UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
SPECIALIZAREA: BIOLOGIE

REFERAT
ASPECTE FIZIOLOGICE ALE GLANDELOR
GENITALE ENDOCRINE

2020

1
Cuprins
Introducere.............................................................................................................................................3
Gonadele................................................................................................................................................4
Testiculele..........................................................................................................................................4
Ovarele...............................................................................................................................................7
Poziționare......................................................................................................................................8
Dezvoltarea ovocitelor....................................................................................................................9
Ovocitul........................................................................................................................................10
Faze ciclului menstrual.................................................................................................................10
Funcții..........................................................................................................................................11
Concluzie.............................................................................................................................................13
Bibliografie..........................................................................................................................................14
Webografie...........................................................................................................................................14

2
Introducere

Unitatea funțională a organismului se realizează prin acțiunea conjugate a sistemului

nervos și a sistemului endocrin.

Sistemul endocin este alcătuit din totalitatea glandelor endocrine ale căror cellule
secretoare produc hormoni, eliberați direct în mediul intern (sânge și/sau limfă). Hormonii
sunt secretați atât de celulele epiteliale endocrine din glandele specializate sau din mucoasa
gastrointestinală, rinichi, cât și de celulele nervoase neurosecretoare din hipotalamus și
medulosuprarenală.

Hormonul este un produs al celulei endocrine, care, odată eliberat în sânge, în cantități
foarte mici, este transportat spre celulele-țintă, unde este recunoscut și fixat specific de către
receptorii de membrană ai celulelor (reprezentați de molecule proteice). Hormonul transmite
un mesaj chimic enzimelor celulare, inducând astfel, prin intermediul acestora, efecte
metabolice. Celula-țintă elaborează un răspuns specific la acțiunea hormonului.

Sistemul endocrine reglează procesul de creștere și dezvoltare a organismului,

activitățile fiziologice: cardiovasculară, renală, gonadală etc. De asemenea, reglează
metabolismul. Prin acțiunile lor, hormonii mențin homeostazia mediului intern și a
parametrilor lui.

Sistemul endocrine cuprinde:

- Glande endocrine propriu-zise: hipofiza,
epifiza, tiroida, paratiroidele, timusul,
glandele suprarenale;
- Glande mixte (glande cu secreție internă
și externă): pancreasul, gonadele;
- Glandele endocrine temporare: placenta

Sistemul endocrine poate fi considerat ca un system morfo-funcțional complex,

coordonat de sistemul nervos, având rolul de a armoniza, pe cale umorală, activitatea
organelor interne. Astfel, se realizează integrarea activității organelor interne în ansamblul
funcțiilor organismului.
Toate organelle interne au o dublă reglare: nervoasă și umorală.

3
Gonadele

Gonadele sunt glande mixte care îndeplinesc două funcții: producerea de gameți,
spermatogeneza și ovogeneza (funcția exocrină) și secreția de hormoni (funcția endocrină).
Ambele funcții sunt controlate de hormonii gonadotropi ai hipofizei. Sunt glande cu secreție
mixtă, exocrine și endocrină.

Testiculele

Testiculele pereche sunt structure de formă ovală, mobile, ferme, având o lungime de
4 cm și o grosime de 2.5 cm. Testiculele se găsesc în interiorul scrotulu, care este un sac
format ca o excrescență a peretelui abdominal anterior; acestea au inserție în partea superioară
pe cordonul spermatic, care le susține.

Testiculul prezintă la exterior o capsulă groasa de țesut conjunctiv dens numită tunică
albuginee. Aceasta formeaza mediastinul testicular la nivelul feței posterioare, care trimite

4
septuri fibroase delimitând aproximativ 250 de lobuli testiculari. Printre aceste septuri sunt
unele incomplete, lobulii testiculari comunicand astfel între ei.
Fiecare lobul contine 1-4 tubi seminiferi inserati intr-o retea de fibre conjunctive laxe, celule
interstitiale numite celule Leydig, celule Sertoli.

Gonada masculine coboară din abdomen în scrot înainte de naștere. Acesta

îndeplinește două funcții: spermatogenetică și secreția de hormoni. Funcția endocrină este
realizată de celulele interstițiale Leydig, dispuse în țesutul conjuctiv din jurul tubilor
seminiferi (componența exocrină). Hormonii produși sunt testosteronul și mici cantități de
estrogenic.

Testosteronul infuențează următoarele procese:

- Creșterea și dezvoltarea organelor genitale;

- Apariția caracterelor sexuale secundare;
- Distribuția caracteristică a pilozității;

5
- Îngroșarea vocii;
- Creșterea scheletului și a masei musculare;
- Sinteza proteinelor.

