Referat-Acid Hialuronic

ACIDUL HIALURONIC
Aplicații medicale

1. Noțiuni introductive
1.1 Proveniența acidului hialuronic
În 1934, Mayer și Palmer au izolat o substanță din umoarea vitroasă a bovinelor în condiții
acide și astfel, a fost identificată ca o polizaharidă acidă care conține acid uronic și aminoacizi, dar
fără sulfat. Această polizaharidă a fost denumită acid hialuronic (HA) după originea sa biologică,
umoarea vitroasă (hialoid) și componenta sa principală structurală, acidul uronic. În anii următori,
HA a fost izolat cu succes și din alte surse biologice, cum ar fi fluidul sinovial, pielea, cordonul
ombilical, creastele de cocoș și surse bacteriene (streptococi) ( Owen S.C, 2017).
Acidul hialuronic este o polizaharidă naturală care este distribuită pe scară largă în țesuturile
corpului și în fluidele intracelulare, incluzând umoarea apoasă și vitroasă, fluidul sinovial și substanța
solului care înconjoară celulele (Aronson J.K., 2016).
Acidul hialuronic (HA) este o componentă importantă a matricei celulare și a diferitelor țesuturi
care alcătuiesc organismul. Are o retenție ridicată a umidității și o viscoelasticitate ridicată (Huang
G, 2019).
În condiții fiziologice, practic toate moleculele HA există sub forma unor hialuronate, cum ar
fi hialuronatul de sodiu (NaHA). Termenul generic, hialuronan, a fost introdus, pentru a cuprinde
acidul liber și sărurile HA, indiferent de gradul de disociere, a contraionului (Balazs E.A, 1986).
1.2 Structura chimică acidului hialuronic
Din punct de vedere structural, acidul hialuronic este un glicozaminoglican ce constă din unități
de dizaharidă repetate (N-acetil-D-glucozamina și acid glucuronic). Legătura dintre acidul glucoronic
și N-acetil-D- glucozamina este de tip β-1,3 glicozidică și legătura dintre N-acetilglucozamină și
acidul glucoronic este β-1,4 glicozidică ( Owen S.C, 2017).

Figura 1. Unitatea structurală a acidului hialuronic

Referat-Acid Hialuronic

1.3 Rolul acidului hialuronic în organismul uman

Ca o majoritate a matricei extracelulare, acidul hialuronic servește un rol biofizic ca material
de umplutură care umple spațiul de organe (vitros, piele), ca o pernă biomecanică care absoarbe șocul
(cartilajul) și ca lubrifiant între țesuturile în mișcare. Aceste funcții ale acidului hialuronic se bazează
pe capacitatea extraordinară a acestuia de a reține apa în matricea extracelulară ( Owen S.C, 2017).

