Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TOXICOLOGIE CLINICĂ
ANUL V
TOXIC. TOXICITATE. XENOBIOTICE
Sterner):
3. Metabolismul xenobioticelor. Reacţiile de faza I şi de faza II
Odatã pãtrunse în organism, xenobioticele intrã în mai multe faze de transformare:
- prima fazã – faza biofarmaceuticã, sau galenicã, în care are loc dizolvarea substanţei în
lichidele organismului, urmatã de eliberarea substanţei active, fãcând posibilã disponibilitatea
acesteia
- faza toxicocineticã, ce constã în procesele de absorbţie, distribuţie, metabolism şi eliminare
(A.D.M.E.)
- faza toxicodinamicã – în care metaboliţii rezultaţi în urma metabolismului din etapa
toxicocineticã, interacţioneazã cu structuri receptoare, generând efectele clinice
Metabolismul xenobioticelor cuprinde reacţii de faza I şi reacţii de faza II. In reacţiile de faza I,
prin procese de oxidare, reducere şi hidrolizã, compuşii chimici se transformã în metaboliţi cu o
toxicitate mult mai mare decât compusul parental:
- Circulaţia – pacientul intoxicat este într-o stare de şoc, în care intervin mecanisme deprimante
cardio-circulatorii. Scãderea tensiunii arteriale (hipotensiunea) este asociatã cu hipoperfuzia
tisularã, care se traduce prin:
o Scãderea sau abolirea stãrii de conştienţã (scade irigaţia cerebralã)
o Vasoconstricţie arterialã perifericã (mecanism compensator)
o Oligo-anurie (prin scãderea perfuziei renale)
o Acidozã metabolicã
Mecansimele deprimante circulatorii sunt complexe:
Scăderea presarcinei (scade intoarcerea sangelui venos prin sistemul venos cav, datorită
venodilataţei) – dată de nitriţi şi nitraţi
Creşerea postsarcinii – ejecţa sangelui din ventriculul stang catre periferie intampina o
rezistenţa crescuta prin vasoconstricţa vaselor mari arteriale, aspect generat de substanţle
simpatoadrenergice (amfetaminele, cocaina)
Hipovolemia – scaderea volumului circulant, apare prin pierderea de fluide,
datorit?sindroamelor diareice, hemoragiilor sau aspectelor de diaree ş hemoragie concomitent?
Diaree – colchicina, compuşi organo-fosforici, ciupercile
Hemoragii – preparatele medicamentoase cu fier
Diaree concomitent?cu hemoragie – compuşi cu arsenic
Scaderea contractilitaţi miocardice – data de beta-blocante, barbiturice, clonidin?
- Starea Sistemului Nervos central – aspectul deprimant SNC se poate caracteriza prin grade
diferite ale profunzimii comei toxice, fiind un aspect care nu prezinta particularitaţ distincte.
Terapia comelor toxice este dictata de tipul de substanta incriminata si aplicarea masurilor de
creşere a eliminarii.
