I.

Fabricul (structura) rocilor metamorfice

Rocile metamorfice sunt in exclusivitate holocristaline. Cristalele din aceste roci rezulta
in cea mai mare parte printr-o crestere in stare solida, proces numit blasteza, motiv pentru care
aceste cristale se numesc cristaloblaste, eventual, granoblaste. In mod cu totul subordonat,
granulele din rocile metamorfice sunt cristaloclaste, fiind de fapt fragmente din alte cristale pre-
existente, rezultate prin spargere (clasteza), ca urmare a presiunilor deformationale (stressuri
deformationale) (Fig.1). Sub aspectul metriei, cristalele din rocile metamorfice pot sa fie
izometrice (egal dezvoltate in cele trei dimensiuni) sau anizometrice, acestea din urma putand sa
fie dezvoltate preferential pe o singura directie (cristale columnare) sau pe doua directii (cristale
tabulare).

Fig.
1 a.
Structura clastica; b. structura blastica

Unitatile structurale ale rocilor metamorfice sunt cristalele. Formele cristalelor,

dimensiunile absolute si relative ale cristalelor, precum si modul de aranjare in spatiu al acestora
definesc structura rocii sau fabricul acesteia. Fabricul variaza de la caz la caz si el poate fi
prezentat atat descriptiv, cat si explicativ (genetic). Aici se va pune accent pe latura descriptiva.
Tipuri de fabricuri metamorfice
Functie de criterii, in petrografie, sunt desemnate diferite tipuri de fabricuri metamorfice.
Criteriul tropiei
Tropia desemneaza gradul de orientare preferentiala a unitatilor structurale. Din acest
punct de vedere, in petrografia rocilor metamorfice, se face deosebire intre urmatoarele tipuri:
- Fabric izotrop, specifice rocilor in care elementele structurale nu prezinta o
orientare preferentiala. In aceste roci, diverse marimi vectoriale (cum ar fi: viteza
 de propagare a undelor seismice, conductivitatea termica, conductivitatea
electrica, coeficientul de elasticitate, rezistenta la rupere, permeabilitatea ( viteza
de circulatie a fluidelor este identica in orice directie etc.) nu depind de directie.
Izotropia rocii este compatibila atat cu o populatie de cristale izometrice, cat si
anizometrice. Totusi, in rocile izotrope, cristalele dominante, de regula, sunt
izometrice. Daca aceste cristale s-au format prin blasteza, structura rocii este
considerata granoblastica. De asemenea, fabricul izotrop se poate realiza atat cu
granule echidimensionale, cat si inechidimensionale. In primul caz, se realizeaza
structura echigranulara, iar in al doilea caz, se realizeaza structura izotropa fie de
tip porfiroblastic, fie de tip poikiloblastic. (Fig. 2)

Fig. 2 Structura porfiroblastica. Se pot observa cristalele mari de granat intr-un gnais
plagioclaz.

- Fabric anizotrop de tip liniar (Fig. 3),se realizeaza in rocile metamorfice prin
orientarea preferentiala, in lungul unei linii, a unitatilor structurale cu metrie
columnara. Acestea pot sa fie cristale cu habitus prismatic, sau grupuri (agregate)
de cristale cu forme liniare (Fig.4). Directia orientarii preferentiale in aceste tipuri
structurale se numeste liniatia fabricului si functie de natura unitatilor care se
orienteaza, se separa liniatii minerale si liniatii de agregat (Fig. 4). In particular,
structurile liniare generate de orientarea preferentiala a cristalelor prismatice (cum
sunt cele de amfibol, piroxen etc.) sunt numite structuri nematoblastice.
Fig.3 Tipuri fundamentale de fabric anizotrop
 Fig.4 Tipuri de fabric liniar (liniatii) (Turner and Weiss (1963) Structural Analysis of
Metamorphic Tectonites. McGraw Hill
- Fabric anizotrop de tip planar. Se realizeaza in rocile care contin o proportie
ridicata de elemente structurale (cristale sau agregate policristaline) planare. In
acest caz fabricul planar presupune orientarea preferentiala a elementelor
structurale in lungul unui plan, numit si plan de anizotropie. Foarte frecvent in
rocile metamorfice cristalele care se orienteaza astfel apartin mineralelor din
grupul filosilicatilor (mice, clorite, talc etc.), iar in acest caz, planul orientarii se
numeste plan de sistozitate. In petrografia clasica, structurile aparute ca urmare a
unei astfel de orientari sunt numite structuri lepidoblastice (Fig. 5).

