Biletul A

1. TOXICOLOGIA ALIMENTARA
Este parte a toxicologiei sanitare si studiaza act nociva a aditivilor alimentari, nat/
sintetici ad in alim ca agenti de conservare. Acesti aditivi se fol pt optimizarea
aspectului sub forma de coloranti alim, sub forma de nitrati- pt colorarea in roz a
carnii si preparatelor din carne, diverse arome, diferite materii de umflare (E-uri).
Tox alim urmareste si reglementeaza c% pesticidelor remanente in alimentatie,
cerceteaza eventuala prez a unor microtoxine in subst alim. Ea diagnosticheaza
prin analiza, alim infestate: botulism, care alaturi de tetanos constituie sg intox
bacteriene. Toxiinfectiile alim nu sunt apanajul toxicologiei intrucat se prod in
urma consumului de alim infestate cu bacterii care se dezvolta in organism.

2. Fixarea toxicului IDEM 3. Fixarea si selectivitatea actiunii toxice

Actiunea unui xenobiotic asupra organismului este consecinta fixarii lui in
organism, de enzime sau receptori.
Fixarea – etapa importanta in exercitarea actiuni toxice, aceasta caracterizandu-se
prin selectivitate (substanta toxica isi exercita actiunea toxica, preferential asupra
anumitor organe, numite organe tinta).
Un exemplu pentru selectivitate: tetraclorura de carbon – isi exercita actiunea
toxica direct la nivelul hepatocitului cu distrugerea organelor celulare, conducand
in final la steatoza si necroza hepatica.
La nivel macroscopic, tinand cont de locul de atac al substantelor toxice asupra
organismului, actiunea poate fi:
 locala
 generala
Actiunea toxica locala – se produce la nivelul locului initial de contact al toxicului
cu organismul, fara absorbtie; de ex: la nivelul pielii sau mucoaselor. Are
importanta limitata si se refera la un nr mic de substante toxice: acizi corozivi, baze
caustice, detergenti.
Actiunea toxica generala – se produce la nivelul locului initial de contact al
substantei toxice cu organism. Reactia are loc la nivel celular, de regula atacul
toxic al susbtantei are loc asupra tesuturilor si organelor.
3. ANTIDOTURI (sol Lugol, tanin, Metalorum, Jannel) GENERALE
•Taninul: pp metalele grele, numeroase heterozide si alcaloizi;
•Sol Lugol: utila in intox cu alcaloizi. La adm se ad solutiei si NaHCO₃ deoarece
precipitatele de alcaloizi sunt solub in sucul gastric;
•Antidotul Jannel: ind in intox cu met grele, comp anorganici ai As, HCN si cianuri
cu care form pp insolub;
•Antidotum Metalorum: sol NaOH+ sol (Mg SO₄+ NaHCO₃), util in intox cu met
si semimetale pe care le pp sub forma de sulfuri insolub.

4. ACT TOXICA LA NIV SN

Act la niv central/periferic. Subst toxice sunt clasif in 4 categ: tox cerebrali,
bulbari, medulari, tox ale terminatiilor nervoase senzitive/ motorii. Subst tox si
med prod:
○ coma: barbital, etanol, alti alch, subst sedativ-hipnotice, antidepresive, opiacee;
○ convulsii: agentii simpatomimetici, amfetamina, cocaina, antidepresive,
antipsihotice;
○ distonie: metoclopramid, haloperidol, fenotiazine.
In general subst toxice care act asupra SNCului si care prod moartea, nu lasa
leziuni pe creier, iar la niv SNP mai ales toxicii care prod intox cr duc la paralizia
membr inferioare.

5. INTERRELATIA SUBSTANTA- ORGANISM

Cantit de subst/med care patrunde in organism se numeste doza. In cazul in care
xenob este un medicam, dozele det vor fi: dz terapeutica, dz toxica, dz letala (DL
50- dz letala medie, DL 75- dz fatala, DL 100- dz fatala absoluta). Factorii
dependenti de interrel subs- org sunt
• in fct de calea de adm: * c. directa : c. edemica, caile parenterale;
* c indirecta:
○ c GI: cea mai frecventa c de patrundere a xenob, contribuie la expulzarea
subst toxice si evacuarea toxicului din tubul digestiv;
○ c resp: drumul cel mai frecvent al xenob in intox profesionale;
○ c transdermice: cai de patrundere usoara a gazelor, liq, pulb- abs la acest
niv are loc mai usor decat prin piele (vascularizatie mai bogata & lipsa
barierei epidermice).
•Legarea de proteine
•predispozitii generale (dif de reactivitate fata de o subst tox in dif stari pat. Ex:
alcoolicii, anemicii etc).