MECANISM DE ACTIUNE
ADSORBTIE
EXSORBTIE ENTEROCAPILARA
INDICATII: INTOXICATII MEDICAMENTOASE
FENOBARBITAL, TEOFILINA, DIGOXIN, NORTRIPTILINA, AMITRIPTILINA,
MEPROBAMAT, SALICILATI, NADOLOL,
CARBAMAZEPINA, FENILBUTAZONA, BENZODIAZEPINE, FENITOINA
INEFICIENT: METALE (Fe, Li, Bo), ACID BORIC, MALATION, DDT,
CARBAMATI, CIANURI, ACIZI, ALCALI;
ETANOL, METANOL, ELECTROLITI, GLICOLI,
DISTILATE DE PETROL
DOZA: 30 – 100 g ( 10 x DOZA DE TOXIC)
REPETAT, DOZE SERIATE
(BLOCHEAZA CIRCUITUL ENTEROHEPATIC AL TOXICELOR)
o Reactivarea enzimatica
Reactivatorii de colinesteraza– reactiveaza enzimele fosforilate
o Competiţa metabolica
Alcoolul etilic blocheaza alcooldehidrogeneaza, blocand apariţa produşlor toxici de
metabolism ai metanolului sau etilenglicolului
Respiraţia – aportul oxigenului la ţesuturi este necesar pentru o bunã oxigenare; organe vitale
precum creierul, inima, nu pot funcţiona fãrã oxigen; în condiţii de hipoxie, se poate produce
decerebrarea sau degenerescenţa fibrei miocardice. Mãsurile de stabilizare respiratorie constau
în:
• Aspirarea secreţiilor traheo-bronşice
• Îndepărtarea corpilor străini; lichidul de vărsătură aspirat în căile aeriene constituie corp
strain, obturând căile aeriene;
• Introducerea unei pipe Guedel, care împiedicã fenomenul de “înghiţire a limbii” (cãderea
posterioarã a rãdãcinii limbii şi obturarea orificiului glotic)
• Oxigenoterapie pe mascã sau pe narine, pentru corectarea hipoxemiei
• Intubaţia oro-trahealã (IOT) şi ventilaţia asistatã (VM) în caz de insuficienţã respiratorie
acutã
Circulaţia – pacientul intoxicat este într-o stare de şoc, în care intervin mecanisme deprimante
cardio-circulatorii. Scãderea tensiunii arteriale (hipotensiunea) este asociatã cu hipoperfuzia
tisularã, care se traduce prin:
o Scãderea sau abolirea stãrii de conştienţã (scade irigaţia cerebralã)
o Vasoconstricţie arterialã perifericã (mecanism compensator)
o Oligo-anurie (prin scãderea perfuziei renale)
o Acidozã metabolicã
Mecansimele deprimante circulatorii sunt complexe:
Scãderea presarcinei (scade întoarcerea sângelui venos prin sistemul venos cav, datoritã
venodilataţiei) - datã de nitriţi şi nitraţi
Creşterea postsarcinii – ejecţia sângelui din ventriculul stâng cãtre periferie întâmpinã o
rezistenţã crescutã, prin vasoconstricţia vaselor mari arteriale, aspect generat de substanţele
simpatoadrenergice (amfetaminele, cocaina)
Hipovolemia – scãderea volumului circulant, apare prin pierderea de fluide, datoritã
sindroamelor diareice, hemoragiilor sau aspectelor de diaree şi hemoragie concomitentã
▪ Diaree – colchicina, compuşii organo-fosforici, ciupercile
▪ Hemoragii – preparatele medicamentoase cu fier
▪ Diaree concomitentã cu hemoragie – compuşii cu arsenic
6. Midriaza toxicã
Pupila dilatatã, poate apãrea în condiţii de utilizare uzualã a unor substanţe în terapeuticã
(atropina, antidepresivele, glutetimida, adrenalina), dar poate fi datã şi de compuşi cu toxicitate
extremã şi fãrã efecte terapeutice (monoxid de carbon, cianuri, toluen, benzen, cloroform,
etilenglicol, metanol).
MIDRIAZA MEDICAMENTOASA
Atropina, Antihistaminice, Carbamazepina, Cocaina, Eter, Efedrina, Adrenalina, Glutetimid, LSD
Nicotina, Fenilefrina, Antidepresive tricice, Amfetamine, Pralidoxima
MIDRIAZA TOXICA
ACONITINA, BENZEN, TOXINA BOTULINICA, MONOXID CARBON, CLOROFORM,
CIANURI, ETILENGLICOL, FLUORURI, ALCOOL METILIC
PSILOCIBINA, SOLAMINA, TALIU, TOLUEN
Medicamentoase
• halotanul – narcotic inhalator, scos din terapie fiind un hepatotoxic redutabil
• paracetamolul – cazuri de hapatopatii toxice dupã paracetamol au fost înregistrate şi la doze
terapeutice
• hipoglicemiantele orale – pe lângã furtunile glicemice, induc şi fenomene de hepatopatie
toxicã severã
• ANTIMICROBIENE - HIN, RIFAMPICINA
Medicamentoase
• analgezicele – necrozã papilarã
• sulfamidele – nefritã interstiţialã
• aminoglicozidele – atacã tubii proximali
• hematurie – datã de cefalosporine, peniciline, ciclofosfamida
Unele stãri patologice pot fi uşor recunoscute dupã halena specificã. Astfel de stãri patologice
apar şi în toxicologia clinicã:
-halena cetonicã –stãrile de diabet zaharat dezechilibrat (stãrile cetoacidozice), etilismul acut
-mirosul amoniacal –stãrile uremice
-migdale amare –cianurile
-ouã alterate –hidrogenul sulfurat
-peşte –insuficienţa hepaticã
-usturoi –arsenicul, compuşii organo-fosforici.