Fig. 5 Tipuri de fabric planar (foliatii) (Turner and Weiss (1963) and Passchier and Trouw
(1996)
 - Fabric anizotrop de tip planar-liniar. Este o combinatie intre un fabric planar si
unul liniar. In acest caz, in planul de anizotropie apare si o liniatie, data de
orientarea preferentiala a cristalelor cu habitus columnar. In cazuri particulare,
poate sa apara si o structura de crenulatie (Fig. 4), data de incretirea planului de
sistozitate, astfel incat apar numeroase cute cu axe paralele. Directia axelor de
cuta, in acest caz, desemneaza liniatia rocii.

II. Sistozitatea
Sistozitatea este o notiune prin care se poate exprima gradul de orientare
preferentiala. In petrografia clasica, ea exprima capacitatea rocii de a se despica sub
forma de baghete (coloane), sau in placi, fie la impact, fie la socuri termice. Rocile cu
fabric liniar se despica sub forma de baghete, iar cele planare, sub forma de placi. Gradul
de anizotropie este echivalent cu gradul de sistozitate, fiind corelat cu proportia
elementelor structurale care se orienteaza reciproc. La extrema, sistozitatea este
considerata nula la rocile izometrice. O astfel de structura se mai numeste si structura
granofelsica.
Sistozitatea este considerata bine dezvoltata daca cristalele si/sau agregatele de
cristale cu forme anizometrice sunt prezente in proportii mari si prezinta un inalt grad de
orientare preferentiala, fie in intreaga roca (sistozitate continua), fie in cazul unor zone
inguste care de repeta (sistozitate discontinua sau spatiata), astfel incat roca se poate
despica la o scara mai mica de 1 cm.
Sistozitatea este considerata slab dezvoltata daca cristalele anizometrice si/sau
agregatele de cristale sunt prezente numai in mici proportii si:
a. Prezinta un grad redus de orientare preferentiala, in intreg volumul rocii
Sau
b. Sunt bine orientate preferential dar apar in zone larg separate intre ele, astfel incat
roca se poate despica la o scara mai mare de 1 cm.
Structurile definite prin sistozitate slab dezvoltata mai sunt numite si structuri
gnaisice.
 III. Tipuri majore de roci metamorfice separate pe criteriul structural
Subcomisia pentru Sistematica Rocilor Metamorfice (SCMR) care apartine Uniunii
Internationale a Stiintelor Geologice (IUGS) a propus o impartire a rocilor metamorfice in trei
tipuri structurale considerate tipuri majore. Acestea sunt:
a. Grupul sisturi
b. Grupul gnais
c. Grupul granofels
Cele trei grupuri separate de SCMR acopera toata gama posibila de roci metamorfice,
indiferent de geneza acestora. Din acest punct de vedere, vechile clasificari ale rocilor
metamorfice, bazata pe conditiile de formare, ar trebui abandonate. Astfel, termenul mai vechi
de sist cristalin, prezent in literatura geologica, trebuie evitat, deoarece acesta desemna toata
gama de roci metamorfice indiferent de gradul de sistozitate, care s-a format in metamorfismul
regional din zonele orogenice, in opozitie cu metamorfitele de contact.
a. Grupul sisturilor
In acest grup intra toate rocile care au o sistozitate bine dezvoltata. Dupa morfometria
cristalelor care se orienteaza, grupul prezinta numeroase varietati. In cazul particular, cand
cristalele care se orienteaza sunt foioase si au dimensiuni mici, greu sesizabile macroscopic,
sisturile sunt desemnate prin termenul de filite. Pot fi sisturi echigranulare, asa cum sunt
majoritatea filitelor, dar si sisturi inechigranulare. In aceasta ultima grupa, destul de raspandite
sunt sisturile cu structuri porfiroblastice, ca de exemplu:
- Sisturi cu porfiroblaste de albit;
- Sisturi cu porfiroblaste de granat;
- Sisturi cu porfiroblaste de disten;
- Etc.
In acceptia SCMR, in grupul sisturilor intra inclusiv rocile care au structuri de tip liniar,
cu conditia ca orientarea liniara sa fie bine exprimata, astfel incat sa fie posibila despicarea rocii
in baghete cu grosimi sub 1cm.
Compozitia mineralogica a sisturilor este de o mare diversitate, iar pe aceasta baza, se pot
diferentia numeroase varietati mineralogice, a caror denumire este data de mineralele majore din
roca, de exemplu:
- Filit grafitic, format in esenta din grafit+cuart;
- Filit sericitos, format esential din sericit (muscovit fin cristalin)+ cuart;
- Filit cloritos, format esential din clorit+cuart;
- Sist verde, format in esenta din albit+un mineral verde (clorit, epidot, actinot);
- Micasist, format in esenta din mica (larg cristalizata) + cuart;
- Sist albastru, format in esenta din glaucofan (amfibol sodic)+ cuart
Fig. 6. Sist verde cu structura liniara