Biletul B
1. Carbogenoterapia - Se bazează pe proprietatea dioxidului de carbon de a fi un
excitant al centrului respirator. Se utilizează amestecul ce conţine 5 -7 volume de
dioxid de carbon la 100 de volume de oxigen (sau 95% oxigen şi 5% dioxid de
carbon). Acest amestec are următoarele avantaje:
- măreşte profunzimea mişcărilor respiratorii
- accelerează ventilaţia şi circulaţia pulmonară, ca şi schimburile de gaze
- menţine echilibrul dioxidului de carbon în sânge
- favorizează (prin C02) disocierea oxihemoglobinei şi dizolvarea
oxigenului în sânge.
Inhalarea se întrerupe când victima prezintă accelerarea pulsului sau palpitaţii.
Carbogenoterapia are următoarele contraindicaţii: sfixii cu acidoză, intoxicaţii cu
gaze sufocante.

2. Ecotoxicologia - studiaza actiunea nociva a diferitelor substante chimice asupra

ecosistemului ( aer, apa, sol, plante animale) in corelatie cu replicile factorilor de
mediu care se gasesc intr-un stadiu avansat de alterare asupra omului.
Ecotoxicologia se focalizeaza asupra impactului substantei chimice si asupra
dinamicii populatiei dintr-un ecosistem.

3. Toxicologia aparatului respirator ?????

4.Actiunea toxica hepatica

Lezarea ficatului este produsa de o diversitate de substante toxice, tipurile de lazari
hepatice fiind foarte variate:
 hepatite citotoxice
– caracterizate prin focare de necroza hepato-celulara, de gravitate
mare
– sunt produse de substante toxice care lezeaza direct organitele
celulare (toxicii citoplasmatici – izoniazida, cloroform, antifoliticele)
 hepatite colestatice – produse de compusi care nu lezeaza direct parenchimul
hepatic si actiunea la nivelul vezicii biliare, producand icter (ex:
indometacin, butamida)
 steatoza hepatica (ficatul gras)  clorura de C → lezeaza reticulul
endoplasmatic, blocand transportul lipoproteinelor
 etanolul → lezeaza ficatul
 ciroza si fibroza  arsen, alcool etilic, clorura de vinil, vitamina A
 tumori  clorura de vinil, diferiti androgeni
  tulburari vasculare sinusoidale  arsen
 insuficienta hepatocelulara (icter)  fosfor, arsina, amide aromatice
 atrofia galbena acuta (ficatul mic)  saruri de metale grele
 hepatopatii  diclofenac, cetanol

5.Factori dependenti de organism/subiect= Pot fi: de specie,de rasa, de varsta,

de sex, de starea psihica si patologica,de greutatea corporala, de regimul alimentar.
 de specie – unele substante toxice la om, nu sunt periculoase pentru animale.
 de rasa – s-au putut observa diferente in biotransformarea multor
xenobiotice, functie de rasa acestora. Diferite rase de iepuri prezinta
biotransformari diferite, rezultatul intoxicatiilor fiind diferit. Uneori se obtin
efecte diferite, datorita diferentei de echipament hormonal.
 de varsta: – in general, copiii si tinerii sunt mai sensibili la actiunea unor
xenobiotice; la copil, in raport cu adultul – creierul si maduva spinarii sunt
mai dezvoltate decat restul corpului, de aceea, ei sunt mai sensibili la
substante cu actiune asupra SNC-ului (morfina, barbituice). – nou-nascutul
este mult mai sensibil, intrucat biotransformarea are loc mult mai lent. – la
varstinici, se semnaleaza o incidenta de cateva ori mai mare a reactiilor
adverse. Ei sunt mult mai sensibili la vomitive, purgative, deprimante SNC,
iritante cutanate, la diferite substante cu actiune asupra oaselor.

