Cea mai mare parte a acestei poluări a fost făcută din lipsa de

informare în ceea ce priveşte impactul poluanților asupra mediului

înconjurător și implicit asupra organismului uman. S-a mers pe
convingerea că poluanții vor fi transformați sau absorbiți și astfel
impactul va fi limitat sau inexistent. lată că am greşit!

Conținuturile crescute de metale grele în sol prezintă un risc direct de

poluare a solului şi deci afectează plantele care le absorb, animalele
care consumă plantele respective şi implicit pe om. Dacă nu este
recunoscută și tratată corespunzător, toxicitatea metalelor grele
poate determina morbiditate și mortalitate.

Metalele grele sunt elemente care prezintă proprietăţi metalice, fiind

caracterizate printr-o densitate și o greutate atomică relativ ridicate,
cu un număr atomic mai mare de 20. Tabelul periodic al elementelor
conţine 118 elemente, din care 80 sunt considerate metale, iar dintre
acestea pentru aproximativ 30 de metale au fost descoperite efecte
toxice la om.

Unele metale grele sunt esențiale

în diferite procese biochimice (Co, Cu, Fe, Mn, Mo, Ni, V şi Zn sunt
necesare în cantităţi mici pentru organism, dar devin toxice pentru
acesta în cantităţi mari). Alte metale grele, cum ar fi Pb, Cd, Hg și Ca
(un metaloid, dar în general menționat ca un metal greu), nu au niciun
efect benefic asupra organismelor și sunt astfel considerate drept
„amenințări principale”, deoarece acestea sunt foarte dăunătoare
atât pentru plante, cât și pentru animale.

Metalele grele în exces au chiar proprietăți mutagene și cancerigene,

provocând procese ireversibile în organism, iar unele dintre ele se pot
transmite de la mamă la făt.

Dr. Cristina Achim împreună cu cercetătorii români din cadrul grupului

de cercetare „Optică şi Laseri în Științele Vieții, Mediu și Tehnologie”,
din Departamentul Laseri, Institutul Național pentru Fizica Laserilor,
Plasmei și Radiației din Măgurele, au studiat efectele a cinci tipuri de
metal greu (Cu, Zn, Pb, Cd si Hg) asupra plantulelor de grâu comun și
mazăre.

V-ați întrebat vreodată ce au în comun oamenii și plantele?

Nu îl putem vedea sau mirosi, dar oamenii și plantele generează un

gaz specific, în condiții specifice. Acest gaz este etena (sau etilena). La
oameni, etena este un marker al stresului oxidativ și poate fi detectată
în aerul exhalat. Este, de fapt, o consecință a stresului oxidativ la nivel
celular din cauza radicalilor liberi formați în exces.

La plante, Dimitry Neljubov a descoperit pentru prima dată rolul activ

al etenei la începutul secolului al XX-lea. Ulterior, s-a constatat că
etena acționează ca un fitohormon ce este produs de toate țesuturile
și transportat prin difuzie în interiorul plantei. La plante, etena
reglează și controlează numeroase procese fundamentale, precum
ritmul de germinare a seminţelor, rata și gradul de creștere a
plantulelor, iniţierea și desfășurarea procesului de veștejire a
plantelor, la care se mai adăugă şi un număr mare de răspunsuri la
diferiți factori.

Procesele fiziologice menționate mai sus, precum și diferite perturbări

în metabolismul vegetal din cauza temperaturilor ridicate, toxicității,
radiațiilor UV, radiațiilor gama, poluării etc., sunt urmate de schimbări
semnificative în rata de emisie a fitohormonului. În general, răspunsul
plantei la oricare dintre aceste tipuri de procese este foarte rapid.

Caracterizarea biochimică și moleculară a fazelor de biosinteză a

etenei a permis deschiderea unor noi perspective în ceea ce privește
înțelegerea mecanismelor prin care plantele controlează concentrația
internă a acestui compus. Totuși, mecanismul prin care plantele
percep și traduc semnalul legat de producerea etenei continuă să fie
un subiect controversat și de actualitate.
Folosind spectroscopia optoacustică cu laserul cu CO2 este posibilă
măsurarea unor concentrații foarte mici de etenă (de ordin părți per
miliard-ppb) produsă de seminte, plante sau fructe. Pentru că etena
prezintă benzi de absorbție în domeniul de emisie al laserului cu
CO2 (în special coincidența dintre tranziția vibrațională v7 și linia laser
10P14), este posibilă realizarea unor astfel de măsurători.

http://stiintasitehnica.com/impactul-metalelor-grele-asupra-plantelor/
Physalis alkekengi L.

