CHIMIA NEMETALELOR

Curs 2
Hidrogenul
HIDROGENUL

 Simbolul H
 Numar atomic = 1
 Numar de masa = 1.000797
 Scurt istoric

• T.B. Paracelsus – a preparat hidrogenul prin

acţiunea acizilor asupra ferului, numindu-l “aer
inflamabil”
• J. Watt (1781) - prin combustie formează apa
• A.L. Lavoisier l-a denumit hidrogen
formator de apa (idor = apa; gennao = a
forma)
 Este primul element a sistemului periodic, cu cea mai simplă configuraţie
electronică 1s1
Ionizarea se poate realiza prin:
- cedare de electron
H – 1e- → H+ Eion = 13.53 eV (energie mare)

Nici o specie chimica nu poate atrage complet electronul atomului de hidrogen

H+ se formeaza prin descărcări electrice în tuburi vidate
In soluţii apoase H+ se găseşte hidratat, sub forma ionului hidroniu, H3O+
H+ + H2O → H3O+ ΔH = - 1092,7 KJ/mol

Prezintă caracter reducator.

- acceptare de electron
H + 1e- → H:- Ae = 0,716 eV (energie mare)

Prezintă caracter oxidant.

 Izotopi

Prezintă trei izotopi

1
1
H protiu, simbol H , răspândire 99,95%
2
1
H deuteriu, simbol D, răspândire 0,015%
3
1
H tritiu, simbol T, radioactiv

Molecula de hidrogen este diatomică, cu legatură sigma intre cei

doi atomi. Pot exista 6 tipuri de molecule, combinaţii între cei trei
izotopi:
H2 D2 T2 HD HT DT

Energiile de legatură în moleculă, exprimate în KJ/mol sunt:

H2 432,9 D2 440,0 T2 443,38
 Stare naturala
 in forma libera
 in gazele vulcanice - formate prin actiunea
vaporilor de apa asupra rocilor la
temperatura si presiune inalta  in forma combinata
 in gazele naturale si petroliere (SUA)  regnul animal si vegetal
 In urma fermentatiilor la nivelul tubului  in cantitate mica, la suprafata pamantului
digestiv a celulozei, a glicerinei, zaharului 1%, apa naturala – a 9-a parte din
din lapte (Bacillus subtilis) greutatea apei
 in gazele degajate de plante  Hidrocarburile naturale
 in atmosfera 0,01% (Claude – 1909)
 in cromosfera soarelui – flacari gigantice de
H
 in nebuloase- stelele albe - primul stadiu de
evolutie a unui astru – contin H ce trece in
He iar stelele albastre - stele reci – contin
H2
 Metode de obţinere

Metode de laborator Metode industriale

Se folosesc pentru cantităţi Se folosesc pentru cantităţi

mici mari
 Metode de laborator
a) Descompunerea chimică a apei
Toate elementele care unindu-se cu aceeasi cantitate de oxigen degajă mai multă caldură decat
hidrogenul, descompun apa cu degajare de hidrogen
- Metalele alcaline descompun apa la temperatura camerei
2Na + 2 H2O = 2NaOH + H2 hidrogenul se aprinde cu flacara galbena – vapori de sodiu
2K + 2 H2O = 2KOH + H2 hidrogenul se aprinde cu flacara violet – vapori de potasiu
- Metalele alcalino-pamantoase descompun apa la temperatura de 70 0C
Ca + 2H2O = Ca(OH)2 + H2
Mg + 2H2O = Mg(OH)2 + H2
- Aluminiul nu reactioneaza cu apa datorita peliculei de Al2O3. Reactia are loc dupa amalgamare cu HgNO3
Al + 3H2O = Al(OH)3 + 3/2H2
- Ferul descompune apa la temperaturi ridicate (900 0C)
Fe + 4H2O = Fe3O4 + 4H2
Sub aceasta temperatura au loc reactiile:
Fe + 2H2O = FeO + H2
3FeO + 2H2O = Fe3O4 + H2
- Dintre nemetale descompun apa B, Si, P si C
P4 + 16H2O = 4H3PO4 + 10H2 reactia are loc la 400-600 0C, catalizator Cu
C + H2O = CO + H2 formarea gazului de apa, reactia are loc la peste 5000C
Reactiile secundare sunt:
CO2 + C = 2CO
b) Actiunea metalelor asupra acizilor
Multe metale reacţionează cu acizii diluaţi - săruri si eliberează hidrogen
Zn + 2HCl = ZnCl2 + H2
Zn + H2SO4 = ZnSO4 + H2
c) Actiunea metalelor asupra hidroxizilor alcalini
Metale - Zn, Al, Sn reactioneaza la cald cu solutii concentrate de NaOH,
eliberând hidrogen
Zn + 2NaOH + 2H2O = Na2[Zn(OH)4] + H2
Al + 3NaOH + 3H2O = Na3[Al(OH)6] + 3/2H2
Sn + 2NaOH + H2O = Na2SnO3 + 2H2
d) Descompunerea hidrurilor metalice
Hidrurile metalelor alcaline si alcalino-pământoase reacţionează cu apa
la rece (cele de Na si K reactioneaza cu incandescenţă). Hidrolitul, CaH2
furnizeaza 1m3 hidrogen/kg
CaH2 + H2O = Ca(OH)2 + H2
 Metode industriale

