NOȚIUNI FIZIOPATOLOGICE DESPRE GREȚURI ȘI VĂRSĂTURI

1. Mecanism fiziopatologic al grețurilor și vărsăturilor

Voma este un act de reflex cu rol benefic în cazul unor intoxicaţii şi în supraîncărcarea
stomacului, şi un simptom important în diagnosticul unor boli. În anumite situaţii totuşi voma
trebuie combătută, ca de exemplu:
- voma de natură centrală din anumite boli nervoase şi infecţioase;
- voma toxică;
- voma metabolică;
- voma consecutivă unor intervenţii chirurgicale;
- voma datorată răului de voiaj ( Kinetoza).
Vărsătura vs. greață. Caracteristici.
Vărsătura - evacuarea în exterior a conţinutului gastric, iar greaţa - senzaţia ce precede
vărsătura.
Pot surveni independent una de alta.
Cel mai adesea sunt associate.
Cauzele varsaturilor
efecte secundare ale anesteziei;
efecte secundare ale medicamentelor administrate in timpul chimioterapiei;
mahmureala cauzata de consumul excesiv de lichior, vin sau alte tipuri de bauturi alcoolice;
sarcina, ca urmare a greturilor de dimineata specifice acestei perioade. Pentru a evita aceasta
manifestare este recomandat sa mancati un biscuit sarat sau cu branza inainte de a va da jos din
pat dimineata;
rau de miscare sau rau de mare;
vertigo;
infectii cerebrale;
leziuni cerebrale;
tumori cerebrale;
migrene;
hidrocefalie (prezenta unei cantitati excesive de lichid in cavitatea craniana);
tulburari de alimentatie asa cum sunt bulimia si anorexia;
afectiuni ale vezicii biliare;
 afectiuni renale;
infectii sau iritatii intestinale;
ulcer peptic;
intoxicatii alimentare;
reflux gastro-esofagian;
deranjament stomacal;
gastropareza;
esofagita;
apendicita;
arsuri solare severe;
deshidratare;
stare de epuizare cauzata de expunerea la temperaturi ridicate.
Simptomele varsaturilor
diaree;
manifestari asemanatoare gripei;
senzatie de greata;
dureri de cap;
arsuri stomacale;
ameteala, manifestata inainte de expulzarea continutului gastro-intestinal.
Fiziopatologie:
stimuli: distensia excesivă sau iritarea segmentelor tubului digestiv superior; stimulul cel mai
puternic provine de la duoden;
aferenţe prin nervul vag;
centrul vomei se află în bulb;
eferenţe prin nervii cranieni: V, VII, IX, X. XII către tractul gastro-intestinal şi prin măduva
spinării şi nervii spinali către diafragm şi musculatura abdominală.
Uneori vărsătura apare fără senzaţie de greaţă, doar anumite porţiuni ale centrului vomei
sunt asociate cu senzaţia de greaţă. Sunt implicaţi: sistemul nervos vegetatic şi sistemul nervos
somatic. Apare hipersalivaţie, care este prodrom ca şi greaţa, şi tahicardie.
Iniţial apare antipersitaltismul; unda antiperistaltică apare la nivelul ileonului şi parcurge
anterograd intestinul cu viteză de 2-3 cm/secundă; conţinutul intestinal ajunge în duoden, care
fiind supradestins e factorul excitant ce iniţiază voma; apar contracţii intrinseci în duoden şi
stomac, relaxarea sfincterului esofagian inferior, contracţia musculaturii abdominale şi a
duodenului. După inspir profund se ridică osul hioid şi laringele, se deschide sfincterul crico-
esofagian, se închide glota, se ridică vălul palatin care obstruează narinele posterioare. Conţinutul
gastric ajunge în esofag şi apoi în exterior.
Voma poate fi declanşată prin impulsuri de la nivelul SNC dintr-o zonă
“chemoreceptoare” după stimularea ei directă, chimică (morfină, citostatice, digitală) sau la
schimbări bruşte de poziţie (rău de mişcare) sau sub stimuli psihici (scene dezagreabile sau
neplăcute, situaţii conflictuale, mirosuri).
Apare prin:
- tulburări de motilitate cu evacuare întârziată;
- anomalii ale complexului neuro-motor;
- anomalii musculare (colagenoză, amiloidoză);
- anomalii ale sistemului nervos vegetative.
