UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI

FACULTATEA DE ŞTIINŢĂ ŞI INGINERIA ALIMENTELOR

SPECIALIZAREA CONTROLUL SI EXPERTIZA CALITATII MEDIULUI
 Cu trecerea timpului, dezvoltarea societăţii, prin creşterea populaţiei
dezvoltarea agriculturii şi a diferitelor ramuri ale industriei au făcut să crească
folosinţele de apă, însă apa folosită si returnată nu a mai fost la aceeaşi calitatea
cu cea prelevată înainte de folosire, astfel calitatea şi cantitatea apei au devenit o
reală problemă la nivel mondial.
Autoepurarea este procesul prin care are loc refacerea echilibrului în mediul
acvatic prin participarea simultană sau într-o anumită succesiune a factorilor
fizico-chimici, biologici, hidraulici şi a caracteristicilor hidromorfologice ale
cursului de apă.
Apele curgătoare reprezintă sursă de apă potabilă pentru populaţie şi
pentru folosinţele umane. O calitate proastă a apei o face improprie pentru
folosinţă
 Apa in natură există sub forma de:
 ape de suprafata – curgatoare (fluvii, rauri, pârâuri)
 stătătoare (mări şi oceane, lacuri, balti, mlaştini)
 apa subterană(straturi acvifere si izvoare)

Pricipalii poluanți ai apelor curgătoare sunt: substanțe organice greu degradabile,

compuşi ai azotului, fosforului, sulfului, microelemente (cupru, zinc, plumb), pesticide,
insecticide organo‐clorurate, detergenți, compuşi de natură bacteriologică
 Cunoaşterea caracteristicilor fizico-chimice ale apei au rol esenţial în
cunoaşterea proceselor care se desfăşoară în mediul acvatic, care influenţează
dezvoltarea şi funcţionalitatea biocenozelor acvatice precum şi posibilitatea de a folosi
resursele de apă în diferite folosinţe:

parametrii care indică o poluare parametrii de bază:

permanentă: cadmiu, mercur, temperatura, pH,
uleiuri minerali, compuşi organo- conductivitate şi regimul
halogenaţi. oxigenului.

parametrii care
arată poluare:
detergenţi
anionici, carbon
organic total,
consum biochimic
de oxigen, metale
grele.
 Ce este autoepurarea apelor?

Autoepurarea este
fenomenul prin Prin procesul de
care apa din emisar, autoepurare se
datorită unui reface starea
ansamblu de iniţială a apelor
procese de natură curgatoare însă
fizică, chimică şi fară intervenţia
biologică se omului.
debarasează de
poluanţii pe care îi
conţine.

Autoepurarea
cursurilor de apă
se realizează în
mod natural, fără
a folosi instalaţii
sau construcţii
speciale.
Prin capacitate de autoepurare se înțelege proprietatea
factorilor de mediu – apă, aer, sol – care au suferit o poluare, de
a-și redobândi total sau parțial starea de puritate inițială, prin
procese fizice, chimice și biologice, fără intervenția omului

Poluarea termică a apei se datorează centralelor electrice

construite în apropierea apelor, și a deversării apelor industriale
calde. Ridicarea temperaturii apei aduce daune intolerabile
florei și faunei acvatice, scade conținutul de oxigen dizolvat și,
implicit, scade capacitatea apei de autoepurare.
 factorii fizici: sedimentarea
poluanţilor; lumina, temperatura,
mişcarea apei

factorii chimici: oxigen,

factorii biologici: organismele
dioxid de carbon, fier,
acvatice, bacteriile
potasiu
Fenomenele cele mai importante care intervin în timpul
autoepurării apelor sunt: diluţia,amestecul, mineralizarea.
Întregul proces de mineralizare a materiei organice este
realizat eficient de microorganisme aerobe.

Factorii care acţionează şi influenţează transformările

biologice din apă sunt: temperatura, lumina, pH-ul,
oxigenul.

Cunoaşterea capacităţii de autoepurare a unui curs de

apă este necesară în activitatea de gospodărire a
resurselor de apă de suprafaţă în vederea satisfacerii
folosinţelor lor atât ca emisari de ape uzate cât şi ca
surse de prelevare.
 Ce este epurarea apelor?

Când intensitatea proceselor de poluare depăşeşte

cu mult capacitatea naturală de autoepurare a
cursurilor de apă este necesară intervenţia omului
pentru prevenirea şi combaterea acestor procese.
Prevenirea se face prin măsuri de supraveghere şi
control, iar combaterea poluării se realizează prin
construcţii, instalaţii, echipamente (staţii de epurare
aapelor).

Epurarea reprezintă totalitatea tratamentelor

aplicate apelor uzate care au ca rezultat
diminuarea conţinutului de poluanţi, astfel încât
cantităţile rămase să determine concentraţii mici
în apele receptoare, care să nu provoace
dezechilibre ecologice şi să nu poată stânjeni
utilizărileulterioare.
 Procesele caracteristice epurării apelor uzate
Procesele caracteristice epurării apelor uzate sunt de natură:

• Mecanică – cu aplicare în cadrul decantării apelor uzate (cea mai mare parte din
materiile solide în suspensie sunt îndepărtate).

• Chimică – intervin în timpul clorinării apelor uzate sau al coagulării materialelor

solide în suspensie.
 Biochimică - se produce mineralizarea materiilor organice din apele uzate.
Resursele de apa trebuie sa fie folosite pentru cresterea bunastarii economice si sociale
dar fara a compromite durabilitatea ecosistemelor vitale. Ideea acestei lucrari este de a
analiza relatiile dintre societatea umana, resursele de apa si ecosistemele asociate,
pentru a clarifica de ce si cum ecosistemele vitale trebuie sa fie protejate .

Una dintre marile probleme ale planetei este degradarea calitativă a apei precum şi
cantitativă. Pentru o gestionare eficientă şi durabilă a resurselor de apă trebuie să se
realizeze un management integrat prin corelarea elementelor economice, sociale,
culturale şi de mediu prin folosirea diferitelor metode, mijloace şi tehnici.

Indiferent de receptor şi de natura impurificării, procesele de autoepurare sunt

asemănătoare, însă diferă în desfăşurarea lor ca durată, ca amploare, ca ordine de
succesiune sau ca pondere în care iau parte toate felurile de procese specifice.