UNIVERSITATEA DIN PETROŞANI

FACULTATEA DE MINE
SPECIALIZAREA: INGINERIA ŞI PROECŢIA MEDIULUI ÎN INDUSTRIE

PROIECT
la disciplina
POLUAREA MEDIULUI
-tema-
POLUAREA SI DEPOLUAREA APEI

COORDONATOR:
Șef lucr.dr.ing.: CIOLEA DANIELA-IONELA

Student: Coțan Denisa Georgiana

Grupa IM31

Petroșani, 2020
1
 CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1
DESCRIEREA GENERALĂ A FACTORILOR DE MEDIUT LUAŢI ÎN
STUDIU (AER, APĂ, SOL, VEGETAŢIE, FAUNĂ etc.)
1.1. Indicatori de calitate
1.2. Surse de poluare
1.3. Prevenirea poluării

CAPITOLUL 2
SITUAŢIA ACTUALĂ PRIVIND ÎNCADRAREA ÎN LEGISLAŢIA ÎN
VIGOARE A PROTECŢIEI MEDIULUI
2.1. Directive europene transpuse în legislația românească
2.2. Valori limită de emisie. Standarde

CAPITOLUL 3
POLUAREA AERULUI/APEI/SOLULUI/SONORĂ
3.1. Poluarea naturală
3.2. Poluarea artificială
3.2.1. Poluarea fizică
3.2.2.Poluarea chimică
3.2.3. Poluarea biologică

CAPITOLUL 4
MODALITATI DE EVALUARE A POLUĂRII MEDIULUI
4.1. Evaluarea poluării mediului prin indicele global de poluare (IPG)

CAPITOLUL 5
METODE/TEHNICI/TEHNOLOGII DE DEPOLUARE AER/APĂ/SOL
5.1. Procese naturale de epurare
5.2. Metode de depoluare

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

2
 INTRODUCERE

Proiectul își propune să analizeze impactul poluării produse de către om, voit sau nevoit,
asupra mediului înconjurător.
Astfel de proiecte bazate pe fapte reale sunt foarte utile deoarece simulează
producerea unor catastrofe și efectele acestora, ajutând astfel la aflarea concentrațiilor pe
suprafețe mari.
Astfel pot fi luate măsuri de protecție și reducere asupra poluării în cazul unor întreprinderi
care poluează.
În cazul deschiderii unor noi firme cu potențial mare de poluare sunt indicate astfel de
proiecte pentru a vedea dacă acestea se încadrează în limitele admisibile.
Prezenta lucrare „POLUAREA SI DEPOLUAREA APEI” se încadrează în actualitate
tratând aspecte de care se leagă poluarea și protecția factorilor de mediu.
Proiectul este structurat pe 5 capitole precedate de introducere și se încheie cu o serie
de concluzii și bibliografia utilizată.
În Capitolul 1 se găsesc informații privind indicatorii de calitate ai factorilor de
mediu, sursele de poluare și prevenirea poluării.
Capitolul 2 cuprinde legislația națională și internațională în vigoare la ora actuală
privind protecția mediului și tabelar se prezintă concentrațiile maxime admise.
Capitolul 3 analizează poluarea mediului (naturală și antropică) din punct de vedere
fizic, chimic și biologic.
Capitolul 4 are ca obiect de studiu modalitățile de evaluare a poluării mediului (I PG,
API).
Capitolul 5 face o prezentare a metodelor/tehnicilor/tehnologiilor de depoluare a
factorilor de mediu.
Proiectul se încheie cu o serie de concluzii generale și evidențierea rezultatelor proprii
pentru evaluarea poluării mediului.

3
 CAPITOLUL 1
DATE GENERALE DESPRE FACTORII DE MEDIU LUAŢI ÎN STUDIU

1.1 .FACTORUL DE MEDIU APA

Apa, parte integranta a naturii, factor primordial al mediului înconjurător, condiția vieții si
desfășurării oricărei activități, resursa indispensabila pentru existent si dezvoltarea omenirii, a
devenit obiectul unor preocupări foarte largi. Deși cantitatea de apa de pe glob, spre deosebire
de alte resurse nu s-a diminuat si chiar se regenerează permanent ,elementul predominant in
balanța acestei resurse, pe lângă ritmul susținut de creștere a consumului de apa, îl reprezintă
procesul intens de poluare, care a depășit pe multe sectoare puterea de autoepurare a râurilor,
prin forma si dimensiunile sale, ajungând la situații alarmante .
1.1.1. Indicatori de calitate
Caracterizarea calității și a gradului de poluare a unei ape se realizează prin utilizarea
indicatorilor de calitate.

Expresie a compoziției apelor, indicatorii de calitate se pot clasifica pe baza următoarelor

criterii :
 natura lor;
 natura și efectele pe care le au asupra apei.

Clasificarea indicatorilor de calitate a apei după natura și efectele lor :

- indicatori fizico – chimici generali
 temperatura;
 pH – ul;
 indicatorii regimului de oxigen
 oxigenul dizolvat (OD);
 consumul biochimic de oxigen(CBO5);
 consumul chimic de oxigen(CCOCr și CCOMn))
4
 - indicatorii gradului de mineralizare
 reziduul fix;
 cloruri, sulfați;
 calciu, magneziu, sodiu etc.

- indicatori fizico – chimici selectivi

 carbonul organic total (COT);
 azot Kjeldhal şi azot total, fosfați;
 duritate, alcalinitate

- indicatori fizico – chimici specifici(TOXICI)

 cianuri;
 fenoli;
 hidrocarburi aromatice mono – şi polinucleare;
 detergenți;
 metale grele(mercur, cadmiu, plumb, zinc, cobalt etc.);
 pesticide;
 arsen;
 uraniu mineral;
 trihalometani

- indicatori radioactivi
 activitatea globală α și β;
 activitate specifică fiecărui radionuclid

- indicatori biologici – reflectă gradul de saprobitate a unei ape, prin analiza speciilor de
organisme care populează mediul acvatic
- indicatori bacteriologici – exprimă gradul de poluare bacteriană, în principal prin
determinarea numărului de bacterii coliforme totale și, respectiv, fecale.

Indicatorii de calitate a apei se aleg, în funcție de obiectivele urmărite (supravegherea

(monitorizarea) calității apei sau depistarea unor surse de poluare), prin luarea în considerație,
a 2 criterii de bază: natura și nivelul lor

5
 Alegerea indicatorilor de calitate a apei pentru supravegherea calității acesteia sau pentru
depistarea unor surse de poluare

1.2.SURSE DE POLUARE

Sursele de poluare a apei sunt diferite. Cele care produc murdărirea in urma

evacuării unor substanțe in ape prin intermediul unor instalații destinate următoarelor scopuri:
orașe canalizate, crescătorii de animale sau evacuări de industrii etc sunt surse organizate, iar
cele care produc murdăria prin pătrunderea necontrolata a unor substanțe in ape, locuri
necanalizate sunt surse neorganizate.

După acțiunea lor in timp, sursele de poluare se pot grupa in :

 permanente;

 nepermanente;

 accidentale.

După modul de generare a poluării, sursele de poluare pot fi :

 naturale;

 artificiale, datorate activității omului care, la rândul lor, pot fi subdivizate in :

- ape uzate;

- depozite de deșeuri.

6
 Referitor la apele subterane, sursele de poluare provin din :

 impurificări cu ape saline, gaze sau hidrocarburi produse ca urmare a unor lucrări
miniere sau foraje;

 impurificări produse de inflațiile de la suprafața solului a tuturor categoriilor de ape

care produc si impurificarea dispersata a surselor de suprafața;

 impurificări produse de secțiunea de captare, din cauza nerespectării zonei de

protecție sanitara sau a condițiilor de execuție.

1.2.1.Sursele de poluare permanente naturale a apelor sunt surse cu caracter permanent. Ele
provoacă adesea modificări influențând negativ folosirea lor.

Principalele condiții in care se produce poluarea naturala a apelor sunt :

 trecerea apelor din zona cu roci solubile constituie principala cauza de pătrundere a
unor săruri in cantități mari in apele de suprafața sau in straturile acvifere. Rocile radioactive
pot duce la contaminarea unor ape de suprafața sau subterane.

 Trecerea apelor de suprafața prin zone cu fenomene de eroziune a solului provoacă

impurificări prin particulele solide antrenate daca solurile sunt compuse din particule fine
cum sunt cele din marne si argile care se mențin mult timp in suspensie.

