COLEGIUL „EMIL NEGRUȚIU” TURDA

MODULUL M6: SUPRAVEGHEREA ŞI CONTROLUL CALITĂŢII SOLULUI

DOMENIUL PREGATIRII DE BAZĂ: PROTECŢIA MEDIULUI

Elev............................

Prof. Zuza Alexandrina

TURDA
2017-2018

Elaborat prof. Zuza Alexandrina 1

 NORME DE SECURITATEA ŞI SĂNĂTATEA MUNCII CARE TREBUIE RESPECTATE ÎN
LABORATORUL DE PROTECŢIA MEDIULUI

Accesul şi desfăşurarea activităţii în laborator se face numai sub supravegherea profesorului.

1. Înainte de începerea lucrărilor:
 Profesorul sau laborantul verifică:
 Pătrunderea elevilor în laborator fără obiecte care ar putea pune în pericol viaţa şi sănătatea acestora,
în ordine.
 Starea aparaturii şi vaselor de laborator utilizate;
 Existenţa fişelor tehnice de securitate pentru substanţele chimice periculoase;
 Existenţa etichetelor pentru recipientele cu substanţe utilizate la efectuarea experimentelor;
 Existenţa echipamentului individual de lucru la lucrările care îl necesită.
 Elevul verifică:
 Dacă uneltele de lucru corespund NSSM;
 Verifică starea conductoarelor de legătură ale aparatelor utilizate;
 Atmosfera din laborator, a.î. să nu îi pună viaţa în pericol.
2. În timpul desfăşurării experienţelor:
 Se utilizează echipament de lucru corespunzător;
 Nu procedează la deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrară a dispozitivelor din laborator;
 Elevii cooperează cu profesorul sau laborantul, aducând la cunoştinţa acestora orice defecţiune apărută
în timpul experimentelor;
 Nu se deteriorează elementele de mobilier sau orice alt echipament din laborator;
 Nu se părăseşte fără înştiinţarea profesorului sau laborantului, postul de lucru;
 Nu se bagă în priză elemente metalice, neizolate sau conductori deterioraţi;
 Nu se gustă şi nu se miros substanţele chimice utilizate în experimente;
 Se manevrează cu grijă eprubetele, materialele din sticlă, aparatele pentru a nu se produce accidente;
 Se interzice îndepărtarea dispozitivelor de protecţie a echipamentelor;
 Remedierea oricăror defecţiuni se va realiza numai de către personal autorizat;
 Se păstrează o atmosferă educativă dinamică, fiecare elev lucrând individual sau în echipă, cu colegii,
fără a crea dezordine şi fără a pune în primejdie viaţa sa sau a celorlalţi.
3. După terminarea lucrului:
 Echipamentele vor fi deconectate de la reţeaua de alimentare;
 Substanţele folosite în experiment vor fi asigurate în vase destinate acestui scop;
 Se verifică starea echipamentelor utilizate;
 Ieşirea elevilor din laborator se va face cu calm, conform programului stabilit.

NOTĂ: Nerespectarea normelor mai sus amintite va atrage după sine aplicarea sancţiunilor, prin plata
echipamentelor defectate sau în cazuri grave, conform RI, ROFUIP sau legislaţiei în vigoare.

Elaborat prof. Zuza Alexandrina 2

 Lucrarea nr. 1
Precizati deosebirile dintre procesele de:
- salinizare si alcalizare,
- gleizare si pseudogleizare
Notiuni teoretice
Prin salinizare se intelege procesul de formare a unor soluri bogate in saruri solubile (de obicei de sodiu), iar prin
alcalizare se intelege procesul de saturare al complexului adsorbtiv cu ioni de sodiu. Prin salinizare se formeaza
orizonturi salice si salinizate, iar prin alcalizare se formeaza orizonturi natrice si alcalizate.
Procesele de gleizare si pseudogleizare au loc in conditiile unui exces de umiditate. Daca excesul de umiditate
este de natura freatica, atunci procesele se numesc de gleizare si orizontul se noteaza cu G, existand si orizonturi de
oxidoreducere, notate cu Go si de reducere, notate cu Gr. Atunci cand excesul de umiditate se datoreaza baltirii apei
de la suprafata solului, procesele sunt de pseudogleizare si sunt notate cu W.
Rocile parentale
a) Roci primare: eruptive (magmatice) ,
b) Roci secundare: sedimentare si metamorfice
a) Rocile eruptive
Rocile eruptive sunt formate dintr-un agregat de componenti minerali, rezultat prin consolidarea magmei.
Conditiile
de consolidare a unei magme pot fi diferite si din aceasta cauza, o magma de acelasi fel poate da nastere la roci cu
caractere diferite.
Structura rocilor eruptive reprezinta modul de aranjare a mineralelor constituiente, datorita conditiilor de
geneza.
Structura unei roci este caracterizata prin: forma, marime relativa si aranjamentul componentilor sai.
Din punct de vedere al gradului de cristalizare, se deosebesc trei feluri de structuri:
 structura holocristalina – masa rocii este formata in totalitate din componenti minerali, cristalizati;
 structura hipocristalina – roca este constituita din elemente cristalizate, alaturi de o parte consolidata in stare
amorfa;
 structura sticloasa (vitroasa) – cea mai mare parte din masa rocii nu a putut sa cristalizeze.
Din punct de vedere al marimii relative intre componentii unei roci, se disting urmatoarele tipuri de
structura:
 structura grauntoasa – elementele sunt deopotriva de dezvoltate (uniforme);
 structura porfirica – se caracterizeaza prin prezenta unor minerale de dimensiuni mari numite fenocristale,
implantate intr-o masa fundamentala formata din elemente mici, numite microlite.
Textura rocilor eruptive reprezinta modul de aranjare a mineralelor constituiente datorita unor cauze
externe. Textura poate fi:
 masiva (neorientala) – cristalele sunt dezordonat asezate in masa rocii;
 fluida – cristalele sunt orientate in directia de curgere a magmei;
 scoreacee – s-a format atunci cand ajunsa la suprafata continea produsi volatili, care au format cavitati in
interiorul ei, de diferite forme si dimensiuni;
 spumoasa – cavitatile in roca sunt atat de numeroase incat dau aspectul unei spume usoare;
 amigdaloida – cavitatile formate prin degajarea produsilor volatili sunt umplute mai tarziu cu material strain de
origine secundara si au forme ovale.
Dupa continutul lor in SiO2 se deosebesc patru grupe de roci eruptive:
 acide, cu un continut de SiO2 mai mare de 65%;
 intermediare, cu un continut de SiO2 cuprins intre 65-52%;
 bazice, cu un continut de SiO2 cuprins intre 52-42%;
 ultrabazice, cu un continut de SiO2 mai mic de 42%.