Pacienţii în stare criticã în unitãţile de terapie intensivã toxicologicã, fiind cateterizaţi uretro-
vezical, urina colectatã în pungile colectoare paote avea coloraţii diferite, în funcţie de
substanţele care sunt eliminate:
- negru –compuşii cu fier
- roz-roşu –complexul deferoxaminã-fier (ulterior administrãrii de chelator de fier, în urinã nu se
mai eliminã fierul liber, ci fierul legat de chelator, generând schimbarea culorii din negru în roz-
roşu)
- maron –metronidazol, L-Dopaalbastru –albstrul de metilen
- albastru-verzui -amitriptilina
Scala Reed de come este scala dupa care se face evaluarea comelor toxice. Parametrii de
referintã sunt: rãspunsul verbal, rãspunsul la stimuli dureroşi, reflexele şi funcţiile vitale. Scala
de come Reed este o scalã progresivã în care abolirea unui parametru duce la trecerea în gradul
urmãtor:
- coma gradul 0-o comã superficialã, vigilã, în care pacientul este somnolent, poate fi uşor trezit
prin orice fel de stimuli, fãrã afectarea reflexelor sau a funcţiilor vitale, are prognostic bun
- coma gradul I–primul parametru este abolit, pacientul nu rãspunde la stimuli verbali, dar
pãstreazã rãspunsul la stimuli nociceptivi, reflexele şi funcţiile vitale nealterate; prognosticul este
favorabil;
- coma gradul II–şi al doilea parametru este abolit, nu mai rãspunde nici la stimuli dureroşi, dar
pãstreazã reflexele şi funcţiile vitale nealterate; prognosticul este favorabil;
- coma gradul III–al treilea parametru de referinţã este abolit–pacientul este complet areactiv,
reflexele sunt abolite, dar funcţiile vitale încã se pãstreazã; prognostic rezervat;
- coma gradul IV–şi ultimul parametru de referinţã este abolit–pacientul este areactiv, fãrã
reflexe, iar funcţiile vitale –circulaţia şi respiraţia sunt profund alterate; prognostic nefavorabil.
16. Hiatusul anionic
Hiatusul anionic apare prin ingestia crescutã de substanţe acide (ingestia unor doze mari de
barbiturice) sau producţia endogenã de acizi organici (ingestia de metanol genereazã prin
metabolizare endogenã acid formic, crizele convulsive duc la o acidozã lacticã). Ca exemple de
substanţe care genereazã anionic gap cele mai cunoscute sunt substanţele cu grupãri hidroxil
(alcoolii şi poliolii), la care se mai pot adãuga şi substanţele convulsivante.
HIATUS ANIONIC (ANIONIC GAP) pH = 6.8; HCO3 - = 3.3 mmol/l; anionic gap = 34. 3
mmol/l; lactat = 43 mg/dl. ACIDOZA METABOLICA:
INGESTIE
PRODUCTIE
EXCRETIE
PIERDERE
ALCALINA . Hiatus anionic normal= [Na+ ]-([HCO3 - ]+ [Cl- ])=12 mEq/l
Hiatus anionic toxic = acumulare de acizi organici : ACID LACTIC (CO, CN- , HIN, Fe) ACID
FORMIC
COMPUSI CARE GENEREAZA HIATUS ANIONIC PRIN METABOLIZARE : ETANOL,
METANOL, ETILENGLICOL, ALCOOL IZOPROPILIC, IZONIAZIDA, SALICILATI,
STRICNINA, FIER, PARALDEHIDA
(((Opiaceele sunt folosite din cele mai vechi timpuri ca analgezice majore.
