Busuioc (Ocimum basilicum)

Plant erbacee de grdin din familia labiatelor, cu tulpina proas, cu flori mici, albe sau trandafirii, cu miros plcut (Ocimum basilicum). Compuse: busuioc-rou = plant erbacee ornamental, cu flori mici, roii, dispuse n spice (Amaranthus caudatus); busuioc-slbatic = plant erbacee cu tulpina proas i flori violete (Prunella vulgaris). Busuiocul este planta sacr a romnilor. Are proprieti magice, cunoscut de peste 3000 de ani, n toate rile cretin ortodoxe este considerat plant sacr, cu ajutorul busuiocului se face agheazma, cu ajutorul busuiocului se mprtie apa sfnt i se alung duhurile rele. n afar de dimensiunea spiritual, busuiocul are i proprieti vindectoare, ct i proprieti alimentare deosebite. Cu alte cuvinte o plant indispensabil vieii noastre. O plant ce trebuie s fie nelipsit din grdina noastr, sau de pe balconul nostru. Importana economic i alimentar.Se cultiv pentru frunzele sale verzi sau uscate ce se folosesc la aromatizarea mncrurilor. Originea i aria de rspndire.Busuiocul provine din India i China , de unde s -a extins n toat lumea.n ara noastr se cultiv n toate judeele. Particulariti morfologice.Este o plant anual , cu port pitic , cu nlimea de 1040 cm;are tulpina erect , puternic ramificat , cu numeroase frunze ovale sau alungite.nflorete de la nceputul verii pn toamna trziu.Florile sunt mici , de culoare verde albicioas.Fructele sunt mici , de culoare neagr , facultatea germinativ de 60-80% , care se pstreaz timp de 4-5 ani. n cultur se gsesc mai multe forme de busuioc , deosebindu -se dup culoarea , forma i mrimea frunzelor.Astfel deosebim: - Ocimum basilicum L. , f.minimum cu port pitic i frunzele mici , cu arom puternic , cu tipurile :Viridis cu frunze verzi , Violaceum cu frunze de culoare violacee , Viridicrispum cu frunze verzi i cree iViolacrispum cu frunze cree i violacee; - Ocimum basilicum L. , f.bullatum cu frunzele n form de lingur (ndoite la margine); - Ocimum basilicum L , f.comosum cu tufa pitic i foarte deas. Plantele cu port pitic i cu frunze mici se ntrebuineaz ca plante de ghiveci sau de bordur. Relaii cu factorii de mediu i tehnologia culturii.Plantele cu arom puternic se obin atunci cnd se execut culturi pe soluri fertile i puternic nsorite. Se cultiv prin semnat direct n cmp , la distana de 20 -30 cm ntre rnduri sau prin rsad produs n rsadnie semicalde sau reci.Pentru 1 mp de rsadni se folosesc 6 -7 g semine.Recoltarea se face dup ce plantele ncep s nfloreasc , prin smulge rea acestora sau prin tierea lor de la colet.Plantele recoltate se usuc n ncperi bine aerisite.Producia este de 100- 200 kg plante proaspete la un ar.