Tablou clinic:
- vărsăturile pot fi acute sau cronice
- se precizează: durata, frecvenţa, severitatea, momentul apariţiei în raport cu actul alimentar,
aspectul lichidului de vărsătură şi consecinţele asupra stării bolnavului.
Frecvenţa:
ocazionale – migrenă, rău de mişcare, expunere la mirosuri;
repetate – stenoză pilorică, intoxicaţii grave, hiperemeza gravidică.
Orar şi ritm:
- matinale – sarcină, etilism, uremie, rinofaringită;
- intraprandiale sau imediat postprandiale – afecţiuni psihice, isterie, bulimie;
- postprandiale tardive – stenoza pilorică.
Cantitate:
- mică sau abundentă.
Conţinut: alimentar, apos (lichid gastric şi mucus), bilios, purulent sau fecaloid.
Vărsături apoase –în gastrite, ulcer gastro-duodenal, cancer, alcoolism, sarcină.
Vărsături purulente – în gastrita flegmonoasă sau abcese deschise în tubul digestiv.
Vărsături fecaliode – în fistule gastro-colice sau ocluzie intestinală.
 Bila lipseşte în stenoza pilorică şi stenozele duodenale supraampulare.
Vărsăturile acute: în toxiinfecţii alimentare, intoxicaţii, postmedimedicamentoase şi cronice,
afecţiuni gastrice, biliare, pancreatice.
Se asociază cu dureri abdominale: pancreatita acută, colecistită acută, peritonită acută,
ocluzia intestinală. Hipertensiunea intracraniană (tumori, traumatisme, accidente vasculare
cerebrale) se poate prezenta cu greaţă şi vărsături, mai frecvent vărsături în jet neprecedate de
greaţă; asociază cefalee, fotofobie, febră, vertij, tulburare de echilibru, semne neurologice de
focar.
Consecinţele:
1) deshidratarea cu alcaloză metabolică, hipopotasemie şi hiposodemie;
2) emaciere;
3) ruptura esofagului în mediastin.
Obiectiv: turgor diminuat, tahicardie, hipotensiune arterială.
Precedate de o senzație acută de greață, vărsăturile reprezintă eliminarea involuntară a
conținutului stomacal, în mod forțat, prin orificiul bucal sau prin orificiile nazale. Greața poate
apărea însă și fără a fi urmată de vărsături.
În ceea ce privește manifestările, vărsăturile pot fi însoțite și de simptome specifice
infecțiilor bacteriene, precum febra și deshidratarea. De altfel, acestea pot fi provocate de
acțiunea germenilor sau a unor virusuri, dar pot să apară și din cauza unor afecțiuni inflamatorii,
a traumatismelor, a tumorilor sau a obstrucțiilor la nivelul organelor. Află, în cele ce urmează,
totul despre apariția vărsăturilor, simptomele specifice acestora, tratamentele eficiente și
metodele de prevenție a celor care au cauze infecțioase:
Tipuri de vărsături
În funcție de modul de manifestare, de conținutul acestora și de persoanele afectate,
vărsăturile pot fi de mai multe tipuri:
Vărsăturile ciclice
Vărsăturile acute
Vărsăturile clinice
Vărsăturile ciclice se manifestă repetitiv, de cel puțin patru ori în decurs de o oră și pot fi
periodice. Pot apărea în rândul adulților și al copiilor din cauza consumului anumitor alimente
iritante (care conțin cofeină, lactoză sau glutamat), a privării de somn, a menstruației, a
episoadelor alergice sau chiar a emoțiilor puternice.
Acestea pot fi anticipate prin apariția palorii și instalarea simptomelor de greață. Cauzele acestora
nu sunt întotdeauna cunoscute, iar uneori se pot manifesta alături de alte simptome
gastrointestinale, neurologice sau generale.
Cele mai frecvente cauze ale vărsăturilor:
Vărsăturile pot apărea în timpul migrenelor, durerea puternică și susținută din zona cefei
fiind una dintre cele mai comune cauze care duc la apariția acestora. Tulburările de mișcare,
precum labirintita, boala Meniere sau vertijul benign postural, pot, de asemenea, să provoace
astfel de simptome.