Biletul C
1.TOXICOLOGIE INFANTILA
Aceste notiuni se refera la copiii pana in 2 ani jumate.
•Intox accidentale, din neglijenta parintilor care nu iau masuri corespunzatoare de
pastrare a medicam;
•Medicam ingerate de mama in per alaptarii (laptele avand pH 6.6-mai acid decat
plasma, fav concentrarea in el a compusilor bazici): o serie de med ca morfina,
penicilinele, atropina, codeina, cafeina prod la sugari rct alergice;
•Ac boric adm ext in sol de c%>0.5% poate prod sdr dizenteric cu hipertermie,
convulsii, insuf circulatorie, anurie, acidoza metabolica;
•Cantit mici de alcool pot prod coma alch la copiii mici; ac ac salicilic poate prod
hipertermie, acidoza metabolica, coma, convulsii iar aminofenazona fenilbutazona
si cloramfenicolul- accidente hemoragice.

2. Eliminarea renala a toxicilor

Rinichiul reprezinta un organ de eliminare foarte eficient: xenobioticele si
metabolitii acestora sunt eliminate in urina prin aceleasi mecanisme pe care
rinichiul le foloseste pentru indepartarea produsilor finali ai metabolismului
intermediar.
Exista 3 mecanisme de excretie (eliminare) renala:
 filtrare glomerulara
 reabsorbtie
 secretie tubulara
Filtratul glomerular contine numerosi constituienti exogeni, care sunt transportati
inapoi in sange prin diferite procese specifice – reabsorbtie tubulara. Compusii
toxici pot fi eliminati in urina si prin difuziune pasiva la nivelul tubilor renali –
procesul este minor, se desfasoara cu viteza mica, filtrarea fiind mult mai rapida
decat excretia prin difuziune pasiva.
Xenobioticele pot fi eliminate in urina si prin secretie tubulara activa cu ajutorul
sistemului de transport activ pentru anioni si cationi.

3. Fixarea si selectivitatea actiunii toxice

Actiunea unui xenobiotic asupra organismului este consecinta fixarii lui in
organism, de enzime sau receptori.
Fixarea – etapa importanta in exercitarea actiuni toxice, aceasta caracterizandu-se
prin selectivitate (substanta toxica isi exercita actiunea toxica, preferential asupra
anumitor organe, numite organe tinta).
Un exemplu pentru selectivitate: tetraclorura de carbon – isi exercita actiunea
toxica direct la nivelul hepatocitului cu distrugerea organelor celulare, conducand
in final la steatoza si necroza hepatica.
La nivel macroscopic, tinand cont de locul de atac al substantelor toxice asupra
organismului, actiunea poate fi:
 locala
 generala
Actiunea toxica locala – se produce la nivelul locului initial de contact al toxicului
cu organismul, fara absorbtie; de ex: la nivelul pielii sau mucoaselor. Are
importanta limitata si se refera la un nr mic de substante toxice: acizi corozivi, baze
caustice, detergenti.
Actiunea toxica generala – se produce la nivelul locului initial de contact al
substantei toxice cu organism. Reactia are loc la nivel celular, de regula atacul
toxic al susbtantei are loc asupra tesuturilor si organelor.

4. Toxicologia comportamentala studiaza efectele substantei toxice asupra

comportamentului uman si animal. Este domeniul in care se incadreaza toxicologia
abuzului si dependenta de substante stupefiante si halucinogene aceste substante
prezinta o influentare deosebita asupra organismului uman.

5. INTOLERANTA. TOLERANTA. DEPENDENTA

○ intoleranta: rep o rct de respingere a organismului fata de o anumita subst;
aceasta rct putand sa apara de la I adm. Intoleranta poate fi nat (idiosincrazica/
congenitala) /dobandita.
1. Naturala: indivizii care prez idiosincrazie, dz mari dintr-o subst prod acelasi ef
ca si dz terapeutice/ chiar toxice.
2. Dobandita: manif de tip alergic, fata de o anumita subst pe care cu timp in urma
o suporta bine / fata de subst inrudite dpdv ch/ farmacologic.
○ toleranta: rep capacit unui organism de a suporta dz obisnuit nocive dintr-o
anumita subst. poate fi nat/ dobandita
○ dependenta: fata de un anumit drog este caract prin puternicul sentiment de
satisfactie, senzatie de om fericit, ceea ce ii naste dorinta de a continua adm
drogului desi isi dau seama ca aceasta constituie un pericol pt sanatate, familie,
societate.

