acordata o atentie deosebita compusilor organici volatili sunt urmatoarele: un compus aflat n stare de vapori este mult mai mobil prezenta acestor compusi n atmosfera poate crea probleme de sanatate publica ei contribuie la cresterea generala a concentratiei hidrocarburilor reactive din atmosfera, care pot duce la formarea oxidantilor fotochimici. Eliberarea acestor compusi n canalele colectoare si n statiile de tratare trebuie privita cu maxima precautie, mai ales datorita pericolului exercitat asupra personalului care lucreaza n aceste statii de tratare.

IV.4.Alcalinitatea Alcalinitatea apelor rezulta din prezenta bicarbonatilor si in mai mica masura din cauza fosfatilor. Alti compusi care contribuie la alcalinitate sunt boratii, silicatii, fosfatii si alti compusi similari. Apele reziduale menajere sunt deobicei alcaline datorita apelor din pnza freatica si datorita substantelor adaugate n decursul folosirii casnice a apei. Alcalinitatea se determina prin titrarea cu un acid standard. Alcalinitatea apelor reziduale prezinta importanta acolo unde se impune tratarea acestor ape, n tratarea biologica sau unde ionul amoniu se nlatura prin stripare cu aer.
28

Practic alcalinitatea totala se datoreste bicarbonatilor de calciu si magneziu si de aceea duritatea temporara a apelor naturale obisnuite este egala cu alcalinitatea totala. Carbonatii acizi ai metalelor alcaline apar numai la trecerea apei peste zeoliti naturali (5).

IV.5.Azotul si formele sale Azotul si fosforul sunt elemente esentiale pentru cresterea plantelor si poarta numele de nutrienti sau biostimulatori. Cantitati mici si din alte substante, sunt deasemenea necesare pentru cresterea plantelor dar azotul si fosforul sunt, n majoritatea cazurilor, cei mai importanti nutrienti. Deoarece azotul este esential pentru alcatuirea proteinelor, este recomandabil sa se ia n considerare concentratia azotului pentru a aprecia tratabilitatea apei prin metode biologice. O cantitate prea mica de azot n apa face necesara adaugarea de azot pentru a face posibila tratarea biologica. Concentratia azotului trebuie tinuta sub stricta observatie acolo unde nu se doreste dezvoltarea algelor n apele receptoare. Azotul total este alcatuit din azotul organic, amoniu, nitriti si nitrati. Azotul organic se determina prin metoda Kjeldahl. Proba apoasa este mai nti fiarta pentru ndepartarea NH + 4 , apoi este mineralizata. Prin mineralizare azotul organic este transformat n amoniu. Azotul total Kjeldahl este determinat n aceeasi maniera ca si azotul organic, doar ca NH + 4 nu este nlaturat nainte de mineralizare. Azotul Kjeldahl este deci suma azotului organic si azotului amoniacal.

Azotul amoniacal exista n solutii apoase ca ion de amoniu sau ca


amoniac, n functie de pH-ul solutiei, n concordanta cu urmatoarea reactie de echilibru:
NH3 + H2O NH + 4 + HO

(7)

29

La valori ale pH-ului sub 7 echilibrul este deplasat spre stnga iar la valori ale pH-ului peste 7, predominant este ionul amoniu. Amoniacul se determina prin cresterea pH-ului, distilndu-l si antrenndu-l, cnd proba fierbe si apoi condensnd aburul care contine amoniacul gazos. Masurarea concentratiei amoniacului se poate face colorimetric, titrimetric sau cu electrozi ion-selectivi. n general prezenta amoniacului ntr-o apa reziduala din agricultura indica o poluare mai recenta a acestei ape. Azotul din nitriti se determina colorimetric si este relativ instabil, oxidndu-se usor la forma din nitrati. El este un indicator al unei poluari mai vechi si depaseste deseori, mai ales in anumite zone din Banat depaseste 1 mg/l n apele reziduale si 0,1 mg/l n apele de suprafata sau n pnza freatica. Cu toate ca sunt prezenti n concentratii foarte mici, existenta nitritilor n apele reziduale sau n apele de suprafata este foarte importanta deoarece ei sunt extrem de toxici pentru majoritatea speciilor de pesti. Deasemenea nitritii prezenti n apa reziduala sunt oxidati de clor, aceasta ducnd la cresterea dozei necesare de clor pentru clorinare si implicit la cresterea costurilor dezinfectiei. Azotul sub forma nitratilor este ultima faza a mineralizarii n apele reziduale. Prezenta lui indica o poluare foarte veche. Acolo unde efluentul se descarca ntr-o apa de suprafata sau n pnza freactica, concentratia nitratilor este foarte importanta. STAS 1342-91 admite o concentratie a nitratilor de maximum 45 mg/l iar mai nou, legea 458/2002 admite o concentratie de maximum 50 mg/l datorita efectelor fatale asupra copiilor (boala numita methemoglobinemie produsa prin blocarea de catre nitriti a hemoglobinei care transporta oxigenul spre creier). Concentratia nitratilor n apele reziduale poate varia ntre 0-20 mg/l. Nitratii pot lua nastere n apele de
30

suprafata si n zilele de vara n urma descarcarilor electrice. Concentratia nitratilor este determinata prin metode colorimetrice.

