Ce numim intoxicație?

 Intoxicatia reprezinta starea patologica determinata

de actiunea unei substante toxice ce a patruns in
organism si de reactia organismului la prezenta
toxicului.
 Prin substanta "toxica" se intelege orice substanta
care patrunsa in organism pe diverse cai, provoaca
tulburari functionale si/sau alterari structurale,
avand ca rezultat o stare patologica.
 Exemple de lichide tehnice:
•Amestecurile frigorifice: soluţii şi amestecuri de etilenglicol
•Benzenul
•Xilenul
•Toluenul
•Lichidele de frânare:compoziţii de glicoli şi alcooli butilic şi izoamilic
•Dicloretanul
•Alcoolul metilic
•Antidetonanţii: lichid etilic, alcool tetrahidrofurfurilic
•Lichidele de hidrocarburi fluorate
•Electroliţi pentru acumulatoare : acizi, baze.
•Preparatele dezinfectante etc.
 Toxicitate:
Proprietatea unei substante chimice de a produce modificari
patologice in organism si de a declansa reactii patologice din partea
organismului - depinde de mai multi factori:
- proprietatile fizice si chimice ale substantei
- concentratia substantei
- viteza de raspandire in organism
- calea de patrundere in organism a toxicului
- timpul de actiune al toxicului
- varsta intoxicatului (varstnicii sunt mai sensibili)
- greutatea
- starea de sanatate: afectiunile hepatice, renale si alte conditii
patologice cresc toxicitatea unei substante
- toleranta individuala.
 Calea de patrundere:
 Toxicele pot patrunde in organism pe diverse cai:

 - digestiva: toxicele sunt inghitite

 - respiratorie: gazele si substantele volatile

 - cutanata si prin mucoase (conjunctivala, nazala)