Din punct de vedere al adancimii de consolidare, rocile eruptive se clasifica in :

1. Roci consolidate la adancimi mari – abisale sau plutonice.

Elaborat prof. Zuza Alexandrina 3

 2. Roci consolidate la adancimi mici – hipoabisale sau filoniene. Acestea pot fi nediferentiate sau diferentiate fata de
roca de adancime din care au provenit.
3. Roci consolidate la suprafata – efuzive sau vulcanice.

Se deosebesc urmatoarele familii de roci eruptive:

Familia granitelor, din care fac parte: granitul, riolitul si obsidiana.
Familia granodioritelor, din care fac parte: granodioritul banatitul si dacitul.
Familia sienitelor, din care fac parte: sienitul si trahitul.
Familia dioritelor, din care fac parte: dioariltul si andezitul.
Familia gabrourilor, din care fac parte: gabroul si bazaltul.
Familia peridotitelor, din care fac parte: peridotitul si lindburgitul.
Lucru individual
1. Realizati legaturile dintre elementele coloanei A cu cele din coloana B
Denumirea procesului(A) Proprietatile sale (B)
salinizare procesul de saturare al complexului adsorbtiv cu ioni de sodiu.
pseudogleizare umiditate este de natura freatica
alcalinizare excesul de umiditate se datoreaza baltirii apei de la suprafata
solului
gleizare procesul de formare a unor soluri bogate in saruri solubile (de
obicei de sodiu

2. Definiti modul de formare a rocilor eruptive

3. Realizati o clasificare a rocilor eruptive in functie de modul de aranjare a mineralelor constituiente datorita unor cauze
externe

4. Definiti familiile de roci eruptive

Elaborat prof. Zuza Alexandrina 4

 Laborator nr. 2

Roci
Notiuni teoretice
A) Rocile sedimentare
Rocile sedimentare sunt constituite din depozite subterane cristaline sau amorfe, rezultate in urma proceselor de dezagregare
sau alterarea a rocilor eruptive, metamorfice sau chiar sedimentare preexistente, din depozite provenite din precipitarea chimica a unor
solutii si din depozite formate prin activitatea organismelor vii (plante si animale).
Caracterele generale ale rocilor sedimentare sunt: stratificatia, compozitia chimica si mineralogica, prezenta fosilelor si deageneza
(depunerile sedimentare nu isi pastreaza caracterele initiale, ci sufera o serie de modificari de ordin chimic, mai mult sau mai putin
profunde).
Dupa originea si natura lor, rocile sedimentare se clasifica in: reziduale, detritice sau clastice, de precipitatie, organogene si
piroclastice.
Rocile reziduale sunt roci formate pe loc prin dezagregarea si alterarea rocilor preexistente. Cele mai frecvente roci sedimentare
reziduale: Lehmul de coasta, Terra rosa, Lateritul si Bauxitul.
Rocile detritice sau clastice sunt formate din material provenit din dezagregarea rocilor preexistente ( eruprive, sedimentare sau
metamorfice), materialele fiind transportate de diferiti agenti (apa, aer).
In functie de marimea granulelor, rocile sedimentare detritice se clasifica in: psefite (d > 2mm), psamite (d = 2-0.1mm), aleurite (d
= 0.1-0.01mm) si pelite (d < 0.01mm).
Dupa starea lor de agregare, rocile sedimentare detritice se impart in: neconsolidate (necimentate, mobile) si consolidate. Din
grupa rocilor sedimentare detritice neconsolidate fac parte: pietrisurile, grohotisurile, nisipurile, prafurile, malurile si namolurile. Rocile
sedimentare detritice consolidate rezulta din cele neconsolidate prin cimentare (liantul poate fi: argilos, calcaros, feruginos, marnos,
silicios): conglomeratele, breciile, gresiile, loessurile, argilele, marnele.
Rocile de precipitatie, se formeaza prin precipitarea substantelor minerale dizolvate in apa, datorita concentrarii solutiilor in urma
unor evaporari puternice. Dupa locul de formare se deosebesc:
roci de precipitatie marina: gipsul, sarea gema, calcarele oolitice;
 roci de precipitatie continentala: calcaroase, silicioase, fosfatice, carbunii, bitumurile, succinul, chihlimbarul.
Rocile piroclastice mai sunt cunoscute si sub numele de tufite sau cinerite.
B)Rocile metamorfice
Rocile metamorfice provin din transformarea rocilor eruptive sau sedimentare, ca urmarte a: schimbarii conditiilor de presiune,
temperatura si chimism in scoarta terestra; miscarilor tectonice; ascensiunii magmei topite. Transformarile constau: intr-o recristalizare
completa a rocilor, in schimbarea compozitiei mineralogice si in aparitia de structuri si texturi noi.
Caracterele generale ale rocilor metamorfice sunt urmatoarele:
 sistuozitatea – data de structurarea lor dominanta in straturi paralele.
 structura rocilor metamorfice poate fi: granoblastica (grauntele de mineral nu are orientare), lipidoblastica (mineralele sunt ca
foitele sau ca solzii), nematoblastica (mineralele sunt ca baghetele sau ca fibrele).
 textura poate fi: masiva, liniara, lamelara, linticulara sau rubanata (cu paturi alterne de diferite culori).
Principalele roci metamorfice sunt: gnaisele care se subdivid in ortognaise si paragnaise, micasisturile, cuartitele, marmura
sau calcarul cristalin, ardezia.
Elaborat prof. Zuza Alexandrina 5
 Lucru individual
1. Definiti modul de realizare a rocilor sedimentare
2. Dati 3 exemple de roci sedimentare reziduale
3. Explicati notiunea de “ structura lipidoblastica”
4. Definiti modul de formare a rocilor metamorfice
5. Definiti caracterele generale ale : rocilor metamorfe si s celor sedimentare( realizati in 2 coloane)