2. Obținerea acidului hialuronic. Metode de extracție

Pentru prima dată, acidul hialuronic a fost obţinut şi cercetat în anul 1934 de Meyer K. şi Palmer
J.W., dar interesul sporit în obţinerea acestuia a apărut după cel de-al II-lea război Mondial odată cu
problema căutării substituenţilor corpului vitros al ochiului (Turley E., 1984).
Astfel, Balazs E. A. ,în anul 1979, relatează despre obţinerea acidului hialuronic ultrapur, cu
masă moleculară mare din ţesuturi conjunctive de origine animală, cum ar fi: crestele de cocoşi,
cordonul ombilical, culturi bacteriene (Balazs E.A., 1979).
2.1 Obținerea acidului hialuronic din creasta de cocoș
Una dintre metodele de extracție a acidului hialuronic (AH) din crestele de cocoș presupune într-o primă
fază înlăturarea sângelui din crestele de cocoș, urmată de mărunțirea și spălarea lor de câteva ori cu etanol care
conţine cloroform.
Extracţia acidului hialuronic se realizează de două ori cu apă, iar extractele obţinute sunt deproteinezate
cu cloroform. După sedimentarea acestora cu etanol şi acetonă, AH obţinut este uscat. Preparatul astfel obţinut
cu denumirea "Hyalon" este utilizat ca viscoprotector în oftalmologie (Layton G.T., 1984).
O altă metodă de obținere a acidului hialuronic din crestele de cocoș presupune extracția AH cu soluţie
apoasă de 5-25% (v/v) de alcool butilic sau propilic şi izomerii lor de două ori. Extragerea durează
aproximativ 32 de ore. La extractul obţinut s-a adăugat NaCl cristalin până la separarea fazelor. Acidul
hialuronic este separat prin sedimentare din faza apoasă cu etanol. Cantitatea de proteine este mai mică de 1%,
umiditatea – 15%. Absorbţia în domeniul ultraviolet pentru soluţia de 1% la lungimea de undă 257 nm este
mai mică decât 3,0, iar la 280 nm – mai mică decât 2. pH-ul soluţiei apoase de AH obţinut constituie 5,5–7,5.
Gradul de extragere a AH este de 50%, iar randamentul nu este indicat (Layton G.T., 1984).
2.2 Obținerea acidului hialuronic din corpul vitros al bovinelor
Brevetul românesc se referă la un procedeu de obţinere a acidului hialuronic şi a sărurilor sale de sodiu
şi potasiu de uz cosmetic din umoarea vitroasă bovină.
Extracţia acidului hialuronic se efectuează cu paraxilensulfonat de sodiu în proporţie de 10% faţă de masa
materialului supus extracţiei, la temperatura de 60°C, sub agitare energică, până la obţinerea unui material
omogen (6–8 ore). După aceasta materialul se răceşte până la 0–4°C şi sub agitare continuă se tratează cu
soluţie de HCl până la pH= 3– 3,5 sau cu soluţie de 1 mol/l NaOH, corespunzător KOH. După 24 ore se
Referat-Acid Hialuronic

filtrează și apoi dacă filtratul obţinut este colorat, se tratează cu cărbune reactiv şi se filtrează din nou. Soluţia
perfect limpede se răceşte şi se tratează cu un volum de alcool izopropilic. Acidul hialuronic sedimentat se ţine
la rece încă 24 de ore, după care se izolează prin centrifugare. Se spală cu alcool izopropilic şi cu acetonă
sterilă, apoi se usucă pe clorură de calciu (G. Rădulescu, 1995).

2.3 Obținerea acidului hialuronic din cordoane ombilicale

Autorii Lutan V. şi Bezdrîgin M. de la Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae
Testemiţanu" din Republica Moldova descriu metoda de obţinere a acidului hialuronic biocompatibil de uz
medicinal din cordoane ombilicale ale fătului.
Materialul biologic este colectat şi păstrat în etanol de 96%. După procedura de spălare mărunţire şi
deshidratare realizate la temperatura de 0–+4°C, autorii extrag AH în ser fiziologic (soluţie 0,89 % NaCl) la
rece în trei reprize, apoi la extractul obţinut adaugă NaCl cristalin pînă la o concentraţie de 25% şi etanol în
proporţie de 1:3 pentru sedimentarea a acidului. Acidul hialuronic obţinut este recristalizat de 2–3 ori din ser
fiziologic. Înlăturarea proteinelor se face cu CHCl3 în proporţie de 1:2 în 3–4 reprize până, soluţia rămâne
transparentă. După ultima procedură de deproteinizare AH se sedimentează cu etanol 96% (1:3). Randamentul
produsului nu este indicat. Concentraţia proteinelor determinată prin metoda Lowry este de 0,2 g/l, cea ce
constituie 5% din masa totală dizolvată ( Lutan V., 2001).

2.4 Obținerea acidului hialuronic prin biosinteză

Un număr de tulpini bacteriene sunt disponibile pentru a produce acid hialuronic în randament
bun, cum ar fi grupurile de A și C streptococi. Prezența acidului hialuronic este o trăsătură obișnuită
în streptococi, care eliberează componentele peretelui celular atunci când sunt roșii în medii
complexe. Sinteza patogenă a acidului hialuronic din streptococi ca polizaharidă capsulară majoră
servește pentru a evita apărarea gazdă. Grupul A, Streptococcus pyogenes, este un patogen uman, în
timp ce speciile S. equi, S. equisimilis și S. zooepidemicus din grupa C sunt patogeni animale. În mod
clar, este logic să producă acid hialuronic pentru utilizare la om din tulpina care nu este legată de
boala umană, iar grupul C strptococci va deveni tulpina cea mai frecvent utilizată pentru producerea
acidului hialuronic (Kendall F. E., 1937).
Producția de hialuron acid prin fermentație a fost raportată pentru prima dată în 1937 de Kendall
și toți. folosind streptococi din grupa A. Polizaharidul este identic cu cel care apare în umoarea
vitroasă a bovinelor. Metoda de Bracke și Thacker a produs acid hialuronic de la streptococi prin
fermentarea în condiții anaerobe. Glucoza a fost utilizată ca sursă de carbon și acidul tricloracetic a
fost adăugat pentru a ucide bacteriile după fermentație pentru a facilita separarea microorganismelor
de acid hialuronic (Bracke. J. W., 2000).
Referat-Acid Hialuronic