 - parenteral: prin injectare intramusculara,

intravenoasa, subcutanata
 Benzenul
 Combinația cea mai simplă a hidrocarburilor aromatice este de 2.7 ori
mai grea decît aerul. Lichid incolor, punctul de fiebere 80 C, ușor
solubil în apă, foarte solubil în grăsimi.
 Benzenul este obținut din compușii bogați în carbon care suferă o ardere
incompletă. Se obține în mod natural din vulcani și din incendiile
forestiere, fiind prezent și în multe alte produse de ardere inclusiv în
fumul de țigară. Până la Al doilea război mondial, cantități însemnate de
benzen rezultau ca produs secundar în procesul producerii cocsului
utilizat în industria fierului. În anii 1950, cererea de benzen a înregistrat
o creștere substanțială, în special în industria maselor plastice,
necesitând astfel extragerea mult mai productivă al acestuia din petrol.
În prezent, benzenul se obține mai ales în industria petrochimică,
producerea compusului din cărbune fiind foarte puțin utilizată.
 Înainte de anii 1920, benzenul era utilizat frecvent ca solvent industrial,
mai ales pentru degresarea metalelor însă din cauza toxicitatii sale
ridicate a fost înlocuit cu alți solvenți.
 Rol in organism:
 în sînge este transportat de lipoproteine și se acumulează în
țesuturi bogate în grăsimi, în special în măduva
hematoformatoare și SNC, suprarenale.
 În organism suferă transformări metabolice și se
transformă în fenoli, pirocatechini, hidrochinon și se
degradează chiar pîna la bioxid de carbon. Prin deschiderea
nucleului benzenic se produce și acid muconic, se poate
condensa cu cisteina, prin acetilarea radicalului NH2 al
acesteia și se formează acid l-fenil-mercapturic.
 Fenolii se conjugă cu acidul glucuronic și cu sulfați, apar în
urina ca sulfați eteri și glicuroconjugați.
 Eliminarea
 Prin calea respiratorie (30-75%) în medie 50% din
cea inhalată, prin urină sub formă de fenoli și
difenoli; pirocatechin, hidrochinon și prin acid fenil-
mercapturic.
 Lim. fiz. sup. pentru fenoli total: 130mg/l
 Mecanism de actiune:
 Toxic al mitozei; acțiune inhibitoare asupra celulelor
medulare, tulburări enzimatice a mitozei, asupra
formelor tinere- asupra seriei granulocitare,
eritrocitare, trombocitare.
 Provoacă tulburări în sinteza corticosteroizilor,
hipovitaminoza B2, C, B6,PP, atingerea toxică a
endoteliului, tulburări enzimatice: catalaza,
peroxidaza, fosfataza; scade reacția fagocitară. Este
hepatotoxic. Are efect narcotic.
 Simptomatologia intoxicațiilor:
 Intoxicația acută
 Debutează cu amețeli, mers nesigur, stare de euforie,
somnolență, cefalee, vome, NARCOZĂ, areflexie,
paralizie vasomotorie, stop cardiac, convulsii și
moartea.
 Complicații
 În intoxicațiile acute, în prima fază, complicațiile
grave sunt hemoragiile cerebrale și în organele
parenchimatoase, urmate de tulburări neuropshice,
hepatită toxică, leziuni renale și modificări
hematologice.
 Prognostic – rezervat, grav.
 Intoxicația cronică
 Acțiunea leucopenizanta a benzenului, alterarea seriei
albe, eritrocitare și trombocitare, apar treptat,
succesiv, simultan sau izolat. În această fază se
observă simptome asteno-vegetative și devine tot mai
evidentă anemia. Apar hemoragii, se asociază o
hepatosplenomegalie semne de hepatită toxică. În
cazuri netratate apar infecții intercurente, ulcerații
suprainfectate.Leucemii acute sau cronice au fost
descrise la intoxicații cronici cu benzen. Encefalopatii
toxice au aparut numai în cazurile foarte grave.
 Prognosticul bolii
 În toate cazurile este rezervat, grav, toxicul mergînd
în cazuri grave pînă la distrugerea completă a
maduvei osoase.
 Diagnosticul
 Se bazează pe expunere, simptome caracteristice
clinice și de laborator (leucopenie, mielocite,
promielocite) și fenolurile (peste 130mg/l); scăderea
raportului în urină= sulf anorganic/sulf total sub 0.8;
modificări hematologice.
 Tratament
 În intoxicația acută ADRENALINA este
CONTRINDICATĂ, analeptice, perfuzii cu glucoză,
procainamid (în caz de extrasistolă), calciu gluconic,
corticosteroizi, antibiotice, oxigenoterapie,
combaterea hemoragiilor.
 Intoxicația cronică- perfuzii cu glucoză, vitamina
C, vitaminele grupului B, hiposulfit de sodiu,
transfuzii, corticosteriozi, antibiotice, grefă de
maduvă osoasă, tratament simptomatic.
 Xilenul (dimetilbenzen) C6H4(CH3)2
 Profesiuni:vezi benzenul.
  Rol în organism: se transformă în acid toluic.
  Mecanism de acțiune: inhibă funcția măduvei
hematoformatoare, efect asupra seriei eritrocitare, trombocitare
și leucocitare.
  Intoxicația acută: euforie, somnolență, narcoză.
  Intoxicația cronică: dermatite, exeme, conjunctivite, iritația
căilor respiratorii, anemie, leucopenie, trombocitopenie,
dispepsii, disfuncții neuro-vegetative.
  Diagnosticul:
  -simptome
  -expunere
  Tratament: vezi benzenul.
 Toluen (metilbenzen C6H5CH3)
 Volatilitatea mai mare decît a benzenului.
  Profesiuni: bezi benzen+carburant de aviație.
  Mecanism de acțiune: nu produce modificări hematologice.
  Rol în organism: în organism se transformă în acid benzoic care este conjugat cu
glicocol și se elimină ca acid hipuric.
  Eliminare: limita fiziologică superioară a acidului hipuric : 0.7g/urina de 24; prin
aer expirat18-20%
  Intoxicația acută: debutează cu euforie, urmată de somnolență și narcoză.
