Sunteți pe pagina 1din 12

IMPORTANTA APEI IN ORGANISMUL UMAN.

Multe secole apa a fost considerata ca un element. In 1781, fizicianul englez H. Cavendish a aratat ca apa se formeaza prin explozia unui amestec de hidrogen si oxigen, cu ajutorul scanteii electrice. In 1783, Lavoisier a repetat experienta, realizand pentru prima oara sinteza cantitativa a apei. S-a stabilit atunci ca 2g de hidrogen se combina cu 16g oxigen pentru a da 18g apa. In 1805, Humboldt si Gay-Lussac au aratat ca apa este formata din doua volume de hidrogen si un volum de oxigen. Apa naturala consta in amestecul speciilor de izotopi ai oxigenului: 16O, 17O, 18O, cu cei trei izotopi ai hidrogenului: 1H, 2H, 3H. Combinarea acestora genereaza 18 specii de molecule de apa. Apa pura este ntotdeauna un amestec de apa usoara (H2O) si de cantitati extrem de mici de apa grea (D2O) si apa hipergrea (T2O). Dupa cum bine stim formula exacta a moleculei de apa este H2O (2 atomi de hidrogen sunt legati de un atom de oxigen), formula a fost infiintata de italianul Stanislau Cannizzarro. Anomalia densitatii apei are o mare influenta asupra climei planetei si a vietii animalelor si plantelor. Cand apa raurilor, a lacurilor si a marilor scade sub 4 grade, ea nu mai cade la fund ci, fiind mai usoara ramane la suprafata si ingheata aici. Fiind protejate de stratul de gheata, apele mai adanci nu ingheata pana la fund, ci au, sub stratul de gheata, temperatura de 4 grade la care viata poate continua. Apa lichida din natura nu este niciodata pura, fiindca ea dizolva o parte din substantele solide si gazoase cu care vine in contact. Cea mai curata apa este apa de ploaie sau din topirea zapezii. Apa izvoarelor si a raurilor contine dizolvate gazele din atmosfera: oxigen, azot si bioxid de carbon, apoi cationii: calciu, magneziu, sodiu, si anionii de carbonat, sulfat si clorura. Cea mai importanta sare continuta in apa de izvor sau de rau este carbonatul acid de calciu. O apa continand mult carbonat acid de calciu, o apa dura, nu face spuma cu sapunul deoarece el se descompune la fierberea apei in carbonat de calciu insolubil. In natura, apa se gaseste n stare lichida, solida si gazoasa. Trecera apei dintr-o stare n alta face sa apara: norii, ceata, ploaia, grindina, roua, bruma, zapada, poleiul. Norii se formeaza ca urmare a evaporarii apei din sol si de la suprafata apelor, si a

ridicarii vaporilor n straturile superioare ale aerului. Acolo, vaporii, dand de straturi reci de aer, se condenseaza, formnd picaturi fine de apa. Ceata se formeaza in zilele reci, cand vaporii de apa se condenseaza foarte aproape de pamant. n zilele cu ceata, circulatia oamenilor si a vehiculelor este ingreunata. Ploaia se formeaza cand norii trec prin straturile reci de aer, iar vaporii se condenseaza si cad pe pamnt sub forma de picaturi. Ploile sunt necesare vietii plantelor. Ele curata aerul de praf si il racoresc. Grindina apare vara, cand picaturile de ploaie trec prin straturile foarte reci de aer si se transforma in boabe de gheata. Grindina este daunatoare culturilor agricole. Roua. In noptile senine de vara, vaporii de aer, in atingere cu corpurile reci de pe pamant, se condenseaza si formeaza stropi mici de apa. O data cu incalzirea aerului, stropii de apa se evapora. Bruma. In noptile senine si reci, de toamna sau de primavara, corpurile de pe pamant se racesc foarte mult. Vaporii de apa care vin in atingere cu aceste corpuri se condenseaza, iar picaturile de apa ingheata, formand un strat fin alb-stralucitor. Bruma este daunatoare culturilor. Oamenii iau masuri de protejare a culturilor, facand focuri mocnite in gradini sau in livezi. Fumul cald impiedica formarea brumei. Zapada se formeaza in timpul iernii, cand temperatura aerului scade sub zero grade. Picaturile de apa ingheata si se transforma n fulgi de zapada. Fulgii de zapada cad pe pamand, acoperindu-l. Sub zapada, culturile sunt ferite de gerul iernii. Uneori, vantul sufla zapada de pe camp si culturile pot ingheta; de aceea, oamenii aseaza pe campuri un fel de garduri numite parazapezi. Cu cat este mai multa zapada pe campuri iarna, cu atat primavara va patrunde mai multa apa n sol la radacinile plantelor. Lapovita se formeaza iarna, n zilele mai calde, cand cad picaturi de apa amestecate cu fulgi de zapada. Poleiul este o pojghita de gheata care se formeaza iarna deasupra solului, ca urmare a unei ploi marunte. Pe strazi, poleiul ingreuneaza mult circulatia, favorizand accidentele. Plantele au de suferit din cauza poleiului.