Elaborat prof. Zuza Alexandrina 6

 Lucrare nr. 3
MINERALELE DIN ROCI SI DIN SOLURI
Notiuni teoretice
Mineralele sunt substante cristalizate, in general anorganice, omogene din punct de vedere fizico-chimic. Ele au o
serie de proprietati, pe baza carora pot fi identificate.
Proprietati morfologice
 Sistemul de cristalizare: cubic, patratic (tetragonal), hexagonal, romboedric (trigonal), rombic (ortorombic), monoclinic
(clino rombic), triclinic (asimetric).
 Aspectul, forma sau habitusul cristalelor: forme izometrice (cristalele cubice), forme dezvoltate in doua directii (cristale
tubulare, lamelare, foioase, solzoase), forme alungite (cristale prismatice, aciculare, fibroase).
 Striatiunea fetelor- unele cristale au fetele netede, iar altele au striuri in lungul cristalelor sau perpendiculare( striurile de
pe doua fete invecinate).

Proprietati fizico-mecanice
 Densitatea – reprezinta raportul dintre masa si unitatea de volum de mineral.
 Clivajul – proprietatea unor minerale de a se desface dupa anumite directii cristalografice, cand sunt supuse unor actiuni
mecanice. Clivajul se clasifica in : perfect, bun, slab si imperfect.
 Spartura – aspectul suprafetei care rezulta la ruperea mineralului. Spartura poate fi : concoidala, aschiata (colturoasa),
fibroasa, solzoasa.
 Casanta – proprietatea unor minerale de a se sfarama sub presiune.
 Maleabilitatea – proprietatea unor minerale de a se prelucra in foi subtiri.
Elasticitatea – proprietatea unor minerale de a se deforma sub actiunea unor forte exterioare si de a reveni la forma initiala dapa incetarea actiunii
acestor forte.
 Duritatea. Aprecierea duritatii se face cu ajutorul unei scari, care cuprinde 10 minerale in ordinea crescanda a duritatii lor:
talcul, gipsul, calcitul, fluorina, apatitul, ortozul, cuartul, topazul, corindonul si diamantul .

Proprietati optice
Culoarea mineralelor poate fi:
-de origine ideocromatica –culoarea proprie mineralului datorata compozitiei chimice si structurii sale
-de origine alocromatica – culoarea datorata unor impuritati continute in masa mineralului.
Culoarea urmei – este culoarea pulberii fine, lasata de pe o placa alba, mata de portelan.
Irizatia – proprietatea unor minerale de a prezenta in lumina reflectata jocuri de culori (calcopirita).
Policroismul: proprietatea unor minerale de a prezenta culori diferite cand sunt privite din trei directii perpendiculare.
Luciul poate fi: metalic, adamantin, gras, sidefos, matasos, sticlos.
Transparenta – proprietatea unor minerale care lasa se fie strabatute de lumina.

Proprietati chimice
Sunt determinate de compozitia chimica a mineralelor.

Clasificarea mineralelor
Dupa compozitia lor chimica, mineralele se clasifica astfel:
1. Clasa elementelor native, care cuprinde metalele si nemetalele din natura.
2. Clasa sulfurilor: Pirita ( FeS 2 ), Marcasita ( FeS 2 ), Calcopirita (Cu FeS 2 ), Blenda (ZnS), Galena(PbS), Stibina ( Sb2 S 3 ).
3. Clasa sarurilor haloide: Sarea gema (NaCl), Fluorina ( CaF2 ), Silvina (KCl), Carnalita ( MgCl 2  KCl  6 H 2 O ).
4. Clasa oxizilor si hidroxizilor
 Subclasa bioxidului de siliciu: Cuartul, Calcedonia, Opalul, Flintul, Silicea secundara.