3. Aplicații medicale ale acidului hialuronic

Acidul hialuronic, denumit și hialuronan, este un glicozaminoglican cheie, matrice
extracelulară care nu numai că asigură hidratarea țesutului, dar prezintă, de asemenea, bioactivitate
intrinsecă față de proliferarea celulară, diferențierea și răspunsul inflamator. Aceste proprietăți fac
acidul hialuronic atrăgător, atât ca o potențială țintă pentru tratamentul mai multor boli, cât și ca un
biomaterial eficient pentru a controla comportamentul celulelor. Astfel, se poate să sublinia rolul tot
mai important al acestuia ca biomaterial promițător pentru aplicații medicale avansate care includ,
printre altele, dezvoltarea de terapii vizate pentru tratamentul cancerului și dezvoltarea de schele
pentru medicina regenerativă (Gallo N., 2019).
Deși mecanismele bioactive ale acidului hialuronic nu sunt pe deplin înțelese, greutatea lor
moleculară și puritatea lor sunt bine cunoscute pentru a afecta răspunsurile celulare și imunologice la
produsele pe bază de HA (Gallo N., 2019).
Acidul hialuroonic este un material biodegradabil, biocompatibil și ne-imunogen care joacă
roluri active multiple în țesuturi. Datorită proprietăților sale biologice excelente, administrării sigure
pentru organismul uman și procesării versatile, acesta a câștigat o importanță din ce în ce mai mare
în știința biomaterialelor (Collins M.N., 2013).
Până în prezent, acidul hialuronic a fost utilizată pe scară largă în aplicațiile clinice, cum ar fi
augmentarea țesuturilor moi, prevenirea aderenței postoperatorii, disecția endoscopică submucoasă
și chirurgia oculară. În plus, cercetarea biotehnologică actuală explorează producția și utilizarea
acidului hialuronic pentru un număr de aplicații avansate, incluzând, încapsularea celulelor, cultura
celulară tridimensională (3D), terapia cancerului, livrarea controlată a medicamentelor, ingineria
tisulară și medicina regenerativă (Gallo N., 2019).
3.1 Tratamente oftalmologice
Primele produse medicale pe bază de acid hialuronic au fost dezvoltate pentru protecția
țesuturilor pentru intervențiile chirurgicale oftalmice. Viscozitatea și transparența au fost
caracteristici critice pentru astfel de aplicații, care au inclus operația de extragere a cataractei.
Viscozitatea produselor din acidul hialuronic a contribuit la menținerea unei camere profunde
anterioase și a chirurgiei atașamentului retinian, iar acidul hialuronic a ajutat la reținerea retinei
împotriva sclerei pentru reatachilare. Transparența a fost extrem de importantă, deoarece un material
folosit ca ajutor chirurgical ar trebui să observe mai puțin viziunea chirurgului oftalmic în timpul
intervenției chirurgicale și nici postoperatorii pacienților (Gallo N., 2019).
Referat-Acid Hialuronic

