Tema nr.

1
COMPOZIȚIA CHIMICĂ A ORGANISMULUI VEGETAL

Unități de învățare:

Obiectul biochimiei

Compoziţia chimică a organismului vegetal
Obiectivele temei:
- definirea principalelor aspecte tratate de biochimie;
- prezentarea compoziţiei generale a organismelor vii şi rolul lor în constituţia acestora.
Timpul alocat temei: 2 ore
Bibliografie recomandată:
1. Bodea C. – Tratat de biochimie vegetală, P.I., Vol. I., Ed.Acad. Rom., Bucureşti, 1965
2. Brown W.H. , Rogers E.P. - General, Organic and Biochemistry, Third Edition, Brooks/
Cole Publishing Company, Monterey, California, 1996
3. Neamțu G., Câmpeanu Ghe., Socaciu Carmen – Biochimie vegetală, Ed. Didactică și
Pedagogică, București, 1993
4.Neață Gabriela – Biochimie, Ed.Învățământ la distanță, U.S.A.M.V.B.,2010

1.1. Obiectul Biochimiei

Biochimia este o ştiinţă modernă, cu caracter complex, care are drept material de
studiu materia vie şi fenomenele specifice acesteia, din punct de vedere al organizării,
compoziţiei şi structurii biomoleculelor componente, precum şi al proceselor complexe de
transformare a acestora, în corelaţie cu efectele energetice asociate reacţiilor metabolice.
Cunoaşterea substratului biochimic al materiei vii, şi a mecanismelor reacţiilor
biochimice oferă cheia înţelegerii ştiinţifice a fenomenelor particulare lumii vii cum ar fi:
procesele fiziologice normale sau patologice, formarea speciilor, variabilitatea, ereditatea,
reproductibilitatea, adaptabilitatea etc.
Datorită posibilităţilor fizico-chimice moderne de investigare, biochimia s-a dezvoltat
în ultimii ani foarte mult, făcând posibilă evaluarea structurii moleculare a vieţii, deschizând
porţi spre domenii noi de cercetare, cum ar fi: secvenţionarea ADN, obţinerea unor noi
combinaţii genetice, elucidarea mecanismului de control al metabolismului şi al proceselor de
transport prin membranele celulare etc.
1.2.Compoziţia chimică a organismului vegetal
1.2.1.Bioelemente
Materia vie este constituită din aceleaşi elemente chimice care alcătuiesc materia
lumii minerale, organizate în structuri care se supun aceloraşi legi, fizice şi chimice, care
guvernează lumea nevie.
În constituţia organismele vii, vegetale şi animale, sunt reprezentate un număr de
aproximativ 60 din cele peste o sută de elemente chimice cunoscute. Dintre acestea 12
elemente chimice (99,9%) se regăsesc în structura tuturor celulelor vii şi sunt denumite
macrobioelemente: C, H, O, , P, S, Cl, Si, Mg, K, a, Ca.
Un număr de patru elemente chimice: C, O, H, , reprezentând peste 99% din masa
totală a organismelor vii se găsesc în proporţii diferite în plante, în animale şi în organismul
uman.
În proporţii mai reduse, (aproximativ 1%), dar manifestând un important rol
biocatalitic în procesele metabolice, se găsesc o serie de microbioelementele
(oligobioelemente): B, V, Mn, Co, i, Mo, Cu, Zn etc.
De ordinul milionimilor de procente au fost identificate în cenuşa plantelor şi
ultrabiomicroelemente: Au, Ag, Hg, Pb, Ge etc.
1.2.2.Biomoleculele
Deşi este constituită pornind de la molecule mici, cu compoziţie elementară simplă,
(H2O, CO2, NH3, aminoacizi, monoglucide, lipide simple etc.), materia vie este total diferită
prin proprietăţi de cea minerală, caracterizându-se printr-un înalt grad de complexitate şi
