Lucrare practică nr.

5
30.10.2020
Realizat: Badrajan Alina, MP 1501
Controlat: Sergiu Cebanu, conferențiar universitar, șef Departament Medicină
Preventivă

Tema: Evaluarea ecologică a atmosferei naturale şi antropic modificate.

Subiecte pentru verificarea cunoştinţelor

1. Atmosfera - parte componentă a ecosferei.
2. Stratificarea atmosferei.
3. Caracterizarea generală a straturilor atmosferei.
4. Clasificarea generală a factorilor ecologici.
5. Clasificarea factorilor biotici ai atmosferei.
6. Caracterizarea factorilor abiotici ai atmosferei.
7. Importanţa ecoumană a factorilor abiotici ai atmosferei.
8. Importanţa ecoumană a factorilor biotici ai atmosferei.
9. Circuitul unor substanţe vitale în atmosferă.
10. Noţiune de atmosferă antropic modificată.
11. Caracterizarea generală şi importanţa ecoumană a atmosferei antropoic
modificate.

Activitatea practică
Descrierea și evaluarea ecologică a interrelațiilor factorilor climatici, edafogeni,
chimici, fitogeni, zoogeni și microbiogeni de mediu în fucție de factorul acvatic
modificat prin deversarea de ape reziduale.

Poluarea apei include orice alterare fizica, chimica, biologica sau bacteriologica a
apei, peste o limita admisibila stabila, inclusiv depasirea nivelului natural de
radioactivitate produsa direct sau indirect de activitati umane, care o fac improprie
pentru o folosire normala in scopurile in care aceasta folosire era posibila inainte de a
interveni alterarea. Efectele poluarii apei:
Marea diversitate a substantelor impurificatoare care s-au gasit si se gasesc in sursele
de alimentare cu apa precum:
- compusi anorganici, care se acumuleaza in sedimentele din albie
- compusi organici biogeni cu o degradare biologica rapida
- compusi organici refractori, cu o degradare foarte lenta
- compusi minerali toxici continand metale grele, ca: plumb, zinc, cupru, crom, etc. si
care produc modificari ale caracteristicilor organoleptice, fizice sau chimice
- substante petroliere
- bacterii, virusuri, paraziti
- substante radioactive
- saruri minerale dizolvate (cloruri, fosfati, sulfati, etc.)
Necesitatea combaterii poluarii in vederea protectiei calitatii apei rezulta din cerintele
de calitate ale tuturor folosintelor si din efectele poluarii asupra surselor de apa.
In urma evaluarii poluării apelor se disting urmatoarele probleme:
- calitatea necorespunzatoare a alimentarilor cu apa din surse subterane in mediul
rural, urmarea unei poluari istorice produse de dejectii animaliere in gospodariile
individuale
- sursele majore de poluare a apelor de suprafata din activitatiile menajere
- epurarea apelor uzate menajere fiind mereu o problema nerezolvata
- inexistenta statiilor de epurare in localitatile rurale duce la poluarea cursurilor de
apa
- neracordarea apelor menajere si industriale ce contribuie la impurificarea apelor de
suprafață și subterane

Efectul poluarii apei asupra biocenozelor acvatice

Mediul acvatic este mult mai complex decat mediul terestru si aerian prin faptul ca
interdependenta dintre mediu si organism este mult mai stransa la vietuitoarele
acvatice decat la cele terestre. Drept urmare actiunea exercitata de factorii de mediu
asupra procesului intoxicarii este mai puternica la organismele acvatice.
Prin actiunea substantelor chimice se produce tulburarea relatilor intra si inter
specifice precum si dereglarea intregului echilibru biocenotic in unitatea acvatica
respectiva. Cunoasterea actiunii substantelor chimice asupra vietii acvatice ne ajuta in
determinarea limitelor de concentratie compatibile cu viata acestora si cu folosintele
normale ale apei.
Actiunea nociva a substantelor toxice se manifesta asupra individului mai intai, apoi,
asemeni unei reactii in lant, si asupra speciei si in final asupra biocenozei acvatice. Pe
langa substantele toxice care pot aparea in mod natural in apele de suprafata, ca
amoniac, hidrogen sulfurat si diferite toxine secretate de alge, protozoare,
gasteropode, un aport semnificativ in degradarea apelor de suprafata il aduc
deversarile de ape reziduale industriale si fecaloid-menajere. daca in procesul de
autoepurare are loc mineralizarea substantelor organice, in procesul de detoxicare se
constata descompunerea si transformarea substantelor in produsi nenocivi; in
autoepurare rolul principal este al organismelor vegetale si animale, iar in detoxicare
acest rol revine factorilor nebiologici (diluare si alte procese fizico-chimice)
Intr-un bazin acvatic in care are loc o deversare de substante toxice acele organisme
existente rezista intr-o masura mai mare sau mai mica fata de substanta toxica
respectiva; aceasta depinde de gradul de rezistenta si gradul de acomodare fata de
mediul toxic al fiecarui individ in parte. Indivizii tineri sunt mai sensibili decat adultii
iar pirn eliminarea continua a tineretului populatia respectiva este amenintata cu
disparitia. Dupa distrugerea organismelor acvatice, in aval de zona de deversare a
substantei toxice, viata incepe sa se refaca treptat. Speciile disparute vor reapare in
sens invers sensibilitatii lor pana la refacerea partiala sau totala a biocenozei.
Tinand seama de realtiile de interdependenta dintre diferitele specii de organisme si
mediul lor de viata, urmarind comparativ zona curata si cea impurificata a bazinului,
respectiv componenta calitativa si cantitativa a biocenozelor se pot trage concluzii
asupra gradului de toxicitate a aeplor uzate deversate.