Tulburările urechii interne pot, de asemenea, să provoace astfel de manifestări
gastroenterologice, la fel și creșterea presiunii intracraniene, indiferent dacă are cauze externe
(accidentări) sau interne (diferite afecțiuni).
Vărsăturile pot apărea și din cauza insolației, survenită pe fondul expunerii prelungite la
căldură, a deshidratării și arsurilor solare, dar și ca urmare a modificării nivelului de electroliți
din sânge. Destul de dese sunt însă și cauzele de natură olfactivă, precum mirosurile neplăcute
sau gusturile nefirești, dar și cele de natură auditivă, cum sunt sunetele foarte puternice sau
susținute.
Afecțiuni cu care sunt asociate cel mai adesea vărsăturile
Vărsăturile pot să reprezinte deseori un semnal de alarmă pentru starea generală de
sănătate. Acestea se manifestă frecvent în cazul instalării unor afecțiuni precum gastrita acută,
ulcerul peptic, refluxul gastroesofagian, ocluzia intestinală, dar pot avea și cauze virale sau
bacteriene, precum toxiinfecția alimentară.
De altfel, vărsăturile pot fi provocate și de consumul unor produse sau substanțe care irită
mucoasa gastrică, precum tutunul, alcoolul sau medicamentele antiinflamatoare care nu conțin
steroizi.
Alte afecțiuni care se pot manifesta prin vărsături
Vărsăturile sunt prezente ca simptome ale mai multor afecțiuni intestinale, ale vezicii
biliare sau ale altor organe și țesuturi. Una dintre ele este diabetul zaharat, în cazul căruia stările
de greață pot apărea destul de des.
 De asemenea, bolile ficatului, cum sunt hepatitele sau ciroza hepatică, se pot manifesta
prin vărsături. Nici afecțiunile pancreasului nu sunt mai blânde în acest sens, însă vărsăturile pot
apărea și ca simptom al bolilor renale, al anginei pectorale, al infecțiilor pulmonare, al
septicemiei și chiar al anumitor tipuri de cancer. De altfel, pot fi prezente și în cazul unor
tulburări alimentare, precum bulimia sau anorexia.
Vărsăturile și sarcina
Din cauza oscilațiilor hormonale specifice primului trimestru, stările de greață și
vărsăturile le afectează adesea pe femeile aflate în primele trei luni ale sarcinii. Acestea se
manifestă cu precădere în primele ore ale dimineții, însă pot apărea și pe parcursul zilei.
Femeile însărcinate pot manifesta, în această perioadă, o sensibilitate crescută la mirosuri
și gusturi. Pentru că motivele vărsăturilor nu se limitează neapărat la dereglările hormonale,
acestea pot avea și alte cauze, de natură infecțioasă, virală sau pot apărea ca simptom al altor
afecțiuni. De aceea, este important ca femeile însărcinate să fie ținute sub observația medicului și
să îi comunice acestuia eventualele simptome anormale pe care le experimentează.
Vărsăturile la bebeluși și copii
Părinții confundă adesea vărsăturile cu regurgitarea pe care bebelușii o experimentează
frecvent după sau chiar în timp ce mănâncă. Prin aceasta, copiii mici elimină cu ușurință
alimentele pe care nu au reușit să le digere. Așadar, nu reprezintă niciun pericol pentru starea lor
de sănătate.
Vărsăturile pot apărea însă la bebelușii aflați în primele trei-șase săptămâni de viață și ca
simptom al stenozei pilorice, o afecțiune în urma căreia alimentele sunt împiedicate să ajungă în
intestine, din cauza îngroșării mușchilor pilorului și a subțierii lumenului.
Episoadele de vomă sunt destul de agresive, însă boala se poate trata printr-o intervenție
chirurgicală ușoară, în urma căreia nu apar de regulă complicații. Alte simptome ale acestei
afecțiuni sunt foamea constantă a micuților, deshidratarea, contracțiile abdominale, constipația și
scăderea bruscă în greutate.
Vărsăturile mai pot apărea la copiii de vârste mici din cauza unui tip de ocluzie
intestinală, cunoscută și drept intususcepțiune. Afecțiunea se manifestă prin presiunea asupra
unui segment al intestinului subțire și împingerea acestuia în zonele alăturate. Copiii care suferă
de intususcepțiune pot elimina scaune cu sânge și plâng necontrolat din cauza disconfortului.