 Vegetația intensa acvatica fixa sau flotanta conduce la fenomene di impurificare

variabile in timp in funcție de perioada de vegetație;

 Vegetația de pe maluri produce o impurificare atât prin căderea frunzelor cat si prin
căderea plantelor întregi. Elementele organice sunt supuse unui proces de putrezire si
descompunere care conduc la o impurificare a apelor, in special in perioade de ape mici sau
sub pod de gheata.

1.2.2.Sursele de poluare accidentala naturale sunt in general rare. Ele se datorează unor

fenomene cu caracter geologic.

Principala sursa de poluare permanenta o constituie restituțiile de ape după utilizarea lor
de către folosințe.

După proveniența lor, exista următoarele categorii de ape uzate :

 ape uzate menajere;

 ape uzate publice;

 ape uzate industriale;

 ape uzate de la unități agrozootehnice si piscicole;

7
 ape uzate rezultate din satisfacerea nevoilor tehnologice proprii de apa ale sistemului
de canalizare de la spălatul si stropitul străzilor si incintelor;

 ape meteorice infectate.

O sursa importanta de impurificare a apelor o constituie depozitele de deșeuri sau de

diferite rezidiri solide, așezate pe sol, sub cerul liber. Impurificarea provenite de la aceste
depozite poate fi produsa prin antrenarea directa a rezidirilor in apele curgătoare de către
apele de ploaie, in cădere sau de către apele care se scurg in sol.

Mai pot fi amintite si surse de poluare accidentala, dar ele sunt in marea lor majoritate
legate de problema de risc industrial.

Reducerea poluării poate fi realizata pe mai multe cai :

 introducerea pe scara larga a unor tehnologii nepoluate in procesele industriale;

 reducerea cantității de ape uzate, evacuate in râuri prin introducerea practicii

recirculării apei;

 recuperarea materialelor utile din apele uzate, având astfel avantajul asigurării unei
adevărate surse de materie prima;

 extinderea procedeelor de colectare si evacuare pe cale uscata a rezidirilor, mai ales la

crescătoriile de animale;

 îmbunătățirea randamentului de epurare prin perfecționarea tehnologiilor, instalațiilor

si exploatării acesteia.

1.2.3.Poluarea apei in alte tari

Tarile studiate sunt : Brazilia, Chile, Ecuador, Guatemala, Mexic si Peru.

Poluarea apei este o problema importanta in toate tarile cu toate ca exista diferențe intre ele.
Un indicator important reflecta severitatea problemei care este mortalitatea asociata cu diaree
acuta si boli intestinale molipsitoare, amândouă provenind de la calitatea apei si condițiile
sanitare. Tabelul următor arata raportul mortalității asociata cu cele doua boli.

Brazilia Chile Ecuador Guatemala Mexic Peru

Pe capitala 2,207 3,068 1,298 943 2,289 1,345
Populația 159.2 13.8 10.98 9.74 91.21 22.45
(milioane)

In Guatemala si Ecuador, moartea provenita de la poluarea apei este principala cauza a

mortalității.

1.3.PREVENIREA POLUARII APELOR

8
La nivel național, elaborarea strategiei si politicii privind coordonarea si controlul aplicării
reglementarilor în domeniul gospodăririi apelor se realizează de Ministerul Apelor, Pădurilor
si Protecției Mediului căruia îi revin, potrivit legii, următoarele atribuții privind:

 amenajarea complexa a bazinelor hidrografice;

 valorificarea de noi surse de apa;
 corelarea tuturor lucrărilor realizate pe ape sau în legătura cu apele;
 coordonarea întocmirii tuturor planurilor  si schemelor cadru de amenajare a bazinelor
hidrografice;
 avizarea lucrărilor ce se executa pe ape;
  organizarea întocmirii registrului de cadastru general al apelor tarii si a evidentei
drepturilor de folosire cantitativa si calitativa a apelor;
 coordonarea activității de prognoza , avertizare si informare în domeniul gospodăririi
apelor si hidrometeorologiei;
 gestionarea fondului apelor constituit conform prevederilor legale;
 promovarea informațiilor ce privesc respectarea legilor si reglementarilor de folosire a
apei, precum si  a acțiunilor de conștientizare a populației asupra drepturilor si
obligațiilor privind folosirea resurselor de apa.

Ministerul Mediului are în curs de definitivare strategia gestionarii resurselor de

apa  cu următoarele direcții prioritare:

 asigurarea exploatării tuturor lucrărilor de gospodărire a apelor existente, în

special a acumulărilor, la parametrii maximi posibili, prin lucrări de extindere,
modernizare si dezvoltare corespunzătoare;
 finalizarea lucrărilor aflate în diverse faze de execuție în zonele deficitare de
apa si promovarea unor lucrări noi după gradul lor de urgenta al zonelor cu
probleme, pe specific de folosința;
 modernizarea sistemelor de alimentare în vederea reducerii pierderilor de apa
prin rețeaua de aducțiune si distribuție la beneficiari;
 depoluarea sectoarelor de râuri afectate de ape reziduale industriale;
 asigurarea cadrului instituțional si legislativ adecvat economiei de piața,
promovarea si respectarea unei noi legi a apelor, reanalizarea standardelor
existente si elaborarea altora noi.

Pentru schimbarea situației precare a apelor din România s-au adoptat o serie de
masuri la nivel național, local si agent economic pentru prevenirea si controlul poluării apelor
prin:

 realizarea de stații de epurare la agenții economici nedotați;

  înăsprirea penalizărilor financiare aplicate celor care poluează mediul ambiant;
 actualizarea si extinderea indicatorilor din standardele privind calitatea efluenților
pentru îmbunătățirea calității receptorilor;
 reactualizarea si punerea în funcțiune a  instalațiilor de epurare în conformitate cu
obiectivele de producție;
 intensificarea controlului eficient al noilor unități industriale, a proiectelor de
dezvoltare a infrastructurii si a depozitelor de deșeuri de orice fel;
 limitarea prin folosirea raționala  si riguros planificata a îngrășămintelor si
pesticidelor;

9
  controlul evacuărilor de ape reziduale industriale, inclusiv a exploatării instalațiilor si
tehnologiilor de epurare si intensificarea recirculării lor;
 stabilirea si introducerea de reglementari privind diminuarea poluării termice a
resurselor de apa;
 tratarea apelor uzate pentru a putea fi întrebuințate în industrie, agricultura,
acvacultura, agrement;
 refacerea rețelelor de colectare a apelor uzate din orașe si de pe platforme industriale;
 studierea si eliminarea cauzelor care determina poluarea cu substanțe petroliere a
solului, subsolului si a apelor;
 supravegherea stricta a producției, transportului si folosirii îngrășămintelor si
pesticidelor;
 aplicarea programelor de organizare si echipare a teritoriului, în scopul prevenirii
degradării, eroziunii sau colmatării terenurilor sau a altor efecte distructive a apelor.

CAPITOLUL 2
SITUAŢIA ACTUALĂ PRIVIND ÎNCADRAREA ÎN LEGISLAŢIA ÎN
VIGOARE A PROTECŢIEI MEDIULUI

2.1. DIRECTIVE EUROPENE TRNSPUSE IN LEGISLATIA ROMANEASCA

Protecția apelor si a ecosistemelor acvatice

Art.36.
Protecția apelor de suprafața si subterane si a ecosistemelor acvatice are ca obiect menținerea
si ameliorarea calității si productivității naturale ale acestora, in scopul evitării unor efecte
negative asupra mediului, sănătății umane si bunurilor materiale. 

Art.37.
Autoritatea centrala pentru protecția mediului elaborează, in termen de 60 de zile de la
intrarea in vigoare a prezentei legi, reglementările privind: 
a) normele tehnice referitoare la protecția apelor si a ecosistemelor acvatice, inclusiv a
populației umane in cazul poluărilor accidentale si in contexttransfrontiera; 
b) procedura de autorizare pentru exploatarea surselor de apa si a ecosistemelor acvatice,
realizarea construcțiilor hidrotehnice pentru lucrările de îndiguire si regularizare a cursurilor
de apa, de irigații si de desecare-drenaj; 
c) standardele de emisie; 
d) standardele de calitate a apelor; 
e) cerințele de evacuare, epurare a apelor uzate si limitare a evacuării de efluenți in ape. 

Art. 38.
Controlul respectării reglementarilor de protecție a apelor si a ecosistemelor acvatice este
organizat si exercitat de către autoritățile de mediu, de ape, sănătate si de alte autorități,
potrivit competentelor legale. 