Drogul este definit ca orice substanţã ilicitã sau licitã, care consumatã fie din motive medicale,
fie din alte motive, determinã fenomene de dependenţã, adicã necesitã creşterea progresivã a
dozei consumate şi face foarte dificilã întreruperea consumului.
Cele mai utilizate droguri de abuz, sunt drogurile opioide. Cuvântul “opiu” provine din numele
grecesc “opion” pentru suc. Din sucul capsulelor de mac este obţinut opiul. Opioizii
interacţioneazã cu receptorii μ, k, δ si σ, având drept consecinţe obţinerea unor efecte analgezice
şi deprimante. Intoxicaţia acutã apare în urma folosirii de cãtre toxicoman a unor doze de
substanţã opioidã, în scopul obţinerii senzaţiilor de euforie şi detaşare. Dozele diferã de la un
individ la altul. )))
Naturale:
-Opiu
-Morfina
-Codeina (Metilmorfina)
Sintetice:
-Heroina
-Hidromorfona, oximorfina
-Meperidina (Mialgin)
-Metadona
-Pentazocina
-Propoxifen
-Tramadol (Tramal)
• - hipotensiune
• - bradicardie
• - hipotermie
• - hipotonie muscularã
• - convulsii
-somn agitat
-trezire dezagreabilã midriazã
-anorexie
-agitaţie
-iritabilitate
-tremor
-insomnie
-anorexie intensã
-agitaţie extremã
-anxietate
-lacrimaţie
-rinoree
-cascat
-diaforeza
-depresie psihicã
-greaţã
-vomã
-spasme intestinale
-diaree
-tahicardie
-hipertensiune
-dureri şi crampe musculare
-scãdere în greutate
-deshidratare
-tulburãri de echilibru acido-bazic , cetoacidoza
Preferabil intraspitalicesc
O a doua curã terapeuticã este cura de terapie pshihicã, cu psihotrope, dublatã de consiliere
psihologicã.
Hidrocarburile alifatice nu au abs digestiva buna (ca cele aromatice), sunt slab absorbabile, in
schimb inhalarea vaporilor acestori hidrocarburi genereaza fenomene de deprimare a SNC si
fenomene de iritaţie chimicã a parenchimului pulmonar, generând aşa numita pneumonitã
chimicã. Respectiv o zonã de inflamaţie acutã chimicã a parenchimului pulmonar, care se poate
suprainfecta cu germeni bacterieni şi sã se suprapunã o adevãratã pneumonie de tip infecţios.
De asemeni, exista riscul aspirației atunci cand bolnavul varsa si isi aspira propria voma.;
inhalarea de vapori sau aspiraţia va determina aceleaşi fenomene de pneumonitã chimicã şi
ulterior infecţioasã.
Se absoarbe bine atât pe cale digestivã, cât şi inhalatorie şi tegumentarã. Este foarte liposolubilă,
se depoziteazã în ţesuturile grase, rinichi şi ficat.
Clinic – debutul are loc prin fenomene deprimante asupra SNC si de euforie:
-cefalee
-slãbiciune
-ataxie
-convulsii tonico-clonice
ulterior
-diaree
-febrã
-disfuncţie hepaticã :transaminaze crescute ,hepatomegalie
-icter
-tulburãri de coagulare (creste timp protrombina)
(-anurie in 3 zile)
Efectul letal se poate datora deprimãrii respiratorii sau a apariţiei tulburãrilor de ritm ventricular.