Elaborat prof. Zuza Alexandrina 7

  Subclasa oxidului si hidroxidului de fier: Hematitul ( Fe O3 ), Magnetitul ( Fe O3  FeO ), Ilmenitul (
FeTiO3 ),
Goethitul ( Fe2 O3  H 2 O ), Limonitul ( Fe 2 O3  3H 2 O · Fe(OH ) 3 ).
 Subclasa oxidului si hidroxidului de aluminiu: Corindonul ( Al 2 O3 ), Hidrargilitul ( Al (OH ) 3 ), Boehmitul ( Al 2 O3
 H 2 O ), Diasporul ( Al 2 O3  nH 2 O ).
 Subclasa oxidului si hidroxidului de mangan: Piroluzita ( MnO2 ), Psilomelanul ( MnO  MnO 2  4 H 2 O ).
5. Clasa sarurilor oxigenate
 Subclasa sarurilor oxigenate cu ioni RO3
Grupa nitratilor: Salpetru de sodiu ( NaNO3 ), Salpetru de potasiu ( KNO3 ).
Grupa carbonatilor:
- anhidri: Calcitul ( Ca CO3 ), Aragonitul ( Ca CO3 ), Dolomitul ( CaMg ( CO3 ) 2 ),
Magnezitul ( Mg CO3 ), Sideritul ( Fe CO3 ), Rodocrozitul ( Mn CO3 )
- hidratati: Soda ( Na 2 CO3  10 H 2 O ), Malachitul ( Cu CO3  Cu (OH ) 2 ), Azuritul ( 2 Cu CO3  Cu (OH ) 2 ).
 Subclasa sarurilor oxigenate cu ioni RO4
Grupa Sulfatilor: Baritina ( Ba SO4 ), Gipsul ( Ca SO4  2 H 2 O ).
Grupa fosfatilor: Apatitul ( Ca 5 (PO4 ) 2  ( F , Cl ) ), Vivianitul ( Fe3 (PO4 ) 2  8 H 2 O ).
 Subclasa sarurilor oxigenate cu ioni SiO4 (silicatii).

Lucru individual
1. Definiti notiunea de „mineral”

2. Enumerati si explicati proprietatile optice ale mineralelor

3. Realizati o clasificare a mineralelor functie de compozitia chimica

Elaborat prof. Zuza Alexandrina 8

 Lucrare nr.4
Definirea structurii solului si principalii indici de caracterizare a acesteia.

Notiuni teoretice

Structura este o caracteristica a solului si reprezinta starea de grupare a particulelor elementare in unitati structurale de
anumite forme si marimi. Structura mai cuprinde si asezarea acestor unitati care determina o anumita distributie a porilor de diferite
marimi si forme.

Aceasta grupare a particulelor, in unitati complexe (agregate, fragmente), distinct separate de cele invecinate, exprima
actiunea in sol a doua categorii de procese: procese de agregare a particulelor si procese de separare a masei solului.

Aceasta alcatuire complexa a masei solului, din particule de marimi foarte diferite, grupate in elemente structurale si acestea de
marimi diferite, separate printr-o mare varietate de pori, justifica considerarea solului sub raport constitutiv, ca sistem heterogen
polidispers, structurat si poros.
Spre deosebire de textura solului si aria superficiala specifica, care sunt aproximativ constante pentru un sol dat, structura este
dinamica si se poate schimba foarte mult in timp, datorita schimbarii conditiilor naturale, biologice si practicilor de cultivare a solului.
Structura solului poate fi de importanta capitala in determinarea productivitatii solului, deoarece aceasta afecteaza regimurile apei,
aerului si caldurii in sol. Structura influenteaza si proprietatile mecanice ale solului, care la randul lor pot afecta germinatia semintelor
si cresterea radacinilor. Mai mult, structura poate afecta: lucrarile agricole, irigatia, drenajul si cultivarea plantelor.
In general, este posibil sa recunoastem trei tipuri principale de structuri: granule separate, agregate si masive. Cand particulele de
sol sunt complet detasate una de alta, structura este in granule separate. Cand particulele sunt legate in blocuri masive, structura
poarta numele masiva. Intre cele doua extreme este situatia in care particulele sunt organizate in aglomerari mici numite agregate. In
interiorul acestor agregate, particulele sunt legate mai mult sau mai putin stabil. Structura agregata poate fi caracterizata fie calitativ
prin descrierea formelor tipice ale agregatelor (glomerula, columnara, grauntoasa etc.), sau cantitativ prin masurarea marimii lor.
Astfel de masuratori se pot face fie prin cernere umeda, fie prin cernere uscata.
Alte metode de caracterizare a structurii solului se bazeaza pe distributia marimii porilor, proprietatii mecanice ale acestuia, sau pe
permeabilitatea solului pentru apa si aer. Dar nici una dintre aceste metode nu este acceptata universal. In acest caz, alegerea
metodei folosite devine o problema de sol, de echipament disponibil si de fizicianul care se ocupa cu probleme de sol.
Tipuri de structuri:
- structura glomerulara – agregat de marime redusa, egal dezvoltat in toate directiile, fete sferice neregulate, cu
proeminente, muchii tocite, putin vizibile;
- structura nuciforma – caracterele structurii glomerulare pe o parte a agregatului, fete plane cu muchii netede pe
cealalta, agregat elementar mai mare;
- structura poliedrica – agregat structural de forma poliedrica, egal dezvoltat in toate directiile, fete plane, netede sau
putin necioplite, muchii ascutite;
- structura cubica – aceleasi caractere ca la structura poliedrica, dar agregatul structural are forma generala cubica;
- structura in caramida – aceleasi caractere ca la structura poliedrica, dar agregatul structural prezinta forma generala de
paralelipiped;
- structura prismatica – agregat structural in forma de poliedru alungit vertical;
- structura columnara – aceleasi caractere ca la structura prismatica, dar una din extremitatile prismei este curbata;
- structura lamelara – agregatul elementar este turtit orizontal;
- structura solzoasa – aceleasi caractere ca la structura lamelara, dar fetele orizontale se incovoaie si se indoaie in sus;
- structura foioasa – aceleasi caractere ca la structura lamelara, dar lamele nu sunt atat de dese ca foile;
- structura peliculara – particulele elementare sunt fiecare invelite de o pelicula de coloizi;
- structura fibroasa – agregate constituite printr-o impletire a fibrelor care antreneaza elementele pulverulente.