10
Art. 39.
Autoritățile pentru protecția mediului, pentru gospodărirea apelor, împreuna cu autoritățile
navigației, supraveghează si controlează respectarea prevederilor si aplica masurile legale
privind protecția apelor ca urmare a activităților de navigație, respectând convențiile
internaționale in domeniu la care Romania este parte. 

Art. 40.
Persoanele fizice si juridice au următoarele obligații: 
a) sa ceara acordul si/sau autorizația de mediu pentru activitățile prevăzute in anexa nr. II la
prezenta lege. Sunt exceptate de la autorizare puțurile forate la adâncimi pana la 50 m pentru
satisfacerea cerințelor gospodăriilor individuale;
b) sa respecte standardele de emisie si de calitate a apelor, prevederile din acordul si din
autorizația de mediu si sa pună la dispoziție laboratoarelor autorizate, la termenele stabilite,
probele de apa pentru analiza; 
c) sa nu arunce si sa nu depoziteze pe maluri, in albiile râurilor si in zonele umede, deșeuri de
orice fel si sa nu introducă in acestea explozibile, tensiune electrica, narcotice sau alte
substanțe periculoase; 
d) sa nu spele in apele naturale autovehicule, utilaje si ambalaje care au in conținut uleiuri,
combustibili lichizi, lubrifianți, substanțe periculoase sau pesticide; 
e) sa execute toate lucrările de refacere a resurselor naturale, de asigurare a migrării faunei
acvatice si de ameliorare a calității apei, prevăzute cu termen in acordul si in autorizația de
mediu, si sa monitorizeze zona de impact; 
f) sa se doteze, in cazul deținerii de nave, platforme plutitoare sau foraje marine, cu instalații
de stocare sau de tratare a deșeurilor, instalații de epurare a apelor uzate si racorduri de
descărcare a acestora in instalații de mal sau plutitoare; 
g) sa amenajeze porturile cu instalații de colectare, prelucrare, reciclare sau neutralizare a
deșeurilor petroliere, menajere sau de alta natura, stocate pe navele fluviale si maritime, si sa
constituie echipe de intervenție in caz de poluare accidentala a apelor si a zonelor de coasta; 
h) sa nu evacueze ape uzate de pe nave sau platforme plutitoare direct in apele naturale si sa
nu arunce de pe acestea nici un fel de deșeuri.

2.2.VALORI LIMITA DE EMISIE.STANDARDE

2.2.1.Valori-limită de emisie, parametri și măsuri tehnice echivalente

   Art. 15. - (1) Valorile-limită de emisie pentru substanțele poluante se stabilesc în punctul în

care emisia părăsește instalația, neluându-se în considerare nicio diluare care intervine înainte
de acest punct, iar în ceea ce privește evacuările indirecte în apă se ia în considerare, după
caz, efectul unei stații de epurare a apelor uzate, cu condiția asigurării unui nivel echivalent
de protecție a mediului în întregul său, astfel încât să nu se determine niveluri mai ridicate de
poluare a mediului.
   (2) Stabilirea valorilor-limită de emisie, a parametrilor și a măsurilor tehnice echivalente
prevăzute la art. 14 alin. (1) și (2) se bazează pe cele mai bune tehnici disponibile, fără a
aduce atingere prevederilor art. 18şi fără a impune folosirea unei tehnici sau tehnologii
specifice.
   (3) Autoritatea competentă pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea autorizației
integrate de mediu stabilește valori-limită de emisie care asigură că, în condiții normale de
funcționare, emisiile nu depășesc nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici

11
disponibile, așa cum sunt prevăzute în deciziile privind concluziile BAT, prin una dintre
următoarele alternative:
   a) stabilirea unor valori-limită de emisie care nu depășesc nivelurile de emisie asociate
celor mai bune tehnici disponibile; aceste valori-limită de emisie se exprimă pentru aceleași
perioade sau pentru perioade mai scurte de timp, precum și în aceleași condiții de referință ca
și nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile;
   b) stabilirea unor valori-limită de emisie diferite de cele prevăzute la lit. a) în ceea ce
privește valorile, perioadele de timp și condițiile de referință.
   (4) În cazul în care se aplică prevederile alin. (3) lit. b), autoritatea competentă pentru
protecția mediului responsabilă cu emiterea autorizației integrate de mediu evaluează
rezultatele monitorizării emisiilor cel puțin o dată pe an, pentru a se asigura că emisiile
evacuate în condiții normale de funcționare nu au depășit nivelurile de emisie asociate celor
mai bune tehnici disponibile.
   (5) Prin excepție de la prevederile alin. (3) și (4) și fără a aduce atingere prevederilor art.
18, autoritatea competentă pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea autorizației
integrate de mediu stabilește, în cazuri specifice, valori-limită de emisie mai puțin stricte.
   (6) Excepția prevăzută la alin. (5) se aplică numai în situațiile în care se demonstrează că
respectarea valorilor-limită de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile prevăzute în
concluziile BAT presupune costuri disproporționat de mari în comparație cu beneficiile
pentru mediu în situația dată, luând în considerare următoarele:
   a) amplasarea geografică ori condițiile locale de mediu ale instalației; sau
   b) caracteristicile tehnice ale instalației în cauză.
   (7) Autoritatea competentă pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea autorizației
integrate de mediu prezintă într-o anexă a acestei autorizații motivele aplicării alin. (6),
incluzând rezultatul evaluării și justificarea condițiilor impuse.
   (8) Valorile-limită de emisie stabilite potrivit prevederilor alin. (6) nu depășesc valorile-
limită de emisie stabilite în anexele la prezenta lege, în mod corespunzător, astfel autoritatea
competentă pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea autorizației integrate de mediu
se asigură că nu se produce nicio poluare semnificativă și se atinge un nivel ridicat de
protecție a mediului în întregul său.
   (9) Autoritatea competentă pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea autorizației
integrate de mediu reevaluează aplicarea prevederilor alin. (5), (6) și (8) ori de câte ori
reexaminează condițiile din autorizația integrată de mediu, potrivit prevederilor art. 21.
   (10) După caz, autoritatea competentă pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea
autorizației integrate de mediu acordă derogări temporare de la cerințele prevăzute la alin.
(2)-(4) și de la art. 11 lit. a)și b) pentru testarea și utilizarea unor tehnici emergente, pentru o
perioadă totală de cel mult 9 luni cu condiția ca, la expirarea perioadei prevăzute, tehnica
respectivă să fie întreruptă sau emisiile generate de activitatea în cauză să respecte cel puțin
nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile.

12
 CAPITOLUL 3
POLUAREA AERULUI/APEI/SOLULUI/SONORĂ

3.1.POLUAREA NATURALA

Poluarea naturala este de amploare mai redusa decât poluarea artificiala.

Poluarea naturala se datorează surselor de poluare naturala ,de exemplu in urma
interactivei apei cu atmosfera , când are loc la o dizolvare a gazelor existente in acea produce
la trecerea apei prin roci solubile (când apa se încarcă cu diferite săruri) ,ca urmare a
dezvoltării excesive a vegetației si viețuitoarelor acvatice etc. Aceasta se exercita asupra
tuturor surselor de apa , respective :apele de suprafața si subterane . Apele subterane si pot
polua natural , in anumite condiții , prin intermediul apelor pluviale sau de suprafața, sau se
pot polua radioactive, termic , cu hidrocarburi , cu săruri.
Apele pluviale se poluează in trei etape , din care primele doua in atmosfera, iar a treia
după căderea acestora pe pământ .Prima etapa a poluării meteorice se produce in momentul
condensării vaporilor de apa din atmosfera pe “nuclei de condensare”. A doua etapa se
înregistrează pe parcursul “spălării atmosferei ”de către precipitații ,in drumul lor de la locul
de formare la suprafața Terrei. In procesul de spălare a atmosferei ,apa pluviala înglobează in
compoziția ei gaze ,pulberi si microorganism, poluându-se. A treia etapa consta in înglobarea
in compoziția sa a poluanților ,întâlniți după căderea pe sol, precum: dejectiile, apele
reziduale , resturile vegetale , îngrășămintele chimice , pesticidele , pulberile depuse pe sol .

3.2. POLUAREA ARTIFICIALA

Poluarea artificială se datorează surselor de ape uzate de orice fel ,apelor meteorice,
nămolurilor, reziduurilor, navigației etc. Aceasta este influențata de gradul de dezvoltare
demografica , urbanistica , industriala si agrozootehnica.

