Dr.

Răzvan Gabriel Drăgoi

 Suprafeţele articulare:
- extremitatea distală a femurului
- extremitatea proximală a tibiei
- patela şi meniscurile

ARTICULAŢIA
Mijloacele de unire:
GENUNGHIULUI
- capsula
- ligamentele
- sinoviala

Muşchii:
- muşchii coapsei
- muşchii gambei
 TABLOU CLINIC

Gonalgii:

- între puseurile inflamatorii sunt de tip mecanic (calmate de

repaus şi exacerbate de mişcare)
- în puseul acut sunt de tip inflamator (persistente şi în repaus)
- pe măsura avansarii leziunilor artrozice devin persistente

Limitarea mobilitaţii:

- genunchiului artrozic este progresivă

- afectarea frecventă a rotulei prin procesul artrozic diminuează
forţa cvadricepsului, înca de la debutul artrozei
 II. LEZIUNILE
MENISCURILOR GENUNCHIULUI

Mecanismul de producere:
- rupturile meniscurilor interne se produc, de cele mai multe
ori, în urma aplicării unei forţe interne, care impune
genunchiului semiflectat o mişcare de extensie bruscă cu
rotaţie internă.
Diagnostic:
- blocajul articular repetat -singurul semn de certitudine
- hidartroza persistentă
- hipotrofie (reflexogenă) a cvadricepsului
- durere la nivelul meniscului interesat
 III. ENTORSELE DE
GENUNCHI

Mecanismul de producere:
- cel mai frecvent indirect (flexie-valgus-rotaţie externă;
extensie-varus-rotaţie internă), prin mişcări ce depăşesc
amplitudinea normală a articulaţiei

Diagnostic
- stadiul I: durere spontană, în punct fix la palpare, genunchi
nemodificat, mers rar şchiopatat

- stadiul II: durere exacerbată de mişcări, genunchi tumefiat,

echimoze, hemohidartroză moderată

- stadiul III: instabilitate şi laxitate articulară

 TERAPIA
ORTOPEDICO-CHIRURGICALA

OSTEOTOMIILE
- principiuleste de a reaxa femurul cu tibia prin scoaterea
unei “pene” triunghiulare supracondilian femural sau tibial
- osteotomia tibială este azi cea mai utilizată
- efecte: refacerea valgului sau varului, relaxeaza aparatul
capsulo-ligamentar

OPERATIA
INTRAARTICULARA
- reprezintă de fapt o “curăţire” a genunchiului de o serie de
elemente anatomice ca: osteofite, corpi straini intraarticulari,
meniscuri rupte
PATELECTOMIA
- efecte favorabile pentru artroza femuropatelară: ameliorarea
durerilor şi stoparea sau întârzierea degradării femurotibiale;
dar scade forţa de extensie a cvadricepsului şi creează o
oarecare instabilitate

ARTROPLASTIA

- proteza parţiala: artroplastia parţială poate înlocui condilii

femurali sau, mai ales, unul sau ambele
platouri tibiale

- proteza totala: - înlocuitori condiliari

- proteza tip “balama”
 Imaginea radiografică a unui genunchi cu proteză totală

• înlocuitori condiliari: ce acoperă condilii femurali şi platourile

tibiale, conserva epifizele şi ligamentele

• proteza de tip “balama”: sacrifică ligamentele, stabilitatea

fiind dată de însăşi construcţia protezei care este înfiptă
centromedular femural şi tibial prin câte o tijă lungă
 Teste folosite în evaluarea genunchiului

A. Scala vizuală analogă (VAS) a durerii

B. Evaluări analitice: bilanţul(testingul)articular ,
testingul muscular, scala Womac
C. Miotonometria
D. Evaluări funcţionale semiglobale: testul echilibrului
Tinetti, testul de mers Tinetti, scala evaluarii
mersului
E. Evaluarea cinematică a mersulu
F. Evaluarea funcţională globală: indicele funcţional
Lee
 TRATAMENTUL FIZIOKINETOTERAPEUTIC

Obiectivele recuperării funcţionale

• combaterea inflamaţiei

• combaterea durerii

• prevenirea şi combaterea tulburărilor vasculare şi circulatorii

• prevenirea şi corectarea poziţiilor vicioase

• creşterea progresivă a forţei musculare

• respectarea profilaxiei şi a regulilor de igienă ortopedică a

genunchiului
Tratamentul postoperator, în faza acută:
Urmăreşte reducerea inflamaţiei şi durerii prin:
a) repausul relativ
b) crioterapia
c) compresia
d) elevarea cu ridicarea membrului traumatizat deasupra nivelului cordului
e) imobilizare articulară cu atelă, orteză, bandaj elastic
f) electroterapie: • curenţii de joasă frecvenţă (pentru hematoame si
edeme s-a utilizat MF 2-4 minute + PS 2 minute + PL
4 minute )
• curenţii de medie frecvenţă
• curenţii de înaltă frecvenţă (ultrasunet direct – pe zona
dureroasă; tehnica de iradiere – câmp semimobil; doze
mici – 0,05-0,5 W/cm2 – efect analgetic, durată 3 min)
g) tracţiuni uşoare în ax cu decoaptări
h) masaj, periaj (însă nu local)
i) medicaţia antiinflamatoare (AINS)
Tratamentul postoperator, în faza subacută:
a) electroterapie:
• curenţii de joasă frecvenţă (diadinamic perioada scurtă
şi diadinamic ritm sincopat)

• curenţii de înaltă frecvenţă (unde scurte şi ultrasunet)

b) masoterapia
c) kinetoterapie
Iniţial se aplică mişcări pasive executate cu grijă de FKT, fiind
utile contracţiile statice şi tehnicile de facilitare neuromusculară
proprioceptivă cum sunt contracţie-relaxare, contracţii ale
muşchilor antagonişti sau ale muşchilor extremităţii opuse

Ulterior se aplică tehnici active-ajutate, fiind ajutat de FKT sau

de scripetoterapie; şi in cele din urmă mobilizari active, cand
se atinge limta mobilitaţii normale

Programele de tonifiere utilizează o serie de tehnici de

antrenamet de forţă: izometric, izotonic, cu diferite rezistenţe,
pliometric

Tratamentul postoperator, în faza cronică:

- obiectivul major va rămâne menţinerea şi creşterea forţei,
rezistenţei, a stabilităţii şi mobilităţii articulare