CIMBRUL

Origini

 Cimbrul (Satureja hortensis L.) numit și cimbru de grădină sau cimbru bun, este o
plantă perenă din genul Satureja, familia labiatelor (Lamiaceae). Este o plantă scundă,
care nu atinge mai mult de 20-30 centimetri în înălțime. Cimbrul preferă verile lungi,
calde, secetoase, iar iarna supraviețuiește la temperaturi scăzute. Florile cimbrului sunt
mici și au o culoare albă sau roz-palid. Frunzele au forma lanceolat-ovală, sunt netede
și au un miros specific.
 Se aseamănă întrucâtva la înfățișare cu rozmarinul. Cimbrul nu trebuie confundat cu
cimbrișorul (Thymus serpyllum) care, deși înrudit cu cimbrul care crește spontan în
România, aparține genului Thymus. Nu trebuie confundat nici cu cimbrul de câmp
(Thymus vulgaris L.).
 Cimbrul își are originile pe țărmurile europene ale Mării Mediterane.
 În trecut, cimbrul se denumea și lămâiță, respectiv lămâioară și era deosebit de apreciat
în Evul Mediu, mai ales în bucătăriile de pe lângă așezămintele monahale.
Compoziția chimică

 Funzele conțin:
- apă (71,88%);
- substanțe azotoase (5,56%);
- zahăr (2,45%);
- substanțe extractive neazotate (9,16%);
- celuloză (8,60%);
- cenușă (2,11%);
- uleiuri eterice (0,5-2%);
- acid ursolic, acid oleanolic;
- tanin (4-8%);
- mucilagii, rezine, β-Sitosterină etc., vitaminele B₁, C.
GASTRONOMIE

 Este întrebuințat în diferite preparate culinare, mai ales în mâncarea de fasole, cea de
linte, dar și la prepararea cărnii de porc și de vânat. Frunze și tulpini întregi de cimbru
se introduc uneori în borcanele în care se murează varza și castraveții. Se folosește, de
asemenea, la prepararea sarmalelor.
 În medicina naturistă, infuzia de cimbru uscat este deosebit de eficace în tratarea tusei
rebele.
CULTIVARE

 Cimbrul, atâta timp cât este cultivat într-un loc bine însorit, se mulțumește cu puțin.
Crește pe aproape orice tip de sol, rezistă la secetă, dar și la ploi abundente. Este în
schimb o plantă sensibilă la buruieni, de aceea plivitul trebuie făcut cât mai des. Cele
mai aromate frunze se recoltează atunci când plantele au început să înflorească.
RECOLTARE ȘI USCARE

 Se recoltează partea aeriană a plantei, ramuri cu frunze și flori (Satureja herba). Perioada optimă de
recoltare este la mijlocul epocii de înflorire, când peste 40-50% din plantă este înflorită.
 Materia primă recoltată se usucă natural în poduri sau camere aerisite. Uscarea se face la umbră, ferit de
contactul cu alte plante aromatice. Cimbrul se poate usca artificial în uscătoare, dar la o temperatură
maximă de 35 de grade celsius datorită riscului de pierdere a principiilor active constituite de uleiurile
volatile.  

 Se spune despre cimbrul de cultura ca este “tamaduitor” de multe afectiuni. Planta perena numita
“cimbru de cultura” este din genul Thymus vulgaris. Aceasta planta medicinala aromata are proprietati
antibiotice si este recomandata pentru prevenirea, dar si tratarea mai multor tipuri de afectiuni.

 Este foarte cunoscut faptul ca produsele pe baza de cimbru de cultura sunt benefice cailor respiratorii. El
este folosit, in special, pentru tusea de toate felurile. Mai mult, se spune ca planta ajuta la digestie,
datorita gustului sau puternic si picant, si se poate folosi in preparate grase.
RECOLTARE ȘI USCARE

Numit si cimbru de gradina sau cimbru brun, cimbrul de cultura este o planta scunda, care nu atinge mai mult de
20-30 centimetri in inaltime, si care se cultiva in afara asolamentului. Nu este pretentios fata de planta premergatoare,
precum leguminoasele, cerealele sau borceagurile, el reusind sa se dezvolte pe terenuri unde au fost si alte culturi

Cimbrul de cultura este un semiarbust peren, care creste sub forma de arbust, si este pretentios cand vine vorba
de caldura si lumina; planta poate rezista secetei, dar are nevoie de multa apa atunci cand este in perioada de rasarire, si
prefera zonele cu expunere sudica, sud-estica si sud-vestica.

Iarna supravietuiește la temperaturi scazute, insa nu se mai dezvolta. Florile cimbrului sunt mici si au o culoare
alba cu puncte rosii, violet sau roz-deschis. Frunzele au forma aproape ovala, sunt netede si au un miros specific, foarte
atragator. Cimbrul de cultura se aseamana cu rozmarinul.

In culturi, planta se adapteaza pamantului fertil, permeabil si bogat in calciu, dar in flora, ea creste în pasuni unde
se afla soluri pietroase, pentru ca nu ii place solul unde sunt buruieni. Perioada sa de inflorire incepe din iulie si poate tine
pana in octombrie.
CIMBRUL DE CULTURĂ

Cimbrul de cultura este originar din zona mediterana si din zone africane. In cultura
antica, grecii credeau ca planta le ofera curaj si de aceea o consumau destul de des. Egiptenii,
pe de alta parte, foloseau extractul de cimbru in procesul de imbalsamare, iar romanii – pentru
purificarea templelor. Ultimii fiind cei care au si raspandit planta in intreaga Europa.

