Revitalizarea părului şi unghiilor degradate; Tratarea osteoporozei

Suplimentele nutritive de calciu, sub formă de pastile, printre care şi aşa-zisul "calciu din corali", pot creşte însă riscul formării de pietre
la rinichi.

Calciu coral reprezinta un complex de minerale cu structura asemanatoare celei a scheletului uman devenind util in restabilirea echilibrului
mineral si refacerea pH-ului alcalin al organismului.
Calciu coral este formula ideala pentru suplimentarea necesarului de calciu datorita prezentei acestuia in forma ionica intr-un complex de 73
minerale, asigurand astfel o absorbtie superioara formelor traditionale de calciu.

Suplimentarea necesarului de calciu pentru prevenirea rahitismului si a decalcifierii oaselor , reducand riscul de osteoporoza. asigura
dezvoltarea armonioasa a sistemului osteo-articular la copii.
Favorizeaza cresterea parului si a unghiilor, iar prezenta siliciului in calciu coral determina stralucirea acestora.
Previne manifestarile de spasmofilie. restabileste echilibrul mineral si pH-ul alcalin al organismului.
Intervine in buna functionare a inimii,vaselor sangvine , a sistemului nervos central si periferic, precum si a sistemului osos si muscular.
Este recomandat sportivilor si persoanelor cu activitate fizica intensa.

formula carb de calciu caco3 pur

Calcarul sau carbonatul de calciu este o rocă sedimentară,

dominant organogenă, de culoare albă, cenuşie sau galbenă. Roca
este compusă în special din mineralele calcit şi aragonit ambele
având formula chimică (CaCO3). Calcarele se formează în general
din sedimente biogene, dar mai pot avea o geneză de formare
prin reacţii chimice sau procese clastice. Calcarele au o
importanţă economică deosebită, fiind folosite ca materie primă în
industria de construcţii, sunt rezervoare naturale de depozitare
a petrolului, gazelor naturale, sau este roca în care au loc
procesele carstice, cu formarea peşteriloracestea fiind locuri de
atracţie turistică.

1. Caractere generale

Calcarul este o rocă cu foarte multe variante, aceasta se referă la nu numai la

procesul de formare a lor, dar şi la caracterele rocii, ca aspect, sau utilizare. Din
această cauză există o ramură specială a geologiei Carbonatsedimentologia care se
ocupă numai cu formarea şi caracterele tipurilor diferite de calcar.
Termenul de calcar este folosit în vorbirea curentă, pe când în limbajul tehnic sau
ştiinţific acest termen este utilizat diferenţiat.
De exemplu roca masivă compactă va fi numită calcar pe când roca poroasă este
numită cretă în industria de construcţii calcarul fiind folosit ca var nestins, sau
varianta cu o structură porfirică este numită marmoră cu toate că marmorele
adevărate din punct de vedere geologic sunt roci metamorfice.

2. Compoziţie

Calcarul este compus în mare parte din două minerale, calcit şi aragonit ambele
fiind din punct de vedere chimic un carbonat de calciu. Mineralele care mai pot să
fie prezente în proporţii foarte variabile sunt argilele (hidroxilicate metalice sau
nemetalice
ca aluminiu, magneziu, fier, calciu, potasiu şi sodiu),dolomitul (CaMg(CO3)2), cuar
ţul, gipsul şi alte minerale.Calcarul care conţine un procent ridicat de argile este
numita marna.
Calcarul care are în proporţii diferite elemente organice în compoziţie este
numit calcar bituminos dacă creşte procentul de sulf fiind numit stinkkalk(calcar
puturos).

3. Formare

Calcarul ca rocă sedimentară poate să fie de mai multe tipuri. Cea mai mare parte a
calcarelor este de natură biogenă, ceea ce înseamnă că este produs de organisme
vii, fiind ulterior depus ca sediment.Calcarul poate să ia naştere şi prin procese
chimice (care pot fi de asemenea influenţate de organismele vii) prin procese de
precipitare din apele în care este dizolvat calcarul.
O altă posibilitate a formării depozitelor de calcar este aceea când calcarul prin
procesele de eroziune este transportat de exemplu în stare nedizolvată (calcar sau
marmoră) fiind depus într-un alt loc unde se formează roci sau depozite noi de
calcar.

3. 1. Calcarul de natură biogenă

Coralii in general trăiesc în apele mai puţin adânci. Numai acolo pot să trăiască în simbioză cu algele care efectuează
procesele de fotosinteză

In această categorie se pot diferenţia calcare formate din depuneri rezultate din
acţiunea microorganismelor (numiţi în general microbi, virusuri, bacterii, ciuperci
microscopice, alge sau organisme unicelulare) sau calcare formate din depunerile
scheletelor de corali (organisme marine din clasa Anthozoa ce trăiesc în general în
mările calde tropicale) O altă sursă de calcar biogen sunt scheletele unor animale
marine moluşte (Mollusca) ca: melci (Gastropode), scoici (Bivalva) sau bureţi de
mare (Spongieri).