Ciclul azotului n natura Azotul prezent n apele reziduale proaspete este, n prima faza, combinat n proteina si uree. Proteinele au o structura chimica complexa si sunt instabile, fiind subiectul multor forme de descompunere. Unele sunt solubile n apa dar altele sunt insolubile. Chimismul formarii proteinelor implica legarea unui mare numar de amino-acizi. Greutatea moleculara a proteinelor este foarte mare, de la 20000 la 20 de milioane. Toate proteinele contin carbon, care este comun tuturor substantelor organice, dar mai contin si hidrogen si oxigen. n plus, ele mai contin si o cantitate relativ mare de azot (aproximativ 16%). n multe cazuri mai contin si sulf, fosfor si fier. Ureea si proteinele sunt sursele de baza ale azotului din apele reziduale. Cnd proteinele sunt prezente n cantitati mari n apa reziduala, se pot dezvolta mirosuri foarte neplacute din descompunerea lor. Descompunerea cu ajutorul bacteriilor duce la formarea amoniacului. Vrsta (prospetimea) apelor reziduale se recunoaste dupa concentratia amoniacului. n mediu anaerob, bacteriile pot oxida amoniacul la nitriti si nitrati. Prezenta predominanta a nitratilor indica stabilizarea deseurilor. Ureea, constitentul de baza al urinei, este un alt compus organic din apa reziduala menajera. Deoarece se descompune foarte repede, ureea nedescompusa se gaseste rareori n alte ape dect n proaspata.
31

apa reziduala

Azotul n forma de nitrati poate fi folosit de animale pentru a sintetiza proteina animala.(2) Descompunerea proteinelor din plante si animale conduce din nou la amoniac. Astfel, daca azotul sub forma nitratilor poate fi utilizat pentru producerea de proteina de catre alge si alte plante, se impune reducerea concentratiei acestor compusi din apa pentru a evita dezvoltarea nedorita a acestor plante acvatice (eutrofizarea). IV.6.Fosfatii Fosforul este deasemenea esential pentru cresterea algelor si a altor organisme biologice. Deoarece fosforul produce si el dezvoltarea exagerata a algelor n apele de suprafata, concentratia lui din apele reziduale trebuie strict supravegheata. Apele reziduale menajere pot contine de exemplu 415 mg fosfor/l. Formele uzuale sub care se gaseste fosforul n solutiile apoase include ortofosfatii, polifosfatii si fosfatii organici. Ortofosfatii (de
exemplu PO 3 HPO 2 H2PO H3PO4) sunt disponibili pentru 4 , 4 , 4 ,

metabolismul biologic fara descompunere. Polifosfatii includ acele molecule care au 2 sau mai multi atomi de fosfor, de oxigen si n unele cazuri de hidrogen, combinati n molecule complexe. Polifosfatii sufera hidroliza n solutii apoase si se ntorc la forma de ortofosfati, cu toate acestea hidroliza decurge foarte ncet. Fosforul organic are o importanta mai mica n apele reziduale menajere, dar poate fi un constituent important n apele industriale si n namolurile apelor reziduale. Metoda de determinare a ortofosfatilor este colorimetrica prin formarea unui complex colorat n albastru cu molibdatul de amoniu. Polifosfatii si fosforul organic trebuie transformati mai nti n ortofosfati printr-o etapa de mineralizare.(2), (5), (6).
32

IV.7. Sulfatii Ionul sulfat se gaseste n mod obisnuit n majoritatea apelor naturale si reziduale. Sulful intra n sinteza proteinelor si este eliberat prin degradarea lor. Sulfatii sunt redusi biologic, n conditii anaerobe, la sulfuri, care apoi se pot combina cu hidrogenul si pot forma hidrogenul sulfurat, conform urmatoarelor reactii:
Materia organica + SO 2 4

S
bacterii

2-

+ H2O + CO2

(8) (9)

S2- + 2H+ H2S

Hidrogenul sulfurat eliberat n atmosfera de deasupra apelor reziduale are tendinta de a se acumula n tevile de scurgere si n canalele de colectare. Aici el poate fi oxidat biologic la acid sulfuric, care este coroziv si degradeaza tevile de scurgere. Sulfatii sunt redusi la sulfuri n mineralizatoarele de namol si pot tulbura procesul biologic daca sulfurile se afla n concentratie mai mare de 200 mg/l. Din fericire, asemenea concentratii sunt rare. Hidrogenul sulfurat, amestecat cu alte gaze ale apelor reziduale (CH 4 + CO2) sunt corozive pentru tevi si daca sunt arse n motoare cu gaze produsul de ardere poate deteriora motorul si poate coroda echipamentul, n special daca se raceste sub punctul de roua. La concentratii mari sulfatii imprima un gust amar apei, reduc aciditatea gastrica si puterea peptica a aacesteia. IV.8. Siliciul Siliciul se gaseste in apele naturale sub forma de acid metasilicic si sarurile acestuia. Concentratiile sunt cuprinse intre 2-4 mg/l (rer 100 mg/l).

33

Acidul silicic influenteaza negativ calitatea apelor folosite in cazanele de abur datorita formarii unor cruste nedorite.(5) IV.9. Duritatea Duritatea este data de suma sarurilor solubile de calciu si magneziu. Ea poate fi: -dutitate temprara si este data de bicarbonatii de calciu si magneziu din apa; -duritatea permanenta este data de celelalte saruri solubile de calciu si magneziu ( mai ales cloruri si sulfati ). Duritatea se masoara in grade de duritate care reprezinta duritatea unui litru de apa care contine 10 mg CaO. Mai exista, ca unitati de masura pentru duritate si: gradul german (10 mg CaO/l apa), gradul francez (10 mg CaCO3/l apa), gradul englez ( 1 grain CaCO3/1 galon apa), mvali (1mval=2,8 grade duritate). In functie de duritate apele se impart in: -ape foarte moi (0-4dt); -ape moi (4-8 dt); -ape moderate (12-18 dt); -ape dure (18-30 dt); -ape foarte dure (dt>30). De obicei apele subterane sunt mai dure iar cele de suprafata sunt mai putin dure.(2), (5).