Physalis alkekengi este o specie de plantă perenă, erbacee, din genul Physalis,
familia Solanaceae. În România, planta este cunoscută sub denumirile de păpălău, lampion
chinezesc sau floarea lampion.
Planta crește sub forma unei tufe cu înalțime de 40-60 cm, în locuri însorite sau cu umbră parțială.
Crește pe soluri ușoare, brun-roșcate sau cernoziomuri, fertile și cu un bun drenaj. În lunile de vară
înflorește cu flori mici, nesemnificative, de culoare alb-gălbui. Toamna, fructele ei asemănătoare
cireșelor sunt acoperite cu un înveliș protector de consistența hârtiei, de culoare portocaliu aprins,
asemănător ca formă cu felinarele chinezești - de unde îi vine și denumirea

􀀵􀀵􀀵􀀵cina cu structur􀄃 tipic secundar􀄃, în care se mai observ􀄃

totu􀄃i amprenta structurii diarhe a cilindrului central, din etapa de
structur􀄃 primar􀄃:
saci cu nisip oxalic în m􀄃duv􀄃􀄃􀄃i scoar􀄃a secundar􀄃;
primul strat extern al sec􀄃iunii este format din exoderm􀄃 cu
celule suberificate (2 straturi);
primele straturi ale mezodermei sunt u􀄃or colenchimatizate;
endoderma vizibil􀄃 are punctua􀄃iile caspariene;
periciclu unsitratificat vizibil;
zonele de liber secundar extern 􀄃i intern sunt flancate de
grupuri de fibre liberiene pu􀄃in lignificate

Tulpina cu structur􀄃 secundar􀄃 are contur circular costat (3-4

coaste):
în dreptul coastelor se disting masive colenchimatice, iar în
cilindrul central fascicule bicolaterale;
prezen􀄃a de fibre periciclice;
epiderma are resturi de peri tectori pluricelulari rup􀄃i;
centrul sec􀄃iunii este ocupat de m􀄃duv􀄃;
insule de 􀄃esut lemnos intern, în cilindrul central.

Frunza este prev􀄃zut􀄃 cu proeminen􀄃e la nivelul nervurii mediane,

la ambele fe􀄃e, dar mult mai accentuat la fa􀄃a intern􀄃:
structura bifacial􀄃 cu simetrie dorso-ventral􀄃􀄃 􀄃i mezofil heterogenasimetric;
în nervura median􀄃 se distinge un fascicul conduc􀄃tor bicolateral
mare 􀄃i saci cu nisip oxalic în parenchim;
peri tectori epidermici, pluricelulari cu 4-5 celule 􀄃i vârf ascu􀄃it,
frecvent drep􀄃i 􀄃i mai rar îndoi􀄃i;
epiderma v􀄃zut􀄃 din fa􀄃􀄃 are celule cu pere􀄃ii pu􀄃in încre􀄃􀄃􀄃i.

Solanum dulcamara L.

􀀵􀀵􀀵􀀵cina cu structur􀄃 secundar􀄃 prezint􀄃 numero􀄃i saci cu nisip

oxalic situa􀄃i în special la nivelul zonei de liber secundar:
în centrul sec􀄃iunii transversale prin r􀄃􀄃􀄃cina se constat􀄃 înlocuirea
􀄃􀄃duvei cu vase lemnoase;