Indicii de caracterizare a structurii solului

Rezultatele analizelor privind alcatuirea structurala a solului se pot exprima tabelar, indicand procentul diferitelor clase de elemente
structurale (60-40-15-5-2-1 mm, sunt dimensiunile utilizate de I.C.P.A. pentru eliminarea calselor de elemente structurale). Pentru
prezentarea rezultatelor intr-o cifra unica, se utilizeaza diametrul mediu al diferitelor clase de elemente structurale. Se poate calcula
diametrul mediu ponderat, sau diametrul mediu geometric. Primul indice se calculeaza cu formula:

Elaborat prof. Zuza Alexandrina 9

 DMP 
 ( pi  di)
100
unde: DMP este diametrul mediu ponderat (mm);
pi – continutul procentual al fiecarei calse de elemente structurale (%);
di – diametrul mediu al fiecarei clase de elemente structurale (mm).

O importanta deosebita prezinta stabilirea elementelor structurale la actiunea apei sau hidrostabilitatea structurala. Aceasta
reprezinta un alt parametru de caracterizare a structuri solului. Exprimarea rezultatelor analizei de hidrostabilitate structurala se face
sub forma tabelara, prin continutul procentual al elementelor de diferite dimensiuni, sau sub forma de indici:
elem.struct.hidrost . peste.2mmdiam.
I1 
elem.struct.hidrost .cu.diam.2  0,5mm
elem.struct.hidrist .cu.diam.2  1mm
I2 
elem.struct.hidrost .sub.1mm
elem.struct .hidrost .sub.1mm.diam
I3 
elem.struct .hidrost . peste.0,25mm.diam
Rezultatele analizei de hidrostabilitate se poate exprima si prin factorul de dispersie (dupa Kacinski), care se calculeaza cu formula
a
K  100
b
unde: K este factorul de dispersie (%);
a – continutul de microagregate hidrostabile cu diametrul sub 0,001 mm, obtinut la analiza microstructurala (%);
b – continutul de particule elementare cu diametrul sub 0,001 mm obtinut la analiza granulometrica (%).

Un alt indice sintetic este indicele de instabilitate structurala, care se calculeaza cu formula:
D
Is 
Hs  0,9  n  g
Unde: Is – indice de instabilitate structurala;
D – dispersia (%);
Hs – hidrostabilitatea agregatelor (%);
ng – continutul de nisip grosier(%).

Un proces de degradare fizica a structurii solului este formare crustei. Aceasta este frecventa pe soluri cu textura mijlocie –
grosiera, cu un continut ridicat in praf si sarace in humus. In functie de aceste insusiri este definit indicele de formare a crustei:
1,5  Pmf  0,75  Pg
Ifc 
A  10 H
Unde: Ifc – indicele de formare a crustei;
Pfm – continutul de praf fin si mijlociu (%);
Pg – continutul in praf grosier (%);
A – continutul de argila (%);
H – continutul de humus (%).

Lucru individual:
1. Definiti structura solului
2. Care sunt procesele care sunt exprimate de gruparea particolelor?
3. Definit structura in agregate.
4. Enumerati tipurile de structuri,si definitile
5. Enumerati indicii de caracterizare a structurii solului

Elaborat prof. Zuza Alexandrina 10

 Lucrarea nr. 5
Clasa densitatii aparente. Volumul specific. Porozitatea totala. Clasa porozitatii totale. Cifra porilor.
Porozitatea drenanta (de aeratie).
Clasa porozitatii drenante. Porozitatea utila. Porozitatea inactiva. Gradul de tasare. Clasa gradului de tasare.
Repartitia porilor dupa marime intr-un sol
slab – moderat tasat.
Notiuni teoretice

A) Densitatea - D -
Masa unităţii de volum a fazei solide a solului reprezinta densitatea:
Ms
D= Ms - masa părţii solide a solului (g)
Vs
Vs - volumul părţii solide a solului (cm³)
D - densitatea solului (g\cm³)
Densitatea este o proprietate fizică a solului constantă în timp şi care ajută la aflarea (prin calcul), a porozităţii totale a
solului cât şi la calculul vitezei de cădere a particulelor. Valoarea ei este determinată de părţile componente şi de raportul în
care acestea iau parte la alcatuirea solului.
În majoritatea tipurilor de sol densitatea medie a particulelor este de aproximativ 2,6 - 2,7 g \cm³, iar prezenţa materiei
organice determină o scădere a valorii densităţii.