IV.10. Compusii anorganici toxici Multi dintre acesti compusi fac parte din categoria poluantilor prioritari. Cuprul, plumbul, argintul, cromul, arsenul, borul, sunt toxice pentru microorganisme si de aceea trebuie luati n considerare la proiectarea
34

statiilor

de

tratare si

biologica

deoarece

pot

provoca De

moartea n

microorganismelor

tratamentul

nceteaza.

exemplu,

mineralizatoarele de namol, cuprul este toxic la concentratii de 100 mg/l, cromul si nichelul sunt toxice la concentratii de 500 mg/l iar sodiul este si el toxic dar la concentratii foarte mari. Alti cationi toxici sunt si potasiul si amoniu la concentratii de 4000 mg/l. Alcalinitatea prezenta n namolul mineralizat se va combina si va precipita calciul nainte ca sa fie atinsa limita toxica.a concentratiei ionilor de calciu. n apele reziduale industriale sunt prezenti si anumiti anioni toxici cum ar fi cianurile si cromatii. Acestia se gasesc n special n apele reziduale de la atelierele de depuneri electrolitice si trebuiesc nlaturati nainte de a se amesteca cu apele reziduale menajere. Florurile, un alt anion toxic, se gasesc n apele reziduale de la fabricile de produse electronice.

Metalele grele Cantitati mici din metale cum ar fi Ni, Mn, Pb, Cr, Cd, Zn, Cu, Fe, Hg, se pot gasi n apele de suprafata sau subterane din cauza infiltratiilor sau a scurgerilor accidentale. Unele dintre aceste metale sunt necesare cresterii si vietii biologice iar absenta lor sau prezenta lor n cantitati insuficiente limiteaza, de exemplu, cresterea algelor. Simultan, prezenta acestor metale n cantitati prea mari este toxica, de aceea se impune controlul si monitorizarea permanenta a concentratiei acestor substante. Metodele de determinare a acestor substante variaza n complexitate datorita intereferentelor ce pot interveni. Totusi, aceste metale se pot determina n cantitati foarte mici datorita unor metode de dozare instrumentale, foarte fine, cum ar fi polarografia sau spectroscopia de adsorbtie atomica.(2)

35

IV.11. Substantele tensioactive Surfactantii - agentii de suprafata sau substantele tensioactive - sunt alcatuiti din molecule organice mari care sunt usor solubile n apa si provoaca spumarea apei reziduale n statiile de tratare, precum si spumarea apelor de suprafata n care se varsa efluentul. Determinarea surfactantilor se face prin masurarea culorii unei solutii standard de colorant albastru de metilen. De aceea, o alta denumire pentru substantele tensioactive este de substante active pentru albastru de metilen (SAAM). Apele din subteran sunt mult mai putin expuse la poluarea cu detergenti decat apele de suprafata.(2) IV.12. Radioactivitatea proprietatile radioactive ale apelor naturale depind de continutul de: K40, uraniu, radiu, thoriu, radon, etc. Pentru determinarea intregului fond natural radioactiv, determinarile trebuie facute , atat asupra apei cat si namolului si organismelor acvatice, elemente care acumuleaza in mod obisnuit izotopi radioactivi.(5)

IV.13.Gazele Gazele care se gasesc cel mai des n ape sunt: oxigenul, bioxidul de carbon, hidrogenul sulfurat. Primele trei sunt gaze care se gasesc n mod normal n atmosfera si sunt prezente n toate apele expuse la aer. Ultimele trei sunt gaze degajate din descompunerea materiei organice prezente n apele reziduale. Alte gaze care prezinta interes sunt clorul si ozonul (de la dezinfectia si controlul mirosului) si oxizi de sulf si oxizii de azot (rezultate din procesul de combustie).
36

n cele mai multe cazuri, amoniacul din apele reziduale este prezent ca ion de amoniu.

Oxigenul dizolvat. Oxigenul dizolvat este necesar pentru respiratia microorganismelor aerobe precum si a altor forme de viata aerobe. Totusi, oxigenul este putin solubil n apa. Cantitatea de oxigen (sau alte gaze) care se gaseste dizolvat n apa depinde de: (1) (2) (3) (4) (5) solubilitatea gazului presiunea partiala a gazului n atmosfera temperatura puritatea apei (salinitatea, solide n suspensie) alti componenti prezenti n apa care ar putea consuma din oxigenul Deoarece ponderea reactiilor biochimice care folosesc oxigen creste cu cresterea temperaturii, valorea concentratiei oxigenului dizolvat n apa poate fi critica in lunile de vara. Problema se accentueaza n lunile toride si datorita faptului ca debitul rurilor scade deci cantitatea de oxigen disponibil este mai mica. Oxigenul dizolvat este dezirabil n apele reziduale deoarece previne formarea mirosurilor neplacute. Hidrogenul sulfurat. Dupa cum s-a precizat mai sus acesta se formeaza din descompunerea anaeroba a materiei organice care contine sulf sau prin reducerea sulfatilor si sulfitilor minerali. Nu se formeaza n prezenta unei mari cantitati de oxigen.
37

dizolvat.