la exteriorul sec􀄃iunii prin r􀄃􀄃􀄃cin􀄃 se observ􀄃 un periderm cu

suber care prezint􀄃 lenticele 􀄃i feloderm colenchimatizat (colenchim
tabular);
atât în scoar􀄃a secundar􀄃 cât 􀄃i în m􀄃duv􀄃 se observ􀄃 amidon
abundent în parenchim, cu gr􀄃uncioare foarte mici;
la nivelul masivului lemnos (lemn secundar) se disting 2 inele
anuale de cre􀄃tere.
Tulpina cu structur􀄃 secundar􀄃 are un contur circular costat
(5 coaste):
fascicule conduc􀄃toare bicolaterale mai mari în dreptul coastelor;
în centrul sec􀄃iunii este prezent􀄃 o lacun􀄃 medular􀄃;
epiderm􀄃 cutinizat􀄃􀄃􀄃i prev􀄃zut􀄃 cu peri scur􀄃i, conici, unicelulari;
în scoar􀄃􀄃, zona colenchimatic􀄃 foarte evident􀄃;
liberul intern discontinuu sub form􀄃 de insule liberiene.

Frunza cu structur􀄃 bifacial􀄃􀄃 􀄃i simetrie dorso-ventral􀄃, mezofil

heterogen asimetric:
proeminen􀄃e ale nervurii mediane la ambele fe􀄃e, dar mult mai
accentuat la fa􀄃a inferioar􀄃;
mai multe tipuri de peri epidermici: peri tectori bicelulari conici,
veruco􀄃i, rari peri glandulari capita􀄃i, cu picior unicelular 􀄃i glanda
pluricelular􀄃, rari peri tectori pluricelulari, veruco􀄃i, recurba􀄃i (cârlig) sau
drep􀄃i;
saci cu nisip oxalic situa􀄃i în special în liberul de la partea
inferioar􀄃 a fasciculului bicolateral din nervura median􀄃;
în mezofilul foliar sunt prezente druze, pe lâng􀄃 nervuri, iar
epiderma v􀄃zut􀄃 din fa􀄃􀄃 are celule cu pere􀄃i sinuo􀄃i;
în nervura median􀄃 este prezent un fascicul conduc􀄃tori bicolateral
mare cu lemn dispus în 􀄃iruri radiare, foarte vizibil.
5.2. ANALIZA POLIFENOLILOR 􀀵I FLAVONOIDELOR
PRIN METODE SPECTROFOTOMETRICE
5.2.1. Material 􀀵i metode
5.2.1.1. Prelucrarea probelor vegetale
Materialul vegetal constituit din frunze de Solanum dulcamara L. 􀄃i
Physalis alkekengi L. a fost recoltat din lotul experimental din Gr􀄃dina
Botanic􀄃 „Anastasie F􀄃tu” Ia􀄃i, doi ani consecutiv (2005, 2006). Pentru
extrac􀄃ie s-a utilizat metanol absolut 􀄃i metanol 70 % (v/v).
5.2.1.2. Determinarea cantitativ􀄃 a polifenolilor totali,
exprima􀄃i în acid cafeic
Principiul metodei se bazeaz􀄃 pe formarea unui compus albastru
între acidul fosfowolframic 􀄃i polifenoli (în mediul alcalin). Concentra􀄃ia în
polifenoli totali a probelor de analizat s-a calculat cu ajutorul curbei etalon,
realizate în acelea􀄃i condi􀄃ii ca solu􀄃iile prob􀄃. Pentru scara etalon s-a luat
în lucru o solu􀄃ie etalon de acid cafeic 0,025 g/L (figura 5.2).

Curba etalon pentru determinarea cantitativ􀀵 a polifenolilor,

exprima􀀵i în acid caffeic
Determinarea cantitativ􀄃 a flavonoidelor,
exprimate în rutozid􀄃􀄃􀄃i cvercetol

Principiul metodei se bazeaz􀄃 pe formarea unui compus colorat

galben-portocaliu prin reac􀄃ia dintre flavonoide 􀄃i clorura de
aluminiu. S-au realizat dou􀄃 sc􀄃ri etalon: una cu solu􀄃ie etalon de
rutozid􀄃 0,1 g/L 􀄃i una cu solu􀄃ie etalon de cvercetol 0,1 g/L
Curba etalon pentru dozarea flavonoidelor
exprimate în rutozidă

