HIDROTERMOTERAPIA

PELOIDOTERAPIA (NAMOLOTERAPIA)- Terapia cu namol

Peloidul (gr. Pelos) este substanta care se formeaza in conditii naturale, sub influenta proceselor geologice si
care in stare fin divizata si in amestec cu apa se foloseste in practica medicala sub forma de bai sau proceduri locale (
impachetari, cataplasme, tampoane vaginale).
Namolurile sunt deci, mase plastice naturale, care au luat nastere prin procese geologice si biologice din
amestecul de particule fine insolubile, anorganice si organice cu apa.
Prima lucrare de specialitate despre namol apartine lui Cortillieri in 1817, despre statiunea Marienbad
(Marianske Lanznie). Studiu sistematic incepe in 1931 de catre Dr. Judd Lewis din Londra in cadrul Societatii
Internationale de Hidrologie Medicala care a numarat ca membrii oameni de stiinta renumiti(Prof. Alexandrov-
Moscova, Hynie – Praga, Pisani – Italia, Capeman –Londra, Dalmas- Franta, Stoianoff – Sofia, Serherbakov – Belgrad).
Termenul de peloid este consacrat in 1933.
Din punct de vedere al originii si modului de formare se impart in 3 mari categorii: sapropelice, de turba si
minerale.

Namolurile sapropelice sunt depozite negre, bogate in hidrosulfura de fier coloidala, de pe

fundul lacurilor, sarate si marilor, formate sub actiunea microorganismelor, din substanta
anorganica a solului, flora si fauna bazinului acvatic, in urma unor transformari bilogice,
chimice de-a lungul epocilor geologice.
Se gaseste la Techirghiol, Agigea, Ocna Sibiului.

Namoluri de turba sunt roci organogene, iau nastere prin descompunerea, sub actiunea
microorganismelor, a resturilor vegetale acumulate, de-a lungul timpului pe fundul unor
mlastini si se folosesc intr-un anumit stadiu biochimic. In tara noastra se gasesc la Vatra
Dornei, Borsec. Depozitele de turba sunt de fapt padurile inamolite care sufera un proces
de humificare si turbificare in decursul timpului (zeci de mii de ani).

Namolurile minerale se formeaza din sedimentarea sarurilor anumitor izvoare

carbogazoase, calcice, feruginoase sau sulfuroase.

l. Clasificarea namolurilor terapeutice din tara noastra.

1. Namolurile sapropelice (sulfuroase, culoarea neagra):
-namol de liman si lacuri litorale (Techirghiol, Agigea);
-namoluri de lacuri continentale (Amare, Lacul Sarat, Braila, Cîineni, Fundata);
-namoluri de fosile (Ocna Sibiului, Ocnele Mari, Sovata);
-namoluri depozitate de izvoare sulfuroase( Sacele, Oltenia);
-namolurile Marii Negre;
2. Namoluri de turba (organice, culoare bruna):
-Poiana Stampei (Vatra Dornei), Borsec, bilbor, Covasna, Mangalia de nord, Stobor – turba vitriolica.
3. Namoluri minerale:
-vedeto-minerale (Someseni – cluj)
-minerale (depozite de izvoare nesulfuroase)

ll. Proprietatile fizice ale namolurilor au importanta deosebita in stabilirea indicatiilor terapeutice si modul
de utilizare.
1.Greutatea specifica (densitatea) este legata de natura componentelor namolului, cu valori mici la namolul
de turba si mari la cele puternic mineralizate.
2.Hidropexia (capacitatea de absorbtie si retinere a apei) prezinta valori maxime la namolurile de turba.
3.Termopexia (capacitatea de absorbtie si retinere de caldura) inregistreaza valori crescande de la
namolurile minerale la cele de turba.
 4.Plasticitatea (reprezinta calitatea namolurilor de a se intinde si mula pe suprafata corpurilor, prezentand
valori mari pentru namolurile sapropelice si mici pentru cele de turba si minerale.
5.Granulometria ilustreaza marimea si gradul de dispersie a particulelor solide din namoluri, fiind legata de
elemente componente ale namolului.