Hidrogenul sulfurat este un gaz incolor, inflamabil si cu un puternic miros de oua alterate. Colorarea apelor reziduale si a namolului n negru are loc deobicei datorita combinarii H2S cu Fe prezent n sulfura feroasa, cnd se formeaza si alte sulfuri metalice. Cu toate ca hidrogenul sulfurat este cel mai important gaz care provoaca aparitia mirosurilor neplacute ale apelor reziduale, sunt implicati si alti compusi cum ar fi: indolul, scatolul si mercaptanii, care se formeaza n decursul descompunerii anaerobe. Bioxidul de carbon. Cea mai mare parte a bioxidului de carbon liber se gaseste dizolvat fizic in apa si numai 0,7% se gaseste sub forma de acid carbonic. Intre forma libera si sarurile acidului carbonic se stabileste urmatorul echilibru: MeCO3+CO2Me(HCO3)2 liber, semilegat ( in carbonatii acizi ) si legat ( in carbonati ). Existenta uneia sau alteia dintre formele de mai sus este in functie de pH-ul apei: -la pH4,0 exista numai bioxid de carbon liber; -la pH=8,4 exista nnumai carbonati; -la pH10,5 exista numai bicarbonati. Bioxidul de carbon liber nu dauneaza calitatii apei ci, dimpotriva, ii confera un gust placut de prospetime. Bioxidul de carbon agresiv poate face apa nepotabila deoarece poate dizolva anumite metale toxice (Pb, Cu). (2), (5), (9), (16), (28) (10 ) In acest echilibru apar toate formele de bioxid de carbon din apa:

38

Cap.V.Proprietatile biologice ale apei potabile


Specialistii n protectia mediului trebuie sa cunoasca totodata si caracteristicile biologice ale apelor deoarece numai coroborarea tuturor informatiilor despre diferitele proprietati ale apelor poate duce la o interpretare corecta a poluarii si stabilirea corecta a posibilitatilor de tratare. Un inginer chimist specialist n probleme de protectia mediului trebuie sa cunoasca: principalele microorganisme care se gasesc n apele de suprafata s n apele reziduale, organismele patogene gasite n apele reziduale, organismele care ofera indicatii despre poluare si semnificatia lor si metodele de determinare a acestor organisme.

V.1. Bacteriile Bacteriile sunt organisme unicelulare izolate sau coloidale.Bacteriile se numesc patogene cnd sunt capabile sa se nmulteasca ntr-un organism pluricelular si sa-i produca acestuia probleme de sanatate mai mult sau mai putin grave. Dintre principalele bacterii patogene ce pot provoca boli sunt: bacilul febrei tifoide (Salmonella typliosa) bacilul dizenteric bacilul holerei bacilul tularensis
39

campylobacter (provoaca enterite) protens morgani (provoaca diaree) protens vulgaris (provoaca diaree si infectii) Escherechia coli (provoaca colibaciloza) Stafilococul auriu (provoaca abcese, frunculoze) Legionella (provoaca pneumopatie) Leptospira (Spirochaeta) (provoaca icterul hemoragic). Identificarea bacteriilor se efectueaza dupa izolare, prin crestere pe un mediu specific de reactivi chimici si/sau prin reactii de seroaglutinare care permit punerea n evidenta a caracteristicilor biochimice ale citoplasmei sau ale membranei bacteriei, precum si virulenta lor. Controlul sistematic al caracteristicilor bacteriologice ale apei ncepe ntotdeauna indirect, prin determinarea prezentei sau absenei germenilor de contaminare fecala. Tehnica de dozare a bacteriilor din mediul acvatic este asemanatoare cu cea folosita de laboratoarele clinice din spitale. Difernta consta n faptul ca n mediu acvatic bacteriile se gasesc n dilutie mare. Izolarea lor necesita deci tehnici particulare de concentrare (membrane filtrante) si de revigorare (incubare la diferite temperaturi).

V.2. Virusurile Virusurile sunt agenti patogeni foarte mici, vizibili doar la microscopul electronic si care nu se pot nmulti dect n interiorul unei celule vii. Un virus este alcatuit dintr-un acid nucleic si o proteina care se poate separa chimic. Virusurile hidrice care se pot gasi n apele reziduale sunt: - enterovirusuri: virusul poliomelitic, care ataca centrii nervosi
40

virusul ECHO, care provoaca diaree la copii si meningita limfocitara reversibila coxackie A sau B; care provoaca meningita limfocitara, mialgii sau miocardite. - virusul hepatitei infectioase (numai tipul A se transmite prin apa) - adenovirusul, care ataca caile respiratorii superioare si intestinul - rotavirusul, care provoaca sindrom diareic la copii mici - virusul Rev (mai putin cunsocut) - Papillomavirus; responsabil de verucile contactate n piscine.

V.3. Ciupercile Uneori Histoplasma capsulatum, o ciuperca microscopica, infesteaza canalizarile. Ea este agentul histoplasmozei. Cu toate acestea, nu se cunosc epidemii hidrice datorate ciupercilor.

V.4. Amoeba Amoeba pot rezista mai multe luni n apa sub forma de chisti. Ele sunt bine nlaturate de tratamentul cu ozon 0,4 mg/l. n patologia umana sunt implicate doua specii importante de amoeba: Eutamoeba histolytica (agentul dizenteriilor grave) Naegleria gruberi (agentul meningitei) Rezistenta acestor organisme la actiunea dezinfectantilor, superioara celor mai multe bacterii, complica eliminarea lor; ele pot fi un indice pretios al eficacitatii unei dezinfectii.