Curba etalon pentru dozarea flavonoidelor

exprimate în cvercetol
Rezultate 􀀵i discu􀀵ii
Con􀄃inutul de polifenoli totali, exprima􀄃i în acid cafeic,
în plantele analizate
Figurile 5.5. 􀄃i 5.6. prezint􀄃 varia􀄃ia con􀄃inutului de polifenoli totali
func􀄃ie de anul recolt􀄃rii. Constat􀄃m c􀄃 plantele recoltate în anul 2005 au
fost mai bogate în polifenoli totali, iar extrac􀄃ia cea mai bun􀄃 a fost cumetanol 70%.
fig 55
Varia􀀵ia con􀀵inutului de polifenoli totali,
exprima􀀵i în acid cafeic (mg%), pentru Solanum dulcamara

Varia􀀵ia con􀀵inutului de polifenoli totali,

exprima􀀵i în acid cafeic (mg%), pentru Physalis alkekengi
Con􀄃inutul de flavonoide, exprimate în rutozid􀄃􀄃􀄃i cvercetol,
în plantele analizate
Pentru probele de Solanum dulcamara L. extrac􀄃ia cea mai bun􀄃 s-a
realizat cu metanol 70%, valoarea maxim􀄃 înregistrându-se pentru proba
recoltat􀄃 în 2006: 2529,12 mg% rutozid􀄃. Observ􀄃m c􀄃 probele recoltate în
anul 2006 sunt mai bogate în flavonoide, atât pentru Solanum dulcamara L.
cât 􀄃i pentru Physalis alkekengi L. Varia􀄃ia valorilor ob􀄃inute func􀄃ie de
anul recolt􀄃rii este prezentat􀄃 în figura 5.7.

Varia􀀵ia valorilor flavonoidelor, exprimate în rutozid􀀵􀀵􀀵i

cvercetol (mg%), func􀀵ie de anul recolt􀀵ri 􀀵i specie

ANALIZA POLIFENOLILOR 􀀵I FLAVONOIDELOR

PRIN HPLC/MS
Materiale 􀀵i metode
Metoda de analiz􀄃 a compu􀄃ilor polifenolici prin HPLC/MS

Pentru analiza compu􀄃ilor polifenolici din extracte vegetale s-a

folosit cromatografia de lichide de înalt􀄃 performan􀄃􀄃 cuplat􀄃 cu
spectrometria de mas􀄃 (LC/MS). Metoda de analiz􀄃 utilizat􀄃 se bazeaz􀄃 pe o metoda HPLC
publicat􀄃 în literatura de specialitate la
care s-au adus unele modific􀄃ri.
Principala modificare adus􀄃 metodei ini􀄃iale este schimbarea
fazei mobile (s-a înlocuit fosfatul de potasiu cu acid acetic); astfel
încât de la o faz􀄃 mobil􀄃 cu componente nevolatile s-a ajuns la una
volatil􀄃. Principalul beneficiu al acestei modific􀄃ri este faptul c􀄃
eluentul din coloana cromatografic􀄃 poate fi introdus în
spectrometrul de mas􀄃 (care necesit􀄃 doar componen􀄃i volatili în faza
mobil􀄃). În acest mod se pot ob􀄃ine informa􀄃ii suplimentare
referitoare la compu􀄃ii polifenolici con􀄃inu􀄃i în prob􀄃, deoarece
spectrometrul înregistreaz􀄃 masele moleculare 􀄃i spectrele de mas􀄃
ale compu􀄃ilor detecta􀄃i.
Metoda se poate aplica pentru analiza calitativ􀄃 (18 compu􀄃i)
dar 􀄃i cantitativ􀄃 (14 compu􀄃i).

Au fost utilizate 18 standarde de compu􀄃i polifenolici. Acestea

au fost: acid caftaric, acid gentisic, acid cafeic, acid clorogenic, acid
paracumaric, acid ferulic, acid sinapic, hiperozid, isoquercitrin,
rutozid, miricetol, fisetina, quercitrin, cvercetol, patuletina, luteolina,
kemferol 􀄃i apigenina.

romatograma unui amestec de standarde corespunz􀄃tor

compu􀄃ilor polifenolici men􀄃iona􀄃i anterior este prezentat􀄃 în figura
5.9.

