Greața

Greaţa este definită ca senzaţia neplăcută a unei vărsături iminente. Ea poate apărea izolat sau
poate fi urmată de apariţia vărsăturii, un răspuns reflex organizat ce rezultă în expulzia forţată pe gură
a conţinutului gastric. Greaţa se însoţeşte de asemenea de lipsa poftei de mâncare (inapetenţă), iar
uneori de ameţeală sau senzaţie de disconfort abdominal.  Cu toate că greața în sine nu pune în pericol
sănătatea, pe termen lung și netratată, poate duce la deshidratare sau chiar dezechilibre hidro-electrolitice,
când se impun măsuri urgente de hidratare orală sau parenterală, iar în situațiile severe adminstrarea
de soluții de electroliți.

Greața si vărsăturile apar cel mai frecvent în tulburarile gastrointestinale, dar pot apărea și în afecțiuni
sistemice. Din punct de vedere funcţional, greaţa şi vărsătura sunt considerate a avea un rol protector,
ferindu-ne de ingestia unor toxine sau alimente percepute ca nocive şi crescându-ne astfel rata
supravieţuirii. Deşi nu se cunoaşte foarte clar mecanismul care stă la baza producerii senzaţiei de
greaţă, se consideră că apariţia ei este produsă de stimularea minoră a centrului vărsăturii din nucleul
tractului solitar, situat în trunchiul cerebral.

Din punct de vedere al duratei, greaţa poate fi considerată:

 acută – cu o durată sub o lună, este de obicei răspunsul unei afecţiuni infecţioase, inflamatorii sau
iatrogene;
 cronică – persistă peste o lună şi este un răspuns patologic la o varietate de afecţiuni.

Cauzele apariției stării de greață sunt direct legate și de momentul din zi când are loc. Astfel, greața și
vărsăturile de dimineață apar mai ales la începutul sarcinii sau dupa consum excesiv de alcool. Starea de
greață din timpul sau imediat după masă poate fi primul semn al unei toxiinfecții alimentare sau poate
indică o afecțiune psihica. Vărsăturile și greața apărute la cateva ore de la masa pot sugera prezența unui
ulcer gastric sau a unor tulburari digestive.  

Greaţa izolată sau urmată de vărsături poate apărea într-o multitudine de cazuri, precum:
 Afecţiuni gastrointestinale:
 funcţionale: pseudo-obstrucţie cronică intestinală, gastropareză, sindrom de intestin
iritabil, dispepsie nonulceroasă, boală de reflux gastroesofagian;
 obstructive: aderenţe şi bride postoperatorii, acalazie, stenoză pilorică, tumori ale tractului digestiv,
intususcepţie, hernie strangulată, volvulus;
 organice: apendicită, colecistită, colangită, hepatită, boli inflamatorii intestinale, ischemie
mezenterică, pancreatită, gastrită, ulcer peptic, gastroenterită, peritonită.
Administrarea de medicamente:
 medicamente care pot provoca greaţă şi vărsături la administrarea în doze uzuale: opioide,
antiinflamatoare nesteroidiene, tramadol, teofilină, digoxin, inhibitori selectivi ai recaptării
serotoninei, clorochină, antibiotice (metronidazol, trimetoprim-sulfametoxazol, eritromicină),
antiparazitare (albendazol, tiabendazol, iodoquinol), preparate estrogenice, levodopa,
bromocriptină, săruri de fier sau potasiu, chimioterapice;
 medicamente care pot provoca greaţă şi vărsături la supradoză: paracetamol, simpatomimetice,
digoxin, teofilină.

 Expunerea la toxine şi droguri – consum excesiv de alcool sau substanţe interzise (determină
greaţă şi vărsături atât la supradoză, cât şi în sevraj), intoxicaţiile cu monoxid de carbon, plumb,
arsenic, fluor, organofosforice/pesticide, ricin, metanol, etilenglicol, toxiinfecţiile alimentare,
muşcăturile de păianjen, scorpion etc.