3.2.1. Poluarea fizică

13
 Principalii agenți fizici cu rol in poluarea apelor sunt reprezentați in mare parte de
substanțe radioactive si apele termale rezultate din procesele de răcire tehnologica a
diverselor agregate industriale.
a)  Poluarea radioactiva
  Una din consecințele nedorite ale extinderii folosirii energiei nucleare este
poluarea radioactiva a apei. Exista trei surse de contaminare radioactiva a
apelor. Prima este reprezentata de depunerile radioactive care ajung in apa
odată cu ploaia, dar capacitatea lor poluanta este redusa. A doua sursa este
reprezentata de apele folosite in uzinele atomice, in special pentru
refrigerarea reactoarelor, care pot deveni radioactive si transportoare de
substanțe periculoase, după ce au fost deversate in apele curgătoarea treia
sursa o constituie deșeurile atomice. Acestea sunt introduse in recipiente
sigilate si incluse in blocuri de beton înainte de abisurile oceanelor-a stabilit
ca si la aceste adâncimi exista curenți puternici care pot transporta la mari
distante substanțele radioactive si accidentale sa fie aduse din nou la
suprafața.
   Numeroase cercetări la nivel național, ca si organizarea unor reuniuni
internaționale pe tema poluării radioactive, evidențiază îngrijorarea
oamenilor de știința si preocuparea unor organizații specializate pentru
limitarea poluării radioactive care amenința viitorul omenirii. Încheierea in
anul 1963 a Acordului de la Moscova privind interzicerea exploziilor in
cosmos in apa si in aer a avut drept urmare o scădere a concentrației
radioactive in ecosfera si deci si in hidrosfera.

b)Poluarea termica
   Apare in urma deversării in apa a lichidelor calde ce au servit la răcirea
instalațiilor industriale sau a centralelor termoelectrice si atomoelectrice. Se
apreciază ca in momentul de fata peste 20% din debitul apelor curgătoare din
lume este afectat de poluarea termica.
   Efectele ecologice se manifesta prin modificarea unor factori abiotici si
afectează toate nivelele trofice. Încălzirea apei exercita o influenta negativa
asupra gradului de oxigenare a apelor, pe de-o parte din cauza caracterelor
solubilității acestui gaz(la temperaturi ridicate solubilitatea lui O2 scade), iar
pe de alta parte temperatura ridicata determina accelerarea fenomenelor de
degradare a substanțelor organice din bazinul respectiv. Acest efect are drept
efect dezvoltarea unui mare număr de microorganisme aerobe si reducerea
oxigenului din apa.

3.2.2.Poluarea chimică
  Principalii poluanți chimici ai apelor sunt: plumbul, mercurul, azotul, fosforul,
hidrocarburile, detergenții si pesticidele.
   Plumbul(Pb)
   Poluarea apei cu plumb are loc mai ales din evacuările întreprinderilor industriale unde
poluarea se produce prin diverse procese tehnologice, dintre care unele au loc in mediul
lichid(flotații, galvanizări, răciri etc.)precum si prin apele reziduale lichide care spală
terenurile întreprinderilor.
   Mercurul(Hg)
   Poluarea hidrosferei cu mercur merita o atenție deosebita datorita creșterii continue a
folosirii acestui metal, precum si datorita toxicității lui. Producția mondiala de mercur

14
depășește cifra de 10000 t/an. Apa de mare conține concentrații de ordinul a 30 mg/l la
suprafața, cu tendința de creștere spre adâncimii. în total, in apa de mare Hg se estimează la
108  t.Ca urmare a biodegradării reduse a derivațiilor săi, Hg tinde sa se concentreze in
diferite categorii de organisme. Algele îl pot acumula in celulele lor de peste 100 de ori mai
mult decât exista in apa. Peștii pelagici, ca tonul, capturați la mari distante de surse de
poluare pot acumula Hg pana la 120 ppb.
   Azotații
   Problema poluării apelor folosiți ca îngrășăminte chimice in agricultura a devenit foarte
importanta in zilele noastre.
   Din studiile efectuate de B.Commoner (1970),rezulta ca in ultimii 25 de ani cantitatea de
azotați deversați in mediu de diferite surse a crescut in mod considerabil. Astfel, cei rezultați
din deversările urbane au crescut cu 70%, cei proveniți din eliminările motoarelor cu ardere
interna, au crescut cu 300%, iar cei apăruți in urma folosirii îngrășămintelor chimice
azotate au atins valoarea de 1400% in aceeași perioada de timp.
   Nivelul azotaților din apa este foarte variat, de la valori mici, puțin deasupra limitei
admise in apa potabila (45 mg/l), pana la sute   de mg/l.

   Fosfații
   Contaminarea apei cu fosfați este destul de îngrijorătoare in tarile industrializate. Fosforul
este adesea un factor limitat in mediul imnic sau oceanic, ca urmare a ratei sale reduse de
dezvoltare.
   Apele uzate la ieșirea din stațiunile de epurare conțin in medie 9 mg fosfor/litru. Acesta
provine de la mineralizarea substanțelor organice la care se adaugă fosforul conținut in
detergenți biodegradabili.
   Hidrocarburile
   In hidrosfera, hidrocarburile ajung mai ales din scurgerile de țiței sau ale produselor de
prelucrare a lui, la care trebuie adăugate cantitățile de țiței provenite din accidente ale
vaselor petroliere. Se precizează ca din aceasta ultima sursa, pătrunde anual in oceane circa
200000 tone țiței. Mari cantități de petrol provin si din operațiile normale legate de extracția
țițeiului(prin sonde terestre si marine), de încărcarea, transportul si descărcarea lui etc. O
alta cantitate de produse petroliere pătrunde in apa, din scurgerile industriale si rafinării.
Pe toate aceste cai ajung in apele oceanice, anual o cantitate de 5-10 milioane tone petrol.
   Dintre zonele  marine, cea mai grav impurificata cu petrol este Marea Mediterana, prin
care trec toate vasele petroliere care vin din Orientul Apropiat, Atlanticul răsăritean,
Canalul Mânecii si Marea Nordului.
   Suprafața afectata pe aceasta cale este foarte mare, deoarece numai o tona de țiței brut
pate acoperi cu o pelicula aproape moleculara 12 kmp de apa.

3.2.3. Poluarea biologică

 Poluarea biologica a apelor este produsa de diverși agenți biologici(microorganisme si
substanțe organice fermentescibile).Acești poluanți ajung in apa odată cu deversările
industriale sau menajere care conțin detritus organic, detergenți, reziduuri de la fabricile de
produse alimentare.
  Extinderea poluării microbiologice a apelor continentale si litorale a determinat creșterea
frecventei unor afecțiuni(colibaciloza, hepatita virala, holera, dizenterie etc.)

15
  In funcție de gradul de poluare, apele se grupează in trei categorii: polisaprobe (foarte
puternic poluate ), mezosaprobe(impurificate puternic pana la moderat)
si oligosaprobe(considerate practic curate).
   Eutrofizarea-reprezinta poluarea organica, mai ales a apelor continentale, datorita
introducerii unor cantități excesive de nutrienți, ca urmare a activităților umane.
  In condiții naturale procesul de îmbogățire a apelor in substanțe organice se face foarte
lent(la scara geologica) si corespunde cu evoluția normala a ecosistemului, determinând
succesiunea sa ecologica, cu trecerea de la tipul oligotrof la cel eutrofia.
  Omul accelerează acest proces prin evacuarea in ape a unor mari cantități de substanțe
organice fermentescibile bogate mai ales in fosfor si azot

CAPITOLUL 4
MODALITAȚI DE EVALUARE A POLUĂRII
MEDIULUI

4.1. EVALUAREA POLUĂRII MEDIULUI PRIN INDICELE GLOBAL DE POLUARE

(IPG)
În scopul aprecierii impactului unor activități umane, în general, asupra mediului
înconjurător, cât și pentru urmărirea evoluției în timp a fenomenului de poluare a acestuia,
este nevoie de o evaluare globală a stării de sănătate, sau de poluare a mediului, la un
moment dat. O metodă simplă de evaluare a gradului de poluare a mediului, pentru o zonă
geografică, o reprezintă indicele global de poluare. O astfel de evaluare permite și o cartare la
nivel regional, sau macro regional, din punct de vedere al stării de calitate a mediului.
În general, se consideră că este posibilă aprecierea mediului dintr-o zonă, la un
moment dat, prin: calitatea aerului, calitatea apei, calitatea solului, starea de sănătate a
populației, deficitul de specii de plante și animale înregistrat.
Fiecare dintre acești factori se caracterizează prin indicatori de calitate reprezentativi
pentru aprecierea gradului de poluare, pentru care există stabilite limite admisibile. În funcție
de înscrierea în limitele normale, se acordă note de bonitate. Aprecierea calității aerului se
face în conformitate cu prevederile prevăzute în tabelul 4.1.
Notele de bonitate, obținute pentru fiecare factor de mediu, în zona analizată, servesc
la realizarea grafică a unei diagrame, ca metodă de simulare a efectului sinergic produs de
poluanți. Figura geometrică rezultată poate fi un triunghi echilateral, un pătrat sau un
pentagon regulat, în funcție de numărul factorilor de mediu analizați (3, 4 sau 5).
Starea ideală este reprezentată grafic de aceste figuri geometrice regulate, în care
razele cercului circumscris lor, și care trece prin vârfuri, se împart în zece unități de bonitate
(următoarea începând de la centrul cercului). Prin unirea punctelor rezultate prin amplasarea
valorilor exprimând starea reală, se obține o figură geometrică neregulată cu o suprafață mai
mică înscrisă în figura geometrică regulată a stării ideale.

