Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ’’Nicolae Testemițanu’’

Disciplina: Medicina muncii și boli profesionale

INTOXICAȚIA CU ANILINĂ

Coordonator de proiect: Calancea Valentin, conf.universitar

Realizat de: Zubco Veronica, gr.M1724

Chișinău, 2022
  formula chimică: C6H5NH2
 aminoderivat al benzenului
 cea mai simplă amină aromatică
 compus organic lichid, incolor, puțin uleios, cu un miros
Proprietăți dulceag
 în contact cu aerul devine brun-închis.
fizice  compusul este format dintr-un inel benzenic de care se
leagă de o grupare aminică (–NH2) formându-se o
legătură aromatică.
 punct de topire : -6,2°C
 punct de fierbere : 184,4°C

Proprietăți  nu se dizolvă complet în apă

chimice  solubilă în majoritatea solvenților organici
 Date istorice

• 1826 - anilina a fost obtinuta pentru prima data la Unverdorben prin

distilarea uscata a indigoului si a fost denumita krystallin. 
• 1834 - Runge izoleaza anilina din ghudronul de carbune, respectiv din
fractia de ulei usor (80-170 C) si o denumeste kyanol.
• 1840 - denumirea de anilina, din numele spaniol al indigoului (anil), a
fost data de Fritzsche, care a preparat-o prin tratarea indigoului cu
hidroxid de sodiu.
• 1842 - prima sinteza a anilinei a fost facuta de Zinzin prin reducerea
nitrobenzenului cu sulfura de amoniu. 
• 1843 - Hofmann a dovedit ca in toate procedeele mentionate se obtine
unul si acelasi produs - anilina. 
• 1856 - Perkin, atunci in varsta de 18 ani, obtine primul colorant sintetic -
mauvelina- prin oxidarea sulfatului de anilina.
• 1857 – începe fabricarea industriala a anilinei.
 Domenii de utilizare
 Industria de coloranți, vopsele:
- Prin oxidare cromică – negrul de anilină – utilizat pe
scară largă pentru vopsirea bumbacului
- Prin condensare cu alte amine aromatice, coloranți
derivați din trifenilmetan.
 Industria farmaceutică (acetanilida, sărurile de
sodiu ale acidului anilarsininic, intermediari ca
fenilhidrazina etc.)
 Industria cauciucului (pentru efectul antioxidant,
menit să prelungească viabilitatea cauciucului prin
oxidare)
 Industria materialelor plastice (folosește rășini de
obținute prin condensarea anilinei)
 Acceleratori de vulcanizare
 Erbicide
 Compuși explozibili
 Cine poate fi expus acțiunii anilinei?

• Angajații care muncesc nemijlocit la producerea de coloranți, lacuri,

erbicide și explozivi etc.
• Persoanele care locuiesc în apropierea locurilor de stocare a deșeurilor
periculoase necontrolate
• Populația generală - prin consumul de alimente sau apă potabilă care
conține anilină ( aceste cantități sunt de obicei foarte mici )
• Persoanele care fumează sau respiră fumatul pasiv pot fi ( anilina a fost
detectată în fumul de tutun )
INTOXICAȚIA CU ANILINĂ
 Căi de pătrundere

• Cutanată
• Aerogenă
• Digestivă (accidental)
 Mecanism patogenetic
 Pătrunzând în organism, aminoderivatul se oxidează și determină apariția unei serii de
metaboliți activi – paraaminofenol, fenilhidroxilamină, nitrozobenzen – responsabili de
principala acțiune toxică a compușilor amino  methemoglobinemia.
 Agenții methemoglobinizanți își exercită acțiunea la nivelul Hb, determinând transformarea
fierului feros în fier seric.
 Methemoglobina formată nu este capabilă să transporte oxigenul către țesuturi.
 Hipoxemia rezultată conduce la hipoxie tisulară.
 Mecanism patogenetic
• Acţiunea alergizantă (dinitroclorbenzenul, para-fenilendiamina, para- aminofenolul ) se manifestă fie la
nivelul tegumentelor (urticarie. eczemă de contact), fie la niveul aparatului respirator (astm bronşic).
• Acţiune toxică hepatică (nitrobenzenul, dinitrobenzenul, 2,4- diaminotoluenul, trinitrotoluenul, paratoluidina,
metilendianilina) poate ajunge până la distrofie galbenă acută.
• Acţiunea toxică renală (difenilamina, parafenilendiamina, para-aminofenolul, mono- şi dicloranilina)
manifestată cu deosebire la nivel tubular.
• Decuplarea fosforilării oxidative cu stimularea metabolismului produc (dinitrofenolul şi
dinitroortocrezolul).
• Anemie aplastică prin acţiune toxică directă asupra măduvei osoase (trinitrotoluenul, 2-metil-l,4-
fenilendiamina, diaminotoluenul ).
• Acţiune cancerigenă (P-naftilamina, benzidina, 4-aminodifenilul, auramina, magenta ). Perioada de latenţă
între debutul expunerii şi apariţia tumorii este de 15-20 de ani. Substanţele enumerate sunt
cancerigene prin metaboliţii lor activi, şi nu în mod direct. Procesul de hidroxilare transformă o amină
aromată într-un compus cancerigen activ.
 Tabloul clinic
INTOXICAȚIA ACUTĂ

• Tabloul clinic este determinat de cantitatea de MetHb formată.