 Expunerea la factori fizici: temperaturi foarte ridicate (epuizare termică, insolaţie), altitudini ridicate
(boala de altitudine), radiaţii (radioterapie).

 Afecţiuni infecţioase: otită medie acută, pneumonie, peritonită spontană bacteriană, infecţii de tract
urinar sau pielonefrită, infecţii virale (adenovirus, Norwalk, rotavirus), gastroenterite.

Afecţiuni ale sistemului nervos central:

 infecţii (meningită, encefalită);
 migrene;
 afecţiuni care cresc presiunea intracraniană (tumori cerebrale, abcese cerebrale, accidente
cerebrovasculare, traumatisme cerebrale severe, hidrocefalie, pseudotumor cerebri) – vărsătura
apare de obicei fără efort şi nu este precedată de greaţă, însă în anumite cazuri poate apărea şi
greaţa.
 afecţiuni convulsive.

 Afecţiuni ale aparatului vestibular (greaţa sau vărsătura sunt însoţite în acest caz
de vertij şi nistagmus):
 cauze periferice: răul de mişcare (kinetoza), labirintita acută, vertijul paroxistic poziţional benign,
boala Ménière, neuronita vestibulară, neurinomul acustic (în acest caz simptomele sunt de scurtă
durată şi mai severe)
 cauze centrale: scleroză multiplă, ischemia trunchiului cerebral, tumori cerebrale (în acest caz
simptomele sunt de mai lungă durată, dar mai puţin supărătoare şi se pot însoţi de alte simptome
neurologice)

 Modificări metabolice:
 sarcina – greţurile matinale (apar încă din primele săptămâni din sarcină se rezolvă de obicei
spontan până în săptămâna 20 de gestaţie); debutul greţurilor în trimestrul doi sau trei al sarcinii
sau severitatea lor crescută pot sugera hyperemesis gravidarum, ficatul gras acut de sarcină
sau sindromul HELLP;
 insuficienţa adrenală acută sau cronică (boala Addison);
 diabetul zaharat: greaţa şi vărsăturile apar ca simptome acute în cetoacidoza diabetică, dar pot fi
şi simptome cronice ale diabetului zaharat însoţit de afectarea sistemului vegetativ şi
gastropareză;
 cetoacidoza alcoolică;
 afecţiuni ce determină hipercalcemie: hiperparatiroidism primar, sindroame paraneoplazice;
 hipertiroidism, hipoparatiroidism;
 insuficienţă hepatică severă;
 insuficienţă renală severă (uremie);
 alte afecţiuni care determină hiponatriemie, hiperpotasemie sau acidoză.

Afecţiuni genitourinare - nefrolitiază, torsiune de ovar, torsiune testiculară.

 Afecţiuni psihologice – vărsături psihogene, anorexia nervosa, anxietate, bulimia nervosa, tulburări

conversive, depresie.

Greţuri şi vărsături postoperatorii – atribuite de obicei anestezicelor şi analgezicelor folosite.

Pe lângă vărsături, starea de greață poate fi însotiță și de lipsa apetitului, dureri de cap, diaree, febră,
dureri abdominale și amețeală. Starea de greata si varsaturi sunt insotite de o senzatie de ,,sfarseala’’ ce
apare mai ales ca urmare a deshidratarii organismului. Prin vărsături, organismul încearcă să elimine cât
mai rapid substanțele nocive. Starea de greață și vărsăturile sunt deseori însoțite de amețeală, salivare și
transpirație în exces, semne ce pot indica infecții gastrice, toxiinfecții sau reacții de intoleranță la anumite
alimente.