(fibrilatie ventriculara)
In evoluţie leziunile hepatice apar în aproximativ 3 zile, iar insuficienţa hepaticã se instaleazã
aproximativ în 7 zile . In lipsa unui tratament eficient, decesul survine datoritã
insuficienţei hepato-renale severe. Insuficienţa renalã se poate instala chiar şi în lipsa
insuficienţei hepatice şi poate constitui cauzã de deces.
(((Tratament
Primele masuri care se aplica se refera la functia ventilatorie, permeabilizarea cailor aeriene
urmate de oxigenoterapie
Decontaminare – spãlãturã gstricã; cãrbune activat, purgative saline in primele 4 ore
cresterea eliminarii- hiperventilatie, hiperoxibarism 2,5 atm O2
Nu se administrează lapte (datorită liposolubilităţii hidrocarburilor) Intoxicatul se plasează în
poziţie de siguranţă
Terapie de susţinere:
Suportul funcţiilor vitale
Bronhodilatatoare))
Antidotism
N-acetilcisteina donor de grupari sulfhidril SH, reface depozitele de glutation de la niv hepatic
ca antidot specific
PO în dozã de 140 mg/kg corp iniţial - doza de atac
, apoi 70 mg/kgc doza de intretinere la 4 ore, 3-4 zile;
se preferã calea de administrare intravenoasã, diluat în glucozã 5%, 150 mg/kg în 15 min şi 50
mg/kg x 3/zi ulterior. (niciodata in bolus deoarece produce hipotensiune severa)
Actioneaza asupra unui receptor pt hidrocarburi aromatice care se gaseste in citoplasma, de aici
prin translocatie ajunge la nivelul nucleului unde interfera cu genele care :
-genele care controleaza cresterea epidermica
-citrocromul P450 care controleaza cresterea si diferentierea celulara
-inducerea protooncogenelor
Efectele clinice pe termen lung confirmate sunt foarte grave:
teratogeneza, carcinogeneza, imuno-toxicitate, toxicitate hepatica, cloracnee
Timp de injumatatire, la om, este de 7,1 ani. Fiind liposolubila se distribuie in testuturile grase.
Metabolizarea are loc la nivel hepatocitar, prin oxidare secvenţială, trecând prin stadiile
de formaldehidă, acid formic şi, în final, dioxid de carbon şi apă. Formaldehida şi acidul
formic reacţioneazã cu proteinele organismului
Prima etapă constă în oxidarea metanolului la formaldehidă, sub cataliza
alcooldehidrogenazei. Afinitatea enzimei pentru diferite substrate variază. Astfel, ea are
pentru etanol o afinitate de 10 ori mai mare decât pentru metanol, diferenţă cu implicaţii
importante în terapia intoxicaţiei acute cu metanol. În etapa a doua, formaldehida este
rapid oxidată la acid formic, sub cataliza aldehiddehidrogenazei. Acidul formic este
oxidat lent în prezenţa acidului folic la dioxid de carbon şi apã. Simptomatologia
cuprinde mai multe tipuri de manifestãri: - Gastrointestinale colici abdominale - uneori
cu caracter de durere în barã, traducând o posibilã pancreatitã acutã greaţã vomã
SNC cefalee vertij stare confuzionalã comã
convulsii - Oculare fotofobie scãderea acuitãţii vizuale
senzaţia de “câmp de zãpadã” midriazã fixã edem retinian
- Renale insuficienţã renalã acutã
Nivele de aproximativ 50 mg% metanol sunt sugestive pentru o intoxicaţie
semnificativã şi reprezintã o indicaţie pentru hemodializa de urgenţã.
instituirea de urgenţã a hemodializei. Prin eliminarea metaboliţilor toxici care se produc
permanent, acidoza metabolicã este foarte severã, generând fenomene de deprimare
respiratorie şi cardiocirculatorie. Prin hemodializã se eliminã metaboliţii toxici şi deci, se
reduce şi acidoza metabolicã.