In conceptia moderna peloidele reprezinta un sistem fizico-chimic heterogen format dintr-o faza lichida si
una solida cu doua structuri distincte:
a) Structura cristalina
b) Complexul coloidal.
a) Faza lichida (solutia care imbiba namolurile) provine din:
-bazinul acvatic
-izvoare minerale(la unele turbe, namol de izvor)
-precipitatii.
Poate avea caracterul ionilor predominenti, clorurata, sulfuratată, carbonatată sau mixtă.
Faza lichida a namolului de turba difera putand fi:
-slab mineralizata (turba de apa dulce)
-puternic mineralizata.
b) Faza solida
- la namolurile sapropelice contine roca de baza a bazinului acvatic si planctonul organic depozitat
-la namolurile de turba este formata din resturile de plante descompuse si din complexe coloidale alcatuite din
substanta chimice, proteice, celuloza, etc.

lll. Compozitia chimica a namolurilor

Faza solida a namolurilor cuprinde:
-substante anorganice(minerale)
-substante organice
A. Substanta minerala se grupeaza in 3 structuri.
1. Structura cristalina, formata din saruri insolubile in apa, sulfati, carbonati de calciu, silicati.
2.Structura argiloasa, formata din bioxid de siliciu si cantitati mici de oxizi.
3.Structura coloidala cuprinde hidrosulfura de fier, silicati de fier, aluminiu si compecși organo-minerali.
B.Substabte organice sub forma coloidala.
-hidratu de carbon(celuloza)
-componente humice(acizi humici, humati)
-coponente bituminoase(ceruri, rasini)
-lignina(hemiceluloza)
-componente lipidice
-componente proteice (aminoacizi- demonstarti prin cromatografie).
Turba vitriolica este formata din patrunderea in zacaminte a unor produse descompunere ce contin
pirite.Oxidarea lor a dus la formarea de acid sulfuric liber( reactie intens acida, pH 1-2). Se gaseste la Stobor.
Intre cele doua faze (lichida si solida) este un permanent echilibru dinamic, iar forma de legatura poate fi apa
de ocluzie, osmotica, cristalizare, capilara, coloidala.

1.Namolul sapropelic prezinta un sistem fazic eterogen cu :

1.faza lichida (apa+substante minerale) predominant clorurata, sulfatata, carbonatata sau mixta.
2.faza solida( din roca de baza+fitozooplanctonul bazinului) cu:
a.structura cristalina: -calcica, magneziana
-saruri putin solubile in apa
-structura argiloasa
b. structura coloidala(complexe organo-minerale, hidrosulfura de Fe, silicati de Fe si Al)

Hidrogenul sulfurat ia nastere prin procese de putrefactie organice vegetale si animale sau reducerea
chimica a sulfuratilor. Continutul de sulfura de Fe < 0,1% caracterizeaza namolul mineral.
Compusi organici: substabte bituminoase, rasini, hidrati e carbon, proteine, grasimi, produsi de
descompunere proteica, lignina (aminoacizi, acizi humici).
2.Namolul de turba este un sistem eterogen format din
1.faza lichida – apa dulce sau minerala
2.faza lichida – substante organogene, resturi de plante descompuse (substante humice)
Substante oraganice (acizi humici, proteine, bitumele, celuloza, hidrati de carbon, lignina, substante pectice).

lV. Modul de actiune: al namolurilor este complex.