Starea de greață (cu și fără) vărsături este un simptom foarte general, al unei plaje largi de afecțiuni, de
aceea și tratamentul necesar depinde de identificarea cauzei.
Atunci când greaţa sau vărsăturile nu apar pe fondul unei afecţiuni specifice, este recomandată hidratarea
la 30 de minute după ultimul episod de vărsătură. Cantităţile moderate de apă sau ceai îndulcit sunt
recomandate, urmând ca acestea să fie crescute gradual, dacă organismul le tolerează. 
Consultul unui specialist este necesar dacă apar semne ale deshidratării (sete, gura uscată, diminuarea
eliminării de urină, senzaţie de slăbiciune şi oboseală), dureri de cap, confuzie, dureri abdominale
constante, balonare etc. De regulă, pentru ameliorarea senzaţiei de greaţă, pot fi administrate antivomitive
(antiemetice).
Prevenția episoadelor de greață și vărsături este dificil de făcut și se limitează doar la evitarea situațiilor
cunoscute ca producătoare de aceste simptome: evitarea exceselor alimentare, evitarea excesului
de alcool, constientizarea situațiilor în care exista o patologie precum tulburări de alimentație (anorexie,
bulimie), ținerea sub control a patologiilor endocrinologice cunoscute.

Flatulența

Flatulența reprezintă un simptom manifestat prin eliminarea rectală de gaze intestinale rezultate în urma
proceselor digestive de fermentare de la nivelul intestinului gros. Gazele eliminate în timpul episoadelor de
flatulență sunt reprezentate de către dioxid de carbon, oxigen, hidrogen, nitrogen și uneori metan. Sulfatul
de hidrogen și dimetil sulfatul sunt compusii responsabili de mirosul neplăcut al flatulenței aceștia fiind
produși de către bacteriile intestinale saprofite în urma proceselor de fermentare a alimentelor la nivelul
colonului. Termenul medical pentru acest amestec de gaze este flatus sau gaz. Gazele sunt expulzate prin
rect printr-un proces denumit flatulență. Flatusul este adus în rect prin aceleași procese de peristaltism ce
duc la coborârea fecalelor din intestinele mari. Zgomotele asociate de obicei cu flatulența sunt cauzate de
vibrația sfincterului anal și ocazional de către fesele apropiate.

Consumul crescut de carbohidrați și fibre vegetale solubile (se dizolvă în apă) poate favoriza procesele de
fermentare cu formarea și eliminarea unei cantități mai mari de gaze intestinale.  Fasolele și legumele
boabe sunt recunoscute ca producatoare de gaze. Din nefericire, alimentele sănătoase cum sunt fructele,
legumele, cerealele sunt cele care produc cantitățile cele mai mari de gaze, deoarece sunt bogate în fibre
solubile. Pe de alta parte, fibrele insolubile din anumite tipuri de cereale, nefiind folosite de către bacteriile
intestinale drept sursă de hrană diminuă producția de gaz. Ambele tipuri de fibre: solubile și insolubile
trebuie consumate în fiecare zi. În schimb, grăsimile și proteinele produc puțin gaz. Ele sunt absorbite în
tractul digestiv înainte de a ajunge în colon.

Ca o funcție normală a corpului, acțiunea flatulenței este un semnal important al activitatii intestinale, fiind
astfel raportat de către personalul de îngrijire al bolnavului după intervențiile chirurgicale.
Totuși, simptomele flatulenței excesive pot indica prezenta sindromului intestinului iritabil  sau a altor boli
organice.

Prezența flatulenței este un indicator important al functionalității intestinale însă atunci când este excesivă
poate ridica suspiciunea unei afecțiuni intestinale de tip inflamator sau al altor patologii care necesită
investigație de specialitate.
Principalele afecțiuni care pot cauza flatulența excesiva sunt reprezentate de către:
 Giardioza;
 Infecții intestinale bacteriene (Yersinia);
 Intoleranța la lactoza;
 Intoleranța la gluten;
 Sindromul intestinului iritabil;
 Ocluzie intestinală;
 Boala Crohn;
 Colita pseudomembranoasă;
 Megacolon toxic.

Cele mai multe cazuri de flatulență nu sunt severe și pot fi tratate la domiciliu prin auto-ingrijire. O vizita la
gastroenterolog este indicată dacă pacientul prezinta simptome adiționale care pot sugera o condiție
digestivă de fond.
Simptomele de flatulență sunt considerate îngrijoratoare dacă pacientul prezintă:
- episoade frecvente  de flatulență
- elimină un volum excesiv de gaz în timpul unui episod de flatus
- produce constant gaze cu miros neplacut.

