Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
REFERAT
LA CE FOLOSIM APA?
APA
APA şi SAREA sunt considerate alimente de origine minerală deoarece provin din scoarţa pământului.
Apa este un lichid, compus din două elemente gazoase, oxigen şi hidrogen, care sunt şi două elemente
chimice. Poate fi consumată în stare naturalăde la izvor, din fântână sau tratată în instalaţii speciale şi
îmbuteliată în diferite recipiente. Apa constituie materie primă în realizarea produselor alimentare.
Pentru aceste utilizări, apa trebuie să fie potabiă sau bună de băut, să fie incoloră, inodoră (fără miros),
insipidă (fără gust ) să fie lipsită de microorganisme, paraziţi sausubstanţe care pot alcătui sau constitui
un pericol pentru viaţa umană.
Organismul uman, deşi conţine aproximativ trei sferturi de apă, nu poate suravieţui sau rezista în lipsa
acesteia. Importanţa acesteia pentru organism este reprezentată în atlase umane pentru copii, etc.
Pentru un stil de viaţă sănătos, cantitatea zilnică de apă necesară este de1,5-2 litri pe zi. Necesarul de
apă se stabileşte luând în calcul 35 ml pentru fiecare kilogram corp la persoanele adulte, 50-60ml
kilogram corp la copii şi 150 ml kilogram corp la nou-născuţi sau bebeluşi.
SURSE DE APĂ:
-Fluvii;
-Lacuri;
-prepararea hranei;
- igiena personală;
-curăţenie stradală;
- stingerea incendiilor;
- în medicină , tratamente;
Înot recreativ
Înotul recreativ sau de agrement se practică în diferite zone de agrement amenajate sau
naturale în care prezența unui bazin de înot, ape curgătoare, lac sau mare, oferă această
posibilitate de practicare. Scopul practicării înotului de agrement este cel recreativ, pentru
satisfacțiile ce le oferă oamenilor contactul cu apa, cât și satisfacția deplasării în acest mediu
mai puțin obișnuit. Practicarea înotului de agrement se asociază cu plaja și cu diferite activități
sportive (volei, fotbal etc).
Înot aplicativ
Înotul aplicativ sau utilitar este utilizat în activitățile de muncă legate de mediul acvatic și în cele
de salvamar, de salvare de la înec.
În activitatea marinarilor, scafandrilor, pescarilor, a constructorilor de poduri și baraje,
constructorilor de nave, înotul este vital pentru salvarea vieții în caz de accidente.
În cadrul înotului aplicativ se organizează de asemenea diferite întreceri, în mod special cele de
salvare de la înec.
Se presupune că procedeul bras ar fi cel mai vechi procedeu de înot practicat în scop utilitar.
Există dovezi încă de la vechii egipteni că și alte stiluri de înot erau practicate în scop utilitar.
Romanii apreciau înotul pentru valoarea aplicativă și militară, iar camparea militară intr-o
tabără, presupunea amenajarea unui loc în vederea învățării înotului pentru soldați. Ei trebuiau
să dobândească cunoștințe despre înot deoarece li se cerea să parcurgă o anumită distanță
complet echipați de luptă prin apă adâncă. În Grecia, caracterul utilitar al înotului venea prin
ocupațiile oamenilor de a pescui corali și bureți.
Înot terapeutic
Este utilizat în scopul recuperării neuro-motorii, în tratamentul unor afecțiuni nervoase, cardio-
vasculare, respiratorii, etc., folosirea lui fiind făcută la recomandarea medicilor. De asemenea,
se mai poate utiliza înotul și formele de hidroterapie ca mijloace esențiale în relaxarea și
refacerea potențialului psiho-fizic în urma eforturilor prestate de sportivii de performanță.
Înotul cu caracter terapeutic se practică în bazine special construite cu apă încălzită, dar se
poate practica și în aer liber sau în ape deschise.
4.FOLOSIREA APEI ÎN AGRICULTURĂ .
IRIGAŢ IILE
Irigația este un ansamblu de lucrări și operații prin care se aduce și se administrează artificial
apă pe un teren cu vegetație (de obicei), fie pentru a ajuta la sporirea recoltelor agricole, fie
pentru a întreține obiective de arhitectură peisagistică, fie pentru refacerea vegetației pe
terenurile modificate prin lucrări de construcții, fie pentru stabilizarea solurilor slab coezive în
scopul evitării eroziunii eoliene, fie pentru diminuarea efectelor înghețurilor târzii, fie pentru
crearea unui microclimat mai umed în timpul perioadelor secetoase și excesiv de călduroase.
Irigația este principala măsură de combatere a efectelor secetei asupra platelor cultivate. Este
uneori utilizată în combinație cu desecarea (drenajul) pentru ameliorarea de soluri salinizate
sau pentru evitarea salinizării solurilor irigate și/sau desecate.
PROCESUL DE IRIGAŢIE
Irigația se efectuează printr-un sistem de măsuri economico-organizatorice, tehnice și
agrotehnice. Prin irigația rațională se creează condiții favorabile pentru creșterea și dezvoltarea
plantelor asigurând recolte mai bune și stabile de culturi agricole, independente de cantitatea
de precipitații atmosferice. Irigația se poate efectua în timp în mod periodic (la anumite
termene și norme stabilite) sau o singură dată (prin submersiune, cu apele provenite din urma
topirii zăpezilor, și prin inundare, când apa acoperă suprafața irigabilă numai în perioada de
revărsare). Ca surse de apă pentru irigații pot fi folosite râurile, lacurile, apele subterane și alte
surse de apă naturale. Apa este adusă pe teritoriul de irigat cu ajutorul unui sistem de
irigație care trebuie întreținut, ceea ce implică cheltuieli financiare.