RECUPERAREA MEDICALA IN FRACTURA DE SOLD

O fractura de sold este o ruptura in partea superioara a osului femural (coapsei). Marimea
rupturii depinde de fortele implicate. Tipul de interventie chirurgicala utilizat pentru a trata
fractura de sold se bazeaza in primul rand pe oasele si tesuturile moi afectate, sau pe nivelul
fracturii.
Soldul este o articulatie cu bila si soclu. Soldul permite piciorului superior sa se indoaie si sa
se roteasca la nivelul pelvisului. O leziune a soclului sau a acetabulului, in sine, nu este
considerata o fractura de sold.
O fractura de sold este o vatamare grava, cu complicatii care pot pune viata in pericol. Riscul
fracturii de sold creste odata cu varsta. Persoanele in varsta prezinta un risc mai mare de
fractura de sold, deoarece oasele tind sa se slabeasca odata cu varsta (osteoporoza). Diverse
medicamente, vederea slaba si problemele de echilibru ii fac pe cei in varsta mai predispusi la
cazaturi - una dintre cele mai frecvente cauze ale fracturii soldului.
O fractura de sold necesita aproape intotdeauna interventie chirurgicala, urmata de terapie
fizica. Luand masuri pentru a mentine densitatea osoasa si pentru a evita caderile, puteti
preveni fractura de sold.

Simptomele unei fracturi de sold pot include:

• durere in zona soldului

• piciorul afectat poate fi mai scurt decat piciorul neafectat

• incapacitatea de a merge sau de a pune greutate sau presiune asupra soldului si piciorului
afectat

• inflamatia soldului

• echimoze

TRATAMENTUL KINETIC – are mai multe obiective:

- combaterea durerii
- stabilitatea şoldului
- tonifierea musculară
- mobilitatea şoldului

Durerea – face dificil ortostatismul şi mersul; ea poate creea poziţii vicioase, în special de
flexie.
Combaterea durerii se realizează prin:
- infiltraţii cu cortizon şi xilină intraarticular şi periarticular,
- curenţi de medie şi joasă frecvenţă;
- termoterapie prin aplicare de parafină, solux,
- ultrasunete şi ultrascurte;
- kinetoterapie
- masaj
- repaus la pat
- evitarea sprijinului pe şoldul afectat folosind cârje/bastontracţiune
continuă/discontinuă, câteva zile , pentru a scădea tensiunea intraarticulară;
- tracţiunea se realizează prin scripetoterapie cu ajutorul unei ghete/a unei chingi
fixatedeasupra genunchiului şi o contragreutate;

Împotriva edemului se recomandă :

- posturi antideclivemobilizări de flexie-extensie ale piciorului
- imobilizări ale genunchiului
- imobilizări pasive ale şoldului
- curenţi excitomotori de joasă şi medie frecvenţă
- masaj

Aceste măsuri asigură creşterea întoarcerii venolimfatice şi prevenirea tromboflebitelor.

Stabilitatea şoldului:
Principalii muşchi stabilizatori sunt cei pelvitrohanterieni cu direcţie orizontală – şi anume
– piramidalul, obturatorul extern, fesierul mijlociu, fesierul mic.
Poziţia de stabilitate este cu atât mai importantă de refăcut cu cât musculatura este mai
slabă. Bipedismul se poate menţine în prezenţa , doar a muşchiului triceps sural şi parţiala
capacităţii funcţionale a musculaturii spatelui şi abdominale.
Poziţionarea face ca stabilitatea pasivă să se asigure prin întindere ligamentară.
Refacerea stabilităţii active se face prin:
- posturi libere – reprezentate de poziţiile luate liber de pacient, pentru a
preveni/reduceo deviaţie;
- posturi fixate – executate prin scripetoterapie, prin atele schimbate progresiv;
- mişcările pasive – nu trebuie să se utilizeze prin intermediul genunchiului;
- mobilizări active – exerciţii active pentru redresarea deviaţiilor;
- corectarea poziţiei trunchiului şi bazinului – se realizează prin kinetoterapie specifică;
- corectarea se face prin tonifierea musculaturii paravertebrale şi abdominale;

Tonifierea musculară:
- obiectivul principal pentru asigurarea stabilităţii unipodale este tonifierea musculaturii
abductorilor şoldului ;
- tonifierea muşchilor pelvitrohanterieni (piramidalul, obturatorul intern şi
extern,pătratul crural, gemenul inferior şi superior); aceşti muşchi au direcţie
orizontală fiind aşezaţiposterior şi lateral de articulaţie, având ca prim rol stabilitatea
posterioară, respectiv căderea în faţă;
- cel de-al doilea rol îl constituie fixarea capului femural în cotil, permiţând muşchilor
dinamici să acţioneze eficient;
- tonifierea fesierului mare – are rol în stabilitatea şoldului şi a bazinului în plan
sagital;acest muşchi este indispensabil în acţiunea de urcare şi alergare.
- Tonifierea cvadricepsului, ischiogambierilor şi a tricepsului sural;
- Tonifierea musculaturii adductoare – se face mai rar având rol în echilibrul bipodal ,la
mersul pe teren alunecos;
- Tonifierea flexorilor şoldului – cu rol în ridicarea membrului inferior de pe sol;