organizare, într-o mare varietate de forme, rezultat al procesului de evoluţie îndelungat.
Cu toată varietatea şi complexitatea chimică a organismelor, materia vie este
organizată după un principiu unitar. Componenţii celulari nu alcătuiesc o serie continuă,
mărimea şi complexitatea biomoleculelor nu variază treptat. Majoritatea constituenţilor
celulari sunt compuşi macromoleculari şi doar un număr relativ redus de biomolecule au
dimensiuni mici, în timp ce speciile moleculare cu dimensiuni intermediare sunt practic
absente. Această discontinuitate între mărimea şi gradul de complexitate a celor două tipuri de
biomolecule este rezultatul mijloacelor pe care celulele le utilizează pentru edificarea lor. Într-
o primă etapă, printr-o mare diversitate de reacţii biochimice, organismele vii sintetizează
biomolecule primordiale: câteva tipuri de monozaharide, 20 de aminoacizi, opt nucleotide,
câţiva acizi graşi şi alcooli.
 În funcţie de natura, structura, dimensiunile şi rolurile pe care le îndeplinesc,
biomoleculele se clasifică astfel:
a) anorganice – apa
- sărurile minerale – cationi
- anioni
b) organice
A. Apa în organismul celular
Apa este constituentul indispensabil în celula vegetală deoarece reprezintă faza
continuă în care se desfăşoară reacţiile biochimice. Apa are rol esenţial în stabilitatea,
structura şi proprietăţile macromoleculelor care alcătuiesc celula. Apa îndeplineşte în
organism mai multe roluri:
1. reprezintă mediul în care se desfăşoară reacţiile biochimice;
2. este solventul polar pentru majoritatea tipurilor de biomolecule, multe dintre acestea
disociază ceea ce le permite o reactivitate ridicată;
3. prin disociere se generează ionii H3O+ şi OH-, necesari în procesele de tamponare, în
menţinerea echilibrului acido-bazic, în cataliza enzimatică;
4. participă la reacţiile de hidratare, hidroliză ca şi în unele reacţii de oxidare;
5. dispersează sub formă de micele moleculele amfipatice, mai ales de lipide, acizi graşi
dar şi diferite tipuri de macromolecule, în special proteinele;
6. reprezintă faza lichidă a citosolului;
7. este mediul de vehiculare a diferitelor substanţe în organism;
8. are rol termoregulator, prin procesele de transpiraţie şi respiraţie menţinând
temperatura organismului în limite constante.
Conţinutul de apă în organismele vegetale variază între 5% şi 95%. Conţinutul în apă
depinde de specia plantei, organ, vârstă, factori externi. Plantele tinere au o cantitate de
apă mai mare decât cele mature, rădăcinile şi tulpinile au un conţinut mai scăzut de apă
comparativ cu frunzele, fructele şi seminţele.
Apa se găseşte în organismul vegetal în trei forme:
a-apă liberă, apa care se găseşte în spaţiile extracelulare, care circulă prin vase sub formă
de sevă brută sau sevă elaborată, conferă turgescenţă şi imbibiţie celulară;
b- apa legată respectiv apa din interiorul celulelor vegetale, este apa ce intră în constituţia
plantelor, aceasta formează mediul lichid de reacţie;
c – apa de constituție - care participă la hidratarea diferiţilor ioni şi biomolecule.
 Umiditatea reprezintă conţinutul de apă din materialul vegetal raportat în procente (%)
şi se determină prin uscarea materialului în două faze respectiv la 50-70oC când prin uscare se
pierde apa liberă, apoi la 105oC când prin pierderea apei legate se obţine substanţa uscată.

