Tema 6.

Capacitatea de adsorbţie a
solului

6.1 Coloizii solului, originea, compoziţia,

alcătuirea şi proprietăţile lor.
6.2 Tipurile capacităţii de adsorbţie a solului
(bilogică, mecanica, fizică, fizico-chimica şi
chimică), legităţile şi importanţa lor în
pedogeneză şi fertilitatea solului, practica
Evaluării şi OT.
6.3 Indicii caracteristici ai capacităţii de
adsorbţie.
6.1 Coloizii solului, originea, compoziţia,
alcătuirea şi proprietăţile lor.

• Solul se caracterizează cu fertilitatea care se

datorează condiţiilor, proceselor, alcătuirea
de profil, componenţii şi proprietăţilor lui.
Unele din cele mai principale proprietăţi
sunt proprietăţile fizico-chimice ale solului.
La formarea lor participă toate fazele solului:

• Faza solidă;
• Faza lichidă;
• Faza gazoasă;
• Faza vie (biota).
 Noţiune
• COLOIZII-sînt părticelele de sol fin
mărunţite şi dispersate într-un mediu
oarecare cu dimensiunile mai mici de 0,0001
mm cu o anumită alcătuire, compoziţie şi
proprietăţi. Ei se formează în rezultatul
fărâmițării puternice a mineralilor şi rocilor
ori prin mărirea moleculelor de substanţe
(mai des a humusului)în procesele de
dezagregare şi solificare.
 COMPOZIŢIA COLOIZELOR

• Coloizii pot fi compuşi din minerale (mai des

secundare şi anume argiloase) din substanţe organice
(mai des substanţe proteice, acizii humusului,
humusul) şi din substanţe organo-minerale: ex.
argila+humus; siliciu+humus; fier, Mg, Al, Ca+humus.
• Mai des în sol se întâlnesc coloizii organo-minerali faţă
de minerali şi organici însă conţinutul lor depinde de
condiţiile de formare a solului (climă, relief şi reţea
hidrografică, roci, vegetaţie şi faună, de timp, de
activitate, de gospodărire a omului - teren arabil,
irigat, fertilizat, ameliorat, recultivat.
 ALCĂTUIREA COLOIZILOR Necătînd la dimensiunea lor mică au o
alcătuire foarte compusă şi anume:

1. Nucleul- este compus din substanţe solide viscoase nici într-

un caz gazoase ori lichide de natură minerală (RiOa),
organică, R-humus ori organo-minerale R-humus+Si, Fe,
Ca, Mg;
2. Stratul de ioni determinatori ai potenţialului cinetic al
coloizilor.El poate avea sarcina electrică pozitivă ori
negativă;
3. Stratul de ioni de compensare (stratul de ioni imobili).Are
sarcina electrică cu seninul opus celui precedat;
4. Stratul de ioni difuzi (împrăştiaţi) în care pot fi cationi
(Ca , Mg )şi anioni în acelaşi timp (P043-, S042-,Cl-
• În practica ameliorativă nucleul şi stratul de ioni
determinatori ai potenţialului cinetic se numeşte granulă
coloidală. Ea întotdeauna are sarcina electrică pozitivă, ori
negativă.
• Primul, al 2, al 3 împreună formează particola coloidală,
întotdeauna neutră, fără sarcină electrică, potenţialul cinetic
este 0.
• Primul, al 2, al 3, al 4 se numesc micelă coloidală. Soluţia
dintre micelele coloidale se numeşte soluţie intermicelară (zol).
• De unde apare stratul potenţial determinator?
• El apare la coloizii minerali dacă substanţele sînt cristaline
datorită valenţelor libere la colţurile 2/3, la muchii-1/2, la
feţele - 1/4 ale reţelelor cristaline:
• La coloizii minerali formaţi din substanţe amorfe (praf) el
apare în rezultatul disocierii în apă a mineralelor
Fe2O3+HOH+HOH+HOH=Fe(OH)3.
Structura micelei coloidale
Structura micelei coloidale
 PROPRIETĂŢILE COLOIZILOR