  Intoxicația cronică: se caracterizează prin simptome asteno- vegetative și irita ția
căilor respiratorii și conjunctivelor, hepatită toxică, leziuni renale minore-moderate.
  Diagnosticul:
  -simptome
  -expunere
  -acid hipuric 1 g/l de urină
  Diagnosticul diferențial: intoxicații cu alti solvenți organici.
  Prim-ajutor și tratament: vezi benzenul.
 Persoanle care contacteaza cu lichidele tehnice toxice
sunt şoferii maşinilor auto şi cu şenile, militarii
rachetişti, aviatorii, constructorii. Permanent sunt în
contact cu substanţele toxice de luptă militarii care
activează la depozitele de combustibil şi lubrifianţi.
 Pericolul intoxicaţiilor creşte concomitent cu ridicarea
temperaturii aerului, întrucât sporeşte evaporarea
lichidului toxic, frecvenţa respiraţiei şi sc dilată vasele
periferice.
 Tabloul clinic
 Intoxicaţiile cronice, spre deosebire de cele acute,
poartă un caracter specific mai puţin pronunţat şi se
manifestă prin astenie - slăbiciuni, moleşeală,
cefalee, dispepsie. Deseori, intoxicaţia debutează în
acclaşi mod la diverse substanţe toxice. Astfel,
pentru stabilirea diagnosticului e necesară o
anamneză profesională detaliată, aceasta având la
bază o analiză igienică a condiţiilor de muncă.
 Profilaxie:
 Prima grupă: include acţiunile efectuate în inspecţia
sanitară preventivă a obiectelor.
 A doua - acţiunile efectuate în inspecţia sanitară
curentă.
 A treia - acţiunile de protecţie individuală care
constituie o parte componentă a inspecţiei sanitare
curente.
 Inspecţia sanitară preventivă include evaluarea igienică
a sectorului de construcţie, a proceselor tehnologice şi
utilajului, propuse de proiect, a dispozitivelor sanitaro-
tehnice şi încăperilor sanitare. Sectorul ales pentru
construcţia depozitelor de combustibil şi lubrifianţi va
fi la o distanţă protectorie de zona locativă, bine aerisit,
pe un sol uscat bine drenat, cu o cantitate necesară de
apă potabilă. Procesele tehnologice şi utilajul destinat
păstrării şi pompării lichidelor tehnice toxice vor
permite instalarea semnalizatoarelor, ermetizarea
maximă, automatizarea şi mecanizarea proceselor de
producere, dirijarea distanţată a lucrărilor ce reprezintă
un pericol.
 Salubrizarea:
 Salubrizarea sanitaro-tehnică a încăperilor de muncă şi habituale include
amenajarea ventilaţiei şi a unui loc special pentru acumularea şi păstrarea
temporară a deşeurilor, aprovizionarea cu mijloacele necesare pentru
acordarea primului ajutor şi pentru igiena personală. în încăperile cu un
înalt grad de poluare va fi instalată ventilaţia de aspiraţie. Aspiraţia se va
asigura la locul de muncă, pentru a înlătura substanţele toxice direct din
locurile de eliminare a lor. Ventilaţia generală va fi auxiliară. Aerul
debitat în încăperi va fi recoltat din locurile unde este exclusă poluarea cu
produse străine. Acţiunile radicale de combatere a poluării aerului cu
lichide tehnice toxice constau în izolarea lor de mediul ambiant prin
ermetizarea tuturor căilor de comunicaţie. în cazul imposibilităţii izolării
complete a lichidelor tehnice toxice, sunt amenajate sisteme de captare cu
diverşi sorbenţi. Toate obiectivele vor fi dotate cu sisteme de
aprovizionare cu apă bine amenajate.
 Masuri de protectie:
 în cazul când lichidele tehnice toxice nimeresc pe haine sau
masca antigaz, acestea se spală imediat cu multă apă, în
care pot fi adăugaţi detergenţi. Vaporii substanţelor chimice
sunt absorbiţi uşor de haine, păr şi tegumente. Astfel, la
sfârşitul lucrărilor în zona poluată se face duş, se schimbă
lenjeria şi echipamentul. îmbrăcămintea de protecţie şi cea
obişnuită se degazează în dulapuri speciale, bine ventilate,
amplasate în vestiarul blocului sanitar. în procesul lucrului
cu lichide tehnice toxice şi după terminarea lui se interzice
alimentaţia şi fumatul până la prelucrarea sanitară. O
măsură eficientă de prevenire a acţiunii negative a
substanţelor toxice este respectarea igienei individuale.
 Examenul medical:
 Medicul responsabil de instruirea igienică a
militarilor care contactează cu diverse substanţe
chimice îi va face cunoscuţi cu regulile de aplicare a
acestor substanţe, îi va antrena în folosirea
mijloacelor de protecţie individuală, va controla
permanent respectarea regulilor igienice şi tehnicii
de securitate.
Examenul medical:
 Limitarea absorbtiei toxicului:
 Primele masuri care se iau in cazul unei intoxicatii sunt masuri de
prevenire a absorbtiei, prin idepartarea toxicului care nu a fost inca
absorbit in organism:
- in cazul intoxicatiilor produse prin ingestie: evacuarea continutului
tubului digestiv fie prin provocarea de varsaturi fie prin administrarea
unor purgative
- in intoxicatiile prin inhalare de substante gazoase, primul gest va fi
scoaterea victimei din mediu
- in cazul toxicelor care patrund prin tegumente, se va spala
tegumentul cu sapun si apa in cantati mari
- prevenirea absorbtiei toxicelor injectate se face prin aplicarea unei
pungi cu gheata pe locul injectarii si a unui garou, proximal de locul
injectarii.
Provocarea varsaturilor este contraindicata la:
- victime inconstiente
- in caz de convulsii
- ingestie de substante caustice, volatile sau antiemetice.
 Mulțumesc pentru atenție!