B) Densitatea aparenta
Raportul dintre masa partii solide si volumul total al solului reprezinta densitatea aparenta:
Ms Ms
DA  
Vt Vs  Vp
Unde: DA este densitatea aparenta (g/cm³);
Ms – masa partii solide a solului (g);
Vt – volumul total al solului (cm³);
Vs – volumul partilor solide a solului (cm³);
Vp – volumul porilor (cm³);
Clase de valori ale densitatii aparente
Valori (g/cm³) pentru soluri minerale cu textura:
Denumirea
Nisipoasa Nisipo- Luto- Lutoasa Luto- Argiloasa
lutoasa nisipoasa argiloasa
Extrem de <1,28 <1,21 <1,18 <1,13 <1,05 <0,94
mica
Foarte mica 1,28-1,40 1,21-1,34 1,18-1,31 1,13-1,25 1,05-1,18 0,94-1,07
Mica 1,41-1,53 1,35-1,47 1,32-1,45 1,26-1,39 1,19-1,31 1,08-1,20
Mijlocie 1,54-1,66 1,48-1,61 1,46-1,58 1,40-1,53 1,32-1,45 1,21-1,34
Mare 1,67-1,79 1,62-1,75 1,59-1,72 1,54-1,66 1,46-1,58 1,35-1,47
Foarte mare >1,79 >1,75 >1,72 >1,66 >1,58 >1,47

DA = (1,1+0,05n) g/cm³ = 1,35 g/cm³ , textura argiloasa

=>densitate aparenta mare.
Densitatea aparenta este afectata de structura solului, de dispersia sau gradul de compactitate, ca si de
caracteristicile de gonflare si contractie, care depind de umiditate. Indiferent cat de compacte sunt solurile, particulele solide
nu se pot imbina perfect si solul ramane ca un corp poros, niciodata complet impermeabil.
C) Volumul specific

Elaborat prof. Zuza Alexandrina 11

 Uneori se utilizeaza pentru caracterizarea starii de asezare a solului, volumul specific:
VS = Vt / Ms = 1 / DA = 0,74 cm3/g
Unde: VS este volumul specific (cm³/g);
Vt – volumul total al solului (cm³);
Ms – masa partii solide a solului (g);
DA – densitatea aparenta (g/cm³).
D) Porozitatea sau spatiul lacunar al solului
Starea de asezare a particulelor solide ale solului se poate exprima nu numai prin densitatea aparenta sau volumul
specific, ci si prin porozitatea totala, care este volumul total al porilor exprimat in procente din unitatea de volum a solului:
Vp DA
PT   100  (1  )  100  48,07%
Vt D
Unde: PT este porozitatea totala (%)
Vp – volumul porilor (cm³);
Vs – volumul partii solide a solului (cm³);
D – densitatea solului (g/cm³)
DA – densitatea aparenta a solului (g/cm³).
Porozitatea totala este un indice al volumului relativ al porilor solului.Valoarea sa este in general 30-60%. Solurile
cu textura grosiera tind sa fie mai putin poroase decat cele cu textura fina, desi marimea medie a porilor individuali este mai
mare in primele, decat in ultimele. In solurile argiloase, porozitatea este foarte variabila, dupa cum solul se umfla, se
contracta, se agrega, se disperseaza, se compacteaza sau se crapa.
Porozitatea totala a unui sol poate fi apreciata utilizand clasele de valori prezentate in tabelul urmator :
Clase de valori ale porozitatii totale

Valorile (%) pentru soluri minerale cu textura:

Denumirea Nisipoasa Nisipo- Luto- Lutoasa Luto- Argiloasa
argiloasa nisipoasa argiloasa
Extrem de >53 >55 >56 >58 >61 >65
mare
Foarte mare 49-53 51-55 52-56 54-58 57-61 61-65
Mare 44-48 46-50 47-51 49-53 52-56 56-60
Mijlocie 39-43 41-45 42-46 44-48 47-51 51-55
Mica 34-38 36-40 37-41 39-43 42-46 46-50
Foarte mica <34 <36 <37 <39 <42 <46

Clasa porozitatii totale = mica

Valorile porozitatii totale depind de aceeasi factori care determina si valorile densitatii si ale densitatii aparente. In solurile
minerale cele mai raspandite, unde densitatea este foarte putin variabila, porozitatea totala va depinde numai de densitatea
aparenta.
Valorile porozitatii totale cresc simtitor pe masura ce creste continutul de materie organica. Ele sunt de ordinul a 60-
70% in solurile organo-minerale (soluri de sere sau pajisti din zonele umede) si pot ajunge la peste 80% in turbe. Valorile
asemanatoare se intalnesc in solurile cu materiale silicatice amorfe.
Porozitatea totala da indicatii importante in legatura cu multe insusiri ale solului. Valori mari ale ei indica o
capacitate ridicata de retinere a apei, permeabilitate mare si aeratie buna, dar uneori valori reduse ale portantei.
E) Cifra porilor
O alta forma de exprimare a porozitatii este aceea de a raporta volumul partii solide a solului, inicator denumit cifra
porilor:
Vp
e
Vs
unde: e este cifra porilor;
Vp – volumul porilor (cm³);
Vs – volumul partii solide (cm³).
Transformarea porozitatii totale in cifra porilor si invers se poate face cu formulele:

Elaborat prof. Zuza Alexandrina 12

 PT
e  0.93 si
100  PT
e  100
PT 
1 e
unde: simbolurile au semnificatiile din formulele anterioare.
Cifra porilor este indicele preferat in general in ingineria solului si in mecanica solului, in timp ce porozitatea solului
este un indice preferat in fizica solurilor agricole. In general, “e” variaza intre 0,3 si 2.

F) Forma si marimea porilor

Porii solului se deosebesc intre ei prin marime, caracteristica mult diferita de la un sol la altul si cu o importanta deosebita
asupra insusirilor fizice ale solului. Repartitia porilor dupa marime este o rezultanta a starii de asezare mai importanta in
unele situatii decat porozitatea totala.
Volumul porilor de diferite dimensiuni se determina pe baza curbei caracteristice a umiditatii (curba de suctiune). Acceptand
in mod conventional ca porii au forma cilindrica regulate, intre raza lor si suctiune exista relatia:
2    cos 
H 
  g r
Unde: H – suctiunea apei solului (m coloana de apa);
σ – tensiunea superficiala a apei (mJ);
θ – unghiul de contact sol – apa;
ρ – densitatea apei (g / cc);
g – acceleratia gravitationala (m / s2);
r – raza porilor.
Se constata ca in solurile minerale, pe masura ce textura devine mai fina, scade volumul porilor grosieri si creste cel al
porilor mijlocii si fini. La solurile organice, predomina porii cu diametrul mai mic de 30 μ. Reducerea porozitatii totale ca
urmare a procesului de argiloiluviere, ca si a celui de compactare antropica, se manifesta prin scaderea volumului porilor
grosieri si mijlocii, insotita de o oarecare crestere a volumului porilor fini.
Se deosebesc in principal doua categorii de porozitate: macroporozitatea si microporozitatea, delimitate prin diametrul
porilor de 50 respectiv prin sectiunea de 60 cm coloana de apa (pF = 1,8). Prin porii mai mari de 50  circula in sol
apa libera si se asigura aeratia solului, iar in porii cu diametrul sub 50  se retine apa solului.

G) Porozitatea drenanta, utila si inactiva

O clasificare ceva mai detaliata distinge trei categorii de porozitate porozitatea dernanta, constituita din porii mari avand
diametrul peste 10  30 (diametrul de 30  se foloseste pentru solurile cu textura grosiera, iar cel de 10  pentru
solurile cu textura mijlocie si fina) si care este ocupata de apa in exces sau de aer; porozitatea utila constituita din porii cu
dimensiuni mijlocii avand diametrul intre 0,2 si 10  30  , in care se retine fie apa mobila, fie aer, porozitatea inactiva, sub
0,2  diametru al porilor, reprezinta porii cei mai mici in care se retine apa inaccesibila plantelor, putin mobila, care numai
rareori se pierde din sol.
Cele trei componente ale porozitatii totale pot fi calculate, in absenta curbei de suctiune, folosind indicii hidrofizici care
corespun, cu o anumita aproximatie, unor valori date ale suctiunii. Formulele de calcul folosite sunt:
PD = PT – CC · DA = 16%
PU = (CC – CO) · DA = CU · DA = 12,64%
PI = CO · DA = 19,43%
Unde: PD este porozitatea drenanta (%);
PU – porozitatea utila (%);
PI – porozitatea inactiva (%);
PT – porozitatea totala (%);
CC – capacitatea de camp (%);
CO – coeficientul de ofilire (%);
CU – capacitatea de apa utila (%);
DA – densitatea aparenta (g/cm³).