• 1. Sarcina electrică care cauzează potenţialul

cinetic interior dintre straturile interioare ale
coloizilor şi exterior care se datorează sarcinei
electrice din interiorul coloidului şi sarcini
electrice a soluţiei solului care în mare parte
depinde de umiditatea, temperatura soluţiei.
• Din această cauză el mai numeşte potenţial
cinetic termodinamic .
• Urmările acestei proprietăţi sânt coagularea şi
peptizarea coloizilor.
PROPRIETĂŢILE COLOIZILOR
2) COAGULAREA - este un fenomen de precipitare a
coloizilor. Ea aduce la formarea precipitatului - gel.
Coagularea are loc în următoarele cazuri:
a) Dacă coloidul l şi 2 au sarcina electrică opusă (+, -);
b) Dacă coloidul şi electrolitul (soluţia solului) au semne opuse a
sarcinii;
c) Capacitatea coagulării este mai mare la cationi faţă de anioni
şi aici gradul de coagulare depinde de valenţa ionilor (K+ ori
A-);
d) Coagularea depinde de concentraţie, umiditate, temperatură
şi pH a soluţiei solului.

• La concentraţie mai mare a substanţelor, umiditatea mai mică,

temperatura atât maximă cât şi minimă, schimbarea bruscă a
pH din acid în alcalin ori invers majorează coagularea.
 IMPORTANŢA COAGULĂRII
• 1. Pozitivă - se reţin în sol humusul şi elemente nutritive,
însă în stare inaccesibilă pentru plante de acea trebuie de
prevăzut pentru a le solubiliza prin procedee de
acumulare a apei în sol atât prin irigare cât şi lucrarea
corectă a solului;
• 2. Coagularea cauzează formarea structurii
bolovănoase, nuciforme, grăunţoase, granulare, de praf,
prizmatică, columnară, plată( lamelară, foiţă, lespede,
solzi);
• 3. Coagularea cauzează aspectul alcătuirii profilului de
sol: podzolic, cenuşiu de pădure, cernoziomic, soloneţic;
• 4. Cauzează proprietăţile fizice şi fizico - chimice ale
solurilor.
• Mai favorabile la ceniziomuri, mai puţin favorabile la
podzoluri şi foarte rele la soloneţuri.
 Noţiuni
• PEPTIZAREA- este un fenomen de trecere
a precipitatelor (gelului) în soluţie coloidală
(zol).Soluţia coloidală se află între suspensie
şi între soluţie moleculară.
• SUSPENSIA- este un lichid tulbur, cu
părticele mascate, mărunte, neomogen după
mărimea particulelor.
• Dar soluţia coloidală este omogenă particule
mai mici de 0,0001mm.
 Peptizarea are loc în următoarele cazuri:

• 1. Dacă coloidul l şi coloidul 2 au semnul

sarcinilor electrice aceleaşi C1+ şi C2+;
• 2. Dacă coloidul şi electrolitul poartă acelaşi
semn a sarcinii electrice C- şi E-;
• 3. Peptizatori mai puternici sunt anionii şi din
cationi - cationii monovalenţi (NH4, Na, K, Li);
• 4. Peptizarea este mai pronunţată dacă este
mai mică concentraţia substanţelor, adică
umiditatea este mai mare, dacă temperatura şi
pH nu se schimbă şi î-şi menţin valori
constante.
 IMPORTANŢA PEPTIZĂRII
1. Coagularea cauzează în anumite condiţii procesele de
solificare şi alcătuirea profilului de sol (podzolic,
cernoziomic, soloneţic, lateritic, mlăştinos).De asemenea
condiţionează apariţia neoformaţiunilor în formă de pete,
scursuri, glosii, buzunăraşe de humus, Fe, Al, mucegai, fire,
micele carbonatice;
2. Peptizarea cauzează formarea substanțelor mobile -
accesibile plantelor;
3. Peptizarea intensivă duce la pierderea din sol a Ca
(decalcinare), a humusului (dehumificare);
Aceste fenomene au loc mai des pe terenurile arabile
incorect fertilizate, lucrarea solului şi irigarea incorect
aplicată fără a ţine cont de deficitul de apă în sol şi
răspândirea rădăcinilor active a plantelor cu diametrul mai
mic de l mm.
4. Peptizarea cauzează dezunirea părticelelor de sol
din agregatele structurale, adică condiţionează,
degradarea structurii preţioase. Structura
grăunţoasă trece în granulară - apoi în praf.
Reieşind din aceste pozitivităţi şi negativităţi a
peptizării se propune efectuarea corectă a
procedeelor tehnologice la lucrarea solului, la
fertilizare, irigare.
A doua proprietate a coloizilor este energia specifică
de suprafaţă foarte mare care se datorează
fărâmiţării puternice a mineralelor, rocilor. Ca
urmare a acestei proprietăţi este capacitatea de
reţinere a solului (adsorbţia).
 6.2 Tipurile capacităţii de adsorbţie a solului (bilogică, mecanica, fizică,
fizico-chimica şi chimică), legităţile şi importanţa lor în pedogeneză şi
fertilitatea solului, practica Evaluării şi OT.
ADSORBŢIA SOLULUI- este un fenomen de
atragere şi reţinere în sol a unor părticele ori agregate
structurale de sol a substanţelor în stare de molecule
ori de ioni (cationi, anioni) care circulă cu soluţia
solului prin pori. Deosebesc 5 feluri de adsorbţie:
1. mecanică;
2. fizică;
3. chimică;
4. fizico-chimică;
5. biologică.
 Adsorbţia mecanică
Este un fenomen de reţinere a părticelelor separate ori
de agregate structurale cu diametrul mai mare decît a
porilor solului. Acest fenomen se observă după topirea
zăpezii, după ploi, irigare. Părticelele suspendate în apă
se reţin la suprafaţă mai des ori în adîncime
5,10,15,25cm. La suprafaţă întotdeauna se formează
crustă; în adîncime straturi supratasate, mai compacte.
Din această cauză se intensifică evaporarea apei din sol,
creşte crusta în adîncime, se dereglează regimul
aerohidric, de oxido-reducere. Din aceste considerente
se propune lucrările solului etajate pe ani și în perioada
de vegetaţie.
 LEGITĂŢILE ABSORBŢIEI MECANICE

a) Ea depinde de textură, la argiloase este mai

pronunţată deoarece porii sînt mai înguşti;
b) Depinde de structură mai pronunţată este la
solurile astructurate;
c) Depinde de conţinutul de humus. La un conţinut
de humus mai mare şi adsorbţia mecanică este mai
slabă;
d) Depinde de conţinutul mineralogic a
solurilor, în cele care predomină mineralele
secundare argiloase adsorbţia mecanică este mai
pronunţată.
 IMPORTANŢA ADSORBŢIEI MECANICE