Proprietatile fizice ale apei


1. Stare de agregare: solida, lichida, gazoasa 2. Punct de topire: 0oC 3. Punct de fierbere: 100oC 4. Densitate maxima la 4oC: 1g/cm2 5. Tensiune artificiala la 20oC: 72,75mJ/m2 6. Masa moleculara: 18,01g/mol

7. Este un lichid incolor, inodor, insipid 8. Este un bun solvent pentru substante polare ca si ea, si substante ionice.

Proprietatile chimice ale apei


1. Stabilitatea termica Molecula de apa este deosebit de stabila, deoarece procesul de formare a apei este un proces exoterm: H2(g) + 1/2 O2(g) H2O(vapori) H = -58Kcal mol-1 (1.)

Apa este stabila pana in jurul temperaturii de 1200C, de la aceasta temperatura ea incepand sa se disocieze in H2 i O2. Nernst i Von Wartenberg au determinat, functie de temperatura, valorile coeficientului de disociere .
Temperatura, in K (% disociat) 1100 0.05 1800 0.19 2000 0.59 2200 1,42 2400 2,92 2930 11,1

Echilibrul reaciei (1.) este deplasat spre dreapta pana la temperaturi de ordinul miilor de grade, deoarece trebuie sa se tina cont de faptul ca, in paralel cu disocierea apei, la temperaturi de aproximativ 2000C are loc si disocierea O2 iar la temperaturi mai mari de 2500C are loc si disocierea H2. Din aceasta cauza apa nu se poate descompune termic total. 2. Caracterul oxido - reducator al apei. Apa poate avea atat caracter oxidant, cat si reducator in functie de substantele cu care reactioneaza. Astfel: reactioneaza, comportandu-se ca oxidant, la temperatura obisnuita cu substante care prezinta afinitate fata de oxigen si care au calduri de formare a oxizilor sau hidroxizilor mai mari decat ale apei. In acest caz elementele sunt oxidate, iar din reactie rezulta H2. Cu cat afinitatea pentru oxigen a substantei elementare este mai mare, cu atat temperatura la care are loc reactia, este mai joasa ;
reactioneaza, comportandu-se ca reducator, cu substante care prezinta

afinitate fata de hidrogen. Caracterul oxido-reducator al apei se poate explica prin cele doua echilibre de mai jos: H2O 1/2O2 + 2H+ + 2e2e- + 2H2O 2OH3. Descompunerea apei + (caracter reducator) H2 (caracter oxidant) (1.1) (1.2)

Descompunerea apei se poate realiza printr-un aport de energie de alta forma decat energia chimica sau termica. Astfel, prin electroliza apei se poate obine industrial H2 si O2. Din cauza conductibilittii slabe apa pura este greu de electrolizat. Electroliza apei se poate face prin adaos de acid sau baza, la anod degajandu-se oxigen si la catod hidrogen. De exemplu, la electroliza solutiei apoase de NaOH, au loc reactiile: la anod: 2OH- 2e- + H2O + 1/2O2 oxidare + o la catod: 2Na +2e 2Na 2Nao +2H2O 2Na+ +2OH- +H2 reducere Reactia totala de electroliza este: H2O H2 + 1/2O2 (1.3) 4. Ionizarea apei Apa este o substanta amfotera, fiind in acelasi timp si acid si baza. Apa pura este putin disociata, conform reactiei: 2H2O H3O+ + OH(1.4)

Aceasta reactie de ionizare se datoreste polarittii puternice care produce polarizatia moleculelor de apa. Reactia este reversibila si deplasata mult spre stanga. La echilibru se poate aplica legea aciunii maselor: [H3O+] [OH-] = K [H2O]2 (1.5)