a) electroliza apei
b) reducerea apei cu carbune
c) reducerea apei cu fer
d) cracarea hidrocarburilor naturale sau artificiale
 a ) electroliza apei = descompunerea apei cu ajutorul curentului electric
1800 - A. Carlisle si W. Nicholson
Apa pura - nu este un foarte bun conductor electric, dă un curent foarte slab
de hidrogen la catod si de oxigen la anod.
Pentru cresterea conductibilitatii, apa:
- se aciduleaza (10%) cu H2SO4 sau H3PO4 cand se folosesc electrozi de Pt;
- se alcalinizeaza (30%) cu NaOH cand se folosesc electrozi de Fe –
procedeu mai frecvent folosit.
Spatiul catodic se separă de cel anodic prin diafragma de azbest, pentru
impiedicarea difuziei gazelor. Disocierile care au loc sunt:
NaOH → Na +
+ HO -
HOH → H+ + HO-
La anod (A): 2HO- - 2e- → 2HO 2HO = H2O +1/2O2
La catod (K): 2H+ + 2e-→ 2H 2H = H2
La conducerea curentului electric participă şi ionii Na+ care cu ionii HO- refac
permanent hidroxidul de sodiu.
Deoarece in curentul de hidrogen difuzeaza aprox. 1% oxigen care impurifică
produsul, se trece gazul peste azbest platinat. Apa rezultata se indeparteaza prin
condensare, la racire.
H2 + 1/2O2 = H2O
 b) Reducerea apei cu cărbune
Vaporii de apa se trec peste cărbune înroşit, la temperatură de 1050 0C, când se
formeaza “gazul de apa”
C + H2O ↔ CO +H2 ΔH = 34 KJ/mol
La temperaturi mai joase are loc reacţia:
2CO ↔ C +CO2 ΔH = - 40,8 KJ/mol

Prin activarea vaporilor de apa, în prezenta unui catalizator (Fe2O3 activat cu

Cr2O3 sau NiO) la 350 0C aproape tot oxidul de carbon format trece in dioxid de
carbon, conform reactiei:
H2O + CO ↔ H2 + CO2 ΔH = -10,1 KJ/mol

Dioxidul de carbon se elimină trecându-l prin soluţie de NaOH, conform reactiei:

2NaOH + CO2 → Na2CO3 + H2O

AVANTAJ – din produse ieftine – carbune si apa – se obtine gazul de apă care conţine
el însuşi H2 si poate fi folosit în sinteze sau poate fi separat în componenţi.
 c ) reducerea apei cu fer

Ferul descompune apa la temperaturi ridicate (900 0C)