Biletul D

1. Factori dependenti de mediu – Sunt:

 temperatura
 presiunea antmosferica
 poluarea sonora
 radiatiile si comfortul

Acesti factori sunt de tip extern, si pot produce fie o inhibare, fie o stimulare a
metabolsimului in ansamblu sau, si mai ales la biotransformare.
La variatia temperaturii mediului ambiant apar modificari ale comportarii
organismului fata de diverse substante chimice.

Capacitatea organismului de a biotransforma substantele exogene scade o data cu

scaderea presiunii atmosferice. De ex: la altitudine mare, perioade secetoase

Poluarea sonora influenteaza ritmul biotransformarilor: cu cat creste creste

intensitatea poluarii sonore cu atat ritmul biotransformarii scade.
Radiatiile ionizante – sunt cele mai active asupra corpului uman. Activeaza
biotransformarea xenobioticelor.

2. ANTIDOTURI (carbunele activ)

Absoarbe o diversit de subst toxice ingerate (atat minerale cat si organice), in doze
repetate carbunele activat poate ↗ vit de elim in cazul subst cu vol mic de
distributie (ex: digitalice, glutetimida, izoniazida, salicilati, fenotiazine etc)/
difuzeaza din sange (circulatia intestinala) in lumenul intestinal (fenob, teofilina).
Putine subst toxice nu sunt absorbite de carbunele activat. In intox grave cu fenob,
carbamazepina, aspirina, chinina se adm la 4-6h, 15-20g oral iar la fiecare a2a/a3a
dz de carbune se asoc un purgativ.

3. Intoxicatia renala (act toxica renala) ????

4.Eliminarea prin secretia salivara, lactata,lacrimala

 Eliminarea prin secretia salivara - Pe aceasta cale pot fi eliminate o serie
de alcaloizi (atropina, stricnina, chinina) ca si o serie de metale (bismut,
mercur) si nemetale (iod)
Deoarece salivatia este inghitita, excretia prin saliva nu este o cale de eliminare
adevarata, compusii respectivi putand fi reabsorbiti la nivel GI.
Eliminarea prin secretia salivara prezinta importanta practica, deoarece analiza
salivei poate inlocui analiza plasmei, evitandu-se astfel recoltarea de sange.
Analiza salivei este utila in monitorizarea terapiei, dar si pentru depistarea
consumului de substante de abuz (droguri).
 Eliminarea prin secretie lactata - aceasta cale, desi are o pondere redusa in
eliminare, are importanta, in primul rand, dpdv al riscurilor care pot sa apara
in perioada de lactatie, cand are loc trecerea substantelor toxice de la mama
la fat - are importanta sub raportul evaluarii riscurilor in cadrul populatiei
generale; de ex: consumul laptelui de vaca poate constitui o modalitate de
expunere la diversi toxici
-daca laptele este mai acid decat plasma, se vor concentra in lapte substantele
bazice
- pe de alta parte, aprox 3-4% din lapte este reprezentat de lipide, iar xenobioticele
liposolubile vor difuza in lapte
- pentru unii compusi (pesticide) laptele poate fi o cale de excretie importanta
- concentratia in laptele matern a unor medicamente (unele barbiturice, unele
antibiotice, sulfamide, fenitoina) poate conduce la ingerarea unor doze mari de
substante toxice de catre sugari
- de asemenea, pot fi introduse diverse concentratii de metale grele, plumb, mercur,
arsen, cafeina, pesticide

 Eliminarea prin secretie lacrimala

- cale minora
- se pot elimina: iodurile, arsenul, mercurul.

5. Toxicomaniile- inseamna mania sau nebunia toxicului. Este o adevarata boala

care se instaleaza in urma abuzului de substante psihoactive.
Afecteaza indivizi din diferite pături sociale. Toxicomania se propaga de la individ
la individ sau chiar de la tara la tara din curiozitate sau din spirit de imitatie.
Toxicomaniile se recupereaza destul de greu, sunt aducatoare de boala si pierdere
de sens. La noi, recuperarea toxicomanilor este grea, in prezent sunt cuprinsi in
aceasta boala cei de varsta 12-17 ani. Este un semnal de alarma, iar farmacistul
este de prima importanta in combaterea dependentei de substante psihoactive.