Prin proprietatile lor fizice prezinta un efect mecanic termic si capacitate de sorbtiune. Depasesc bariera cutanata
modificand circulatia locata, tensiunea superficiala, difuziunea, schimbul ionic. Dupa Korsulaff pri cresterea
temperaturii se modifica starea coloidelor proteice protoplasmatice, creste viteza schimburilor.
Cercetarile recente demosntreaza ca namolurile lucreaza ca schimbatori de ioni prin substantele humice,
zeolitii favorizeaza absorbtia. Substantele humice au inalt grad de gonflare, actiune de inhibare, enzimatica. Prof. I.
Snreich a dovedit ca namolul de turba, impiedica actiunea excesiva a hialuronidazei, restabilind echilibrul deranjat
intre cantitatea de acid hialuronic si sulfat de condroitin la reumatici.
Carbonatul de calciu este un emolint al pielii. Dovedirea actiunii bacteriostatice( de Zyiai) si bactericide a
namolurilor sapropelice si mai ales a celor de turba, permite folosirea lor in tratamentul leziunilor inflamatoare ale
pielii si mucoaselor.
Todorov considera ca efectele peloidoterapiei se datoreaza stimularii celulare prin continutul de
microelemente Mg, Mn, K, Na, Fe, Hg, P, S, cu compusi organici, acizi humici, acizi grasi, bitumeni, punti de S,
carotinoizi.
Preluand stimularea celulara, cercetatorii polonezi au gasit cresterea mucoploizaharidelor acide in piele,
modificarea concentratiei de glicogen hepatic, a fosfatazelor alcaline din piele, ficat, rinichi. Ei conchid ca baile cu
namol duc la accelerarea vitezei metabolice modificand respiratia tisulara.
Bacteriofagia gasita in stratul pelogen al namolului sapropelic explica autopurificarea namolului si contribuie
la echilibrul lui biologic,
S-au evidentiat cantitati apreciabile de vitamina C, B1, B2, B12, auxine, biotine, produse de bacteriile
endogene, precum si biostimuline, acid nicotinic si substante carotenoide.
Fractiunea bituminoasa prezinta interes pentru substantele estronege active pe care le contine.
Cercetari experimentale au dovedit ca estrogeni din turba se deosebesc chimic de grupa estrolilor hormonali
( steroizi C-18) si fac parte din grupa fenolilor.
Prin cercetari experimentale Gymothy a demonstrat efectul esterogen al namolului. Investigatiile
imunologice au evidentiat efectele antialegenice a unor substante din namoluri, fenomene de desensibiliraze,
producere de anticorpi, s.a. schelhoff si Rajka demonstreaza efectele imunologice si enzimatice. Dupa Prof. Bazala
(Jugoslavia) namolul ar avea rol reglator pe sistem neuro-vegetativ si endocrin, obtinand o stabilizare vagotropa.
Hormonii sexuali feminini (foliculina si estrogenii) sunt vagotonizanti, baile cu namol remediind stigmatele
vegetative.
Scoala italiana (pisani0 clasifica compozitia namolurilor dupa efectele lor: stimulant, sedativ, relaxant,
roborant.
 Stimulante: prin radium, sulf;
 Roborante: cu continut in arsen, fier, clor, sulf;
 Relaxante: iod,radium (in concentratie mica);
 Sedative: sodiu, calciu, brom;
Indicatiile care decurg din aceasta clasificare sunt urmatoarele:
 In procese exudative, aderentiale;
 In procese reumatice: cele cu sulf si radioactivitate
 In ginecologie: cele cu continut organic.

