Sunteți pe pagina 1din 6

NAMOLURI TERAPEUTICE (PELOIDELE)

Peloidele sînt, dupa definitia data de Societatea Internationala de Hidrologie Medicala, substante
care se formeaza în conditii naturale sub influenta proceselor geologice si care, în stare fin dizolvata
si în amestec cu apa, se folosesc în practica medicala sub forma de bai sau proceduri locale.

Ca origine, namolul terapeutic este rezultatul unui lung sir de procese, rezultînd din substante
organice si minerale.

Pe baza criteriilor de formare în conditii naturale si a compozitiei chimice, peloidele se clasifica


astfel:

• namoluri sapropelice

• namoluri de turba

• namoluri minerale

NAMOLURILE SAPROPELICE

Sînt depozite negre, bogate în hidrosulfura de fier coloidala, plastice si unsuroase, care se
gasesc pe fundul lacurilor sarate. Namolurile sapropelice au luat nastere sub actiunea
microorganismelor din substanta anorganica a solului, din flora si fauna bazinului acvatic, în
urma unor transformari geologice, chimice si biologice, desfasurate de-a lungul secolelor.

La rîndul lor, namolurile sapropelice se împart în urmatoarele subgrupe:

• namoluri de limane si lacuri litorale:

- Agigea
- Techirghiol
• namoluri de lacuri continentale:

- Amara
- Lacu Sarat
• namoluri fosile:

- Ocna Sibiului
- Ocnele Mari
- Sovata
• namoluri depozitate în izvoare sulfuroase:
- Sacelu (Gorj)
• namolul Marii Negre

NAMOLURILE DE TURBA

Au luat nastere din descompunerea resturilor vegetale acumulate pe fundul unor mlastini,
sub influenta unor microorganisme.

Depozite de namol de turba se gasesc la Borsec si Poiana Stampei (Vatra Dornei).

NAMOLURILE MINERALE

Iau nastere prin sedimentarea sarurilor unor izvoare sulfuroase, feruginoase, carbogazoase.
Se gasesc la Sîngeorz-Bai. Namoluri vegetal-minerale se gasesc la Someseni-Cluj.

PELOIDE TERAPEUTICE

TIPUL LOC DE CONDITII DE FORMARE SUBSTANTE


FORMARE ORGANICE
Lac continental, Sedimentare sub apa a materiilor
Sapropelice Laguna organice si minerale sub influenta peste 10 %
proceselor biologice microbiologice si
fizico-chimice
Lac continental,
Minerale Lac pe masiv de
sare
În jurul izvoarelor Formare naturala fizico-chimica si
microbiologica la contactul apei sub 10 %
minerale cu patul argilos
Formare dirijata fizico-chimica si
Bazine artificiale microbiologica la contactul apei
minerale cu patul argilos
Transformare incompleta a materialului
Turba Mlastini vegetal în conditii de umiditate peste 10 %
avansata

STRUCTURA NAMOLURILOR TERAPEUTICE

Peloidele reprezinta un sistem fizico-chimic heterogen care cuprinde:

• o faza lichida

• o faza solida

• o faza gazoasa
FAZA LICHIDA
Este solutia care îmbiba namolul si poate proveni din:

- aportul izvoarelor naturale


- precipitatii
- direct din bazinul acvatic din care se formeaza namolul
Faza lichida, dupa ionii care predomina cantitativ, poate avea caracter sulfatat, carbonatat
sau mixt.

FAZA SOLIDA

Este reprezentata de substante organice si substante minerale:

• substantele organice:

- hidrati de carbon
- componente lipidice si proteine si produsii lor de dezagregare (aminoacizi)
- componente humice (acizi humici si humati) care actioneaza în sens frenator
enzimatic si au proprietatea de schimbatori de ioni
- componente bituminoase (ceruri, rasini) care contin substante estrogenactive
• substante minerale:

- sulfati de calciu
- carbonat de calciu, bun emolient tegumentar
- bioxid de siliciu
- hidrosulfura de fier
Trebuie mentionat ca namolurile terapeutice au si un continut bogat în vitamine B1, B2, B12
si C, produse de bacterii.

FAZA GAZOASA
Este reprezentata de cantitati variabile de CO2, H2 S dizolvate, gaze care apar în urma unor
procese fizico-chimice si biochimice.

PROPRIETATILE FIZICE ALE NAMOLURILOR TERAPEUTICE

GREUTATEA SPECIFICA

Greutatea specifica, direct proportionala cu densitatea, depinde de compozitia namolului,


fiind maxima la namolurile puternic mineralizate si minima la namolul de turba.
GRANULATIA
Se refera la marimea particulelor solide si gradul lor de dispersie, care sînt în strînsa legatura
cu natura componentelor namolurilor.