Concentratia [H2O] la echilibru, este practic constanta deoarece din 5,58108 molecule de apa, numai una ionizeaza si se poate scrie: [H3O+] [OH-] = K[H2O]2 = constant = PH2O (1.6)

PH2O este produsul ionic al apei care are valoarea constanta la temperatura constanta, crescand insa odata cu cresterea temperaturii:
ToC 1014 PH2O 20 0,86 22 1,01 30 1,88 40 3,80 50 5,95 60 12,6 70 21,6

La 22oC, la temperatura mediului ambiant, valoarea produsului ionic este PH2O= 10-14, de unde se poate deduce ca: [H3O+] = [OH-] = 10-7 (1.7)

Aceasta valoare corespunde starii neutre din punct de vedere chimic. Prin dizolvarea in apa a unor acizi, sau saruri cu hidroliza acida, concentratia ionilor hidroniu

creste peste 10-7 iar cea a ionilor OH- scade proporional. Invers, la dizolvarea in apa a unor baze sau saruri cu hidroliza bazica, concentratia ionilor hidroniu scade sub 10-7 ,iar cea a ionilor OH- creste proportional. Deoarece variatiile acestor concentratii sunt de cele mai multe ori foarte mari si sunt greu de reprezentat grafic sau exprimat numeric, Srensen introduce notiunea de pH: pH = - log[H3O-] (1.7.')

Din produsul ionic al apei PH2O = [H3O+] [OH-], se poate deduce ca: pOH = -log[OH-] si pH + pOH = 14 (1.7.'')

In consecinta solutiile pot fi: -neutre pentru pH = 7 -bazice pentru pH > 7 -acide pentru pH < 7 Prin pH se poate exprima deci, atat excesul cat si deficitul de protoni. 5. Reactioneaza cu compusii anorganici Apa reactioneaza cu urmatorii compusi anorganici: - cu sarurile provenite din acizi tari si baze slabe, acizi slabi si baze tari, acizi slabi i baze slabe (reactie de hidroliza) ; - cu hidrurile, halogenurile, sulfurile, azoturile, fosfurile, carburile ionice; - cu oxizii bazici formand hidroxizi; - cu oxizii acizi formand acizi. 6. Apa are rol de catalizator In unele reactii chimice apa are rol catalitic, mai ales cand acestea au loc n faza gazoasa. Astfel, in absena umidittii, oxidul de carbon nu se combina cu oxigenul, sub influenta unei scantei. Un amestec uscat de clor i hidrogen nu se combina la lumina, de asemenea acidul clorhidric nu este disociat de lumina u.v. n absenta umidittii. Vaporii de apa catalizeaza reactia dintre hidrogenul sulfurat si oxizii de azot sau dioxidul de sulf, fotoliza hidracizilor, reactia halogenilor cu oxigenul, combustia sulfurii de carbon etc. 7. Apa ca solvent Apa este cel mai important dintre toti solventii utilizati in tehnica sau care actioneaza in natura. Apa dizolva electrolii (acizi, baze si saruri), formand solutii in care acesti compusi sunt ionizai. De asemenea apa dizolva numeroase substante, atat anorganice cat si organice, care contin atomi capabili de a forma legaturi de hidrogen cu moleculele H2O. Numeroase reactii au loc in solutie apoasa. Printre acestea au o deosebita insemnatate reactiile biochimice din organismele vii, care la un loc constituie viata. Solubilitatea se datoreste formarii unor legaturi slabe intre moleculele solutului si

ale solventului. Fenomenul se numete solvatare, iar cand solventul este apa, hidratare. Hidratarea se datoreste fie formarii unor legaturi de hidrogen, in cazul substantelor neionizate, fie unor atractii ion-dipoli, cand solutul este compus din ioni. In solutiile compusilor ionici, ionii de semn contrar raman, intr-o mare masura, despartiti (nu formeaza perechi sau asociatii de ioni), in primul rand din cauza constantei dielectrice mari a apei. Acesta nu este insa singurul factor care determina solubilitatea mare a electrolitilor in apa. Solubilitatea in apa a compusilor ionici este determinata de puterea mare a acesteia de a solvata ionii. Fiecare ion se inconjoara de o atmosfera de molecule de apa, moleculele apei, datorita momentului lor electric ( = 1,84 D) fiind orientate, in cazul cationilor, cu oxigenul (polul negativ) spre ion, iar in cazul anionilor cu un atom de hidrogen spre ion. In aceste interactiuni solut-solvent, se degaja calduri de hidratare considerabile, de acelasi ordin de marime cu energiile de retea. Un ion se solvateaza cu atat mai puternic (numarul de molecule legate si caldura degajata sunt cu atat mai mari) cu cat volumul ionului este mai mic si sarcina electrica mai mare. Numarul de molecule de apa, legate de fiecare ion dizolvat, poate fi evaluat cu oarecare aproximaie din experientele de transport al ionilor la electroliza, dupa cum se vede din tabelul urmator: CATION Li+ Na+ 8 K+ 4 NH4+ 4 Mg2 14 Ca2+ 10 Sr2+ 8 Ba2+ 4