b. Grupul gnaiselor
Aici intra numeroase roci metamorfice cu structura gnaisica. Si in acest grup exista
diferite varietati structurale, precum si varietati mineralogice. Specifica este doar sistozitatea
gnaisica, dar care poate sa fie atat planara, cat si liniara.
Din punct de vedere structural se disting mai multe tipuri. Functie de dimensiunile
relative ale cristalelor, se disting gnaise echigranulare (microgranulare, mezogranulare si
macrogranulare) si gnaise inechigranulare, tip porfiroblastic (Fig. 7), dar si tipul ocular. Un
caz particular de tip structural, il reprezinta gnaisele liniare si cele rubanate. In acest ultim
caz, in gnais apar paturi alternante variate structural si/sau compozitional.
 Din punct de vedere al compozitiei mineralogice acest grup este la fel de variat ca si
sisturile. Cele mai raspandite sunt insa gnaisele cuarto-feldspatice, care au o compozitie
asemanatoare granitoidelor. Astfel se pot distinge gnaise granitice, gnaise tonalitice etc,
functie de natura feldspatilor constituenti. Sunt de asemenea raspandite gnaisele micacee, cu
feldspati si cuart, la care se adauga diverse alte minerale: granat, disten, sillimanit, staurolit
etc.

Fig. 7 Gnais plagioclaz cu granați și disten și liniație minerală și de agregat

c. Grupul granofelsurilor
Denumirea de granofels a fost putin utilizata in literatura romana. De retinut insa, ca
acest grup se refera la totalitatea rocilor metamorfice nesistoase (grupul rocilor izotrope),
indiferent de conditia geologica de metamorfism. Si in acest grup se pot distinge numeroase
varietati structurale, dar mai ales, varietati mineralogice. Printre acestea se remarca
urmatoarele:
- Corneeana este un tip de granofels caracterizat printr-o granulatie foarte mica. Este o
roca compacta si datorita izotropiei, se sparge frecvent concoidal, ca o cornee, de unde ii
si vine numele.
- Marmura izotropa este un tip de granofels cu granulatie variabila, dar care are o
compozitie mineralogica predominant carbonatica.
- Skarnul izotrop (echigranular/ineghigranular) poate fi de asemenaea considerat un
granofels. Este format predominant din silicati calcici (diopsid, wollastonit, granati
calcici etc.).
- Serpentinitul izotrop format predominant din serpentina.
- Eclogitul izotrop format predominant piroxen sodo-calcic (omfacit) si granat.
- Granulitul izotrop, cel mai frecvent cuarto-feldspatic.
Foarte multe roci metamorfice rezultate prin metamorfismul rocilor magmatice izotrope
intra in aceasta categorie de granofelsuri. In literatura mai veche, astfel de roci erau
denumite metagranite, metadiorite, metabazalte etc. In in aceste granofelsuri se
mostenesc uneori relicte din structurile magmatogene cum ar fi: structurile porfirice,