 La fel ca în cazul adulților, vărsăturile pot apărea la copii și ca urmare a unei infecții
virale sau bacteriene contractate în urma consumului de alimente alterate sau infestate.
În funcție de cauzele care au declanșat vărsăturile, medicul specialist va stabili
tratamentul potrivit. alimentar destul de strict și să te ferești de anumiți factori iritanți.
2. COMPLICAȚII
Complicatii ce insotesc voma severa prelungita:
tulburari hidrice, electrolitice si acido-bazice;
agravarea unor patologii cornice: insuficienta cardiaca;
hemoragii digestive, rupture esofagiene.
Episoadele de grețuri și vărsături pot avea cauze comune, precum oscilațiile hormonale
sau hipersensibilitatea față de anumite mirosuri, gusturi sau zgomote intense. În astfel de situații,
acestea vor fi tratate, conform indicațiilor medicului, la domiciliul pacientului și nu necesită
internare sau investigații suplimentare.
Există însă și situații, respectiv simptome, care necesită intervenția specializată urgentă.
Atunci când vărsăturile însoțesc dureri bruște și intense de cap sau migrene, când pacienții au
temperatura corporală crescută, când aceștia se află în incapacitatea de a consuma lichide sau
hrană pentru perioade mai lungi de 12 ore, cauzele trebuie investigate amănunțit.
De asemenea, vărsăturile care conțin urme de sânge pot semnala existența unor probleme
de sănătate mai grave. Atunci când stările de vomă și vărsăturile, cunoscute clinic sub termenul
de emeză, sunt însoțite de sete excesivă, senzația de gură uscată, urinări frecvente, amețeli și stare
de moleșeală sau scăderea pulsului cardiac, vizita la medic nu este opțională.
3. PREVENȚIE
Pe lângă medicamente, este important să fie acordata o atenție sporită hidratării, să se
respecte un regim alimentar destul de strict și să fie evitati anumiți factori iritanți.
Evitarea deshidratării
Pentru că vărsăturile pot cauza deshidratare severă și pot degenera în diferite complicații,
este important ca în timpul episoadelor de acest gen să se consume cât mai multe lichide.
Ciorbele și sucurile cu pulpă vor fi însă evitate, atât din cauza conținutului solid, cât și a acidității
fructelor și legumelor.
Pacienților le este recomandat să consume cantități mari de apă, supe clare și sucuri de
citrice, al căror gust acrișor poate ameliora și starea de greață. Citricele nu sunt recomandate
atunci când vărsăturile au o cauză infecțioasă, situație în care medicul va recomanda un regim
special, cum este cel pentru toxiinfecția alimentară.
Regimul alimentar recomandat
Laptele și derivatele din lapte pot accentua simptomele de greață și vărsături și sunt strict
interzise în perioada tratamentului și în cea de refacere. De asemenea, iritanți precum cafeaua sau
ceaiurile care conțin cofeină vor fi evitați pentru a nu agrava situația.
În primele 24 de ore se vor consuma, în măsura în care este posibil, doar alimente lichide,
cum sunt supele clare. După această perioadă, în regimul alimentar vor fi introduse alimente mai
consistente, dar ușor de digerat, precum bananele, orezul fiert, cartofii fierți, pâinea prăjită,
morcovii fierți și pastele făinoase. Vor fi evitate cu orice preț alimentele grase, picante și cele
prăjite, dar și alte fructe și legume în afara celor menționate anterior.
1. MEDICAȚIA ANTIVOMITIVĂ. REPREZENTANȚI
Sunt binecunoscute starile de greata si voma din crizele biliare, din alte afectiuni
gastrointestinale, din sarcina sau cele asociate raului de miscare. Poate fi uneori grava starea de
voma ce apare post-anestezie generala, deoarece poate sa determine complicatii importante
(aspiratia traheala a lichidului de voma, desfacerea suturilor operatorii etc.). De asemenea, nu
sunt de neglijat greata si voma, care apar in mod constant dupa chimioterapice anticanceroase.
Datorita complexitatii aparitiei procesului de voma, exista mai multe clase de substante care se
pot folosi ca antiemetice sau antivomitive.