Molecule 13 H2O legate de un ion ANION Molecule H2O legate de un ion

Cl2

Br2

I3

Cea mai mare parte din substante formeaza cu apa hidrati, care se obin la separarea acestora din solutii apoase. Hidratii se grupeaza in hidratii electrolitilor, ai gazelor si ai unor compusi macromoleculari. Primele doua tipuri sunt stabili in stare solida, au compozitie bine definita si retea diferita de a substantei anhidre, prin indepartarea apei distrugandu-se reteaua cristalina. In al treilea tip de hidrati, apa se include in interstitiile retelei, astfel poate fi indepartata sau reinclusa, fara sa determine o modificare a retelei. Datorita polaritatii, moleculele de apa se aditioneaza la numeroase substante, formand apa de adiie. In raport cu descresterea interactiunilor se disting:
`

a. apa de constitutie - sub forma gruparilor HO , in oxoacizii unor metale grele,

sau in oxizii hidratati ai elementelor amfotere. De exemplu: Na2[Sn(OH)6]; AlO(OH); [Al(OH)6]3- ; b. apa de coordinaie caracteristica metalelor care formeaza acvacomplecsi fiind prezenta in sfera de coordinatie: [MII(H2O)6]2+; MII = Co, Ni, Zn, Cd, sau [Cr(NH3)4(H2O)2]Cl3 s.a; c. apa de anioni - apare in unele saruri cristalizate, in care o parte din moleculele de apa sunt legate de cation si o parte de anioni (n special SO42-). Exemple reprezentative sunt sulfatii cu numar impar de molecule de apa. Exemple: MIISO4 7H2O, unde MII = Mg,Zn,Fe, sau CuSO4 5H2O care se scriu corect: [MII(H2O)6]SO4 H2O; [Cu(H2O)4] H2O; d. apa reticulara - este apa care ocupa unele goluri ale retelei cristaline, nu este legata de cationi sau anioni prin legaturi electrostatice, ci doar prin legaturi de hidrogen. Exemple: MIMIII(SO4)2 12H2O, unde MI = Na,K; MIII = Al, Fe, Cr; e. apa zeolitica - apare inclusa in unii silicati de aluminiu si sodiu prin patrunderea apei in canalele structurii fibroase a acestor substante, fara sa le modifice aranjamentul structural. Dupa stabilitatea moleculelor de cristalohidrati deosebim: a. substante efluorescente, hidrati care pierd apa de cristalizare cand sunt pastrati intr-o atmosfera uscata: Na2CO3 10H2O; Na2SO4 10H2O; FeSO4 7H2O; CuSO4 5H2O, etc.(tensiunea de vapori a cristalohidratului este mai mare decat tensiunea de vapori din atmosfera); b. substante higroscopice, care absorb vapori de apa din atmosfera trecand an cristalohidrati: MgCl2 6H2O (tensiunea de vapori a cristalohidratului este mai mica decat tensiunea de vapori din atmosfera); c. substante delicvescente, care absorb apa din atmosfera pana la dizolvarea lor, formand o soluie: CaCl2 6H2O; NH4NO3, etc. Proprietatile chimice cele mai importante din punct de vedere al chimismului apelor naturale sunt prezentate n tabelul 5.

Tipul de reactie 1.
Reactii cu elementele care au afinitate pentru oxigen (au caldura de formare a oxizilor sau hidroxizilor mai mare ca la apa).