3.2 Tratamentul osteoartritei

Osteoartrita (OA) este o afecțiune în care funcțiile țesutului sunt pierdute printr-o combinație de
inflamare secundară și deteriorare a cartilajului articular. Una dintre cele mai frecvente cauze ale OA
este afectarea vârstei legate de țesut datorită uzurii datorită eroziunii mecanice. Osteoartrita este o
boală comună debilitantă care afectează milioane de oameni din întreaga lume. Apare în special în
genunchii din cauza îmbătrânirii, leziuni sportive sau obezitate (Arslan. E., 2018).
Suplimentele viscoelastice pe bază de acid hialuronic au fost utilizate pe scară largă pentru
tratamentul leziunilor genunchiului (Arslan. E., 2018).
Tratamentul osteoartritei este axat pe controlul simptomelor și durerii. Terapiile non-
farmacologice includ scăderea în greutate, exercițiul cu impact redus și terapia fizică. Injecțiile
intraarticular cu acid hialuronic oferă o strategie suplimentară non-operativă, cu un profil de siguranță
favorabil pentru tratamentul osteoartritei, atunci când terapiile non-farmacologice și medicale nu dau
rezultate favorabile. Acidul hialuronic este una dintre principalele componente ale fluidului sinovial
găsit în matricele extracelulare. Datorită scăderii greutății moleculare și a concentrației de acidului
hialuronic în lichidul sinovial; proprietățile de lubrifiere sunt semnificativ afectate și conduc la
scăderea proprietăților reologice și este unul dintre principalele motive pentru durerea asociată cu
genunchii din cauza îmbătrânirii, a leziunilor sportive sau a obezității (Haridas N., 2019).
Referat-Acid Hialuronic

Bibliografie
1. Owen S.C., Kuo J.W., Prestwich G.D., 2.14. Hyaluronic acid. Comprehensive Biomaterials
II, Vol 2, pg. 306-331, 2017.
2. Aronson J.K., Hyaluronic acid. Meyler's Side Effects of Drugs: The International
Encyclopedia of Adverse Drug Reactions and Interactions, Sixteenth Edition, pg. 862-863, 2016.
3. Huang G., Chen J., Preparation and applications of hyaluronic acid and its derivatives.
International Journal of Biological Macromolecules, no.125,pg. 478-484, 2019.
4. Balazs E.A., Laurent T.C., Jeanloz R.W., Nomenclature of Hyaluronic acid. Biochimical
Journal, Vol. 235 (3), pg 903-903, 1986.
5. Turley E., Moore D., Hyaluronate binding proteins also bind to fibronectin, laminin and
collagen. Biochemical and Biophysical Research Communications, Vol. 121 (3), p. 808-814., 1984.
6. Balazs E.A., Riverdale N.Y., Ultrapure hyaluronic acid and the use thereof. Patent USA,
no. 4141973, 1979.
7. Layton G.T., Stanwerth D.R., Immunological Methods, Vol. 42, p.329, 1984.
8. G. Rădulescu, I. Lupescu, D.M. Petrea, S. Hildegard, M. Panaitescu, Procedeu de obţinere
a acidului hialuronic şi a sărurilor sale de sodiu sau potasiu, de uz cosmetic. Brevet RO, no.116283,
1995.
9. Lutan V., Bezdrâghin M., Procedeu de obţinere a acidului hialuronic. Brevet MD, no.1617,
2001.
10. Kendall F. E., Heidelberger M., Dawson M. H. A., Serologically Inactive Polysaccharide
Elaborated by Mucoid Strains of Group a Hemolytic StreptococcusThe. Journal of Biological
Chemistry, Vol 118 (1), pg. 61-69, 1937.
11. Bracke. J. W., Thacker K, Hyaluronic acid From Bacterial Culture. US6090596 A, 2000.
12. Gallo N., Nasser H., Salvatore L., Natalic M. L., Campa L., Mamoud M.,Capobianco L.,
Sannino A., Madaghielea M., Hyaluronic acid for advanced therapies: Promises and challenges.
European Polymer Journal, VoL. 117, pg. 134-147, 2019.
13. Collins M.N., Birkinshaw C., Hyaluronic acid based scaffolds for tissue engineering - A
review. Carbohydrates Polymers, Vol. 92 (2), pg. 1262-1279, 2013.
14. Arslan. E., Ekiz M.S., Cimenci C.E., Can N., Gemci M.H., Ozkan H., Protective
therapeutic effects of peptide nanofiber and hyaluronic acid hybrid membrane in in vivo osteoarthritis
model. Acta Biomaterialia, no. 73, pg. 263-274, 2018.
15. Haridas N., Rosemary M.J., Effect of steam sterilization and biocompatibility studies of
hyaluronic acid hydrogel for viscosupplementation. Polymer Degradation and Stability. Vol. 163,
pg. 220-227, 2019.