Fe + 4H2O = Fe3O4 + 4H2 ΔH = -38,4 KJ/g
Sub aceasta temperatura au loc reactiile:
Fe3O4 + 4CO = 3Fe + 4 CO2 ΔH = -3 kcalg
Fe3O4 + 4H2 = 3Fe + 4H2O ΔH = 38,4 kcalg

d) cracarea hidrocarburilor naturale sau artificiale

Reactia are loc la 1000 0C şi poate fi condusă în fază omogenă sau eterogenă (in
prezenta de Fe sau Pt)
CH4 ↔ C + 2H2 ΔH = -17,87 kcal
Arderea unei părţi din metan duce la formarea de CO2 şi H2O.
Conversia metanului cu apa favorizează formarea hidrogenului:
CH4 + 2H2O ↔ CO2 + 4H2
Reactia are loc si la temperatura arcului electric, 3000 0C şi poate rezulta:
 Procedeul Liljenroth (1925)
Se bazează pe reacţia fosforului cu apa, ţinand cont de următoarele
trei etape de lucru:
- obţinerea fosforului în cuptoare electrice, conform reactiei:
Ca3(PO4)2 + 3SiO2 + 5C = 1/2P4 + 3CaSiO3 + 5CO
- reacţia fosforului cu apa (temp. 1000 0C), conform reactiei:
½P4 + 8H2O = 2H3PO4 + 5H2

- oxidarea monoxidului de carbon (temp. 500 0C), conform reactiei:

5CO + 5H2O = 5CO2 + 5H2
 Proprietăţi fizice
- la temperatura obisnuita este gaz incolor, inodor, insipid
- este un amestec de izotopi, cu proprietatile izotopului dominant 11 H protiu,
simbol H
- prin pierderea electronului, formeaza ionul pozitiv de hidrogen, H +
, cu raza
2∙10 cm
-13

- prin captarea unui elctron formeaza ionul negativ hidrura, H -

, cu raza aprox.
2,72∙10 cm
-8

- raza covalenta a moleculei diatomice este 0,74∙10 -8 cm

- raza primei orbite Bohr este 0,58∙10 -8 cm
- molecula este diatomica, formata printr-o legatura de tip σ s-s
- este cel mai usor dintre toate gazele, de 14,4 ori mai usor decat aerul, difuzeaza
prin orificii mici in alte gaze si se incalzeste
- densitatea in raport cu aerul este d = 0,06948
- cand presiunea tinde la zero, devine un gaz perfect
- este0 foarte putin solubil in apa, coeficientul de absorbtie medie este 0,02 pana la
20 C.
Este mai solubil în alcool, AlCl , LiCl, CaCl , cloroform, benzen, nitrobenzen
 Proprietatile chimice
- fiind primul element a sistemului, are o pozitie speciala in
rândul elementelor;
- este electropozitiv sau electronegativ, stabilind legaturi
covalente sau mai mult sau mai putin ionice;
- formeaza legaturi puternice cu urmatoarele elemente:
a) halogenii
b) oxigenul, sulful, seleniul, telurul
c) azotul, fosforul
d) carbonul
e) metalele
 a) Reactia cu halogenii are loc in functie de reactivitatea acestora,
astfel:
Cu fluorul gazos reactia are loc la rece, in absenta luminii
H2 + F2 = 2HF ΔH = -64,0 ±1 kcal
Cu clorul reactia se petrece, fie la temperatura de 400 0C fie la temperatura
ambiantă dar in prezenta luminii, prin mecanism înlanţuit
H2 +Cl2 = 2HCl
hυ
Reactia de initiere Cl2 → 2Cl∙
Reacţii de propagare H2 + Cl∙ → HCl + H∙
H∙ + Cl2 → HCl + Cl∙
Reacţii de intrerupere H∙ + H∙ → H2
Cl∙ + Cl∙ → Cl2
H∙ + Cl∙ → HCl
Cu bromul reactionează la încalzire si iluminare puternică
H2 + Br2 → 2HBr
Cu iodul reactioneaza la temperatura mai mare de 200 0C, in prezenta
azbestului platinat
 b) Reactia cu oxigenul are ca produs de reactie apa in stare de vapori.
Reactia se produce la flacara sau scanteie electrica
2H2 + O2 = 2H2O ΔH = -58 kcal
Viteza de reactie creşte cu temperatura iar vaporii de apă, datorită caldurii se
descompun exploziv.
Amestecul de H2 si O2 este supranumit “gaz detonant”

Aplicatie practica - suflătorul oxihidric.