Elaborat prof. Zuza Alexandrina 13

Porozitatea drenanta constituie un indice important pentru aprecierea solurilor cu exces de umiditate, adica a permeabilitatii
acestora pentru instalarea si functionarea eficienta a drenurilor tubulare. Interpretarea valorilor porozitatii drenante se face
conform tabelului:
Clase de valori ale porozitatii drenante
Denumire Valori (%)
Extrem de mica <6
Foarte mica 6 – 10
Mica 11 – 15
Mijlocie 16 – 22
Mare 23 – 30
Foarte mare > 30
Sol cu porozitate drenanta mijlocie.
Apropiata de porozitatea drenanta este notiunea de porozitate de aeratie. Ea se defineste drept volumul de pori ramasi fara
apa (deci ocupati cu aer) in situatia in care umiditatea solului este egala cu capacitatea de apa freatica ( in soluri cu
adancime redusa a apei freatice) sau cu capacitatea capilara de discontinuitate texturala ( in soluri cu apa freatica suficient
de adanca, dar cu profil textural neomogen). Se poate scrie:
PA = PT – (CCPF sau CCPD) · DA
Unde: PA este porozitatea de aeratie (%);
PT-porozitatea totala (%);
CCPF – capacitatea capilara de apa freatica (%);
CCPD – capacitatea de apa capilara de discontinuitate texturala (%);
DA – densitatea aparenta (g/cm³).
In solurile neafectate de prezenta apei sau a discontinuitatilor texturale pe profil, cele doua notiuni sunt de fapt identice. In
caz contrar, porozitatea de aeratie este mai mica decat porozitatea drenanta.
In unele lucrari de specialitate porozitatea se mai identifica si in capilara si necapilara. Cu aproximatie, porozitatea capilara
poate fi asimilata sumei porozitatii inactive si utile, adica porilor cu diametrul 10-30µ, iar porozitatea necapilara cu
porozitatea drenanta, deci cu porii mai mari de 10-30µ diametru situata deasupra nivelului capacitatii de camp.
In cazul solurilor structurale, legat de porozitate se distinge: porozitatea elementelor structurale si porozitatea dintre
elementele structurale. Unele determinari arata ca la valori ale porozitatii totale situate intre 40% si 50%, porozitatea
agregatelor reprezinta de regula 35-40% (adica 80-85% din total), iar porozitatea dintre agregate reprezinta 5-10% (adica
15-20% din total).
O alta problema in legatura cu porozitatea este aceea a continuitatii porilor. In lipsa unei continuitati a porilor, circulatia apei
si a aerului in sol este relativ redusa, chiar daca valoarea porozitatii totale este mare.
H) Gradul de tasare
Un alt indicator al starii de asezare, utilizat in fizica solului, este gradul de tasare, care poate fi calculat cu formula:
( PMN  PT )  100 (51,683  48,07)  100
GT    7%
PMN 51,683
unde: GT este gradul de tasare (%);
PMN – porozitatea minim necesara (%);
PMN = 45 + 0,163A = 51,683%
PT – porozitatea totala (%);
A – continutul de argila (%) = 41%.
Prin porozitatea minim necesara se intelege valoarea minima a porozitatii totale, care la un continut de argila in sol conditii fizice satisfacatoare.
Scara de interpretarea a valorilor gradului de tasare se da in tabelul:

Clase de valori ale gradului de tasare

Denumirea Valori (%)
Extrem de mic (sol foarte afanat) < -17
Foarte mic (sol moderat afanat) -17...-10
Mic (slab afanat) -9...0
Mijlociu (sol slab tasat) 1..10
Mare (sol moderat tasat) 11...18

Elaborat prof. Zuza Alexandrina 14

 Foarte mare (sol puternic tasat) > 18

Clasa gradului de tasare este mijlociu (sol slab tasat).

Gradul de tasare, pe langa utilizarea lui ca indicator general al starii de asezare, are aplicabilitate practica directa la
stabilirea necesitatii lucrarilor de afanare a solurilor excesiv tasate.

Lucru in clasa:
1. Definit densitatea.
2. De cine este afectata densitatea aparenta?
3. Ce este porozitatea si care sunt elementele ce o caracterizeaza?
4. Care sunt categoriile de porozitate si care sunt componentele ei?
5. Ce simbolizeaza “e” si cum se exprima?
6. Cum se exprima gradul de tasare si care sunt clasele de valori dupa denumire

Elaborat prof. Zuza Alexandrina 15

 BIBLIOGRAFIE:

 ROJANSCHI, V., BRAN FLORINA, DIACONU GHEORGHITA, (1997), Protecţia şi ingineria mediului,
Editura Economică, Bucureşti.
 UNGUREANU IRINA, (1984), Analiza şi protecţia mediului înconjurător, Centru de multiplicare al Universităţii
„Al. I. Cuza”, Iaşi.
 L.J. CIPLEA, A.L. CIPLEA-(1978)-Poluarea mediului ambiant,Editura Tehnica, Bucuresti
 A. CANARACHE, I. SERBANESCU-(1967)-Indrumar pentru studiul solului pe teren si in laborator,Editura
Agrosilvica, Bucuresti
 M. NEGULESCU, S. IANCULESCU, L. VOICUM-(1981) Protectia mediului inconjurator, Editura Tehnica,
Bucuresti
 C.PARVU (1981)-Indrumar pentru cunoasterea naturii-Ed.Didactica si Pedagocica, Bucuresti
 M.BARNEA, C.PAPADOPUL-(1975)-Poluarea si protectia mediului-Ed. Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti
 Lector univ. Dr. IOAN MARINESCU-(2008-2009) –Geografia mediului-suport de curs, Ed. Tehnica, Craiova
 NEACSU, P. (1986), Ecologie şi protecţia mediului, II, Univ. Bucureşti
 ROJANSCHI, V., BRAN FLORINA, DIACONU GHEORGHITA, (1997), Protecţia şi ingineria mediului,
Editura Economică, Bucureşti.
 ROJANSCHI, V., BRAN FLORINA, GHEORGHIŢA DIACONU, (1997), Economia şi protecţia mediului,
Editura Tribuna Economică, Bucureşti
 VISAN, SANDA, ANGELESCU, ANCA, ALPO, CRISTINA (2000), Mediul înconjurător. Poluare şi
protecţie, Editura Economică, Bucureşti,
 HOREA NAŞCU, LORENTZ JÄNTSCHI( 2006)-Chimie analitica si instrumentala-
Academic Pres & AcademicDirect, 2006
 www.RegieLive/ Cursuri

Elaborat prof. Zuza Alexandrina 16