APA

Apa este un lichid inodor,  insipid  și  incolor, de cele mai multe ori, sau ușor albăstrui sau chiar
verzui în straturi groase. Apa este o substanță absolut indispensabilă vieții, indiferent de forma acesteia,
fiind unul dintre cei mai universali solvenți. Apa este un compus chimic al hidrogenului  și al oxigenului,
având formula chimică brută  H2O (vedeți  Apă (moleculă)). Apa este una din substanțele cele mai
răspândite pe planeta Pământ, formând unul din învelișurile acesteia,  hidrosfera.

Pe Pământ, apa există în multe forme, în cele mai variate locuri. Sub formă de apă
sărată  există în  oceane și mări. Sub formă de  apă dulce  în stare  solidă, apa se găsește în calotele
polare,  ghețari,  aisberguri, zăpadă, dar și ca precipitațiisolide, sau  ninsoare. Sub formă de apă
dulce  lichidă, apa se găsește în ape curgătoare, stătătoare, precipitații lichide,  ploi, și  ape freatice  sau
subterane. În atmosferă, apa se găsește sub formă gazoasă  alcătuind norii  sau fin difuzată în aer
determinând  umiditatea  acesteia. Considerând întreaga planetă, apa se găsește continuu în mișcare și
transformare,evaporarea și condensarea, respectiv solidificarea  și  topirea  alternând mereu. Această
perpetuă mișcare a apei se numește  ciclul apei.
Particularităţile apei:

a) Punct de topire: 0 °C
b) Punct de fierbere: 100 °C
c) Densitatea maximă la 4°C: 1 g/cm3
d) Tensiunea superficială la 20°C: 72,75 mJ/m2
e) Masa moleculară: 18,01 g/mol
f) Neelectrolit: apa pură nu conduce curent electric

Structura moleculara, determinata de existenta puntilor de hidrogen si de caracterul dipolar, explica

proprietatile specifice ale apei. Prezenta anomaliilor deosebesc apa de celelalte lichide.

1. Proprietatile fizice ale apei

Proprietatile fizice ale apei, care prezinta insemnatate deosebita pentru functionalitatea si reglarea unor
procese din sistemele vii, sunt:

a) Densitatea , spre deosebire de alte lichide, prin solidificare isi mareste volumul, determinand
micsorarea densitatii. Densitatea variaza neliniar cu temperatura.

Anomalia dilatarii apei consta in faptul ca in domeniul 00C si 40C volumul se mareste prin racire,deci
densitatea scade. Astfel, la 00C densitatea are valoarea de 999,87 kg/m3, iar la 40C are valoarea
maxima de 103 kg/m3. Dupa cum s-a aratat mai sus, aceasta crestere a densitatii se datoreaza
patrunderii monomerilor liberi in spatiile intermoleculare ale retelei hexagonale. Comportament al apei in
functie de temperatura explica existenta vietii acvatice in anotimpul rece, straturile de apa de sub crusta
de gheata formata la suprafata au temperaturi mai ridicate decat cea de inghet.

b) Caldura specifica - reprezinta cantitatea de caldura necesara unitatii de masa pentru a-si ridica
temperatura cu un grad. Caldura specifica a pei are valoarea de 4180 J/kg·K si este mai mare decat a
altor lichide si a majoritatii solidelor. Ea variaza cu temperatura, avand un minim la 350C.
 c) Caldura latenta de vaporizare - reprezinta cantitatea de caldura necesara unitatii de masa ca
sa treaca din stare lichida in stare de vapori. Pentru apa aceasta constanta este de 2,3 ·106 J/kg, valoare
foarte mare in raport cu alte lichide. Aceasta permite ca la temperaturi ridicate, surplusul de caldura din
organismele vii sa fie eliminat prin evaporare pulmonara (0,73 ·106 J/zi) sau prin evaporare cutanata
(1,73 ·106 J/zi).

d) Conductivitatea termica- este fluxul termic ce se propaga prin unitatea de suprafata intre doua
puncte aflate la distanta de 1 cm si cand intre ele exista o diferenta de temperatura de un grad.