Este construit din doua tuburi efilate concentrice, prin cel interior se trimite
O2 iar prin cel exterior se trimite H2.
Temperatura flacarii este 2700 0C daca se foloseste O2 si 2000 0C daca se
foloseste aer in locul oxigenului.
Utilizare: taierea sau sudarea metalelor greu fuzibile.
Avand caracter reducător, extrage oxigenul şi din combinaţii
CuO + H2 = Cu + H2O
c) Reactia cu sulful si seleniul - are loc la 250 0C iar cu telurul la 400 0C
H2 + S = H2S
H2 + Se = H2Se
H2 + Te = H2Te
 d) Reactia cu azotul are loc la temperatura de 300-600 0C si presiune 1000
atm, in prezenta de catalizatori
3H2 + N2 ↔ 2NH3

e) Reactia cu carbonul are loc la temperatura de 1200 0C cand se formeaza

metanul iar la temperatura arcului electric se formeaza acetilena:
2H2 + C = CH4
H2 + 2C = C2H2

e) Cu metalele formeaza hidruri metalice – compuşi cu legătură ionică.

Combinaţiile binare ale hidrogenului cu diferite elemente se

numesc hidruri care pot fi:
- hidruri ionice
- hidruri interstitiale
- hidruri moleculare
1 Hidrurile ionice sunt combinatiile cu metalele puternic electropozitive, cum ar
fi metalele alcaline, alcalino-pamantoase si lantanidele.
Hidrurile ionice sunt combinatii foarte reactive din punct de vedere chimic,
datorita afinitatii relativ mici a hidrogenului pentru electron.
electron
Unele hidrurile ionice se aprind spontan in aer, foarte probabil datorita hidrolizei
determinate de vaporii de apa prezenti in atmosfera.

KH + H2O = KOH + H2

Hidrurile de magneziu si beriliu prezinta un anumit caracter covalent. Ambele sunt

solide, nevolatile, insolubile in solventi organici.

2 Hidruri moleculare formeaza elementele din grupele 13-17. Metalele din

aceste grupe cu exceptia Tl, formeaza hidruri asemănătoare hidrurilor nemetalelor.
Reactia directă are loc uneori cu degajare de caldura (F2, Cl2, O2) iar alte ori cu
absorbţie de caldură (N2, S, P). La solubizare dau soluţii acide.
3 Hidruri interstitiale formeaza metalele tranzitionale. Sunt
solide cu caracter metalic, conductibilitate termica si electrica,
compozitie variata si nestoechiometrică. Hidrogenul, având volum mic
pătrunde în interstiţiile reţelei cristaline a metalului. Aceasta poate
duce la rearanjarea atomilor metalici intr-un alt tip de reţea.

Utilizare
- tehnologia semiconductorilor
- metalurgia pulberilor
- tehnica nucleară – moderatori de neutroni.
 Forme alotropice ale hidrogenului
Hidrogenul prezinta alotropie dinamica, avand doua forme alotropice
orto-hidrogen si para-hidrogen
S-au descoperit - variatia intensitatii liniilor spectrale ale hidrogenului molecular.
Spectrul secundar este un spectru de banda de rotatie-vibratie moleculara, in care
liniile sunt alternativ stralucitoare si pale.
Meeke (1924) a aratat prezenta celor doua forme alotropice.
Heisenberg si Hund au aratat cu ajutorul mecanicii cuantice ca si nucleul posedă un
spin, iar la nivelul moleculei:
- cand spinii nucleari sunt paraleli specia se numeste orto-hidrogen, o-H2
- cand spinii nucleari sunt anti-paraleli specia se numeste para-hidrogen, p-H2.

Pentru hidrogenul obisnuit raportul intre cele doua specii este de 3:1. In
stare perfect curata p-H2 este stabil numai la temperatura foarte joasa, la temperatura
mai crescuta se imbogateste in o-H2.
Hidrogenul in stare nascanda este hidrogenul mai bogat in energie, obtinut in unele
reactii chimice si are actiune hidrogenanta asupra unor substante care nu se reduc cu
hidrogen gazos obisnuit.