Reglarea secreției de testosterone se face prin intermediul LH-ului hipofizar (FSH-ul

influențează spermatogenoza). Creșterea concentrației plasmatice a testosteronului determină.
Prin feedback negative, ingibarea secreției de LH, mechanism controlat de nuclei mijlocii
hipotalamici.

În perioada adolescenței la băieți începe secreția testosteronului. Apar numeroase

caracteristici masculine: Apariția pilozității pe față; maturizarea organelor sexuale; creșterea
masei musculare; apariția pilozității în alte părți ale corpului; îngroșarea vocii, precum și alte
caractere.

Andropauza este un proces de îmbătrânire sexuală a bărbatului, fiind caracterizată prin

scăderea productiei de testosteron. Ca și consecințe a andropauzei pot fi scăderea pilozității, a
forței, a masei musculare, a activității cerebrale. Bărbații de asemenea pot prezenta efecte
fiziologice,la fel ca și menopauza la femei. Aproape o treime din bărbații trecuți de 60 ani au
niveluri destul de reduse ale testosteronului.

6
Ovarele

Ovarul  - glanda sexuală feminină - este organ pereche - cu o dublă funcție secretoare:
externă și internă. Astfel, este organul producător al ovulelor și, în același timp glandă
endocrina, care, prin hormonii produși (estrogenii) determină caracterele sexuale secundare și
joacă un rol deosebit în realizarea tipului constituțional feminin.

Forma

Forma ovarului este ovoidală, cu axul mare vertical, având două fețe (medială și
laterală), două margini (liberă și mezoovariană), anterioară, legată prin mezoovar de
ligamentul larg, este locul unde se găsește hilul ovarului (hilus ovarii), prin care pătrund sau
ies elementele vasculonervoase, anterior fiind porțiunea ascendentă a tubei), două extremități:
tubară, (care dă inserție ligamentelor suspensor al ovarului) și uterină. În mod obișnuit are 3
cm lungime, 2 lățime și 1 cm grosime și cântărește 6-8 gr; în climacterium mărimea sa
diminuă.

7
Poziționare
După dezvoltarea sa în regiunea lombară, ovarul migrează spre regiunea inferioară a
abdomenului, așa încât la naștere se găsește în micul bazin, în cavitatea retrouterină, îndărătul
ligamentului larg al uterului, dedesubtul trompei și înaintea rectului.

Vascularizația

În ovar pătrund artere spiralate din arterele ovariană și uterină. Venele provenite din
capilarele corticalei formează un abundent plex în medulară și apoi părăsesc ovarul pe la
nivelul hilului. Limfaticele ovarului se varsă în limfonodulii lombari.

Fibrele nervoase, în majoritate nemielinizate, pătrund în ovar împreună cu vasele, pe

care le inervează. Cele care pătrund în corticală formează plexuri fine în tecile foliculare, fără
a pătrunde însă în membrana granuloasă. Terminațiunile nervoase senzitive sunt descoperite
în toate straturile ovarului, precum și în hilus ovarii.

Structura ovarului

Ovarul este lipsit de peritoneu și este acoperit de epiteliul germinativ unistratificat sub
care-i situată o tunică albuginee. În secțiune se vede că această tunică vine în contact cu
substanța (zona) corticală - porțiunea glandulară densă a organului -, ce înconjoară substanța

8
(zona) medulară. Medulara este constituită dintr-un țesut conjunctiv lax, străbătută de o
bogată rețea de vase sangvine și limfatice, fibre nervoase. Corticala ovarului se caracterizează
printr-o densitate celulară deosebită, prin prezența de foliculi ovarieni în diferite stadii
evolutive sau involutive, ca și de corpi galbeni simultan cu excepția de corpi albicans (focare
cicatriciale), toate aceste elemente fiind incluse în stroma ovariană, care este
conjunctivofibroasă. Celulele pereților foliculilor produc foliculina (estradiolul) - unul din
hormonii sexuali feminini.

Dezvoltarea ovocitelor
Dezvoltarea ovocitelor începe din luna a doua a vieții embrionare, când din epiteliul
germinativ, ce acoperă viitorul ovar, în adâncul lui încolțesc, iar apoi se desprind acumulări
sferice de celule - foliculii primordiali (folliculi ovarici primarii) -, în interiorul cărora se află
și ovocitele nematurizate, iar mai târziu sub formă de structuri cavitare secundare (foliculi
ovarici secundarii) și foliculi (terțiari) maturi.

Din numărul enorm de foliculi ovarieni prezenți la naștere (200.000-400.000, în cele

două ovare), în decursul vieții sexuale active a femeii (de la pubertate, care se instalează la
vârsta de 12-14 ani, până la menopauză, la vârsta de 45-52 ani) numai 300-400 foliculi ajung
în stadiul de maturare, restul involuează și se cicatrizează.