La 200C conductivitatea termica a apei are valoarea de 0,59 J/s×cm×K, mai mare decat majoritatii
lichidelor. Aceasta valoare ridicata permite mentinerea constanta a temperaturii corpului (homeostazia
termica), atunci cand caldura nu poate fi evacuata prin circulatia fluidelor biologice.

e) Temperaturi nete la transformari de faza: topire la 00C si fiebere la 1000C, valori ridicate
comparativ cu cele ale compusilor similari cu doi atomi de hidrogen, de exemplu H2S.

f) Coeficientul de tensiune superficiala are valoarea de 0,0725 N/m la interfata apa-aer. Aceasta
valoare mare este o consecinta a exitentei puntilor de hidrogen. Moleculele de la interfata apa-substanta
nepolara nu pot realiza numarul complet de legaturi de hidrogen, astfel incat energia lor potentiala va fi
mai mare decat a moleculelor din straturile interne.

g) Coeficientul de vascozitate dinamica are valoarea de 1,0050 ·10-3 N×s/m2 la 200C. Variaza
anormal cu presiunea, intai scade si apoi creste liniar cu cresterea presiunii.

h) Constanta dielectrica relativa este aproximativ 80, valoare mare care arata capacitatea apei
de a ioniza substantele ce sunt dizolvate in ea.

i) Proprietati optice,apa este transparenta, lasand sa treaca lumina vizibila, ceea ce permite
dezvoltarea vietii in mediul apos. Apa absoarbe total radiatiile infrarosii si partial pe cele ultraviolete.

2.Proprietăţi chimice ale apei

Apa poate reacţiona cu o serie de substanţe simple sau compuse, în reacţii fără modificarea stării de
oxidare (cu oxizi acizi, cu oxizi bazici, în reacţiile de hidroliză etc.) sau în reacţii cu modificarea stării de
oxidare (cu metale, cu nemetale etc.). 

A)    Reacţii fără modificarea stării de oxidare:

a) H2O + oxizi acizi (oxizi nemetalici)   acizi

H2O + CO2   H2CO3                                     H2O+SO2   H2SO3

Prin reacţia apei cu o serie de poluanţi din aer (SO 2, SO3, oxizi de azot) se formează acizi, apa
ajungând pe suprafaţa pământului “încărcată”  cu acizii respectivi sub formă de “ploaie acidă”.

b) H2O + oxizi bazici (oxizi metalici)   hidroxizi 

H2O + Na2O = 2NaOH                                                           H2O + CaO = Ca(OH)2

c) Reacţii de hidroliză
   3H2O + AlCl3   Al(OH)3 + 3(H+ + Cl-)   ,

soluţia apoasă are caracter acid

  2H2O + Na2CO3   2(Na+ + HO-) + H2CO3 ,

soluţia apoasă are caracter bazic

       2H2O + (NH4)2CO3   2NH4OH + H2CO3 ,

soluţia apoasă are caracter aproximativ neutru

Ca urmare a fenomenului de hidroliză se poate explica de ce soluţiile unor săruri prezintă caracter
acid sau bazic.

Nu hidrolizează sărurile care provin din neutralizarea unui acid tare cu o bază tare cum sunt NaCl, KI,
NaNO3, K2SO4 şi altele de acelaşi tip. La introducere în apă, aceste săruri se dizolvă punând în libertate
ionii aferenţi dar nu reacţionează chimic cu apa. Soluţiile acestor săruri sunt neutre:  

    NaCl + H2O   Na+ + Cl- + H2O,

       soluţia apoasă prezintă caracter neutru 

d) Alte tipuri de reacţii cu substanţe anorganice

      2Ni + 2H2O + O2 = 2Ni(OH)2

e) Reacţii cu compuşi organici

Reacţiile apei cu unii compuşi organici, numite tot reacţii de hidroliză, se desfăşoară lent la
temperatura camerei de aceea compuşii organici sunt – în marea lor majoritate – dizolvaţi fizic sau
“înglobaţi” în apă, ca particule coloidale, fără modificarea structurii lor chimice. Pentru ca reacţiile de
hidroliză să aibă loc se impun condiţii mai severe de reacţie (temperatură, presiune) şi/sau catalizatori.
Este şi cazul reacţiei de hidroliză a esterilor. Dacă se supun hidrolizei, în mediu bazic, esteri ai acizilor
graşi cu glicerina numiţi grăsimi, reacţia are drept consecinţă obţinerea de săruri ale acizilor graşi cu
diferiţi atomi metalici, numite săpunuri.

H2O + R-CO-O-R1   R-COOH + R1-OH

                   ester                    acid          alcool

B)    Reacţii cu modificarea stării de oxidare

La temperaturi mari, apa se descompune în hidrogen şi în oxigen. Aceeaşi reacţie poate avea loc la
temperatura camerei prin electroliza apei slab acidulate sau alcalinizate.
 H2O   H2 + ½ O2 

Apa poate participa la reacţii de reducere sau de oxidare, schematic ilustrate mai jos:

    

H0   1e+ + H+   OII - - 2e-   O0

                Reducere            Oxidare

           H2O are caracter oxidant H2O are caracter reducător

       H 2O + C = CO + H2  
   4H2O(V) + 3Feinroşit = Fe3O4 + 4H2       H2O + Cl2 = O + 2HCl
       H2O + Fe = FeO + H2       H2O + F2 = O + 2HF
       2H2O + Fe = Fe(OH)2 + H2
      2 H2O + 2Na = 2NaOH + H2

 
Oxigenul atomic rezultat în reacţia apei cu halogeni este deosebit de reactiv, şi poate distruge
microorganismele din apă. Pe această proprietate se bazează tratarea biologică a apei potabile cu clor.