V.5. Protozoare
41

Giardia lamblia este raspunzatoare de numeroase gastroenterite de origine hidrica. Rezistenta ei la dezinfectie este crescuta; mai ales n forma nchistata. Se elimina bine prin floculare la doza optima urmata de o filtrare rapida pe nisip.

V.6. Parazitii (viermii) Apa poate servi drept vehicul pentru numerosi viermi paraziti, proveniti de la oameni sau de la animale. Acesti viermi sau ouale lor nu sunt distrusi prin dezinfectie la dozele de dezinfectant practicate deobicei; totusi, dimensiunile lor sunt suficient de mari pentru a fi eficienta o filtrare. Dintre parazitii cei mai cunoscuti amintim: - Tenia Solium, tenia saginata, tenia echinococcus (la cini) - Distoma hepatica (n faza adulta se fixeaza n ficat) - Ascaris lumbricoides (se dezvolta n apa sau n pamnt umed, formnd un embrion de 0,3 mm care contamineaza direct omul). - Oxyures vermiculis (frecvent la copii); se pare ca nu traieste n apa un timp ndelungat) - Ankylostoma duodenale: traieste n intestin provocnd hemoragii si diarei persistente. - Filaria medinensis: formeaza abcese subcutanate - Filaria sanguinis hominis: acest vierme traieste n vasele de snge n trenul inferior al corpului -Anguillula instinalis: vierme de 2-3 mm care traieste n duoden. Oul se dezvolta n apa.

42

V.7. Insectele Insectele acvatice periculoase din punct de vedere sanitar sunt n special musculitele, a caror larva traieste obligatoriu n apa si care sunt agenti de transmitere a anumitor boli. Malaria este transmisa prin intermediul Anoplieile iar febra galbena este transmisa de Aedes aegypti. Filarioza si encefalita virala pot fi transmise de genul Culex.

V.8. Organismele saprofite care au habitatul n apele dulci Spre deosebire de organismele descrise anterior, bine adaptate sa traiasca depinznd de organisme mult mai complexe, n particular homeoterme n apa se pot gasi si organisme adaptate la viata acvatica. Aceste organisme constituie flora si fauna acvatica. Ele au un rol benefic pentru echilibrul natural, dar daca se nmultesc prea mult (datorita mbogatirii apei n azot s fosfor) pot provoca diverse neplaceri: fenomene alergice la cei care fac baie, gust si miros neplacut, dificil de eliminat prin potabilizare. Biotopul acvatic reclama un echilibru complex care consta n convietuirea organismelor consumatoare sau a moleculelor organice (heterotrofe) si producatorii de materie organica care sunt autotrofi. Algele si plantele acvatice pot sintetiza cantitati enorme de materie organica, pornind de la elemente chimice simple (carbon, azot, fosfor, oxigenul), prin fotosinteza sau prin chimiosinteza.

V.9. Algele

43

Algele pot fi flotante (planctonul) sau prinse pe un suport (perifitonul). Clasificarea algelor este bazata pe pigmenti, pe morfologie, pe substantele de rezerva si aparatul flagelar. Identificarea algelor se face de catre specialisti si necesita o mare experienta si utilizarea unor referinte numeroase.

V.10. Zooplanctonul Zooplanctonul apelor dulci este sarac n germeni si specii; el este reprezentat de un numar mic de indivizi n fluvii si ruri, contrar cu numarul din lacuri si elestee. Animalele planctonului sunt transparente si poseda apendice care le permit sa se mentina n apa. Ele se gasesc la o adncime variabila n functie de curentii care agita suprafata apei. Deasemenea exista si migratii verticale zilnice, n relatie cu fitotrofismul. Marimea animalelor planctonice este variabila. Unele ncrengaturi nu cuprind dect indivizi microscopici (Protozoare, Rotifere) iar altele indivizi de ctiva centimetrii (Crustacee). Ele se hranesc cu alge, bacterii, resturi organice si uneori se mannca ntre ele. Exista o legatura strnsa ntre zooplancton si alge. Se observa o proliferare a algelor n rezervoarele sau rurile n care zooplanctonul algivor este distrus prin intoxicare. Ouale, chistii sau larvele zooplanctotnului pot traversa filtrele si sa se dezvolte ulterior. (2), (3), (6), (16), (26), (27), (29), (30).

44

Cap.VI. Modul in care anumiti parametrii ai apei influenteaza activitatile umane si sanatatea
Agentii spumanti au efect toxic asupra organismului si au un efect estetic negativ. Amoniul apare in prima etapa de descompunere a materiei organice. Sub influenta bacteriilor din sol (nitrobacter si nitrosomonas ) se reduce la nitriti si la nitrati. Este periculos pentru sanatateea omului mai ales cand este insotit de bacterii patogene. Confera apei proprietati corozive. Argintul provoaca boala denumita Argyria, caracterizata prin colorarea pielii. Expuneri cronice la ingestia de argint provoaca colorarea in gri a tegumentelor si organelor. Arsenul poate proveni in apa fie de la infiltratii din industria de profil fie de la aplicarea pe sol a insecticidelor care contin acest element. Are efect toxic si cancerigen, mai ales la ingestie repetata. Bacteriile care se gasesc in apa pot fi patogene sau nepatogene. Bacteriile patogene sunt periculoase pentru sanatatea omului, ele fiind responsabile pentru aparitia febrei tifoide, a dizenteriei, gastroenteritelor, hepatitelor, holerei ,etc. Daca bacteria denumita
45