V. Aplicatia terapeutica
In functie de afectiune, stadiul, forma bolii, localizare, maladii asociate, peloidoterapa se indica in:
 Boli reumatice (degenerative, cronice inflamatorii:PR, SA, reumatism abarticular, reumatism infectios
articular);
 Ionoforeza cu namol (preconizata de Riesz si Stracker);
 Ginecopatii cronice;
 Afectiuni ortopedice inainte si dupa interventii operatorii;
 Sechele de poliomielita, rotuliene, calusuri vicioase;
 Afectiuni nerologice periferice (pareze, paralizii, atrofii musculare);
 Periviscerite nebacilare;
 Tulburari functionale endocrine;
 Tuberculoza ganglionara, tuberculoza osteoarticulara;
  Paradontopatii (pasta cu namoluri) in inflamatii gingivale corectand flora bucala (Toth- prof. Ceria,
V.M. Cattanec din Torino).
Contraindicatiile sunt cele generale (boli acute febrile, boli cardiovasculare, respiratorii, renale,
hepatitale cronice evolutive, graviditate, etc)
in tara noastra dupa indelungate cercetari experimentale si chimice s-au extras si brevetat din
namolul de Techirghiol doua preparate:
1 pelox de chimistul Dimitrie V. Narti (Institutul de balneofizioterapie Bucuresti)
2 peloid de Dr. T. Agarbiceanu.
3 pellamar extras de namol de Balta Alba (Dr. ionescu Calinasti) sub forma cristalina, unguent,
emolient.
Peloxul este un extract lichid, steril, izotonizant preparat prin procedeu original cu continut de
substante anorganice (clor, sodiu, potasiu, calciu, magneziu, brom) si organice apropiat de cel al
namolului natural. Are un efect antiinflamator, antalgic, decontracturant, decongesiv, biotrofic,
stimulator.

Indicatii:
- Reumatism degenerativ;
- Sindrome algodistrofice;
- Reumatismul abarticular.
Contraindicatii:
- Spondilita achilopoetica in perioada de acutizare;
- Reumatismul poliarticular acut.
Reactii secundare:
- cefalee;
- hipertermie;
- ameteli;
- exacerbarea durerii.

ONCTIUNEA (ungerea) CU NAMOL

- este o procedura alternanta, solicitanta. Pacientul se expune la soare 10-15 min, apoi se aplica namolul rece
pe zone limitate sau pe toata suprafata corpului si se mentine pana la uscarea acestuia. Expunerea la soare -20-30
min. Dupa uscare, se aplica o spalare cu apa dulce, apoi iar expunere la soare.
Este indicata pentru profilaxia primara, cresterea rezistentei organismului, prevenirea imbolnavirilor si pentru
tratamentul curativ al unor afectiuni incipiente sau compensate, in vederea prevenirii recidivelor si complicatiilor.

IMPACHETAREA CU NAMOL

Namolul se foloseste la temperatura de

Materiale necesare
-Nămolul supraîncălzit în buncăre.
-Patul de lemn
-muşamale
-cearşafuri
-pături

Tehnica
-Pe toată lungimea patului se pune o muşama peste care se aşează cearşaf cu ţesătură densă.
-Se pun 10 kg de nămol fierbinte (38-440 C.)ce se omogenizează.
-Cearșafurile sunt din fibre naturale.
-Cantitatea de nămol este variabilă, în funcție de zonă
-Cataplasma se pune direct pe piele și se modelează după regiune. Se evita zona precordiala si zona genitala.
-Se acoperă cu mușama și pături pentru a păstra căldura cedată tegumentului.
-Se pune o compresă rece pe frunte ce se schimbă des.
-După timpul de acţiune se despachetează pacientul şi va fi spălat sub duş cu apă .
Indicatii
-afectiuni reumatismale si posttraumatice
- obezitate
- psoriazis

Contraindicatii
- varsta inaintata
- ateroscleroza
- boli cardiace
- boli renale
- boli cerebro-vasculare
- HTA
- afectiuni pulmonare, pneumonii

BAILE CU NAMOL

- Sunt aplicatii generale de namol cu apa, la temperatura de 36-44 0 C. In cada cu apa se pune o galeata de namol
incalzit si de omogenizeaza. Pacientul este introdus in cada, se pune o compresa rece pe frunte pentru a evita
congestia cerebrala. Durata 15-40 minute. La sfarsit se face un dus cu apa calda ( 37 0 C- 380 C).

Namolul sapropelic nu se sterilizeaza, datorita proprietatilor sale de regenerare.