Acţiunea apei asupra metalelor are ca efect distrugerea acestora. Fenomenul poartă numele de
coroziune, (v. Cap 2).

Apa este un electrolit foarte slab, (v. Cap 5). În apa pură şi în soluţiile apoase există echilibrul:

             H2O + H2O   H3O+ + HO-

3.Duritatea apei

Duritatea apei reprezintă proprietatea imprimată acesteia de conținutul total de săruri solubile de
calciu și magneziu. In funcție de natura acestor săruri se deosebesc două tipuri de durități:

- Duritate temporară
- Duritate permanentă

 Duritate temporară

Duritatea temporară (dT) este dată de conținutul de hidrobicarbonat de calciu și hidrobicarbonat de

magneziu Ca(HCO3)2, Mg(HCO3)2 care prin fierbere se transformă în carbonați insolubili, ce se depun:

dT = Ca(HCO3)2 CO2 + H2O + CaCO3

  Duritate permanentă

Duritatea permanentă (dP) este dată de conținutul de săruri de calciu și magneziu care nu se
îndepărtează prin fierbere (cloruri, sulfați, azotați).

 Duritate totală

Duritatea totală se exprimă prin suma durităților temporară și permanentă:

d = dT + dP

Duritatea apei se exprimă în grade de duritate. Un grad de duritate reprezintă convențional o anumită
concetrație de săruri, exprimată sub forma unor compuși de calciu. Există însă mai multe definiții pentru
gradul de duritate. Exemplu: 1 grad francez de duritate: conținutul de săruri de Ca si Mg echivalent cu 1
mg CaO la 100 ml apă.

Formula pentru transformări este:

1 grad german = 1,79 grade franceze = 1,25 grade engleze

 Determinarea durității apei

Are la bază metoda titrimetrică. Aceasta foloseste reacția de complexare a ionilor de Ca si Mg cu sarea
disodică a acidului etilendinamo-tetraacetic (EDTA), la pH aproximativ 10, în prezența indicatorului
eriocrom negru T.

 Efecte ale durității apei

Duritatea este o proprietate care influențează o serie de alte proprietăți fizico-chimice ale apei și soluțiilor
sale, cum ar fi fluiditatea, vâscozitatea dinamică, tensiunea superficială, temperatura de solidificare și de
fierbere. Valoarea acestor mărimi contribuie la producerea unor efecte fizice și chimice care determină
evoluția unor procese naturale, biologice și tehnologice. O valoare neadecvată a durității apei poate duce
la evoluții nefavorabile ale unor procese sau la producerea unor deteriorări ale mediului natural, ambiental
sau chiar a unor agregate, mașini și utilaje. Din acest motiv controlul durității apei prin metodele de
dedurizare sau de durizare are o mare însemnătate practică.

 Dedurizarea

Dedurizarea apei se poate face prin mai multe metode:

 prin fierberea apei; carbonații acizi se transformă în carbonați neutri, insolubili, care pot fi îndepărtați
prin filtrare
 duritatea permanentă se îndepărtează prin adăugarea de carbonat de sodiu sau var in apa dură;

CaSO4 + Na2CO3 = CaCO3↓ + Na2SO4

MgSO4 + Ca(OH)2 = CaSO4↓ + Mg(OH)2

 folosind schimbători de ioni. Schimbătorii de ioni sunt rășini sintetice care rețin ionii de calciu si
magneziu, cedând apei ioni de sodiu.

BIBLIOGRAFIE :
  https://ro.wikipedia.org/wiki/Ap%C4%83
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Ap%C4%83_dur%C4%83
 http://chimiegenerala.3x.ro/Capitolul4/Curs/c4_1_2.htm
 http://www.dedurizatoareapa.ro/articole/proprietatile-fizice-si-chimice-ale-apei
 http://www.rasfoiesc.com/educatie/biologie/biofizica/Proprietatile-apei64.php

PETRE ANA MARIA CATALINA

UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI, FACULTATEA DE GEOLOGIE SI GEOFIZICA,

SPECIALIZAREA INGINERIE GEOLOGICA

GRUPA 104 A