E.coli se gaseste in apa alaturi de concentratii mari de cloruri, nitriti, nitrati sau amoniu este clar ca poluarea apei provine din infiltrarea dejectiilor. Bariul este foarte toxic pentru om cand este ingerat sub forma de saruri solubile. Benzenul are efect cancerigen. Bicarbonatii confera apei o alcalinitate care deranjeaza mai ales in industria alimentara. Bioxidul de carbon si acidul carbonic provine in apa din apa de ploaie care dizolva CO2 din atmosfera; au efect coroziv. Boratii deranjeaza atunci cand este prezent in apa folosita la irigatii deoarece afecteaza productia de citrice. Bromurile au un efect coroziv si produce iritarea tegumentelor si chiar arsuri pe piele. Cadmiul patrunde in apa ca impuritate a zincului. Calciul Confera duritate apei si deranjeaza atunci cand se gaseste in cantitati prea mari in apa de racire sau in apa folosita in industria alimentara. Cianurile sunt foarte toxice pentru om, doza letala fiind foarte mica. Clorul provine in general din clorinarea apei in faza de dezinfectie iar in cantitati prea mari devine suparator la gust . Formeaza cu amoniacul din apa cloramine care sunt toxice si cancerigene. Clorurile aflate in cantitate prea mare in apa confera acesteia un gust sarat, neplacut, totodata accetuand si coroziunea conductelor. Deasemenea, apa prea salina , folosita la irigatii are un efect toxic asupa plantelor. Cromul cel trivalent este esential in buna derulare a metabolismului glucidic, lipidic si protidic. Cromul hexavalent este considerat toxic si cancerigen.
46

Cryptosporidium este un protozor care se poate gasi in apa si care poate provoca diaree si febra redusa. Culoarea apei provine din descompunerea materiilor organice din apa, de la continutul de Fe si Mn al apei si de la acizii humici (culoarea galbena). Confera apei un aspect inestetic si in functie de sursa de colorare a apei are si alte impedimente. Cuprul apare in apa din cauza coroziunii conductelor de apa si provoaca deranjamente stomacale, intestinale si boala Wilson. Cuprul este necesar organismului in nutritie, deficiente de cupru ducand la deficiente de fer in organism. Cantitati prea mari de cupru ingerate duc la afectiuni hepatice si la anemie. Duritatea o prea mare duritate a apei determine cresterea consumului de sapun, afecteaza gustul multor alimente si deranjeaza la spalarea hainelor si a veselei, lasand urme inestetice. Apa tehnologica dura folosita la racire deranjeaza deoarece provoaca depuneri nedorite. Se presupune ca o duritate prea mica sta la baza aparitiei bolilor cardiovasculare. Fenolul la concentratii de 1 ppb confera apei clorinate un gust neplacut datorita formarii clorofenolilor; este toxic. Ferul atunci cand se gaseste in apa ofera acesteia un gust metalic, coloreaza in rosu obiectele sanitare din bai si lasa urme nedorite pe rufarie la spalat; Florurile pot fi bune sau rele in apa, in functie de concentratia in care se gasesc. La concentratii de 1mg/l impiedica aparitia cariilor dentare; la 2-4 mg/l apare patarea dintilor iar la concentratii mai mari de 4 mg/l apar depuneri nedorite de calciu pe articulatii. Giardia lamblia este de asemenea un protozor care provoaca crampe si oboseala.

47

Gustul provine de la diferiti componenti ai apei cum ar fi: Fe, Mn, Cu, Zn, substante organice in descompunere, H2S, florurile, etc.si poate face ca apa sa fie nepotabila Hidrogenul sulfurat confera apei un caracter coroziv si formeaza pe suprafete dare de fum . Legionella este o bacterie care provoaca boli grave insotite de diaree, voma si simptome gastrointestinale. Manganul aflat in concentratii prea mari confera apei un gust si miros neplacut si provoaca colmatarea conductelor. Mercurul este un compus cu toxicitate cunoscuta. In timp ce mercurul organic ataca Sistemul Nervos Central, cel anorganic ataca rinichii. Metanul cu toate ca confera apei un aspect laptos nu se cunosc efectele asupra sanatatii umane. Nichelul este clasificat ca un element cu potential cancerigen Nitratii se pot afla in apa fie din surse naturale fie datorita poluarii. Nitratii se pot gasi in apele de suprafata din descarcarile atmosferice; poluarea apelor cu nitrati se realizeaza fie de la ingrasamintele aplicate nerational, fie de la poluarea cu dejectii. Nitratii se transforma in cavitatea bucala in nitriti (fenomen accentuat la copii mici datorita pH-ului mai alclin al salivei lor ) si se leaga in sange de hemoglobina formand methemoglobina. Aceasta blocheaza celulele rosii ale sangelui provocand cianoza iar la copiii mici poate cauza chiar moartea (copil albastru). Nitritii provin in apa in general din nitrati. Ei au aceleasi efecte toxice ca si nitratii. Pesticidele - sunt in general substante organice sintetice si in general sunt toxice (v. Subst. Org. Sint.) Plumbul cu ani in urma nu s-a cunoscut toxicitatea plumbului si de aceea s-au folosit la conductele din sistemele de distributie a apei. Ulterior
48