16
 Tabelul 4.1. Note de bonitate pentru aer

Note de Tip de aer Concentraț Efect asupra Depuneri Efecte asupra vegetației,
bonitate ia populației Pulberi vizibilității și
materialelor
10 Aer având 0 – 20 Starea naturală de 0 Starea naturală de
calitate sănătate a populației echilibru
normală
9 Aer curat 0 -20 Fără efecte Sub 50 Fără efecte
nivel 1
8 Aer curat 20 – 50 Fără efecte decelabile 50-100 Fără efecte decelabile
nivel 2 cazuistice
7 Aer afectat 50 – 200
Creșterea mortalității 100-160 Afectarea plantelor,
nivel 1 prin bronșită și cancer căderea parțială a
pulmonar frunzelor
6 Aer afectat 200 -500 Frecvența crescută a 160-350 Afectare cronică pentru
nivel 2 simptomelor plante, moderat până la
respiratorii și boli sever, prin acțiunea
pulmonare cu internări sinergică cu O3 sau NOx
în spital
5 Aer poluat 500-1000 Mortalitate crescută 350-750 Vizibilitate redusă
nivel 1 cu accelerarea până la 6-8 km
simptomelor la cei cu
boli pulmonare
4 Aer poluat 1000-3000 Creșterea ratei zilnice 750-1000 Coroziunea oțelului
nivel 2 de mortalitate
3 Aer degradat 3000-5000 Creșterea gravă a ratei 1000- Efecte nocive asupra
nivel 1 zilnice de mortalitate 5000 vegetației
2 Aer degradat 5000- Efecte letale la 5000- Efecte nocive asupra
nivel 2 10000 expuneri medii 10000 plantelor și pășunilor
1 Aer Peste Efecte letale la durate Peste Instalare peisaj selenar
irespirabil 10000 scurte de expunere 10000

Tabelul 4.2. Note de bonitate pentru conținutul unor toxici din sol

Note de Fluor Reziduri Pesticide organo-

bonitate mg/kg petroliere clorurate
[ %] din nisip mg/kg
10 0÷50 0÷0,1 0÷0,01
9 50÷100 0,1÷0,2 0,01÷0,05
9 100÷150 0,2÷0,3 0,05÷0,07
7 150÷200 0,03÷0,05 0,07÷0,1
6 200÷300 0,05÷0,07 0,1÷0,3

17
 5 300÷400 0,7÷0,9 0,3÷0,5
4 400÷500 0,9÷1.0 0,5÷1,0
3 500÷750 1,0÷3,0 1,0÷5,0
2 750÷1000 3,0÷5,0 5,0÷10,0
1 100 5,0 10,0

Tabelul 4.3. Indici de poluare privind degradarea terenului

Note de Modul de degradare a solului

bonitate
10 Suprafața de teren neafectată de construcții și alte activități
9 Suprafața de teren afectată de construcții
8 Suprafața de teren afectată de lucrările miniere subterane – tasări între 20 ÷
30 cm
7 Suprafața de teren afectată de lucrările miniere subterane – tasări între 30 ÷
1m
6 Suprafața de teren afectată de lucrările miniere subterane – tasări între 1 m
și 2 m
5 Suprafața de teren care reprezintă rupturi
4 Suprafețe degradate de alunecări de teren
3 Suprafețe de teren degradate datorită descopertărilor
2 Suprafețe de teren afectate de haldele de steril
1 Suprafețe neamenajate în urma exploatărilor miniere la zi și a celor
subterane

Tabelul 4.4. Indici de poluare (conținut în metale grele din sol) [mg/kg].

Note de Cu Zn Pb Co Ni Mn Cr+3
bonitate
10 0 ÷ 20 0 ÷ 100 0 ÷ 20 0 ÷ 15 0 ÷ 20 0 ÷ 900 0 ÷ 30
9 20 ÷ 40 100÷150 20 ÷ 40 15 ÷ 20 20 ÷ 30 900÷1100 30 ÷ 50
8 40 ÷ 70 150÷ 200 40 ÷ 70 20 ÷ 25 30 ÷ 40 1300÷1500 70÷100
7 70÷100 200÷300 70÷100 25÷30 40÷50 1300÷1500 100÷150
6 100÷15 300÷500 100÷150 30÷50 50÷70 1500÷1800 100÷150
0
5 150÷20 500÷700 150÷300 50÷75 70÷100 1800÷2100 150÷200
0
4 00÷300 700÷100 300÷500 75÷100 100÷150 2100÷2400 200÷300
0
3 300÷40 1000÷15 500÷1000 100÷200 150÷300 2400÷2700 300÷400
0 00
2 400÷50 1500÷20 1000÷2000 200÷300 300÷500 2700÷300 400÷500
0 00
1 >500 >2000 >2000 >30 >500 >3000 >500

Tabelul 4.5. Scară de bonitate pentru râuri

Notă de Categorii de apă Substanțe organice CCO- Amoniu Oxigen dizolvat

18
 [mg [mg O2/l]
bonitate Mn, [mg O2/l]
NH4/l]
Concentrația de
10 Apă potabilă Sub 2,5 0
saturație
80-90%Din concentr.
9 Categoria I(a) 2,5-5 Sub 0,5
De saturație
8 Categoria I(b) 5-10 0,5-1 peste 6
7 Categoria II 10-15 1-3 5-6
6 Categoria III(a) 15-20 3-5 4,5-5
5 Categoria III(b) 20-25 5-10 4-3,5
Degradat nivel
4 25-50 10-20 sub 3,5
1
Degradat nivel
3 50-100 20-50 sub 3
2
Apă uzată nivel
2 100-500 50-100 sub 2
1
Apă uzată nivel
1 peste 500 peste 100 sub 1
2

Tabelul 4.6. Scară de bonitate pentru lacuri

Notă de Categoria de apă Biomasă fitoplanctonică în Saturația minimă în

bonitate zona fotică, [mg/l] oxigen, [%]
10 Apă potabilă 0 100
9 Oligotrof-Nivel 1 Sub 1 90
8 Oligotrof-Nivel 2 1÷5 80
7 Oligotrof-Nivel 3 5 ÷ 10 70
6 Mezotrof-Nivel 1 10 ÷ 15 70 ÷ 50
5 Oligotrof-Nivel 2 15 ÷ 20 50 ÷ 30
4 Eutrof-Nivel 1 20 ÷ 50 30 ÷ 20
3 Eutrof-Nivel 2 50 ÷ 100 10 ÷ 20
2 Politrof-Nivel 1 100 ÷ 200 Sub 10
1 Politrof-Nivel 2 Peste 200 0
Notele de bonitate, obținute pentru fiecare factor de mediu, în zona analizată, servesc
la analizarea grafică a unei diagrame, ca o metodă de simulare a efectului sinergic produs de
poluanți.
Figura geometrică rezultată poate fi un triunghi echilateral, un pătrat sau un pentagon
regulat în funcție de numărul factorilor de mediu analizați.

19
 Starea ideală este reprezentată grafic de aceste figuri geometrice regulate, în care
razele cercului circumscris lor, și care trec prin vârfuri, se împart în zece unități de bonitate
(numărătoarea începând de la centrul cercului). Prin unirea punctelor rezultate din amplasarea
valorilor exprimând starea reală, se obține o figură geometrică regulată a stării ideale.
Indicele global de poluare a unui ecosistem, (IPG), este dat de raportul dintre suprafața
reprezentând starea ideală (Si) și suprafața reprezentând starea reală (Sr), arătat în relația 8.1:
S
I PG = i
Sr [8.1]
Când nu există modificări ale calității factorilor de mediu, deci când nu există poluare, acest

SOLUL
10

6
Sr

BIODIVERSITATEA 7
10 4 10 APA
5
4
4

Si

10
AERUL

Fig. 8.1. Indicele global de poluare

indice este egal cu 1.