Busuiocul este o planta originara din India, cunoscuta si folosita inca din urma cu trei milenii si care s-a bucurat de o raspandire rapida in toata lumea. La indieni, despre busuioc se spune ca este planta lui Krishna si a lui Vishnu, iar bunii hindusi nu se duc la culcare fara o ramurica de busuioc pusa pe piept, menita sa ii duca in timpul somnului pe taramurile paradisiace. La romani si mai tarziu la italieni, busuiocul era considerat iarba dragostei si a fertilitatii, inflorirea lui fiind celebrata prin serbari si prin adevarate ritualuri. La greci si in aproape toate tarile crestin-ortodoxe, busuiocul are aproape aceleasi semnificatii ca si in India, fiind considerat planta sacra. Agheasma se face cu ajutorul busuiocului, si tot cu un buchet de busuioc se imprastie apa sfanta, pentru alungarea Necuratului ori pentru sfintirea locurilor. De asemenea, busuiocul se pune la icoane, pentru a atrage protectia divina asupra casei si a ocupantilor sai. Insa dincolo de dimensiunea sa spirituala si magica, busuiocul mai are o calitate foarte importanta aceea vindecatoare, de care ne ocupam in continuare. Atinge ntre 20-60 cm nlime, avnd frunzele de culoare verde deschis, mtsoase, cu lungimi cuprinse ntre 1,5-5cm i late de circa 1-3 cm. Florile sunt puin mai mari, de culoare alb, aranjate ntr-o terminaie numit racem. n mod neobinuit pentru familia Lamiaceae, cele patru stamina si pistilul nu emerg de sub marginea superioar a corolei, ci se sprijin pe cea inferioar. Dup polenizarea entomofilic ( adic polenizare cu ajutorul insectelor), corola cade i ulterior se dezvolt patru achene n interiorul calixului bilabial. Planta are un gust asemntor cu al anasonului (numit i anis), avnd un miros puternic dulceag-neptor . Busuiocul este foarte sensibil la frig , el crescnd bine n condiii de cldur i umezeal. n timp ce varietile comune de busuioc sunt considerate ca fiind plante anuale , altele sunt perene, cum ar fi busuiocul albastru african si busuiocul sacru thailandez. Raspandire si recoltare La noi in tara busuiocul este exclusiv planta de cultura. Semintele se pun in pamant la Dragobete (24 februarie), apoi se tin in casa, in ghivece puse la fereastra, pana la Sfantul Gheorghe (23 aprilie), cand se planteaza in gradina. Recoltarea sa incepe la sfarsitul lui iunie si continua pana toamna tarziu, cand cade prima bruma. Se taie doar varfurile inflorite de busuioc (fara partea lemnoasa), de mai multe ori pe timpul verii, dupa fiecare taiere, planta dand si mai multi lujeri, care la randul lor vor inflori. Dupa culegere, varfurile de busuioc se usuca intr-un strat cu o grosime de maximum un deget (aproximativ 2 cm), pana cand tulpinile si frunzele devin usor casante. Depozitarea se face in pungi de hartie sau in saculeti de panza, in locuri intunecoase, uscate si racoroase. Uz practic n mod obinuit, se recomand ca busuiocul s fie folosit n stare proaspt. n cazul reetelor culinare de mncruri preparate termic, adugarea busuiocului se face , de obicei, la finalul preparrii pentru a nu i se distruge aroma. inut n pungi de plastic, poate fi pstrat proaspt fie n frigider , pentru o perioad scurt, fie n congelator , pentru mai mult timp, dup ce n prealabil a fost oprit puin. Aezai frunze proaspete ntr-un borcan uscat, adugai puin sare i apoi acoperii cu ulei de masline. Planta uscat i pierde mare parte din arom, ceea ce rmne avnd un gust foarte diferit, cu iz slab de iarb proaspt tiat.Reetele cu specific mediteraneean i asiatic folosesc n mod frecvent busuiocul. Boli prevenite cu ajutorul busuiocului * Toxiinfectia alimentara un studiu facut in 2004 arata ca punerea unei singure picaturi de ulei volatil de busuioc intr-un litru de apa de baut, care se consuma pe