s-a descoperit toxicitatea acestui element pentru creir, rinichi, sistemul nervos si globulele rosii din sange si ca el poate fi extrem de periculos mai ales la copii mici. Radiul este un element radioactiv, avand efect cancerigen mai ales la nivelul capului. Radonul este un element radioactiv cu efect cancerigen asupra plamanilor. Seleniul are efect potential toxic, fiind observate efecte de acest gen pe animale. Silicea deranjeaza deoarece sta la baza colmatarii conductelor de racire Sodiul creste actiunea coroziva a apei, ii ofera acesteia un gust neplacut si stinghereste dedurizarea apei cu ajutorul schimbatorilor de ioni. Sunt de dorit concentratii cat mai mici de sodiu la persoanele cu hipertensiune si afectiuni cardiovasculare. Substantele organice sintetice mai ales cele solubile se dizolva in apa din sol si majoritatea au efecte toxice. Toxicitatea acestor compusi se exprima prin timpul de injumatatire care este perioada de timp in care un compus isi injumatateste concentratia in sol. Iata mai jos o lista a substantelor organice toxice si limitele maxime propuse de US EPA pentru apa potabila (tabelul XII). Tabelul XII. Substantele organice toxice si limitele maxime propuse de US EPA pentru apa potabila Substanta Chimica Organica (1) Acrilamida Alaclor Aldicarb
49

Concentratia maxima propusa, mg/l


(2)

0,0005 0,002 0,01

Aldicarb sulfoxid Aldicarb sulfon Atrazina Carbofuran Clordan Cis-1,2-dicloretilena (1) DBCP 1,2- diclorpropan o-diclorbenzen 2,4-D EDB Epiclorohidrina Etilbenzen Heptaclor Heptaclorepoxid Lindan Metoxiclor Monoclorbenzen Difenil policlorinat Pentaclorofenol Stiren Tetracloretilen Toluen 2,4,5-TP Toxafen Trans-1,2-dicloretilen Xilen

0,01 0,04 0,002 0,04 0,02 0,07 (2) 0,0002 0,005 0,6 0,1 0,00005 0,002 0,7 0,0004 0,0002 0,0002 0,4 0,1 0,0005 0,2 0,005 0,005 2,0 0,01 0,001 0,1 10,0

Solidele dizolvate totale accelereaza coroziunea si deranjeaza prin depunerile de pe cazanele de racire si in industria alimentara. Pentru comparatie se poate observa ca valoarea acestui parametru variaza foarte larg in apa (Tabelul XIII)

Tabelul XIII.Valorile comparative ale solidelor totale dizolvate, in mg/l, pentru diferite tipuri de ape.
50

Sursa Apa distilata Apa deionizata Apa de ploaie Lacul Michigan Rauri din USA Raul Missouri Raul Pecos Oceane Marea Moarta

STD, mg/l 0 8 10 170 210 360 2.600 35.000 250.000

Substantele organice volatile prezinta risc pentru sanatatea unmana datorita potentialului lor cancerigen. Mai jos este prezentata o lista a substantelor organice volatile care au concentatia limitata de US EPA precum si limita maxima (tabelul XIV). Sulfatii confera apei un gust neplacut si au efecte laxative. Tetraclorura de carbon face parte din clasa substantelor organice volatile (VOC) si este o substanta cancerigena. Trihalometanii au efect cancerigen cunoscut mai ales asupra tubului digestiv. Turbiditatea ofera apei un aspect neplacut si deranjeaza faza de dezinfectie a apei cu UV.

Tabelul XIV. Lista substantelor organice volatile care au concentatia limitata de US EPA Substante Organice Volatile Tricloretilena Tetracloretilena Tetraclorura de carbon 1,1,1-Tricloretan 1,2-Dicloretan Clorura de vinil Clorura de metilen
51

Concentratia maxima admisa, mg/l 0,005 0,005 0,005 0,2 0,005 0,002 0,002

Benzen 0,005 Clorobenzen 0,1 Diclorbenzen 0,6 Triclorbenzen 0,07 1,1-Dicloretilena 0,007 Trans-1,2-Dicloretilena 0,1 Cis1,2-Dicloretilena 0,07 Uraniul este un element cu efect toxic asupra rinichilor si potential efect cancerigen. Virusurile depind total de celulele vii, cunoscandu-se peste 100 de tipuri de enterovirusi. Mai jos sunt prezentate efectele pe care le produc majoritatea virusurilor(tabelul XV). Zincul este un compus toxic in cantitati prea mari si confera apei un gust neplacut. (1), (3), (7), (12), (17),(24), (25), (27), (29), (31), (32), (33), (34).

Tabelul XV. Efectele pe care le produc cele mai importante virusuri. Virusul Enterovirus Reovirus Rotavirus Adenovirus Virusul Hepatitei A Virus tip NorWalk Boala Poliomielita, Meningita aseptica si Encefalita Boli respiratorii si intestinale Gastroenterite Boli respiratorii si intestinale Hepatita Infectioasa Gastroenterite

52

BIBLIOGRAFIEBIBLIOGRAFIE 1. Balanescu, Gr., Dictionar de chimie, Ed. Tehnica, Bucuresti,1964 2. Burtica, G.,Pode, R., Vlaicu, I., Pode, V., Negrea, Adina, Micu, Daniela, Tehnologii de tratare a efluentilor reziduali ,Ed. Politehnica Timisoara , 2000 3. Calancea, I., Toxinele solului, Ed.Ceres, Bucuresti, 1973 4. Ceausescu, D., Analiza chimica a apei-metode simple si rapide in conditii de teren-,Ed. Facla, 1978 5. Cocheci,V. si col. , Bazele tehnologiei chimice ,Institutul Politehnic Traian Vuia Timisoara , 1984 6. Decun, M., Igiena veterinara si protectia mediului, Ed. Helicon Timisoara 1997 7. Ionescu-Sisesti, G.,-Agrotehnica, Min. Agr. Si Silv., Ed. Agrosilvica de stat, Bucuresti,1958
53