Transformarea foliculilor primari în foliculi maturi și ieșirea din ei a ovocitelor

(ovulația) începe doar din momentul maturității sexuale. Un asemenea folicul cu diametrul de
100 mm, se ridică la suprafața ovarului și poartă denumirea de folicul Graaf (folliculus
ovaricus vesiculosus).

Soarta foliculilor cavitari este diferită: majoritatea lor involuează și numai unul sau cel
mult doi ajung în stadiul final de folicul matur.

După ruperea foliculului matur și eliminarea ovulului din interiorul lui, pereții
foliculului colabează, cavitatea lui se umple cu sânge și celule de o culoare gălbuie luând
naștere corpul galben (corpus luteum), care funcționează ca o glandă endocrină temporară,
secretând în sânge hormonul progesteron. Evoluția acestui corp galben este diferită după cum
ovulul a fost sau nu fecundat. În cazul în care ovulul a fost fecundat, corpul galben ia o mare
dezvoltare, constituind corpul galben de sarcină sau gestativ, în caz contrar evoluția sa
întrerupându-se are dimensiuni mai mici, se decolorează și dispare peste câteva săptămâni și
poartă denumirea de corpus albicans, care cu timpul dispare definitiv.

9
Ovocitul
Ovocitul din foliculul matur, inițial de ordinul I, deci diploid, suferă, înainte de
ovulație, prima diviziune de maturare (diviziune meiotică) și devine ovocit secundar, celulă
haploidă, sub care formă este expulzat de la suprafața ovarului în timpul ovulației, și pătrunde
în trompa uterină, unde devine apt pentru fecundare. A doua diviziune meiotică (și expulzia
celui de-al doilea globul polar) este realizată doar dacă ovocitul este fecundat. Ovulul astfel
format este o celulă de mari dimensiuni ce conține practic toată citoplasma ovocitulului de
ordinul

Faze ciclului menstrual

Ovarul este glanda sexuală femenină pereche, exo-endocrină, care, sub raport endocrin, este
esențială în realizarea ciclului sexual al femeii, alături de hipotalamus și hipofiză printr-un
lanț complex de interacțiuni: hipotalamusul acționând asupra hipofizei, aceasta asupra
ovarului, iar ovarul asupra mucoasei uterine și altor structuri.

În acest ciclu distingem următoarele faze:

 faza de descuamare și regenerare (zilele 1-4), în care hipofiza prezintă o creștere moderată

a producției de LH și FSH, ce influențează ovarul determinând involuția corpului galben
din ciclul precedent și scăderea secreției de progesteron; începe producția de estrogeni de
către celulele tecii interne a foliculului în creștere și influențează mucoasa uterină;
 faza de proliferare (estrogenică) între zilele 5-15; în hipofiză nivelul LH rămâne constant,
FSH diminuă (în jurul zilei a 15-a, un maxim de producție de LH și FSH). FSH stimulează
maturitatea foliculară, LH stimulează producția de estrogeni. Vârful de LH (important în
jurul zilei 15-a) e urmat imediat de ovulație. Creșterea estrogenilor, prin retroacțiune,
scade producția hormonilor hipofizari și, totodată, influențează mucoasa uterină;
 faza de secreție (luteinică), între zilele 15-28; la nivelul hipofizei vârfurile de producție de
LH și FSH diminuă pentru a crește în jurul zilei 28. LH determină transformarea în ovar al
foliculului gol în corp galben, în timp ce producția de estrogeni rămâne constantă și
declanșează secreția progesteronului de către corpul galben; maturarea și procesul de
ovulație al altor foliculi sunt oprite. De asemenea, nivelul ridicat de progesteron inhibă
gonadotrofinele hipofizare. În jurul zilei a 22-a în lipsa fecundației, corpul galben începe
să involuieze și, ca urmare, secreția de progesteron diminuă. Nivelul scăzut de
progesteron, la sfârșitul ciclului, stimulează producerea de FSH. În sarcină, trofoblastul

10
 produce gonadotrofine corionice, secreția de progesteron se continuă, corpul galben se
conservă.

Funcții
Funcția hormonului foliculostimulator (FSH) este de a stimula creșterea foliculului
ovarian. FSH stimulează mitoza celulelor granuloase și transformarea stromei înconjurătoare
într-un strat de celule tecale. Spre deosebire de FSH, hormonul luteinizant (LH) are o acțiune
mult mai variată. El acționează sinergic cu FSH în producerea maturației foliculare și a
secreției de estrogeni. Cel mai important estrogen secretat de ovar este estradiolul. Este
secretată și estrona însă activitatea biologică a acesteia este mai redusă decât a estradiolului.