parcursul unei zile, ne pune la adapost de multe din infectiile cu bacterii luate din alimente. Mai ales in timpul sezonului cald, acestea produc toxinfectii alimentare, traduse prin simptome cum ar fi voma, diaree puternica, febra. Si condimentarea cu busuioc a mancarurilor este recomandata, mai ales in timpul verii, deoarece substantele volatile din busuioc pastreaza alimentele nealterate mai mult timp si ne feresc de infectiile tubului digestiv. * Ateroscleroza unul din secretele efectelor benefice ale bucatariei mediteraneene asupra aparatului cardiovascular este chiar busuiocul. Alaturi de oregano, el este principalul condiment folosit in aromatizarea sosurilor pentru paste, a salatelor, a multor tipuri de pizza. Substantele antioxidante continute de catre busuioc previn formarea placilor de aterom pe artere si mentin elasticitatea vaselor sanguine. * Infarct studii de medicina experimentala arata ca administrarea zilnica de busuioc, ca planta medicinala sau ca si condiment introdus in mancare, previne infarctul. Nu doar ca busuiocul protejeaza arterele coronare de depunerile de colesterol, dar ajuta si la tinerea sub control a tensiunii arteriale si are o foarte complexa actiune la nivelul sistemului nervos central, protejand intregul sistem cardiovascular de efectele nefaste ale stresului. * Astm bronsic consumat ca aliment, in salate, in sosuri ori in supe, busuiocul protejeaza aparatul respirator de aparitia reactiilor alergice, impiedica in buna masura recidiva infectiilor bronho-pulmonare, protejeaza caile respiratorii de procesele inflamatorii ce conduc la aparitia astmului. * Iradiere doua principii active din busuioc, orientina si vicenina (ambele sunt flavonoide hidrosolubile), protejeaza celulele organismului in fata actiunii mutagene a radiatiilor ultraviolete, a radiatiilor beta si gamma. Ca atare, pe timpul verii, cand suntem mai vulnerabili la radiatiile solare, dar si atunci cand suntem expusi la radiatii din alte surse, administrarea zilnica a busuiocului este foarte utila pentru prevenirea mutatiilor celulelor, a proceselor de malignizare. Se ia pulberea de busuioc, cate 4-8 grame pe zi, in cure de 30 de zile. * Infectia cu papilomavirusuri cancerigene un studiu facut de un colectiv condus de dr. T. Dasgupta, publicat in 2004 in Journal of Phytomedicine, arata ca animalele de experienta infectate cu tulpini de papilomavirusuri cu potential cancerigen ridicat si tratate cu frunze de busuioc au avut o rata mult mai mica de aparitie a formatiunilor tumorale fata de lotul martor. PRECAUTII SI CONTRAINDICATII LA TRATAMENTUL CU BUSUIOC * Alergia la administrarea interna a busuiocului este foarte rar intalnita, insa la unele persoane, aceasta planta, mai ales uleiul volatil extras din ea, poate da simptome cum ar fi catarul respirator, senzatia de sufocare ori deranjamente gastro-intestinale. De aceea, inainte de a incepe un tratament intern cu busuioc, vom lua o cantitate foarte mica de planta sau de ulei volatil, si doar daca in 4 ore nu apare nici un simptom de alergie, vom continua administrarea normala. * Reactiile alergice la folosirea externa a busuiocului sunt ceva mai frecvente si constau in aparitia de inflamatii la nivelul pielii, a catarului respirator si a senzatiei de dificultate in respiratie. Ca atare, inainte de a face bai generale sau de a aplica comprese cu busuioc, vom testa mai intai preparatul pe o portiune mica de piele si doar daca nu apar reactii adverse de tipul celor descrise mai sus, vom continua tratamentul. Ca si alte plante aromatice, busuiocul contine un compus numit estragol, depistat ca si cancerigen, in testele de medicina experimentala. Trebuie stiut insa ca folosita in cantitati normale, aceasta substanta are o concentratie de 100 pana la 1000 de ori mai

redusa decat doza de la care apare efectul toxic. Mai mult, in busuioc mai exista multi alti compusi cu efecte anticancerigene certe, care fac din aceasta planta un inamic al bolii canceroase si nu un inductor al ei. BUSUIOCUL CA ALIMENT In bucataria mediteraneana, busuiocul este un condiment foarte apreciat. Proaspat sau uscat, se pune in sosurile de tomate si in sosurile albe, cu care se consuma pastele, pizza si unele salate. De asemenea, busuiocul este foarte apreciat, mai ales in bucataria asiatica, ca aromatizant in salatele de fructe, in compoturi si chiar in dulceturi. Adaugat in salate, busuiocul se combina cu frunze de patrunjel, de menta, cu tomate taiate marunt si cu frunze de salata verde. In Nordul Africii si in Orientul Mijlociu se prepara o bautura energizanta, punand intr-o sticla un litru de apa, patru linguri de miere si 1-2 ramurele uscate de busuioc. Se lasa totul sa macereze vreme de 12 ore, dupa care preparatul obtinut se filtreaza si se bea in mai multe reprize.