100g material vegetal = % umiditate + % substanţă uscată

B. Săruri minerale
În compoziţia materiei vii, sărurile minerale se găsesc fie în soluţie, sub formă de ioni
(cationi, anioni), fie sub formă de structuri puţin solubile sau insolubile. Cei mai importanţi
ioni din punct de vedere biochimic, biologic şi cantitativ sunt ionii K+, Na+, Ca 2+
, Mg 2+
,
Fe2+, NO3-, SO4 2-, H2PO4-, HPO42-.
Aceşti ioni se menţin într-un echilibru dinamic în funcţie de activitatea fiziologică, şi
constituie balanţa ionică a celulei vegetale.
Cantitatea de cenuşă dă informaţii cu privire la cantitatea de săruri minerale din
materialul vegetal.
Sărurile minerale se găsesc în soluţie disociate sub formă de anioni şi cationi sau
nedisociate, săruri insolubile sau parţial solubile.Raportul dintre anioni şi cationi rămâne
aproape constant în celule indiferent de condiţiile exterioare.
Anionii întâlniţi în plante sunt fosfaţii (H2PO4-, HPO42- , PO4 3-), azotaţii (NO3-), clorurile
(Cl-), sulfaţii (SO4 2-), silicaţii (SiO3-) şi carbonaţii (HCO3-, CO3 2-).
Cationii frecvent întâlniţi sunt potasiul, sodiul, calciul, magneziul, manganul, aluminiul,
fierul, etc.
Sărurile care conţin macroelemente sunt implicate în procesul de osmoză intracelulară şi
în echilibrul hidric al plantelor.
Sărurile cu microelemente intră în componenţa unor enzime iar rolul acestora în
organismul vegetal este acela de catalizatori ai reacţiilor biochimice.
Conţinutul de săruri minerale variază mult cu organul plantei şi vârsta acesteia. Astfel cea
mai mare cantitate de săruri minerale se găsesc în frunze (circa 20%) iar în seminţe se găsesc
puţine săruri minerale (1-5%). Dacă plantele sunt tinere procentul de săruri minerale este
scăzut iar cu apariţia senecscenţei conţinutul de săruri minerale creşte odată cu acumularea
substanţei uscate.
C. Biomolecule organice
Biomoleculele organice sunt compuşi organici ce conţin în structura lor atomi de C, H, O
şi uneori N, P, S. Acestea sunt reprezentate prin o multitudine de structuri şi îndeplinesc o
multitudine de roluri în organismul vegetal.
C.1.În funcţie de natura şi structura acestora biomoleculele se împart în mai multe clase de
substanţe organice:
1. Glucide
2. Lipide
3. Protide
4. Enzime
5. Acizi nucleici
6. Vitamine şi hormoni
7. Pigmenţi
8. Lignine
9. Alcaloizi
C.2.Substanţele organice în organism pot avea mai multe roluri determinate de structura
acestora:
1. Rol de constituţie sau rol plastic:
- Glucidele (celuloza, hemiceluloza, substanţele pectice)
- Protidele (proteine)
- Lipidele
- Ligninele
2. Rol biologic respectiv sunt substanţele care participă la procesele metabolice şi
fiziologice care determină în fapt funcţiile vitale ale organismului vegetal.Dintre
aceste roluri putem enumera:
- Rol de biocatalizatori, rol avut de enzime care catalizează toate reacţiile
biochimice influenţând viteza de reacţie. Pentru fiecare substanţă ce se transformă
prin diferite procese există enzime specifice care catalizează transformarea unei
substanţe printr-un anumit tip de reacţie.
Numărul de enzime este foarte mare, acestea fiind de natură protidică, respectiv
proteine solubile însoţite uneori de o coenzimă care participă direct la mecanismul
reacţiei;
- Rol de reglare şi coordonare, rol îndeplinit de vitamine, hormoni şi anumite
enzime reglatoare. Acestea determină prin mecanisme proprii reglarea şi
coordonarea proceselor biochimice şi fiziologice;
- Rol informaţional, rol pe care îl au ADN-ul şi ARN-ul, în structura lor fiind
înscrisă informaţia genetică iar acesta este transmisă din generaţie în generaţie.
 Chintesenţa materiei vii o reprezintă capacitatea de autoreplicare de la o
generaţie la alta;
3. Rol energetic care este realizat prin substanţele de rezervă acumulate de diferitele
organe ale plantei (rădăcini, fructe, seminţe). Aceste substanţe sunt utilizate în
procesele de degradare mai ales respiratorie sau poate fi utilizată pentru transportul
activ al diferitelor biomolecule pentru a fi transformată în energie. Dintre aceste
substanţe putem menţiona glucidele şi lipidele.
C.3.Gradul de complexitate
Cu toată varietatea şi complexitatea chimică a organismelor, materia vie este organizată
după un principiu unitar. Componenţii celulari nu alcătuiesc o serie continuă, mărimea şi
complexitatea biomoleculelor nu variază treptat. Majoritatea constituenţilor celulari sunt
compuşi macromoleculari şi doar un număr relativ redus de biomolecule au dimensiuni mici,
în timp ce speciile moleculare cu dimensiuni intermediare sunt practic absente. Această
discontinuitate între mărimea şi gradul de complexitate a celor două tipuri de biomolecule este
rezultatul mijloacelor pe care celulele le utilizează pentru edificarea lor.
Într-o primă etapă, printr-o mare diversitate de reacţii biochimice, organismele vii
sintetizează CO2, H2O NO3- şi N2 în substanţe cu mase moleculare mai mari.
Unităţile constitutive structural sunt câteva tipuri de monozaharide, 20 de aminoacizi,
opt nucleotide, câţiva acizi graşi şi alcooli care reprezintă biomoleculele de bază ale
diferitelor clase de biocomponente.
O altă etapă a chimiei celulare constă în policondensarea moleculelor primordiale sub
formă de macromolecule: proteine, acizi nucleici, polizaharide, lipide complexe. Prin
repetarea aceluiaşi gen de biosinteză, cu maximum de economie de materiale şi energie, din
molecule mici se formează treptat macromolecule, proces care decurge cu randament maxim
şi fără formare de compuşi intermediari.
Următoarea etapă a chimiei celulare este reprezentată de sistemele supramoleculare
care rezultă ca urmare a asocierii macromoleculelor prin forţe slabe necovalente, van der
Waals astfel formându-se ribozomii, complexele lipoproteice şi cele multienzimatice.
Iar ultimul nivel de organizare îl reprezintă asamblarea acestor sisteme şi complexe în
organite celulare şi alte structure intracelulare: mitocondrii, nucleu, plastid, reticul
endoplasmatic, lizozomi şi altele.