Antidotism administrarea de alcool etilic – pe principiul competiţiei metabolice; şi
etanolul şi metanolul sunt metabolizate pe calea alcooldehidrogenazei, doar cã etanolul
este preferat ca substrat enzimatic şi metabolizat de 10 ori mai rapid; astfel, în
competiţie cu metanolul, etanolul blocheazã metabolizarea metanolului şi apariţia
produşilor toxici de metabolism responsabili de toxicitatea acutã. Concentraţia sangvinã
a alcoolului etilic pentru a avea eficienţã antidoticã trebuie sã fie situatã la valori de 100
– 150 mg%. Se administreazã soluţie 10% intravenos 530 ml sau soluţie 43% pe cale
oralã 125 ml. Administrarea alcoolului etilic continuã şi în timpul dializei 228 ml/h sol.
10% intravenos pe injectomat cu 54 ml/h.
3. Faza de insuficienţã renalã acutã: dureri în flancuri oligurie insuficienţã renalã acutã
Rolul hemodializei este acela de a creşte eliminarea metaboliţilor toxici şi implicit acela
de a reduce acidoza metabolicã. Nivel plasmatic al etilenglicolului peste 50 mg/dl
Doze: 0.3 mg în bolus iniţial; se pot administra în bolus pânã la 2 mg în interval de 1 minut; în
perfuzie continuã pe injectomat doza totalã/24 ore – 10 mg
Manifestari clinice :
EDEM PULMONAR
EDEM CEREBRAL
STADIILE 3 – 4: HIPOTERMIE
PUPILA
PIELE:
LEZIUNI BULOASE 4 – 7 %
TRATAMENT
ANTIDOT : 0
→ STABILIZARE RESPIRATORIE
→ CATETER VENOS
→ CRESTEREA ELIMINARII:
Manifestari Clinice:
- datoritã blocãrii recaptãrii noradrenalinei în cord, existã riscul producerii unor aritmii
ventriculare maligne şi al apariţiei morţii subite;
Tratamenul intoxicaţiei acute cu antidepresive ciclice este complex. Efectul terapeutic depinde
de rapiditatea instituirii tratamentului, dacã luãm în considerare efectele cardio-vasculare ce pot
evea efect letal. Aceste manifestãri sunt de o gravitate extremã, producându-se pe fondul unei
acidoze cu efect cardiotoxic.
1. Reechilibrarea respiratorie se adreseazã reducerii hipoxiei şi redresãrii hipercapniei. Presiunea
parţialã a O2 în sângele arterial trebuie sã fie cuprinsã între 79 - 100 mmHg, iar presiunea CO2
sub 40 mmHg. In acest scop se administreazã oxigen 100% pe mascã, iar în caz de depresie
respiratorie, IOT şi ventilaţie asistatã.
2. Combaterea acidozei este necesarã pentru a scãdea riscul deprimãrii circulatorii, pentru a
reduce hipotensiunea, bradicardia, ectopiile ventriculare In acest scop se administreazã
bicarbonat de sodiu 8.4% 1 – 2 mEq/kg. Creşterea contractilitãţii miocardice şi a conducerii
intracardiace se poate realiza cu fenitoin 5 – 7 mg/kg administrat pe injectomat, cu ritm
controlat. Combaterea disritmiilor ventriculare se realizeazã prin administrarea de lidocainã
iniţial în bolus, ulterior în perfuzie endovenoasã. Restabilirea echilibrului volemic se asigurã prin
administrarea intravenoasã de soluţii cristaloide sau polielectrolitice, sânge, plasmã. In
asigurarea cãii de administrare este preferabilã cateterizarea unei vene periferice sau centrale.
Substituenţii de plasmã (dextranii, derivaţii de gelatinã Haes, albuminã umanã, derivaţii de
amidon, polivinilpirolidonã) sunt frecvent întrebuintati în terapia intensivã de înlocuire volemicã.