structurile ofitice, forme ale cristalelor (pseudomorfoze), ca de exemplu, forma olivinei in
serpentinit.

IV. Roci metamorfice cu denumiri consacrate la nivel international (de facut tabelul-
pg 51-52)
Desi toate rocile metamorfice cunoscute pot fi repartizate la unul sau altul din
grupurile structurale, exista totusi cateva tipuri petrografice cu denumiti deja consacrate,
de larga acceptie internationala. La recomandarea SCMR, ar trebui pastrate urmatoarele
denumiri:
1. Ardezie. Roca foarte fin granulara, care prezinta o sistozitate foarte fina,
supranumita clivaj ardezian. Cristalele individuale in ardezie nu pot fi distinse cu
ochiul liber.
2. Amfibolit. Roca metamorfica gnaisica sau granofelsica alcatuita in principal din
amfibol verde, brun sau negru si feldspat plagioclaz. Amfibolul constituie mai
mult de 50% din totalul mineralelor mafice si este prezent in proportie de peste
30% din volumul total.
3. Cataclazit. Este o roca de falie, care fie este coeziva si nu prezinta sistozitate sau
prezinta o sistozitate slaba, fie este necoeziva si caracterizata de prezenta unor
porfiroblaste angulare si fragmente litice prinse intr-o matrice fin granulara de
compozitie similara.
4. Eclogit. Roca metamorfica fara feldspat plagioclaz alcatuita in proportie mai mare
de 75% din omfacit si granati, ambele minerale fiind constituenti majori.
5. Filit. Roca fin granulara pana la mediogranulara, caracterizata de un luciu matasos
si de o sistozitate bine dezvoltata datorata dispozitiei paralele a filosilicatilor.
6. Grabulit. Este o roca metamorfica de grad inalt, in care silicatii de fier si
magneziu sunt predominant nehidroxilati. Prezenta feldspatilor si absenta
muscovitului primar sunt critice, cordieritul putand fi prezent.
7. Marmura. Roca metamorfica constituita din minerale carbonatice (calcit si/sau
aragonit si/sau dolomit) care constituie mai mult din 50% din volumul total.
8. Migmatit. Este o ”roca” silicatica eterogena in toata masa ei. In mod tipic, ea
consta in parti mai inchise la culoare si oarti mai deschise la culoare. Partile
intunecate prezinta de obicei trasaturile unei roci metamorfice, in timp ce partile
mai deschise au un aspect plutonic.
9. Milonitul. Este o roca de falie si este caracterizata prin prezenta unei sistozitati
bine dezvoltate, rezultata prin reducerea tectonica a dimensiunilor cristalelor.
10. Roci calcsilicatice. Roci metamorfice alcatuite in principal din silicati de calciu
(diopsid, wollastonit etc.) si alumosilicati de calciu ( plagioclaz, zoizit, grossular,
vezuvian etc.) si care contin minerale carbonatice in proportie mai mica de 50%
din volumul total.
11. Sist verde. Sist a carui culoare verde se datoreaza prezentei mineralelor cum ar fi
cloritul, epidotul si/sau actinotul.