20
Tabelul 4.7. Scară pentru indicele poluării globale
IPG = 1 - mediul natural nu este afectat de activitatea umană
1<IPG≤ 2 - mediul este supus efectelor activității umane în limite admisibile
2<IPG≤3 - mediul este supus activității umane, provocând stare de disconfort formelor
de viață
3<IPG ≤4 - mediul este afectat de activitatea umană, provocând tulburări formelor de
viață
4<IPG≤6 - mediul este afectat grav de activitatea umană, periculos pentru formele de
viață
IPG  6 - mediul este degradat, impropriu formelor de viață.

 Valoarea Si (starea ideală) – rezultă din figura geometrică regulată având

suprafața Si.
 Valoarea Sr (starea reală) – rezultă din figura geometrică neregulată înscrisă
în figura geometrică regulată a stării ideale și construită prin unirea punctelor
rezultate din amplasarea valorilor Nb (nota de bonitate) pentru fiecare factor de
mediu luat în considerare.
 Valoarea Nb – se obține pentru fiecare factor de mediu din scara de bonitate în
funcție de valoarea indicelui de poluare și servește la reprezentarea grafică, ca
o metodă de simulare a efectului sinergic.

21
 Relația grafică între Nb calculat pentru trei elemente ale mediului, este o figură
geometrică neregulată formată cu valorile:
 Nb temp = 9,5
 Nb pH =9
 Nb suspensii =8
având suprafața reală: Sr = 179 m2.

IPG =Si/Sr=231,2/179=1,29.
Deci, IPG = 1,29 și conform scării pentru indicele poluării globale – IPG = 1÷2, se
apreciază faptul că la unitatea luată în studiu factorul de mediu apa este supus efectelor
activității umane în limite admisibile.

4.2. INDICE DE CALITATE Ic

În raport cu mărimea efectelor rezultă Indicele de calitate Ic [%] (relația 8.2).

Cuantificarea efectelor în mărimi cantitative ( E ) permite reprezentarea lor pe o scară de
tipul:
1. „ + ” – influenţă pozitivă

2. „ 0 ” – nul

3. „ – ” – influenţă negativă

IP
Ic=  E , [8.2]

unde: ±E – reprezintă efectul pozitiv sau negativ rezultat din cuantificarea

influențelor proiectului în raport cu normele în vigoare.

22
  Dacă Ic = -1 ÷ 0 – atunci influențele asupra mediului sunt negative, iar
mediul este afectat peste limitele admise;
 Dacă Ic = 0 - starea mediului nu este afectată de proiect;
 Dacă Ic = 0 ÷ 1 - atunci influențele asupra mediului sunt pozitive, iar
mediul nu este afectat peste limita admisă.

Tabelul 4.8. Scara de bonitate pentru Indicele de calitate Ic

Nota de Valoarea Ic Efectele asupra mediului înconjurător

bonitate
10 Ic = 0
9 Ic = 0,0 ÷ 0,25
8 Ic = 0,25 ÷ 0,50
7 Ic = 0,50 ÷1,00
6 I c = -1,0
5 Ic = -1,0 ÷ -0,5
4 Ic = -0,5 ÷ -0,25
3 Ic = -0,25 ÷ -0,025 - mediul este degradat, nivel 1.
2 Ic = -0,025 ÷ - mediul este degradat, nivel 2.
-0,0025
1 Ic = sub –0,0025
- mediul nu este afectat de activitatea proiectată
- mediul este afectat de proiect în limite admisibile,
nivel 1.
- efectele sunt pozitive
- mediul este afectat de proiect în limite admisibile,
nivel 2.
- efectele sunt pozitive
- mediul este afectat de proiect în limite admisibile,
nivel 3.
- efectele sunt pozitive
mediul afectat de proiect peste limitele admise,
nivel 1.
- efectele sunt negative
- mediul este afectat de proiect peste limitele
admise, nivel 2.
- efectele sunt negative
- mediul este afectat de proiect peste limitele
admise, nivel 3.
- efectele sunt negative
- efectele sunt nocive la durate lungi de expunere
- efectele sunt nocive la durate medii de expunere
- mediul este degradat, nivel 3.
- efectele sunt nocive la durate scurte de expunere

4.3.INDICE DE POLUARE Ip

Ținând cont de limitele admise se calculează IP [%] (relația 4.3).

23
 Cmăs
IP = CMA , [4.3]
unde Cmăs - concentrația măsurată în laborator;
CMA – concentrația maximă admisă.

Exemplu: În urma măsurătorilor privind încărcarea cu materii în suspensii ale

apelor uzate industriale s-a obținut:
Cmăs suspensii = 33 mg/dm3
Valorile limită de încărcare cu poluanți a apelor uzate industriale evacuate în
receptorii naturali conform NTPA-001/2002 modificată prin HG nr. 352/2005 pentru
materii în suspensii (MS), este: MS=60 mg/dm3
33
Deci, IP = 60 = 0,55 mg/dm3
 Dacă IP = 0 ÷ 1- mediul este afectat în limite admise iar efectele sunt
pozitive sau negative fără a fi nocive;
 Dacă IP >1 - mediul este afectat peste limitele admise, efectele negative se
evaluează în funcție de gradul de depășire.

4.3. INDICE AGREGAT DE POLUARE ATMOSFERICA (API )

Atmospherical Pollution Index

Indicele agregat de poluare – sistem caracterizat științific cu grad unitar de depoluare,

și este definit în felul următor:


1 wi  Creal ,i ( x , y , z, t )
API ( x , y , z, t )  
 wi i
Cref ,i
i [4.4]
unde:
Creal,i (x, y, z, t) - concentrația masică a substanței poluante i, într-un punct de
coordonate (x, y, z) la un timp, t, [mg/m3];
Cref,i - imisii admise pentru substanța poluantă i, [µg/m3];
wi - coeficient de pondere pentru substanța poluanta i.

Prin normarea sumei coeficienților de pondere, pentru fiecare sistem considerat, există
situațiile:
API = 1, când concentrațiile ajung valoarea limita admisă;
API > 1, când concentrațiile depășesc valorile limită, și
API < 1, când concentrațiile sunt sub valoarea limită.
Determinarea coeficienților de pondere este o problemă foarte complexă; procedura
implică o mare cantitate de cunoștințe din diferite domenii care trebuie integrate. Utilizarea
coeficienților de pondere duce la calcule mai realiste, pentru că consideră faptul ca
substanțele poluante nu au toate același potențial periculos (negativ). Alternativa
nesatisfăcătoare ar fi considerarea unor coeficienți de pondere egali e pentru toate substanțele
poluante, ceea ce ar însemna considerarea aceluiași efect negativ al acestora, lucru totuși
irealist. Procedeul practic de calcul al coeficienților de pondere folosește o metodă bazată pe
logica fuzzy. In tabelul 4.9 se prezintă doar valorile obținute pentru coeficienții de pondere
după un calcul complex

24
Tabelul 4.9. Valorile coeficienților de pondere, wi , i = (CO2 , SO2 , NO2 , CO )

Coeficienți de pondere ( wi )
CO2 0.67
NOx 0.46
SO2 0.42
CO 0.33


1 wi  Creal ,i ( x , y , z, t )
API ( x , y , z, t )  
wi
i i
Cref ,i

1 c CO 2 c SO2 c NO 2 c
API =
wCO +w SO
2 2
+ w NO + wCO
2
¿ wCO ¿
2 ca (
+w SO ¿
2 ca
+ w NO ¿
¿ 2
CO2
ca
+ wCO ¿ CO
SO 2
ca
NO 2 CO
)
caCO2- nu se găsește în STAS; se consideră valoarea existentă la ora actuală
( ca CO2 = 360 ppm ), adică ca CO2 = 707 mg/m3 .
unde:
wi - coeficient de pondere pentru substanța poluanta I, I = (CO2, SO2, NO2, CO );
ci - concentrația calculată pentru substanța poluanta I, mg/m3 .
cai - concentrația admisibilă pentru substanța poluanta I, stabilită prin lege mg/m3 .

Avem:
API = 1, când concentrațiile ajung valoarea limita admisă;
API > 1, când concentrațiile depășesc valorile limită, și
API < 1, când concentrațiile sunt sub valoarea limită.