Reactia (exemple)
a. Metalele cu E< 0 Na + H2O NaOH + H2 (la rece) Ca +2H2O Ca(OH)2 + H2 (la cald) 3Fe + 4H2O Fe3O4 + 4H2 (900o) b. Nemetale C + H2O CO + H2 (900o) Si + 2H2O SiO2 + H2 (>600o) F2 + H2O 2HF + O X2 + H2O XH + HXO X = Cl, Br, I 3S + 2H2O 2H2S + SO2 Na2CO3 + H2O NaOH + CO2 + H2O pH >7 FeCl3 + 3H2O Fe(OH)3 + 3HCl pH<7 CH3COONH4 + H2O CH3COOH + NH4OH pH7

Observatii
Metalele cu E> 0 nu reactioneaza

gaz de apa rezulta ozon O + O2 O3 reactii de disproportionare

2.

Reactii cu elementele care au afinitate pentru hidrogen.

3.

Reactii de hidroliza (reactii dintre ionii unei sari si ionii apei). a. saruri de acizi slabi cu baze tari b. saruri de acizi tari cu baze slabe c. saruri de acizi slabi cu baze slaba

sunt reactii reversibile si au loc numai daca rezulta o substanta slab disociata, greu solubila sau volatila

4.

Reactii de aditie a. la oxizi acizi b. la oxizi bazici c. la substantele solide in a caror constitutie intra

CaO + H2O Ca(OH)2 P4O10 + 6H2O 4H3PO4

rezulta baze rezulta acizi

Rolul apei in organism


Apa reprezinta un excelent dizolvant pentu multe substante si este mediul n care se desfasoara cele mai multe reactii chimice legate de metabolismul substantelor si deci de viata. Rolul apei n organismul uman este foarte mare. Chimistii stiu foarte bine ce se intampla cand vor ca doua substante sa reactioneze ntre ele. De exemplu din carbonatul de sodiu si sulfatul de cupru (piatra vanata) va rezulta carbonat de cupru si sulfat de sodiu. Daca se amesteca cele doua pulberi pur si simplu aceasta reactie nu va avea loc. Este nevoie ca substantele sa fie dizolvate n prealabil in apa pentru ca reactia sa aiba loc. In organismul uman au loc numeroase reactii chimice care dau nastere la caldura, energie si la metabolismul necesar vietii. Aceste reactii au nevoie de un mediu apos,

altfel substantele nu se pot desface in ioni iar reactiile nu pot avea loc. Pe langa aceasta apa insasi este un electrolit slab, care se disociaza in ion de hidrogen ( H+ ) si hidroxil ( OH- ). Aceiasi ioni au proprietati catalitice, ei accelerand un numar considerabil de reactii care n mod normal ar dura zile intregi, in prezente ionilor reactiile au loc in cateva secunde. Apa are si proprietatea de a acumula si de a degaja caldura prin evaporare. Aceste insusiri ale apei au un rol foarte important in fiziologia termoreglarii. La temperaturile ridicate ale verii organismul uman primeste mult mai multa caldura decat are nevoie. Daca aceasta caldura nu s-ar elimina organismul ar avea mult de suferit. Din fericire organismul dispune de serie de mijloace de eliminare a caldurii. Schimbarea apei din stare lichida in stare gazoasa presupune o pierdere de caldura de la corpul unde se afla apa. In corpul omenesc fiecare gram de apa evaporat de pe suprafata pielii (transpiratie) la temperatura camerei inlesneste pierdera a 580 de calorii mici. Rolul apei n organism - participa la procese de morfogeneza - prezinta mare capacitate de solubilizare - produce hidratarea numeroaselor substante - asigura mediul optim de desfasurare a reactiilor metabolice - reprezinta un mijloc de transport al substantelor in sistemul circulator - asigura mentinerea echilibrului acido-bazic, osmotic, coloid-osmotic in organism - participa la procesul de termoreglare - participa la transportul transmembranar. Cuantumul apei in organism - organismul adult: 60-66% - variatii in raport cu virsta: fetus de 3 luni 94% nou-nascut 68-74% barbatul adult 60-65% femeia adulta 52% -- 0-6 luni 72,2% -- 0,5-2 ani 69,5% -- 2-7 ani 63,1% -- 7-16 ani 58,4% -- 22-58 ani 51,7% --71-84 ani 50,8% -continutul in apa a diferitelor esuturi piele 72% schelet 28%

muschi 70% tesut adipos 23% ficat 71% inima 79% creier 75% plasma sanguina 90% smaltul dentar 0,2%

- bilantul apei in organism


1300 ml Apa potabil APA DIN 850 ml 350 ml Alimente Metabolism ORGANISM Aer expirat Piele Fecale 400 ml 500 ml 100 ml Urina 1500 ml