Pozitivă - aduce la reţinerea humusului şi substanţelor

nutritive;
Se foloseşte la colmatarea canalelor temporare de
irigare. Prima dată a fost propusă de N. Dimo în Asia
Mijlocie. Constă în aceea că pereţii canalelor de
irigare se îmbibă cu particule mai mari decît porii
solului și se exclude infiltrarea apelor de irigare prin
pereţii canalelor;
Importanţa negativă - se tasează solurile la suprafaţă
ori adîncime oarecare de aceea se propun procedee de
înlăturare a lor.
 Adsorbţia fizică
Este un fenomen foarte compus de atragere şi reţinere
a moleculelor de substanţă la suprafaţa părticelelor de sol
cu o forță de~50-10000atm.
Deosebesc adsorbţia fizică pozitivă și negativă.
Adsorbţia fizică pozitivă are loc în cazurile în care
dacă substanţele din jurul părticelelor de sol sînt
hidrofobe (cu un strat mic de apă în jur) în acest caz
substanţele se apropie mai mult de particulele de sol și se
atrag, se reţin.
Adsorbţia fizică negativă are loc în cazul dacă
substanţele sînt hidrofile cu un strat mai mare de apă în
jur care le distanţează de părticelele de sol şi mai rar se
atrag, complet nu se reţin, se pierd din sol.
 LEGITĂŢILE ADSORBŢIEI FIZICE

a) Depinde de textură;
b) Depinde de structură;
c) Depinde de conţinutul de humus;
d) Depinde de compoziţia mineralogică;
e) Depinde de gradul de hidratare a
substanţelor.
La argiloase, structură mai bună, conţinut
mai mmare de humus, la substanţe hidrofobe
adsorbţia fizică este mai pronunţată.
 IMPORTANŢA ADSORBŢIEI FIZICE

1. Pozitivă - se reţin humusul şi elementele

nutritive în sol
2. Pozitivă- se spală clorurile, sodiul din sol însă
negativ - se duc la adînc nitraţii necesari în
hrana plantelor.
Din aceste considerente se propun procedee
de reîntoarcere a lor în stratul arabil, prin
rotaţia culturilor cu diferite sisteme de rădăcini
pe adîncime grîu (0-20cm), porumb (0-50cm),
floarea soarelui (0-125cm), lucerna (500-
600cm).
 Adsorbţia chimică

Este un fenomen de fixare în precipitate a anionilor (PO 4,

SO4, CO3) de către cationi (Al, Fe, Ca, Mg).
LEGITĂŢILE ADSORBŢIEI CHIMICE
a) Adsorbţia chimică depinde de valenţa cationilor şi
anionilor. La cei cu valenţa mai mare precipitatele sînt mai
intense şi mai durabile;
b) Depinde de concentraţie, umeditate, temperatura şi pH
a soluţiei solului. La concentraţii mai mari, umeditate mai
mică, temperaturi excesive (maxime ori minime) şi la
schimbări brusce a pH-ului (acid, alcalin), precipitatele sînt
mai mari şi timp îndelungat se păstrează în sol. Deasemenea
are o dependență de compoziţia mineralogică într-o măsură
mai mică.
 IMPORTANŢA ADSORBŢIEI CHIMICE

Pozitivă - se reţin elementele nutritive în sol

însă negativă deoarece se rețin în formă de
precipitate inaccesibile plantelor (A13+
+PO43=A1PO4; Fe33++PO43=FePO4 – în
podzoluri; Ca2++P042-=Ca3(P04)2, Ca2++CO32-
=CaCO3 – în cernoziomuri; Ca2++SO42-
=CaSO4), Ca2++Cl-=CaCl2 –în soluri saline.
Aceasta necesită a prevedea în tehnologiile cultivării
plantelor procedee de solubilizare a precipitatelor prin
acumularea apei în sol cu aplicarea corectă a lucrărilor și
irigare.
 Adsorbţia fizico-chimică

Este un fenomen de schimb a cationilor din faza

solidă cu cationii din faza lichidă a solului. Ex.: dacă

în faza solidă se conţine hidrogen (sol acid) + Ca din

faza lichidă (soluţia solului) atunci se schimbă cu

locurile - în faza solidă se include Ca, iar hidrogenul

revine în soluţia solului. Acest schimb de cationi se

 LEGITĂŢILE ADSORBŢIEI FIZICO-CHIMICE

a)Schimbul este reversibil, adică decurge în ambele direcţii; b)Schimbul are loc în
cantităţi echivalente a cationilor - 20gCa 20gH; c)Schimbul are loc în dependenţă
de valenţa şi masa atomară a cationilor. Aici deosebesc următorul şir de activitate a
cationilor la schimb:
+ + + + - 2+ + 3+ 3+
Li < Na < K < NH4 <OH <Ca <H <Al <Fe
La cationii de aceeaşi valenţă de ex.: Ca, Mg, mai activ este acel cu