CAPITOLUL 5
METODE/TEHNICI/TEHNOLOGII DE DEPOLUARE AER/APA/SOL

25
5.1. PROCESE NATURALE DE EPURARE

Combaterea poluării apelor se realizează prin masuri ce urmăresc, în primul rând,

prevenirea poluării apelor.

Pentru multe ramuri industriale, pentru zootehnie si diverse activități sociale, modalitatea
cea mai eficienta de combatere si limitare a poluării este epurarea apelor uzate înainte de
evacuare, în aceasta operație, apele uzate sunt supuse unor tratamente succesive, prin care
conținutul de poluanți este diminuat, astfel încât, în urma diluării cu apele râurilor în care
ajung sa înregistreze concentrații cât mai mici.
Tratamentele care se aplica includ tehnologii bazate pe procese si fenomene naturale: fizice,
chimice si biologice, aplicate diferențiat la diferite categorii de apa uzata, iar în cadrul
acestora se deosebesc diferite tehnici si metode de lucru, funcție de compoziția apelor uzate.

5.1.1. Epurarea mecanica

Epurarea mecanica retine suspensiile grosiere . Pentru reținerea lor se utilizează grătare,
site, deznisipatoare , separatoare de grăsimi si decantoare.
Grătarele rețin corpurile grosiere plutitoare aflate in suspensie in apele uzate (cârpe,
harții, cutii, fibre, etc.). Materialele reținute pe grătare sunt evacuate ca atare, pentru a fi
depozitate in gropi sau incinerate. In unele cazuri pot fi mărunțite prin taiere la dimensiunea
de 0,5-1,5 mm in dezintegratoare mecanice. Dezintegratoarele se instalează direct in canalul
de acces al apelor uzate brute, in așa fel încât suspensiile dezintegrate pot trece prin grătare si
pot fi evacuate in același timp cu corpurile reținute.
Deznisipatoarele sunt indispensabile unei stații de epurare, in condițiile in care exista
un sistem de canalizare unitar, deoarece nisipul este adus in special de apele de ploaie.
Nisipul nu trebuie sa ajungă in treptele avansate ale stației de epurare, pentru a nu apărea
inconveniente cum ar fi:
 deteriorarea instalațiilor de pompare;
 dificultăți in funcționarea decantoarelor;
 reducerea capacitații utile a rezervoarelor de fermentare a nămolurilor si stânjenirea
circulației nămolurilor.
Deznisipatoarele trebuie sa retina prin sedimentare particulele mai mari in diametru de
0,2 mm si in același timp, trebuie sa se evite depunerea materialelor organice, pentru a nu se
produce fermentarea lor.
Separatoarele de grăsimi sau bazinele de flotare au ca scop îndepărtarea din apele uzate
a uleiurilor, grăsimilor și, în general, a tuturor substanțelor mai ușoare decât apa, care se
ridică la suprafața acesteia în zonele liniștite și cu viteze orizontale mici ale apei.
Separatoarele de grăsimi sunt amplasate după deznisipatoare, daca rețeaua de canalizare a
fost construita in sistem unitar, si după grătare, când rețeaua a fost construita in sistem divizor
si din schema lipsește deznisipatorul.
Decantoarele sunt construcții in care se sedimentează cea mai mare parte a materiilor in
suspensie din apele uzate . Decantoarele primare sunt longitudinale sau circulare si asigura

26
staționarea apei timp mai îndelungat, astfel ca se depun si suspensiile fine. Se pot adaugă în
ape și diverse substanțe chimice cu rol de agent de coagulare sau floculare, uneori se interpun
și filtre. Spumele și alte substanțe flotante adunate la suprafața (grăsimi, substanțe petroliere
etc.) se rețin și înlatură ("despumare") iar nămolul depus pe fund se colectează si înlătura din
bazin (de exemplu cu lame racloare susținute de pod rulant) si se trimite la metantancuri

5.1.2. Epurarea chimica

Epurarea chimică are un rol bine determinat în procesul tehnologic, prin care se
îndepartează o parte din conținutul impurificator al apelor reziduale.
Epurarea chimica prin coagulare - floculare conduce la o reducere a conținutului de
substanțe organice exprimate in CBO5 de cca. 20 -30 % permițând evitarea încărcării
excesive a nămolului activ cu substanța organică.
Procesul de coagulare - floculare constă in tratarea apelor reziduale cu reactivi
chimici, în cazul de față, sulfat feros clorurat si apa de var, care au proprietatea de a forma
ioni comuni cu substanța organic existenta în apa și de a se aglomera in flacoane mari
capabile sa decanteze sub forma de precipitat. Agentul principal in procesul de coagulare -
floculare este ionul de Fe3+ care se obține prin oxidarea sulfatului feros cu hipoclorit de
sodiu. Laptele de var care se adaugă odată cu sulfatul feros are rolul de accelera procesul de
formare al flacoanelor și de decantare al precipitatului format.
Reacția de oxidare a FeSO4 și de precipitare a Fe(OH)3 este următoarea:
2FeSO4+3Ca(OH)2+Cl2=2Fe(OH)3+2CaSO4+CaCl2
Îndepărtarea prin decantare a flacoanelor formate este necesara întrucât acestea ar putea
împiedica desfășurarea proceselor de oxidare biochimica prin blocarea suprafețelor de schimb
metabolic a biocenozei. Datorita variațiilor mari de pH cu care intra în stația de epurare apele
reziduale, se impune corectarea pH-ului în așa fel încât, după epurarea mecano-chimica,
apele sa aiba un pH cuprins intre 6,5-8,5, domeniu in care degradarea biochimica sub
actiunea microorganismelor din namolul activ este optima.
Corecția pH-ului se face cu ajutorul H2SO4 98% sau a Na OH 40% in bazinul de
reglare a pH-ului, destinat acestui scop. Totodata prin corecția pH-ului se reduce si
agresivitatea apelor reziduale asupra conductelor, construcțiilor si utilajelor

5.1.3. Epurarea biologica

Prin epurarea biologica se înțelege complexul de operatiuni și faze tehnologice prin care
materiile organice existente in apele uzate provenind din cele mai diverse activități antropice
sunt transformate cu ajutorul unor culturi de microorganisme, în produși de degradare fără
nocivitate, (CO2, H2O, CH4, și altele) si o masa celulara noua (biomasa), inofensiva.
Procesul tehnologic de epurare biologica se poate organiza in doua modalități:
1. Prin cultura microorganismelor noi dispersate în întregul volum al reactorului de epurare.
2 .Prin cultura noilor microorganisme pe un suport.
Prin sistemul de cultura în întreaga masă de apă poluanți și în tot volumul reactorului se
înmulțește generic "nămol activ" iar epurarea biologică ca modalitate tehnologică ii poartă
numele.

27
 Al doilea sistem presupune dezvoltarea culturii în film biologic, iar procesul se
desfășoară in construcții cu filtre biologice speciale.
Nămolul activ este un sistem dispers in care materialul aflat în suspensie trebuie sa fie
separat de efluentul epurat biologic.
În procesul de epurare biologică a apelor uzate cu încărcătura de materii organice, rol
principal îi revine grupului de bacterii organofage, (mâncătoare de substanțe organice).
Aceste bacterii, în funcție de predispoziția lor de a trăi în prezența sau absența oxigenului se
clasifică în trei grupuri:
a) Bacterii obligat aerobe;
b) Bacterii facultativ aerobe;
c) Bacterii anaerobe.
Bacteriile, grup heterogen de organisme microscopice, microcelulare sau grupate in
colonii cu nucleu simplu, majoritatea fără clorofila, heterotrofe (care sunt obligate sa-si preia
singure hrana sub forma de substanțe organice din mediu) îndeplinesc rolul esențial in acest
tip de epurare a apelor cu încărcătura de materii organice.
Bacteriile aerobe sunt microorganisme care într-o proporție însemnata se pot dezvolta și
reproduce numai în mediile care conțin oxigen.
Bacteriile obligat aerobe ca cele saprofite, nitrificatoare, o parte din sulfobacterii si microbii
patogeni trăiesc numai in prezenta oxigenului molecular.
Bacteriile facultativ aerobe, grupează la un loc unele drojdii, bacterii denitrificatoare s.a.
Bacteriile anaerobe sunt organisme capabile sa trăiască fără prezenta oxigenului liber.
Dintre acestea remarcam infuzoriile , clostridium pasteurianum și clostridium
sporogenius.
Ca urmare, in legătura cu necesarul de oxigen pentru dezvoltarea culturilor de bacterii
organo-fagiste vom întâlni doua tipuri de procese tehnologice pentru epurare biologica:
 Proces aerob, utilizat cu prioritate la îndepărtarea poluanților din apele uzate;
 Proces anaerob aplicat la prelucrarea nămolurilor fermentate si la epurarea apelor
uzate foarte concentrate in poluanți.
Cercetările au evidențiat faptul caci în strânsă asociere cu bacteriile, în procese aerobe
coabitează protozoare (cele mai primitive forme de animale din clasele Flagellata, Sarcodia,
Sporazoa, Ameobosporidia, Ciliophora), metazoare (rotifere si nematode) și ciuperci sau
chiar fungi, alcătuind biocenoze.
La fiecare proces tehnologic de epurare biologica vom întâlni biocenoze selectate specific
procesului ales.
Procese de transformare bacteriana
Bacteriile folosite in procesul de epurare biologica preiau din mediul înconjurător in care
sunt cultivate, energia si materia nutritiva folosindu-le pentru:
 biosinteza si dezvoltare;
 activități fiziologice secundare ca spre exemplu mobilitatea, luminescenta, si altele.
Totalitatea proceselor prin care combinațiile bacteriene sunt implicate in activitatea
biologica de eliminare a materiilor organice din apele poluante prin consumul acestora si
hausformarea lor in constituenții celulari, energie si produse de uzura alcătuiesc metabolismul
bacterian organofag.