Cromatograma unui amestec de 18 polifenoli, detec􀀵ie UV la

330 􀀵i 370 nm

Analiza polifenolilor prin detec􀄃ie MS

Datorit􀄃 prezen􀄃ei a cel pu􀄃in a unei grup􀄃ri fenolice în
molecul􀄃 (dar 􀄃i a unei grup􀄃ri carboxil, în cazul acizilor
polifenolici), to􀄃i compu􀄃ii pot pierde un proton acid transformânduse
în ioni negativi de tipul [M-H] 􀄃i pot fi analiza􀄃i prin ionizare
negativ􀄃. Ulterior, spectrometrul izoleaz􀄃 ionii de interes (pentru
eliminarea interferen􀄃elor) 􀄃i apoi îi fragmenteaz􀄃, înregistrând
totodat􀄃􀄃􀄃i spectrul MS.
În cazul probelor de extracte vegetale, compu􀄃ii se pot
identifica analizând spectrele MS. Ini􀄃ial se verific􀄃 masa molecular􀄃
a ionului [M-H], iar dac􀄃 aceasta corespunde se compar􀄃 spectrul de
mas􀄃 (MS) al compusului necunoscut cu spectrul de mas􀄃 al
standardelor. În cazul în care ionii din spectrul de mas􀄃 sunt aceia􀄃i
se poate considera identificat compusul respectiv.
Au fost înregistrate spectrele de mas􀄃 ale celor 18 polifenoli
utiliza􀄃i ca standarde în metoda analitic􀄃.

5.3.2. Rezultate 􀀵i discu􀀵ii

Au fost analizate în paralel dou􀄃 probe din fiecare extract
vegetal, una ca atare (nehidrolizat􀄃, notat􀄃 cu Rn, respectiv Tn) 􀄃i
una hidrolizat􀄃 (notat􀄃 cu Rh, respectiv Th). Motivul pentru care s-a
realizat hidroliza este faptul c􀄃, în general, unii agliconi flavonici sau
unii acizi polifenolcarboxilici nu se afl􀄃 în stare liber􀄃, ci legat􀄃
(glicozide, esteri, etc.). Deci, realizarea unei hidrolize acide va duce
la eliberarea acestor compu􀄃i din forma legat􀄃􀄃 􀄃i ob􀄃inem mai multe
informa􀄃ii despre compozi􀄃ia chimic􀄃 – polifenoli – a plantei
studiate. Din analiza datelor ob􀄃inute se desprind urm􀄃toarele idei:
1. pentru extractele ob􀄃inute prin extrac􀄃ie cu metanol 70% (v/v)
apigenina s-a determinat numai în probele hidrolizate
de Physalis alkekengi
kemferolul 􀄃i acidul p-cumaric s-au determinat numai
în probele hidrolizate atât în Physalis alkekengi, cât 􀄃i
în Solanum dulcamara
rutozidul 􀄃i quercitrinul apar numai în probele
nehidrolizate atât în Physalis alkekengi, cât 􀄃i în
Solanum dulcamara
isoquercitrinul s-a determinat numai în probele
nehidrolizate de Solanum dulcamara
2. pentru extractele ob􀄃inute prin extrac􀄃ie cu etanol 70% (v/v)
kemferolul 􀄃i acidul p-cumaric s-a determinat numai
în probele hidrolizate atât în Physalis alkekengi, cât 􀄃i
în Solanum dulcamara
rutozidul 􀄃i quercitrinul apar numai în probele
nehidrolizate atât în Physalis alkekengi, cât 􀄃i în
Solanum dulcamara
apigenina s-a determinat atât în probele hidrolizate cât
􀄃i în probele nehidrolizate de Physalis alkekengi
3. prin hidrolizare se ob􀄃in cantit􀄃􀄃i mai mari de compu􀄃i
polifenolici în extractele vegetale
Având în vedere a treia idee formulat􀄃 mai sus, pentru analiza
statistic􀄃 am considerat numai probele hidrolizate. S-a calculat
Rezumatul tezei de doctorat
23
concentra􀄃ia de compus polifenolic exprimat􀄃 în mg %. Extrac􀄃ia cea
mai bun􀄃 s-a realizat cu metanol 70% (v/v), când valorile au variat
între:
17,131 – 62,717 mg% cvercetol;
33,309 – 94,704 mg% luteolin􀄃;
0,615 – 1,411 mg% kemferol.
Pentru probele de Solanum dulcamara cantit􀄃􀄃ile de cvercetol
􀄃i kemferol în probele hidrolizate au fost mai mari dup􀄃 extrac􀄃ie cu
etanol 70% (tincturi conform FR X). Astfel pentru cvercetol
concentra􀄃iile sunt cuprinse între: 3,312 􀄃i 128,565 mg%, iar pentru
kemferol: 1,013-5,258 mg%. Func􀄃ie de perioada de recoltare, se
observ􀄃 c􀄃 proba de Solanum dulcamara din Gr􀄃dina Botanic􀄃 Ia􀄃i,
din iulie 2008, are cele mai mari valori pentru compu􀄃ii polifenolici
analiza􀄃i. Pentru probele recoltate în 2009 nu s-a eviden􀄃iat prezen􀄃a
luteolinei.
Ponderea compu􀄃ilor polifenolici este reprezentat􀄃 în figurile
5.13. 􀄃i 5.14.