In acest scop se folosesc:
• Derivaţii de gelatinã. Produsele cele mai întrebuinţate de gelatinã sunt: Plasmagel, Physiogel,
Haemacel;
• Albumina umanã soluţie 5% sau 15 - 25% (soluţie hipertonã) creşte presiunea osmoticã a
plasmei, transferul de lichid interstiţial în vase începând de la 15 minute dupã administrare.
• Haes sol 6% sau 10% (Hidroxi Ethyl Starch ) cu activitate coloid oncoticã mare;
• Vasopresoarele - cu indicaţii - legate de menţinerea temporarã a funcţiei circulatorii pe timpul
transportului şi pânã la începerea unui tratament eficace intensiv de refacere volemicã.
Decontaminarea
Creşterea eliminãrii
datoritã legãrii puternice de proteinele plasmatice, hemodializa nu are eficienţã în
antidepresivelor;
plasmafereza creşte eliminarea antidepresivelor, prin îndepãrtarea unei cantitãţi de 800
Nu existã antidot specific. Fizostigmina poate fi utilizatã, prin faptul cã produce fenomene
colinergice reversibile, care antagonizeazã într-o anumitã mãsurã pe cele anticolinergice, produse
de antidepresive.
4. Neurolepticele. Mecanisme de acţiune. Manifestãri clinice. Aspecte particulare ale
terapiei de stabilizare şi terapia de susţinere
BLOCAREA RECEPTORILOR:
→ D1, D2 H1, H2
→ α 1, α 2,
→ MUSCARINICI, SEROTONINICI
Din PPT:
CARDIOVASCULARA
MONITORIZARE CARDIACA
• DECONTAMINARE DIGESTIVA:
-Lavaj
-Carbune Activat
-Ineficiente
ANTIDOT : 0
TRATAMENT DE SUSTINERE
STABILIZAREA
1.Stabilizarea respiratorie
2.Stabilizarea cardiovascularã
- combaterea acidozei pentru a reduce hipotensiunea, bradicardia, ectopiile ventriculare,
bradicardia
Decontaminarea
CREŞTEREA ELIMINÃRII
TERAPIA DE SUSŢINERE
Mecanismul toxicitatii:
Izoniazida, denumită și hidrazida izonicotinică, este un antibiotic utilizat în tratamentul și în
profilaxia tuberculozei. Tuberculostatic major, izoniazida produce fenomene toxice la adult în
doze de 2 – 3 g. Substanţã cu proprietãţi convulsivante, izoniazida poate genera status epilepticus
la pacienţi cu antecedente de comiţialitate, la doze de 3 mg/kg. La doze de 6 – 10 g intoxicaţia
poate cãpãta caracter letal.
Toate manifestãtile pot fi reunite într-o triadã clinicã: CONVULSII - ACIDOZĂ - COMĂ
Tratament
Decontaminarea
emeza este contraindicatã datoritã riscului mare de producere a convulsiilor; spãlãturã gastricã;
introducerea pe sonda naso-gastricã a cãrbunelui activat în suspensie apoasã 50 g;
Creşterea eliminãrii
-administrarea de cãrbune activat
Antidot specific
Stadiul hepatic (3-4 zile) – stadiu în care simptomatologia este recurentã, cu intensitate mare şi
apariţia fenomenelor de encefalopatie hepaticã progresivã (tulburãri de glicoreglare, tulburãri
metabolice, sângerare activã datoritã hiposintezei factorilor de coagulare, icter) Vărsături
Confuzie,Letargie, Comă, Icter, Sângerare, Moarte posibilă, prin insuficienţă acută hepatică
5. Administrarea de antidot specific: oral - N-acetilcisteina 140 mg/kg corp iniţial, 70 mg/kgc la
4 ore, 3-4 zile; intravenos - soluţie terapeuticã preferatã în situaţii ciritice - diluat în glucozã 5%,
150 mg/kg în 15 min şi 50 mg/kg x 3/zi ulterior; N-acetilcisteina este un donor de grupãri
sulfhidril (-SH), contribuind la refacerea glutationului epuizat prin agresiunea toxicã; nu se
administreazã în bolus intravenos pentru cã produce hipotesiune severã; se preferã precursorii de
glutation şi nu glutationul sintetic (nu penetreazã intracelular) - se mai pot administra aminoacizi
esenţiali (metionina 2,5g la 4 ore), penetrabilitatea intracelularã fiind foarte bunã şi capacitatea
de detoxifiere mare
7. Transport în terapie intensivă pentru aplicarea unor metode de eliminare (alternativ) şi terapie:
hemodializă hemoperfuzie plasmafereză
Tratamentul intoxicaţiei acute cu salicilaţi vizeazã combaterea efectelor erozive asupra mucoasei
digestive, compensarea pierderilor volemice datotrate vãsrsãturilor, hemoragiilor şi de asemenea,
corectarea deshidratãrii, a hipertermiei şi mãsuri de creştere a eliminãrii.