2+ 2+
masa atomară mai mare: Ca 40/2=20, Mg 24/2=12.
d) Schimbul de cationi depinde de concentraţie, umeditate, de temperatură şi de pH
soluţiei solului. Schimbul de cationi se intensifică la o concentraţie mai mare a cationilor,
la umeditate mai mare – optimă - 25-30% din masa solului, la temperatură constantă –
optimă - 20- 27°C, pH-ul constant în limitele slab, acid, neutru, slab-alcalin;
e) Schimbul de cationi este foarte rapid.
 IMPORTANŢA ADSORBŢIEI FIZICO-CHIMICE

1. Generează formarea complexului adsorbit al solului Cas]- totalitatea de

particole din sol cu însuşirea de a adsorbi. La ele se atîrnă predominant coloizii,

mîlul fin, grosier, parţial, praful mărunt;

2. Cauzează compoziţia cationilor din sol. Aici deosebesc 3 grupe de

soluri după compoziţia cationilor de schimb:

a) In Cas] predomină H , Al , Fe aceste soluri sunt acide. Ele cuprind

podzolurile, solurile înţelenite - podzolice, parţial cenuşii deschise de

pădure. Se caracterizează cu o alcătuire foarte diferenţiată (Ol, f, h,-A-E-

Bt-C). Structură negativă granulară de praf, foiţă, prizmatică, instabilă,

b) în Cas] predomină Ca, Mg aceste soluri se
numesc neutre. La ele se atîrnă cernoziomurile,
solurile castanii. Au o alcătuire de profil mai
simplă (Aţ-A-B-C). Ca şi Mg cauzează
formarea unei structuri grăunţoase, ecologic-
preţioase. Sînt cele mai bune soluri, conţin
cantităţi destule de humus şi elemente nutritive
necesare plantelor. De aceea ameliorarea
acestor soluri constă în aplicarea corectă a
lucrărilor solului numai la starea fizică matură
(la umeditatea la care nu se bolovănesc).
c) In Cas] predomină Na şi coalitul lui K,
aceste soluri se numesc alcaline, pH >9, profilul
solului este foarte diferenţiat pe adîncime mică
(30-40cm): At-A-E-BtnNa – Bsa-Cas,g .
Conţinut de humus moderat 3-4%, moderat
asigurat în elemente nutritive însă structura
foarte rea: de praf, foiţa, lame, lespede, solzi,
columnară, imperiabilă pentru apă, aer,
rădăcini. Pe tot profilul pH alcalin mai mult de
9,0-9,5-10-11, din cauza conţinutului majorat
de sodiu mai mult de 35% din complexul
adsorbiv ce aduce la formarea NaOH.
 MĂSURILE DE ÎMBUNĂTĂŢIRE A SOLONEŢURILOR

Drenaj pentru evacuarea lui Na2SO4,

gipsaj cu încorporarea în sol a gipsului.
Reacţia este următoarea:
Cas]Na+CaSO4 Cas]Ca+Na2SO4
îngrăşăminte organice pentru a favoriza
formarea structurii grăunţoase în loc de
columnară 40-80t/ha.
3. Cauzează pH-ul soluţiei solului (reacţia
solului).
 Adsorbţia fizico-chimică- condiționează gradul
de tamponare a solului care prezintă însuşirea
solului de a menţine valorile pH-ului, soluţiei
solului în limitele constante caracteristice
anumitor soluri (acide, neutre, alcaline).
Deosebesc soluri cu gradul de tamponare mai
mare la încorporarea în sol a îngrăşămintelor şi
preparaţilor chimice fiziologic bazice (NaNO 3,
KNO3, Ca(NO3)2 și soluri cu gradul de tamponare
mai mare la aplicarea îngrăşămintelor,
preparatelor chimice fiziologic acide (KC1,
K2SO4, MgSO4).
 Adsorbţia biologică