In Evul Mediu se credea ca un fir de Thymus, cum i se mai spune cimbrului, inocula
vitejie. Drept urmare, acesta era oferit barbatilor ori de cate ori plecau la lupta. Incepand cu
1300, uleiul din cimbru de cultura era folosit pe post de a curata cavitatea bucala, ca “apa de
gura” sau se folosea ca pansament aplicat extern. In 1997, cimbrul de cultura a fost ales drept
planta medicinala a anului, de catre Asociatia Internationala pentru Plantele Medicinale.
Cimbru de cultura – remediu pentru
numeroase afectiuni

 Pe langa beneficiile pe care le are asupra cailor respiratorii, daca este baut ca supliment
la inhalari sau ceai, dar si asupra digestiei, cimbrul de cultura este potrivit si in sezonul
rece la baile fierbinti.
 Cimbrul de cultura este folosit, de cele mai multe ori, pe post de condiment in
mancaruri, si se potriveste cel mai bine in preparatele cu dovlecei, cartofi si ciuperci.
 Planta este folosita si pentru crearea starii de relaxare, datorita mirosului puternic
aromatizat.
Cimbrul de cultura, remediu pentru oboseala
cronica

Produsele realizate din cimbru de cultura ajuta si in cazul oboselii cronice.

Stresul afecteaza sanatatea fizica si psihica a omului, atfel incat pot aparea diferite
simptome ale aparitiei oboselii cronice: de la lipsa poftei de mancare, insomnie,
dificultate de memorare si concentrare, la apatie si chiar depresie.

Cimbrul de cultura este un remediu recomandat in tratarea oboselii cronice sau

surmenajului prin infuzia unei lingurite de planta intr-o cantitate de apa fierbinte de 300
ml, timp de zece minute.
Cimbrul de cultura, aliatul tau in lupta cu infectiile
respiratorii

Aceasta planta este folosita si in

tratatarea diferitelor probleme care tin de sistemul respirator cum ar fi: astm, sinuzita,
bronsita si guturai. Cimbrul de cultura are in compozitia sa numeroase substante active,
printre acestea fiind si vitaminele A, C, E care sunt benefice vederii, imunitatii si sanatatii
pielii, potasiul și magneziul care au grija de tensiunea arteriala si sanatatea inimii.

Planta de cimbru de cultura uscata se poate folosi intreaga in infuzii, dar in cazul
tincturilor sau infuziilor combinate se foloseste doar partea de sus a plantei, cea superioara
formata din ramuri si flori. Aceasta planta ajuta la combaterea anumitor bacterii si
microorganisme care dauneaza organismului.
Cimbrul de cultura: actiune antiinflamatoare, antibacteriana si
antivirala

Simptomele in cazul tusei, virozei respiratorii, laringitei, faringitei, bronsitei acute sau cronice
pot fi diminuate cu ajutorul produselor pe baza de cimbru de cultura. Acestea au efecte antimicotice si
antibiotice. Prin tratamentul cu patru-cinci cani pe zi infuzate cu cimbru si patlagina, pot fi prevenite
problemele respiratorii, tusea convulsiva, astmul bronsic, secretiie bronhiilor.

Pentru stimularea imunitatii, cimbrul poate fi consumat cu echinacea. Ceaiul trebuie consumat
fierbinte, in inghitituri mici si sa fie proaspat preparat. In cazul pneumoniei, el trebuie sa fie consumat
din ora in ora.

Infuzia de cimbru de cultura este benefica si in tratarea enterocolitei, reumatismului, dischineziei

biliare si sciaticei prin proprietatile sale expectorante si antispastice. De asemenea, artistilor le este
recomandata infuzia de cimbru de cultura, de catre fitoterapeuti, pentru a-si revigora corzile vocale.
BENEFICII

In cazul afectiunilor provocate de parazitii intestinali, tratamentul pe baza de tinctura sau ulei esetial de cimbru poate
preveni reproducerea acestora in organism. In combinatie cu tinctura de pelin si lavanda, in cantitati egale, beneficiile cimbrului
sunt amplificate. Amestecul se consuma timp de 20 de zile, prin administrarea unei lingurite diluate in apa inainte de fiecare masa.

Tinctura de cimbru de cultura asigura un aport bogat de nutrienti si substante bioactive necesar in suplimentarea dietei,
pentru mentinerea sanatatii cailor respiratorii si a tractului gastro-intestinal. Aceasta ajuta la ameliorarea tulburarilor functionale ale
cailor respiratorii si imbunatatirea respiratiei si contribuie la confortul digestiei, in special in cazul balonarii, fermentatiei intestinale
si senzatiei de disconfort abdominal. Ea protejeaza mucoasa intestinala in tulburarile functionale  cauzate de diferiti contaminanti.

Tinctura de cimbru de cultura este benefica pentru reducerea retentiei de apa care apare cand fluidul in exces nu este
eliminat din tesuturile organismului, din piele. Aceasta problema este ca o reactie pe care o are organismul cauzata de temperaturile
ridicate sau de consumul exagerat de sare. Functionarea incorecta a rinichilor sau insuficienta renala mai poate cauza aparitia
retentiei de apa.

Uleiul de cimbru de cultura ajuta la cresterea cantitatii de urina, la eliminarea apei care este in exces in tesuturi, a toxinelor
si sarurilor, si la scaderea colesterolului rau si cresterea celui bun datorita frunzelor sale bogate in antioxidanti si fibre.
WEBOGRAFIE

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Cimbru
 https://doc.ro/sanatate/cimbrul-planta-cu-efecte-curative
 https://sanatatecuplante.ro/cimbrul-thymus-serpyllum
 http://www.naturalherbs.ro/ro/project/cimbrul-de-cultura/