• Simptomul dominant este cianoza.
• În caz de expunere acută unică, decesul survine rar, iar după întreruperea expunerii şi aplicarea terapiei adecvate,
reconvertirea MetHb se face în 24-48 de ore.
• După intoxicaţia acută severă pot persista timp de câteva zile: astenie, ameţeli, transpiraţii, hipotensiune arterială,
tremurături.
• Anilina şi metaboliţii săi irită căile urinare, provocând micţiuni dureroase şi hematurie.
• În cazurile severe: aritmii cardiace, tulburări de conducere, semne de insuficienţă respiratorie, hemoglobinurie şi
methemoglobinurie, însoţite de oligurie şi insuficientă renală acută.
 Tabloul clinic
INTOXICAȚIA CRONICĂ

• Pe prim plan sunt simptomele nervoase (cefalee, ameţeli,

astenie)
• cianoza tranzitorie, hemoliză cu anemie moderată (cianoza
poate apărea după consumul de alcool şi băi fierbinţi).
• se poate însoţi de o dermatită eczematiformă, transpiraţie
abundentă a mâinilor şi edemaţierea obrajilor.
• palpitaţii, dispnee de efort
• iritaţie oculară şi nazală
• tulburări digestive (hipersalivaţie, greţuri, vărsături,
meteorism, diaree sau constipaţie)
• bradicardie, hipotensiune arterială.
 Clasificare

În funcție de concentrațiile de MetHb formele clinice pot fi:

• ușoară, când concentrația MetHb 10-20%;

• medie, când concentrația MetHb are valori cuprinse între 20-40%;
• severă, când concentrația MetHb are valori cuprinse între 50-60%.
 Metode de diagnostic
• Determinarea repetată a MetHb - obligatorie pentru aprecierea gravităţii şi
evoluţiei afecţiunii (limita biologică acceptată - 5%).
• Hemoleucograma cu aprecierea nr. de hematii - poate arăta o creştere în primele
ore datorită excitaţiei hipoxice medulare, urmată apoi o anemie moderată.
• Sumarul urinei - în urină sunt prezenţi metaboliţii derivaţilor amino şi nitro: para-
aminofenolul, para-nitrofenolul, fenilhidroxilamină, nitrobenzenul.
• ECG prezintă modificări secundare hipoxemiei şi/sau afectării toxice directe a
miocardului: tulburări de conducere atrioventriculară şi intraventriculară.

Doza letală  2 g
 Tratament
În intoxicaţia acută  se întrerupe de urgenţă expunerea.
• Dacă intoxicaţia s-a produs pe cale tegumentară  se îndepărtează
îmbrăcămintea şi se spală tegumentele, părul şi unghiile cu apă caldă şi săpun.
• Scoaterea îmbrăcămintei este obligatorie şi în cazul intoxicaţiei prin inhalare
pentru că hainele sunt îmbibate cu vapori de anilină.
• În intoxicaţia prin ingestie spălătura gastrică cu soluţie de permanganat de
potasiu 1:10.000.
• Dacă semnele de intoxicaţie methemoglobinică sunt alarmante  albastru de
metilen intravenos 1%, apoi se administrează în perfuzie ser glucozat 10%.
• Se tratează coma, convulsiile, aritmiile, şocul şi insuficiența renală acută.
• În cazurile cu methemoglobinemie şi anemie severă  la transfuzie cu sânge
total.
• În hepatita toxică  hepatoprotectoare pentru prevenirea atrofiei galbene acute.

În intoxicaţia cronică se administrează vitamine din grupul B, vitamina C şi se

va corecta anemia.
• Se cauterizează la nevoie papiloamele vezicale
 Profilaxie: Măsuri tehnico-organizatorice

• înlocuirea compuşilor cancerigeni cu alte amine noncancerigene

• etanşeizarea surselor, mecanizarea încărcării şi descărcării produselor,
ventilaţie adecvată, menţinerea curăţeniei în încăperile de lucru, prevenirea
stropirii tegumentelor, îndepărtarea rapidă a picăturilor ajunse pe piele, duş
la sfârşitul schimbului de lucru;
• utilizarea echipamentului individual de protecţie (măşti izolante de
protecţie, mănuşi corespunzătoare)
• dulapuri separate pentru echipamentul de lucru.
 Profilaxie: Măsuri medicale
• Educaţia sanitară a muncitorilor (conştientizarea riscului de intoxicaţie şi necesitatea îndepărtării
imediate a hainelor în caz de contaminare).
• Examenul medical la angajarea în muncă (excluderea persoanelor cu afecţiuni hematologice, cardiopatii,
afecţiuni hepatice şi renale, insuficienţă respiratorie, etilism cronic, dermatoze, boli alergice, cistite şi
infecţii urinare.
• Examenul medical periodic
• Pentru aminele aromatice cancerigene se prevede efectuarea examenului citologic al exfoliatului vezical
la 10 ani de la angajare, apoi anual.
• Pentru trinitrotoluen şi trinitrofenol se va efectua examenul oftalmologic (pentru cristalin) din 3 în 3 ani.
VĂ MULȚUMESC!