28
Procesele metabolice se clasifica astfel:
 Consumatoare de energie;
 Producătoare de energie.
Procesele de catabolism , de dezasimilație, de degradare a substanțelor din mediu sunt
exogene.
Procesele in care se sintetizează componenții celulari corespund anabolismului si sunt
consumatori de energie .
Ambele tipuri de procese metabolice se produc in același timp astfel încât diversele
reacții biochimice care alcătuiesc metabolismul realizează următoarele funcții esențiale
pentru viată celulei:
 asimilarea substanțelor nutritive si producerea substanțelor folosite la construcția
edificiilor celulei;
 eliberarea de energie si stocarea acesteia;
 transmiterea energiei stocate către substanțele de constituție a edificiilor celulare;
 constituirea de nou material celular, prin care folosirea materiei organice poluante.

Pentru a cuantifica posibilitățile metabolice ale bacteriilor in procesul de epurare s-au

făcut experimente pe diverse specii de astfel de organisme si s-a arătat ca un gram de
substanța uscata bacteriana, are o activitate respiratorie de câteva sute de ori mai intensa in
comparație cu cea a omului.
De asemenea s-a observat ca potențialul metabolic al microorganismelor dintr-un hectar
de teren arabil, analizat pe o lungime de 25cm este echivalent cu al câtorva zeci de mii de
oameni. Se utilizează prin aceste date capacitatea deosebit de mare a bacteriilor de a efectua
operațiuni biologice in folosul omului.

29
 Dar ceea ce este si mai important este faptul ca aceste micro ființe dispun de o capacitate
cu totul deosebit de a supraviețui in cele mai deosebite condiții.
Organismul uman pentru a atinge un asemenea nivel metabolic ar avea nevoie de multe
mii de tone de alimente pe care sa le consume orar.
Superioritatea aptitudinilor de apărare si a capacitații de metabolizare a lumii bacteriene
in raport cu restul lumii vii se datorează in primul rând suprafețelor foarte mari a celulelor in
raport cu greutatea lor. Datorita acestei mari suprafețe de contact cu mediul exterior,
intensitatea schimbului de substanțe este de asemenea mare.
La toate acestea constatări se adaugă si regula din natura potrivit căreia viteza
metabolismului de care depinde creșterea speciei este invers proporționala cu mărimea
viețuitoarei.
Aceasta regula ar confirma faptul ca daca un organism viu are corpul mic, metabolismul
sau este mai intens si creșterea sa este mai rapida in comparație cu ființele mari.
Viteza mare de creștere a bacteriilor avantajează deosebit de mult supraviețuirea
populațiilor bacteriene in natura , dar in același timp explica si dimensiunile extrem de mici
ale reprezentanților acestor specii.
Metabolismul bacterian are la baza utilizarea celor mai diverse substanțe nutritive din
mediul in care acestea se dezvolta si anume:
 azot molecular;
 dioxid de carbon;
 sulf si combinațiile sale;
 substanțe organice simple;
 substanțe organice complexe;
 hidrocarburile țițeiului brut;
 substanțe organice naturale;
 asfalt (bitum);
 substanțe anorganice;
 acid oxalic si sulfuric;
 fenoli;
 chitina;
 piele;
 cauciuc, polimeri, lemn, mase plastice;
 substanțe antibiotice.
Condiția esențiala pentru producerea reacțiilor biochimice metabolice este ca in mediul
natural sau cultura artificiala sa existe toate materiile necesare formarii constituenților
celulari si produceri de energie.
In aceste instalații pentru epurare biologica in mediile de cultura trebuie sa existe in primul
rând materiale care sa conțină: C, H, O, N, P, S, si in cantități mai mici sursa de: K, Mg, Mn,
Na, Ca, Fe, Cl-, PO43-, SO42-, si in concentrații foarte reduse ligoelementele: Zn, Ca, Mo.
Dezasimilația, procesele catabolice, determina transformarea oxido-reducătoare a
substanțelor organice complexe preluate din mediu, in substanțe simple, cu eliberarea de
energie.

30
 La organismele procariote cat si la cele eucariote, in protoplasma apar in decursul
dezasimilației substanțe diverse și energie care sunt apoi folosite pentru obținerea
constituentilor celulari proprii.
In procesele metabolice bacteriene de dezasimilație, eliberarea energiei se produce in
trei etape:
a) In etapa I-a de degradare a moleculelor de origine biologica are un proces de
descompunere a acestora in constituenți astfel:
 proteinele se descompun in aminoacizi;
 grăsimile se transforma in glicerina si acizi grași;
 glucidele devin hexoze, pentoze, etc.
Energia eliberata in aceasta faza este de numai 1% din totalul energiei produse si se
pierde parțial sub forma de căldura.
b) Moleculele care provin din degradarea efectuat] in etapa I-a, sunt transformate in
continuare de alți produși cu formare de CO2 si H2O. In aceasta a II-a etapa se eliberează
circa o treime din întreaga energie conținuta in substanțele nutritive cu care s-au alimentat
bacteriile.
c) In cea de a III-a etapa de dezasimilație, bacteriile eliberează energia prin doua procese:
 descompunerea totala a substanțelor nutritive pana la CO2 si H2O ;
 descompunerea numai parțial a substanțelor nutritive, cu formare de numeroși
produși intermediari numiți produși de fermentație.

5.2. Metode de depoluare

5.2.1. Tehnici fizico-chimice de depoluare a apelor
a) Procedee fizice:
 sedimentare,
 centrifugare,
 filtrarea, ultrafiltrarea,
 distilarea,
 flotația și spumarea
b) Procedee chimice:
 adsorbția
 oxidarea,
 coagularea și flocularea,
 schimb ionic (dedurizarea, demineralizarea),
 neutralizarea.

CONCLUZII

31
 Apele reziduale conțin diverse substanțe toxice atât pentru om cat si pentru speciile
acvatice ce provin din coloranții utilizați(pigmenți, metale grele , benzin , toluaen ,
săruri )
 Poluarea naturală este de amploare mai redusă decât poluarea artificiala.
 Pentru reducerea poluării din industria textile este indicate utilizarea coloranților si
agenților auxiliari cu un grad redus de toxicitate
 O sursa importanta de impurificare a apelor o constituie depozitele de deșeuri sau de
diferite rezidiri solide, așezate pe sol, sub cerul liber.
 Cea mai eficienta de combatere si limitare a poluării este epurarea apelor uzate
înainte de evacuare

BIBLIOGRAFIE

32
[1]Ciolea D.I., Dumitrescu I. – Poluarea și protecția mediului-îndrumător de laborator și
lucrări practice, Editura Universitas, Petroșani, 2011
[2] http://tpp.upg-ploiesti.ro/attachments/article/89/apa_poluare_depoluare.pdf
[3]http://enviro.ubbcluj.ro/studenti/licenta/optionale%20pdf/SM/Tehnologii%20de
%20depoluare%20%20SM%20II%20optional%202%20%202013.pdf
[4] https://ro.scribd.com/doc/127552185/Poluare-Si-Tehnici-de-Depoluare-a-Mediului
[5] https://www.academia.edu/10935931/Poluarea_raurilor_si_apelor
[6] http://www.mmediu.ro/new/wp-content/uploads/Rosia_Montana/02/Volumul%2055.pdf

33