Este un fenomen de reţinere a

părticulelor, agregaţilor de sol,
moleculelor şi ionilor de
substanţă datorită activităţii,
plantelor și microorganismelor.
În acest fenomen se manifestă
capacitatea de reţinere mecanică,
fizică, chimică și fizico-chimică.
 IMPORTANŢA ADSORBŢIEI BIOLOGICE

Permite a determina extrasul elementelor

nutritive din sol N, P, K, Ca, Fe, Mg, S, Zn, B,
Mn, Mo de anumite plante cultivate (grîu,
cartof, porumb, sfecla de zahăr, floarea-
soarelui, lucerna etc.). Această determinare se
efectuează în cîmp prin metoda de cartare
terestră şi elaborarea cartogramelor
agrochimice. Altă metodă este posibilă în
laborator cu ajutorul vaselor vegetale.
Simptomele carenței de magneziu: Simptomele carenței de magneziu:
1. Măr; 2. Viță-de-vie; 3. Vișin; 1-Viță-de-vie; 2. Zmeur; 3. Prun;
4. Cocăz negru; 5. Liliac. 4. Vișin; 5. Cireș; 6. Păr; 7. Agriș.
Simptomele carenței de fier: Simptomele carenței de mangan:
1. Vița-de-vie; 2. Măr; 3. Cireș; 1. Ovăz; 2. Orz; 3. Grîu;
4. Piersic; 5. Zmeur; 6. Căpșun; 7. Tutun 4. Soia; 5. Hrișca; 6. Porumb.
Simptomele carenței de mangan: Simptomele carenței de zinc:
1. Vișin; 2. Păr; 3. Măr; 4. Prun; 1. Măr; 2. Prun; 3. Vișin; 4. Cais; 5. Păr;
5. Cais; 6. Zmeur; 7. Piersic. 6. Piersic; 7. Soia; 8. Fasole.
 6.3. Indicii caracteristici ai capacității de adsorbție
La ei se atașează capacitatea totală de adsorbţie a ionilor (Ti), în
limitele careea se deosebesc:
• Capacitatea de adsorbţie a cationilor (Tk);
• Capacitatea de adsorbţie a anionilor (Ta).
Mai des în practica ameliorativă se folosesc de Tk, altfel
numită capacitatea de schimb a cationilor. În limitele acesteia se
evidențiază:
• Capacitatea de adsorbţie a cationilor hidrogenului (H +) şi se
redă prin suma H+ care se compune din conţinutul cationilor de
H, Al, Fe. SH+=H++Al++Fe+
• Capacitatea de adsorbţie a cationilor bazici, se redă prin suma
bazilor Sb (suma cationilor bazici de schimb) care se compune
din suma Ca+Mg+Na. De asemenea se practică gradul de
saturaţie în baze (V%).
V%=Sb*100%/Tk sau (Sh+Sb)
 Capacitatea totală de adsorbţie şi derivatele ei se
exprimă în me la l00g sol. Capacitatea de adsorbţie
este mai mare la cernoziomuri faţă de solurile de
pădure. De aemenea capacitatea de adsorbţie este
mai mare în orizontul humuso-acumulativ faţă de
celelalte.
IMPORTANŢA INDICILOR
Conform valorilor lor se observă condiţiile de
formare (climă, relief, rocile parentale, vegetaţia,
activitatea de gospodărire, vîrsta geologică) condiţiile
şi procesele de bază (gleic, podzolic, de înţelinire,
soloneţic) sau de suprapunere (lesivaj, salinizare,
soloneţizare, levigare, gleizare).