8. Ivanova, T., Stoyanov, I., Stoilov, G., Kostov, P. and Sapunova, S. Zeolite Gardens in Space, Properties and Utilization of Natural Zeolites, Thessaloniki, Greece, June 3-7, 2002, pp.7 9. Strambeanu N. , Rus Valeria , Ursoiu I. , Schimbul ionic, principii teoretice si aplicatii in alimentarile cu apa , Ed. Eurostampa , Timisoara 1999. 10.***, Techniques , Sciences , Methodes , nr. 4 si 9, 1988 , pg.243-246 11.Thessaloniki, Greece, June 3-7, 2002, pp.146*** , Infoterra , Buletin de documentare , Gospodarirea apelor , 2000 12.***, Environmental & Techn. , nr. 167 , iunie 1997 13.***, Infoterra , Buletin de informare , Tratarea apelor si a apelor uzate 14.***, Journal of environmental Engineering , 123 , nr. 4 , 1997 15.***, Infoterra , Metode de tratare a apei , Caiet de traduceri , Romania Water & Waste Treatment , vol 36 , nr 11, 1993 , pg. 30, pg 23., 16.***, Degremont, Memento technique de leau Tome 2 , ed. Degremont, Paris 1989 17.***, 1 st International Conference of the Chemical Scientists of the South-East European Countries, Book of abstracts , volume II , june 1-4, 1998, Halkidiki , Greece 18.***, Revista Agentiei de apa , Adour Garonne , nr. 45 , 1990 , pg 29 19.***, http://edis.ifas.ufl.edu., Groundwater and Pesticides

20. 21. 22.

***, http://www.anchete.ro, Anchete si reportaje

***,http://wlapwww.gov.bc.ca,Grounwater Resources of British Columbia ***, http://aquadoc.rowater.ro, implementarea Directivei apelor Actualitati referitoare la

54

23. 24. 25. 26.

***, http://uwsp.edu/water

***, http://www.defra.gov.uk, Nitrates reducing Water polution from Agriculture ***, http://ohioline.osu.edu, Contamination, Bulletin Extension Pesticides and Groundwater

***, http://www.subiectiv.go.ro, Apa.

27.***, http://www.grida.no, Starea apelor subterane. Implicatiile economice si sociale ale deteriorarii starii de calitate a apelor subterane

28. 29. 30. 31. 32. 33.

***, http://www.uwsp.edu, What could contaminate groundwater ***, http://www.italocorotondo.it, Water Pollution ***, http://www.bgs.ac.uk, Hidrogeology-Groundwater Pollution

***, http://www.ecomond.ong.ro, Efectul si combaterea poluarii cu crom la Sebis ***, http://www.nanoinvestornews.com ***, http://www.h2ofilter.ro/contaminanti.php

34.***, http://greanpeace.ro, Nitratii in apa potabila

55

UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN TIMISOARA FACULTATEA DE CHIMIE INDUSTRIALA SI INGINERIA MEDIULUI

NORME DE CALITATE A APEI POTABILE

56

REFERAT

CONDUCATOR STIINTIFIC Prof.Dr.Ing.Aurel Iovi

DOCTORAND:: Ing.Daniela Micu

TIMISOARA 2004

CUPRINS Cap.I.Apa si sanatatea...............................................................................1 Cap. II. Norme de calitate a apei potabile................................................4 Cap. III. Proprietatile fizice ale apei potabile........................................16
III.1.Rcontinutul total in solide..........................................................................16 III.2.Mirosul.......................................................................................................17 III.3.Gustul.........................................................................................................23 III.4.Temperatura...............................................................................................23 III.5.Densitatea...................................................................................................24 III.6.Culoarea......................................................................................................25 III.7.Turbiditatea................................................................................................25

Cap. IV.Proprietatile chimice ale apei potabile.....................................26


IV.1.pH-ul.........................................................................................................26 IV.2.Clorurile.....................................................................................................28 IV.3.Substantele organice..................................................................................39 IV.4.Alcalinitatea...............................................................................................29
57

IV.5.Azotul si formele sale................................................................................30 IV.6.Fosfatii.......................................................................................................33 IV.7.Sulfatii.......................................................................................................34 IV.8.Siliciul.......................................................................................................34 IV.9.Duritatea....................................................................................................35 IV.10.Compusii anorganici toxici......................................................................35 IV.11.Substantele tensioactive...........................................................................36 IV.12.Radioactivitatea........................................................................................37 IV.13.Gazele.......................................................................................................37

Cap.V.Proprietatile biologice ale apei potabile......................................40


V.1.Bacteriile.....................................................................................................40 V.2.Virusurile.....................................................................................................41 V.3.Ciupercile....................................................................................................42 V.4.Amoeba........................................................................................................42 V.5.Protozoare....................................................................................................42 V.6.Parazitii........................................................................................................43 V.7.Insectele.......................................................................................................43 V.8.Organismele saprofite..................................................................................44 V.9.Algele...........................................................................................................44 V.10.Zooplanctonul............................................................................................45

Cap.VI. Modul in care anumiti parametrii ai apei influenteaza activitatile umane si sanatatea.................................................................46 BIBLIOGRAFIE.......................................................................................55

58