Nu exista ghiduri medicale asupra frecvenței sau a volumului normal al flatulenței, astfel pacientul în cauză
va decide normalitatea.
Simptomele adiționale de mai jos pot fi un indicator al unei probleme mai severe de sănătate:
- durere abdominală persistentă și balonare
- episoade recurente de diaree sau constipație
- scadere în greutate inexplicabilă
- incontinență fecală
- sânge în fecale
- simptome care pot sugera o infecție, cum este febra, vărsăturile, frisoanele, artralgiile și mialgiile.

Tratamentul flatulenței

Modificarea alimentației
Unele condimente sunt raportate a diminua producția de gaz intestinal, mai ales cuminul, coriandrul,
mărarul, tumericul, ceaiul Mexican și unele condiment dulci japoneze. Orezul este singura cereală care nu
produce gaz. Cantitatea de oligozaharide solubile în apă din fasole poate contribui la producția gazului
intestinal fiind cunoscută a fi redusă de o fierbere adecvată a boabelor precedată de înmuiere, dar cu
pierderea și a altor constituiente solubile în apă. De asemenea gazul intestinal poate fi redus prin
fermentarea fasolelor, facându-le mai puțin producatoare de gaz și/ sau prin fierberea lor.
Unele legume pot fi fierte îndelungat pentru a elimina zaharurile producatoare de gaz. Bacteriile de
fermentație lactică cum sunt Lactobacillus casei si Lactobacillus plantarum reduc flatulența în tractul
intestinal uman.

Probioticele (iaurtul nefiert, kefirul) sunt cunoscute a reduce flatulența când sunt folosite pentru a reface
echilibrul florei intestinale.

Tratament medicamentos
Enzimele digestive suplimentate pot reduce semnificativ cantitatea de flatulență cauzată de unele
componente din alimentele care nu au fost digerate de către corp, promovând astfel acțiunea
bacteriilor din intestinul subțire și gros. S-a sugerat că enzimele alfa-galactozidaze, care pot digera
anumite zaharuri complexe sunt eficiente în reducerea volumului și a frecvenței flatulenței. Enzimele
alfa-galactozidaza, lactaza, amilaza, lipaza, proteaza, celulaza, glucoamilaza, invertaza, pectinaza și
bromelaina sunt disponibile, fie individual fie în combinații în produsele comerciale.

Mirosul flatulenței cauzată de bacteriile intestinale denumite microflora intestinala poate fi tratat prin

administrarea de bismuth subgalat, un deodorant intern. Bismutul subgalat este ingredientul activ
din Devrom un medicament aprobat pentru a trata mirosul neplacut prin parfumarea flatulenței și a
scaunelor. De asemenea este folosit și pentru a trata infecția cu Helicobacter pylori și în terapia
plăgilor. Fiind un deodorant intern este folosit mai ales de persoanele care au o colostomă, o
intervenție bariatrică, incontinență fecală și sindromul intestinului iritabil.  Poate duce la înnegrirea
limbii și a scaunelor, care este temporară și fără semnificație medicală. Este clasificat drept nontoxic
dar poate determina iritații minore.
Se mai poate folosi cărbunele activat. Acesta este o formă de carbune procesat să mențină mici pori
care să-i crească suprafața de adsorbție sau pentru reacțile chimice. Acesta acționează prin legarea
substanței toxice pentru a preveni absorbția în stomac sau intestine. Legarea este reversibilă. De
asemenea întrerupe circulația enterohepatică și enteroenterică a unelor toxine și a metaboliților lor.

https://www.romedic.ro/greata-0R1410

https://www.mattca.ro/blog/tratarea-starilor-de-greata/
https://smartliving.ro/bolile-sistemului-digestiv/

https://www.romedic.ro/flatulenta

https://www.medicover.ro/simptome/flatulenta/