PLASTICITATEA

Este capacitatea namolului de a se întinde si mula pe suprafata corpului.

Plasticitatea are valori mici pentru namolurile minerale si de turba, ajungînd la valori
maxime la namolurile sapropelice. Ea este determinata de continutul namolului în substante
solide insolubile si este evidentiata prin vîscozitatea acestuia si de consistenta masei sale.

HIDROPEXIA

Este capacitatea de absorbtie si de retinere a apei. Pentru namolurile terapeutice, aceasta


proprietate are o mare valoare practica. Capacitatea hidrica variaza în limite largi, de la
100% pentru peloizii minerali pîna la 200% pentru cei organici.

Peloizii cu hidropexie mare se pot folosi pentru bai, pe cînd cei cu hidropexie redusa se
folosesc numai pentru împachetari.

TERMOPEXIA

Este capacitatea namolurilor de a retine caldura. Datorita înmagazinarii unei cantitatii mari
de caldur a, temperatura de indiferenta a baii cu namol este cu aproximativ 2°C mai mare
decît în cazul baii cu apa simpla. Tinînd cont si de termoconductibilitatea mica a
namolurilor, baia cu namol pastreaza mai mult timp temperatura constanta decît baia cu apa
simpla. Ca o consecinta imediata, baile cu namol se pot indica în scop termoterapic (ridicare
a temperaturii corpului) la o temperatura mai mare decît a bailor în apa simpla.

Termopexia este mai bine exprimata la namolurile minerale.

EFECTE EXPERIMENTALE ALE TERAPIEI CU PELOIZI

• stimulare a mecanoreceptorilor periferici (pe cale termica, mecanica, chimica) cu


declansare a unor mecanisme reflexe locale si la distanta, cu efecte favorabile asupra
organismului (faza reflexa). Urmeaza eliberarea unor mediatori chimici de tipul
acetilcolinei si a altor substante din grupul histaminei (faza neuroumorala) cu
vasodilatatie în tegument. La actiunea vasodilatatorie participa direct si factorul
termic, prezent prin aplicarea namolului. Prin vasodilatatia produsa este avant ajata
resorbtia unor elemente chimice organice si anorganice prezente în compozitia
namolului, capabile sa stimuleze mecanismele de reactie ale organismului;

• efecte bacteriostatice si bactericide ale namolurilor sapropelice si de turba;

• modificare a circul atiei locale;


• amplificarea unor reactii enzimatice în celulele epiteliale de absorbtie, ca si în
peretii capilarelor;

• crestere a mucopolizaharidelor acide la nivelul substantei fundamentale a tesutului


conjunctiv;

• stimulare a activitatii axului diencefalo-hipofizo-suprarenalian, cu crestere a


activitatii tuturor glandelor endocrine;

• efecte imunologice.

INDICATII ALE TERAPIEI CU NAMOLURI TERAPEUTICE

• afectiuni reumatismale degenerative;

• afectiuni reumatismale inflamatorii (spondilita anchilozanta);

• afectiuni reumatismale abarticulare (tendinite, fibrozite);

• afectiuni posttraumatice (redori articulare);

• afectiuni neurologice periferice;

• afectiuni dermatologice (psoriazis, eczeme cronice);

• ginecopatii cronice (anexite cronice, sterilitate);

• afectiuni endocrine (hipotiroidie, hipoparatiroidie).

MODALITATI DE TERAPIE CU PELOIDE

a) cataplasma cu namol este aplicatia de namol la temperaturi variate pe regiuni


limitate ale corpului;
b) onctiunea cu namol presupune aplicarea namolului rece pe întreg corpul. Se practica
pe litoralul Marii Negre, facînd parte din terapia contrastanta. Dupa o expunere
initiala la soare de 10-15 minute, se aplica namolul pe corp, mentinîndu-se pîna la
uscare, adica 30-60 de minute, sau pîna capata o coloratie cenusie. Urmeaza o baie în
apa marii de 10-15 minute, însotita de miscare si înot. Terapia contrastanta solicita
mecanismele de termoreglare, stimuleaza sistemul neuro-endocrin si procesele
imunobiologice;
c) împachetarile cu namol se efectueaza la o temperatura de 38-46°C în strat de 1-2 cm
pe regiuni definite ca suprafata;
d) baile cu namol se pot aplica la temperatura de 36-40°C , putînd fi partiale sau
generale. Se folosesc cantitati diferite de namol în functie de prescriptie.
CONTRAINDICATII

• afectiuni acute

• boli ale aparatului respirator

• boala ulceroasa

• boli cardio-vasculare (hipertensiune arteriala, hipotensiune arteriala cu valori ale


maximei sub 10 cm Hg)