Activitățile biologice importante ale estrogenilor sunt următoarele:

 stimularea creșterii miometrului și endometriului;

 menținerea structurii mucoasei vaginale și a pH-ului vaginal acid;
 stimularea glandelor cervicale în vederea secreției unor cantități abundente de mucus
viscos;
 stimularea creșterii și dezvoltării glandelor mamare;
 depunerea de grăsime subcutanată, ceea ce duce la un aspect feminin caracteristic;
 sensibilizarea ovarelor la gonadotrofine;
 întârzierea creșterii liniare a corpului în asociere cu facilitatea maturării cartilajelor
epifizare.

Estradiolul și estrona sunt sintetizați în ovar din steroizi cu 19 atomi de carbon. Calea
de biosinteză până la androstenedion și testosteron este în esență aceeași ca în testicul.
Progestinele. Denumirea de progestină s-a dat inițial extractului brut de corp galben, care
poate pregăti și menține un endometru secretor în ultima jumătate a ciclului de reproducere și
în timpul sarcinii. Progesteronul este principiul cel mai activ al acestor extracte. Hormonii

11
care au o activitate progestativă sunt denumiți progestine sau gestagene.

Acțiunile biologice ale progesteronului și ale altor gestagene sunt:

 antagonizarea efectului de stimulare a creșterii exercitat de estrogen asupra

endometrului și transformarea acestui organ cu proliferare rapidă într-o structură
secretorie capabilă să mențină un blastocit implantat;
 transformarea mucusului cervical dintr-un lichid foarte vâscos într-un lichid nevâscos;
stimularea creșterii și dezvoltării glandei mamare;
 inhibarea motilității uterine.

În cursul ciclului de reproducere și în primul trimestru al sarcinii, progesteronul este

secretat aproape exclusiv de corpul galben. În ultimele două trimestre ale sarcinii, această
funcție este asumată de placentă. Suprarenala, de asemenea, secretă o cantitate mică de
progesteron. În toate aceste organe, progesteronul este sintetizat din colesterol și pregnenolon.

12
Concluzie

În concluzie, modul de acţiune al hormonilor, precum şi secretele, ”surprizele” lor

provoacă serioase probleme, constatându-se că un dereglaj al secreţiei hormonale poate
modifica aspectul fizico-psihic al organismului afectat. Excesul de adrenalină schimbă un om
paşnic, echilibrat, într-un coleric, de nestăpânit, uneori chiar periculos.
Aceşti infimi corpusculi coordonează din umbră funcţiile generale ale organismului,
având implicaţii în fiziologia fiecărui organ. Hormonii guvernează psihicul, paralel cu
sistemul nervos, hărţuind omul între stări de extaz şi pesimism nejustificat. Activitatea
echilibrată a sistemului hormonal aduce homeostazia în funcţionarea întregului corp.
Homeostazia reprezintă capacitatea unui organism de a-şi menţine integritatea în condiţii de
mediu variabile.  
Pentru a reuşi să ne cunoaştem cât mai bine puterile şi limitele organismului, e necesar să
cunoaştem cât mai multe din secretele hormonilor.

Pe drept cuvânt se spune că hormonii sunt” îngeri binevoitori sau demoni malefici”.

În contextul personalităţii, temperamentul, caracterul şi voinţa constituie un ansamblu

dinamic, în inter-relaţii unitare cu afectivitatea şi cunoaşterea.

13
Bibliografie

1. Țiplic, T. (2006). Biologie – Manual pentru clasa a XI-a: Editura Aramis, (63).
2. Roșu, I., Istrate, C., Ardelean, A. (2008) - Biologie – Manual pentru clasa a XI-a:
Editura Corint, (53,54)
3. Toma, F.A. , Giersch, Ș.P. (2006). Biologie – Manual pentru clasa a XI-a: Editura CD
PRESS, (54)
4. Abraham, P. (2011). Atlasul Corpului Uman : Editura Corint, (184,185,194)

Webografie
1. https://images.app.goo.gl/UL11K6ifbASedCeZ7
2. https://sistemulendocrin.weebly.com/testicule.html
3. https://anatomie.romedic.ro/testiculele
4. https://de.wikipedia.org/wiki/Testosteron
5. https://images.app.goo.gl/9nq3KTfYHTQMcEwY6
6. https://sistemulendocrin.weebly.com/ovare.html
7. https://en.wikipedia.org/wiki/Estrogen
8. https://ro.wikipedia.org/wiki/Progesteron
9. https://viatasichimia.wordpress.com/glandele-endocrine/

14