Stabilizare respiratorie
Decontaminare: Emeză în primele 4 ore dacă bolnavul este conştient, Spălătură gastrică dacă
bolnavul este comatos, Cărbune activat 1 g/kg corp în administrări repetate
Mecanismul toxicitatii:
Intoxicaţia cu fier se produce atunci când survine ingestia unor cantitãţi mari de medicamente ce
conţin fier, folosite în terapia anemiilor. Toxicitatea produselor medicamentoase depind de
cantitatea de fier elemental încorporat. Doze peste 20 mg/kg sunt toxice, iar peste 60 mg/kg
intoxicaţia este foarte severã. Doze între 180 şi 300 mg/kg au efecte letale. Transportul şi
distribuţia fierului este asiguratã de sistemul feritinã – transferinã. Când cantitatea de fier este
foarte mare, este depãşitã capacitatea de legare de cãtre transferinã, fierul circulând liber în
interiorul sistemului vascular. Depunerea în pereţii vaselor de sânge duce la eliberarea de
histaminã şi serotoninã, cu creşterea permeabilitãţii vasculare şi apariţia hemoragiilor. La nivel
gastrointestinal, lezarea vascularã prin efectul coroziv duce la apariţia de ulceraţii şi hemoragii,
exteriorizate prin hematemezã si melenã. Depunerile în hepatocit şi în celulele Kupffer duc la
apariţia insuficienţei hepatice cu hipoprotrombinemie şi tulburãri de coagulare. Edemul cerebral
poate sã aparã prin lezarea vascularã şi acidozei metabolice (alterarea metabolismului oxidativ).
La rândul sãu, edemul cerebral poate duce la convulsii.
ANTIDOTISM – CHELATORII
Prima perturbare la nivel sistemic este ANEMIA, consecutivã blocãrii biosintezei hemului
(blocheazã conversia acidului δ- aminolevulinic la porfobilinogen şî inhibiţia ferochelatazei, cu
blocarea inserţiei fierului trivalent în protporfirinã pentru formarea hemului).
Manifestãri digestive
constipaţie
vomă
salivaţie
Manifestãri sistemice
anemie
artralgii
slăbiciune
agitaţie
Manifestãri SNC
tulburãri de comportament
iritabilitate
convulsii
comă
neuropatie motorie
encefalopatie
insuficienţă renală
Terapia intoxicaţiei cu metale grele se bazeazã pe CHELATORi. In cazul plumbului existã mai
mulţi chelatori
greaţă
vomă
diaree sanguinolentă
Sistemic:
slăbiciune,
ameţeală
delir
convulsii
comă
Cardiovascular:
aritmii cardiace
hipotensiune
Cea mai severã manifestare clinicã este gastroenterita hemoragicã. Ruptura vaselor splanhnice
şi diareea severã duc la pierderi volemice mari şi insuficienţã circulatorie progresivã pânã la
colaps. Decesul se poate produce între 24 şi 96 ore prin insuficienţã circulatorie severã.
In expunerea la gaz arsinã, dupã 24 ore de latenţã apar dureri abdominale, hemolizã
intravascularã şi insuficienţã renalã, prin hemoglobinurie.
Antidotism -CHELATORI: