PALEOMEDII

DEPOZIŢIONALE
CARBONATICE
 GENERALITĂŢI ASUPRA ROCILOR CARBONATICE

1. granule scheletice
(bioclaste);
Particule 2. peloide;
3. agregate granulare;
componente
4. granule cu înveliş (“coated
grains”);
5. granule resedimentate
(intraclaste şi extraclaste).
ROCI CARBONATICE
Alge şi microbite
Bioconstruite Stromatoporoidee
(Biolitite) Corali
Spongieri, etc.

1. ciment
Liant 2. matrice
Particule componente

•Bioclaste: orice schelet fosil, întreg

sau fragmentar, transportat sau nu, cu
excepţia organismelor constructoare,
care formează un grup de roci aparte
(biolitite).
•Intraclaste: fragmente sau sedimente
carbonatice penecontemporane, în
general puţin consolidate, desprinse
din sedimentul de pe fundul mării şi
redepuse spre a forma un nou
sediment; ele sunt în general rotunjite
sau subangulare, uneori deformate.
•Ooidele: acest termen corespunde
ooidelor cu structură internă şi/sau
concentrică.
•Pelete: agregate rotunde, sferice
până la eliptice sau ovoidale,
constituite din mâl calcaros şi lipsite
de orice structură internă; prezintă o
mare uniformitate morfologică şi
dimensională; în general sunt bogate
în materie organică şi sunt, în mare
parte, de origine fecală.
Ooide Ooidele sunt granule concreţionare de
forma sferică sau ovală, cu dimensiuni
cuprinse între 0.1-2 mm. În secţiune
transversală ooidele evidenţiază un
nucleu central şi o anvelopă alcătuită
dintr-un număr variabil de lamine
concentrice.
Pisoide – sunt ooide>2mm; pot fi lipsite de
nucleul central, iar forma lor este sferică,
elipsoidală sau neregulată. Se formează prin
precipitare chimică din soluţii agitate (în peşteri
sau izvoare termale), prin precipitare chimică sau
biochimică din soluţii neagitate şi prin difuzie
capilară în soluri.
Agregate granulare – aglomerări de
particule prin intermediul unui ciment sau
prin intermediul unor filamente algale;
prezintă forme lobulare
Agregate granulare
Peloide
Intraclaste
Extraclaste – sunt particule remaniate dintr-un sediment consolidat (rocă), din
exteriorul bazinului de sedimentare.
Liantul – matrice micritică

Micritul este o matrice fin

granulară, alcătuită din cristale
de calcit < 4 microni; geneza
este chimică şi biochimică, sau
datorită abraziunii particulelor
carbonatice.
Liantul – ciment
Liantul – ciment
 Clasificarea rocilor carbonatice
Dunham (1962) a propus o clasificare bazată pe dispunerea componenţilor rocii în momentul
depunerii (“textură depoziţională”). Ea se bazează pe trei criterii importante:
- prezenţa sau absenţa (sub 1%) a mâluli carbonatic (particule sub 20);
- proporţia granulelor prezente în rocă (elemente >20);
- dispunerea “legată” (grain supported) sau nelegată (mud supported) a granulelor. În primul caz,
granulele sunt suficient de numeroase pentru a fi în contact între ele şi a construi un “schelet” al
rocii (schelet granular). În al doilea caz, granulele sunt dispersate şi “plutesc” în masa
micricristalină. O astfel de dispunere nu este doar în funcţie de cantitatea granulelor ci şi de forma
şi volumul acestora.
Clasificarea rocilor carbonatice
Embry & Klovan (1972) au
considerat necesară
lărgirea clasificării
“texturale” a lui Dunham
prin introducerea
termenilor: floatstone,
rudstone, bafflestone,
bindstone şi framestone.
Aceşti termeni se referă în
special la calcare formate
în medii recifale.
Clasificarea rocilor carbonatice Folk (1959) a separat trei familii
principale de calcare, pe baza
proporţiei relative de alocheme, micrit
şi sparit:
1-roci alochemice sparitice; 2-roci
alochemice micritice; 3-roci micritice
(alocheme <10%). Subdiviziunile în
interiorul acestor clase se face pornind
de la natura alochemelor şi
procentajul lor în cadrul volumului
rocii (limită inferioară 25%), fiindu-le
atribuită o importanţă relativ
descrescândă intraclastelor, ooidelor
(oolite, în nomenclatura autorului) şi
grupului de fosile/pelete. Numele rocii
se obţine prin juxtapunerea unui
prefix provenind de la natura
alochemelor (intra-, oo-, bio-, pel-) şi
a unui sufix rezultat din numele
liantului (sparit, micrit). Pentru un
micrit neomogen, cu plaje sparitice
bine individualizate, s-a utilizat
denumirea de dismicrit. Dacă un alt
alochem apare într-o cantitate
considerată ca semnificativă, el poate
fi specificat (de ex. oosparit fosilifer).
Când talia medie a alochemelor este
peste 1 mm, se poate adăuga
termenul rudit (ex. intrasparrudit).
Dacă roca are un conţinut mai mare de 10 % dolomit, se adaugă termenul “ dolomitizat” (ex.
oosparit dolomitizat). Dacă întreaga rocă este dolomitizată, ea aparţine unei clase distincte în
cadrul căreia denumirile se formează prin adăugarea prefixului “dolo” (ex. dolopelsparit).
Prezenţa materialului terigen în proporţie de 10-50% trebuie menţionată (ex. intrasparit grezos).
Rocile terigene constituite din peste 50% elemente remaniate din calcare sau dolomite
(litoclaste) au fost denumite de Folk (1959) calclitite. Această clasificare a fost completată de
autor prin adăugarea: - proporţiei alochemelor: disperse (20-50%), sau dense (peste 50%); -
sortării (slabă sau bună) şi stadiului de rulare (uzură) al alochemelor; -unei clase în cadrul căreia
sparitul şi mâlul carbonatic sunt în proporţii aproximativ echivalente, pentru care s-a folosit
calificativul “slab spălat”.