Introducerea si eliminarea apei din organism


Apa este introdusa in organism sub forma de bauturi impreuna cu alte alimente. Intr-adevar, in afara de apa pe care o bem, o cantitate de apa se formeaza in organism prin oxidarea diferitelor alimente. Multa lume considera ca daca mananca o paine, o friptura, o prajitura sau o leguma nu introduc n organism nici o picatura de apa. Acest lucru este gresit. S-a constatat ca prin completa oxidarea a 100 grame de grasime se formeaza 107 grame de apa, din 100 grame de amidon se formeaza 55 de grame de apa, din 100 grame de albumina se formeaza 41 grame de apa. Dintr-un alt punct de vedere alimentele contin o insemnata cantitate de apa impreuna cu alte substante hranitoare. De regula fructele si vegetalele contin peste 90 % apa, iar alimentele pe care le numim uscate (painea, carnea) contin ntre 60 si 85 % apa. Orice aliment pe care l-am considera contine o cantitate apreciabila de apa, in afara cantitatii de apa care se formeaza prin oxidarea alimentului respectiv. Apa luata din stomac si din intestine este transportata de sange in tot organismul si este retinuta de tesuturi. Rezerva de apa a organismului o constituie in special muschii si pielea , datorita volumului lor. Pe langa acestea 2 si celelalte organe si parti ale copului omenesc au n compozitia lor o cantitate nsemnata de apa (ficatul, creierul, plasma

sanguina, celulele, plamanii ). In mod normal organismul uman are nevoie zilnic de 2 litri si jumatate de apa, dar uneori aceasta nevoie poate sa se ridice pana la zeci de litri de apa. Intrebarea este de ce e nevoie sa "schimbam apa"? Este limpede ca daca eliminam apa trebuie sa o si punem napoi. Dar de ce sa o eliminam? Apa se elimina din organism in primul rand prin rinichi ( 1 litru si jumate pe zi ). De fapt pierdera aceasta variaza ntre 0,6 - 2 litri pe zi. In unele cazuri se pot atinge valori foarte mari. Astfel, in boli cum ar fi diabetul pot fi eliminate cantitati uriase de urina ( 8 - 10 litri pe zi ). Rinichii au un rol foarte important: ei extrag din sange toate substantele nefolositoare sau daunatoare organismului, pe care acesta le-a adunat din tesututri si organe. Pentru a arunca afara aceste substante este neaparat nevoie de apa, in care aceste substante sunt dizolvate. Restul apei se elimina prin plamani, sub forma de vapori ( ~400 cm2 ), prin intestine ( 100 - 200 cm2 ) si prin piele ( 500 cm2 ). In respiratia accelerata la om, in timpul muncii sau a altor eforturi fizice , cantitatea de apa care se elimina prin plamani creste. Oamenii care muncesc in conditii de temperatura ridicate pot pierde pana la 6-10 litri de apa .

Starea si reglerea metabolismului apei


Multi oameni si-au pus intrebarea de ce le este sete? Setea este semnalul lipsei de apa in organism. Celulele din diferite tesuturi ajung la un moment dat sa nu mai aiba destula apa . Acest lucru se intampla mai ales vara. Celulele anunta creierul despre lipsa apei. La nivel cerebral informatia este prelucrata si se formeaza senzatia de sete, care ne obliga sa bem apa. Cat timp poate sa traiasca o vietuitoare fara apa? Aceasta variza mult de la o specie la alta. Unele specii , cum sunt serpii au o rezistenta foarte mare la lipsa apei. La fel si camilele au o rezisenta buna la deshidratare. Insa majoritatea animalelor nu por suferi lipsa indelungata a apei. Oamenii pierduti in desert fara apa, supravietuiesc cel mult 3 zile. Metabolismul apei este influentat de multe glande cu secretie interna ( tiroida , glandele suprarenale, glandele genitale, pancreasul, ficatul ), dar organul cel mai important care regleaza metabolismul apei este hipofiza ( o glanda ce se situeaza sub creier ). Hormonul lobului posterior al hipofizei - pituitrina - provoaca o diuree puternica (cresterea cantitatii de urina). Scoarta creierului are un rol foarte important in reglerea introducerii, folosirii si eliminarii apei din orgnism. Ca organ coordonator scoarta creierului intervine n toate aceste procese.

Astfel viata devine indisolubil legata de apa ...