Antivomitivele sunt medicamente care inlatura senzatia de greata si sunt capabile sa impiedice
voma. Aceste doua simptome, care in esenta nu sunt foarte grave, dar in schimb sunt foarte
supăratoare pentru bolnav, pot aparea in diferite situatii clinice.
Antivomitivele sunt medicamente capabile să liniştească greaţa şi voma. Ele acţionează
predominant la nivelul formaţiunilor centrale implicate în actul vomei: centrul vomei, zona
chemoreceptoare declanşatoare din bulb, nucleii vestibulari, interferând probabil cu efectul unor
mediatori chimici (dopamină, serotonină, histamină, acetilcolină).
Antivomitivele sunt medicamente care combat voma, acţionând simptomatic-patogenic la nivel
central sau periferic în arcul reflex al vomei.
Toate antiemeticele care acţionează la nivelul sistemului nervos central pot produce somnolenţă,
astfel că se impune prudenţă în administrarea lor în cazul şoferilor sau al persoanelor cu profesii
care solicită capacitatea de concentrare. Emetiralul este interzis în caz de Parkinson.
Antivomitivele cu efect anticolinergic pot produce uscăciunea gurii şi tulburări de vedere şi sunt
contraindicate în caz de glaucom cu unghi închis sau de adenom de prostată. Nu se combină cu
alcoolul.
Cu excepţia Metoclopramidului şi preparatelor cu acţiune asupra mucoasei gastrice, majoritatea
antiemeticelor s-au dezvoltat din neuroleptice, de aceea, foarte rar şi mai ales la adolescenţi, pot
provoca aşa-numita criză de plafonare: copilul stă cu capul în extensie şi cu ochii în tavan. -Este
o reacţie neurologică foarte rară care trece de la sine, fără consecinţe asupra creierului. Ea nu
trebuie confundată cu epilepsia sau cu alte probleme neurologice.
În funcţie de locul şi mecanismul de acţiune predominant, antivomitivele pot fi centrale şi
periferice.
Antivomitive cu acţiune centrală – sunt substanţe care inhibă centrul vomei. Unele
medicamente care stimulează motilitatea gastrointestinală, favorizând tranzitul normal, sunt
propulsive gastro-intestinale (prokinetice).
Efectul prokinetic (propulsiv gastrointestinal) rezultă din următoarele mecanisme:
activarea directă a receptorilor colinergici muscarinici de la nivelul sinapselor neuroefectoare
parasimpatice din musculatura netedă gastrointestinală;
inhibarea acetilcolinesterazei (enzima ce catalizează degradarea acetilcolinei) cu acumularea
acetilcolinei la nivelul sinapselor neuroefectoare parasimpatice gastrointestinale;
creşterea eliberării de acetilcolină în sinapsele neuroefectoare parasimpatice gastrointestinale
prin stimularea neuronilor motori primari din plexul mezenteric.
Clasificare:
Antagoniştii Dopaminei:
-fenotiazine: fenotiazine neuroleptice aminoalchilice (Clorpromazina) şi piperazinalchilice
(Proclorperazina, Tietilperazina);
- benzamide: Metoclopramid;
Antagoniştii serotoninei: Ondansetron, Granisetron, Tropisetron;
Antihistaminice: – fenotiazine: Prometazina, Feniramina; Cinarizina;
Parasimpaticolitice (anticolinergice centrale): Scopolamina (acţionează şi asupra centrilor
vestibulari, fiind activă în răul de mişcare).
Antivomitive periferice
Anestezice locale: Anestezină, Lidocaină, Apă cloroformată;
 Carminative: Anason, Mentă (eficacitate în cazuri uşoare).
Eficacitatea unor substante antivomitive scade în ordinea: antidopaminice, antiserotoninice,
anticolinergice centrale, antihistaminice, parasimpaticolitice, anestezice locale, carminative.
Antivomitivele sunt indicate numai după stabilirea diagnosticului şi cauzei vomei:
- în voma care constituie o problemă pentru pacient;
- în răul de mişcare, profilactic;
- în tulburări digestive, biliare, hepatice;
- în intoxicaţii;
- în greaţa şi voma induse de chimioterapia anticanceroasă.