Ponderea fiec􀀵rui compus polifenolic analizat

în Physalis alkekengi (extras cu etanol 70% din probe hidrolizate)
Ponderea fiec􀀵rui compus polifenolic analizat
în Solanum dulcamara (extras cu etanol 70% din probe hidrolizate)

EVALUAREA FITOSTEROLILOR DIN

PHYSALIS ALKEKENGI L. 􀀵I SOLANUM DULCAMARA L.
PRIN HPLC
Analiza fitosterolilor s-a realizat prin cromatografie de lichide
de înalt􀄃 performan􀄃􀄃 cuplat􀄃 cu spectrometria de mas􀄃 (HPLC/MS).
Metoda de analiz􀄃 utilizat􀄃 se bazeaz􀄃 pe o metoda HPLC publicat􀄃
în literatura de specialitate, la care s-au adus unele modific􀄃ri.
Principala modificare adus􀄃 metodei ini􀄃iale este schimbarea
coloanei cromatografice 􀄃i a debitului fazei mobile. Ca rezultat, fa􀄃􀄃
de metoda publicat􀄃 în literatur􀄃, timpul de analiz􀄃 a sc􀄃zut de la 30
minute la 5 minute f􀄃􀄃􀄃 a afecta separarea 􀄃i rezolu􀄃ia sterolilor.

REZULTATE 􀀵I DISCU􀀵II
Ergosterolul nu se g􀄃se􀄃te sub form􀄃 liber􀄃 în plantele
analizate. La determinarea sterolilor liberi, fitosterolii apar în
cantit􀄃􀄃i mai mari în probele de Physalis alkekengi (concentra􀄃ia
maxim􀄃 este de 17,94 mg campesterol/ 100 g) decât în cele de
Solanum dulcamara (12,76 mg sitosterol/100g). În Physalis
alkekengi predomin􀄃 campesterolul, iar în Solanum dulcamara
sitosterolul.
Pentru probele de Physalis alkekengi, am determinat urm􀄃torii
steroli sub form􀄃 liber􀄃: stigmasterolul, valorile au variat între 9,54 􀄃i
17,86 mg%, campesterolul (13,12-17,94 mg%) 􀄃i sitosterolul (9,63-
16,77 mg%).
Concentra􀄃ii mai mici de steroli liberi s-au determinat în
probele de Solanum dulcamara: pentru stigmasterol 3,24-8,45 mg%,
pentru campesterol 0,80-272 mg% 􀄃i pentru sitosterol 2,61-12,76
mg%.
Concentra􀄃iile de steroli totali (dup􀄃 saponificare) din
materialul vegetal sunt incluse în tabelul 6.11. pentru Physalis
alkekengi 􀄃i tabelul 6.12. pentru Solanum dulcamara.
Dup􀄃 saponificare în probele analizate se p􀄃streaz􀄃 acelea􀄃i
propor􀄃ii în con􀄃inutul de fitosteroli. În Physalis alkekengi
concentra􀄃ia cea mai mare o are campesterolul, iar în Solanum
dulcamara - sitosterolul. Concentra􀄃iile variaz􀄃 diferit func􀄃ie de
locul recolt􀄃rii 􀄃i perioada de recoltare.

http://www.umfiasi.ro/ScoalaDoctorala/TezeDoctorat/Teze%20Docto
rat/Rezumat%20TD%20Butnaru%20Claudia.