A-Depuneri de calcar rezultate din microorganisme aici se poate

aminti creta şi calcarele sedimentare cu o structură fină microcristalină, care
 i-au naştere din fosile microscopice ca cocolithen (organisme sub 0,01 mm
mărime), foraminifere (foramen = gaură, organisme cu mărimea între 0.01
mm - 15 cm), alge bacterii (ca cianobacterii), uneori în afară de microfosile
se pot găsi şi macrofosile în aceste calcare, fiind forme de tranziţie spre
calcarele rezultate din fosile.
Acest tip de calcar rezultă din microschelete, după moartea acestor
organisme alcătuind de obicei în apele calde marine cu adâncimi sub 5000 m
la început un mâl bogat în calcar.
Prin procesele ulterioare de diageneză (sedimentare, densificare sub acţiunea
presiunii şi temperaturii) i-a naştere roca compactă, sau poroasă. în timpul
procesului de solidificare se formează şi cristale de calcit, din formele
iniţiale transformate de calcit şi aragonit.

Cacar roşu cu crini de mare Crinoidea

B-Calcar rezultat din fosile (macrofosile), aici se pot aminti coralii, (atolii
sau barierele de corali), moluştele, brahiopodele (asemănătoare
moluştelor Bivalva dar au numai o valvă şi în jurul desciderii gurii au
tentacule), foraminiferele mari (Nummuliţii care au forme circulare sau
eliptice), şi alte pluricelulare algele sau coloniile de Ectoprocta (muşchi) din
încrengătura Protostomia.
Pe când din scheletele de corali ia naştere iniţial o rocă compactă, care poate
suferi evetual ulterior schimbări de structură, din celelalte fosile pot rezulta
de la început calcare poroase.
3. 2. Calcare rezultate din procese chimice şi biogene

Acesta ia naştere în apele cu concentraţie mare de hidrocarbonat de calciu care

este mult mai solubil în apă decât carbonatul, adăugat ulterior; aceasta este o
reacţie reversibilă:
Acesta va fi calciul sub formă de carbonat de calciu, adăugat în apă până la
saturaţie; sau solubilitatea lui în apă va scădea din diferite motive, carbonatul va
precipita şi se va depune, astfel i-au naştere rocile numite evaporite (roci care se
formează prin procesele de evaporare a apei) care pot fi: -carbonaţi (calcare,
dolomiţi), - sulfaţi (gips, ahhidrit) - halogenaţi (halit, sylvin) -cloruri (sare). In
mare se pot forma cristale de calcit numai până la adâncimea de 200 de m, pentru
că în adâncimi mai mari creşte presiunea apei şi în acelaşi timp solubilitatea
bioxidului de carbon care contribuie la solobilitatea crescută a carbonaţilor în
apă.
Cristale de calcit se pot forma la fel şi pe malurile izvoarelor bogate în carbonaţi
unde la început se formează prin precipitare un mâl bogat mineralizat care
ulterior se va transforma în calcar sub formă de travertin.

3. 3. Calcare rezultate prin procese clastice

Aceste calcare sunt formate prin procesele de eroziune şi transport şi depozitare a

calcarului, sedimentele de calcar în acest caz au o structură cu o granulaţie mai
mare care din punct de vedere petrografic sunt numite brecii, având în structură
un amestec de minerale, nefiind considerate calcare.

4. Habitus
Terase de travertin în Mammoth Hot Springs, Parcul Naţional Yellowstone, Wyoming, SUA

In general aspectul calcarului este caracterizat prin nuanţe de culoare deschisă, de

cenuşiu, cenuşiu gălbui.Prin prezenţa în compoziţia sa a unor minerale
considerate străine, ca de exemplu fier care va da o nuanţă roşcată, calcarele
bituminoase având nuanţe de culoare cenuşiu închis până la negru.
Modul în care au luat naştere calcarele pot influenţa aspectul rocii, calcare
compacte sunt cele formate prin procese chimice pe când cele de origine biogenă
pot fi poroase, sau cu rme de fosile.
O formă de calcar extrem de poros este varianta de calcar
de apă dulce travertin (ital. travertino fiind descoperit lângă Tivoli, Italia) este un
calcar poros de culoare gălbuie brună luând naştere lângă izvoarele cu apă
hidrocarbonatate.

5. Fenomene carstice

Din cauza solubilităţii relativ bune a carbonatului de calciu în apă, calcarul este
expus unor procese chimice de descompunere şi distrugere masivă, constituindu-
se din soluţiile carbonatate în care s-a dizolvat roca prin procesele carstice,
formarea unei roci cu o structură specială nouă sub formastalactitelor şi
stalagmitelor din peşteri.

6. Utilizare

Calcarul are o utilizare largă, diferenţiată după caracteristicile rocii. De exemplu

calcarele cu o structură compactă, masivă vor fi folosite ca elemente decorative
în construcţii. De asemenea calcarul este folosit în industria ceramicii şi industria
sticlei.
Roca măcinată mărunt este folosită ca amendamente chimice în agricultură
pentru reducerea acidităţii solului.
Este de asemenea folosit calcarul ca îngrăşământ artificial a terenurilor agricole.
Formele pure de calcar sunt folosite pe scară largă de asemenea în industria
chimică.
Calcarul cu o structură poroasă, mai ales calcarul format din fosile joacă un rol
de o însemnătate economică imensă fiind un rezervor natural pentru zăcămintele
de petrol şi gaze naturale.
Zăcămintele cele mai mari de pe glob şi anume zăcămintele de petrol din
peninsula arabică se află în straturile poroase a unui calcar coraligen, care a luat
naştere în perioada cretacică şi jurasică.

•
• Forme mai deosebite de calcar sunt:

1. Calcarul Fax un calcar coraligen (de pe insula

Seeland Danemarca format în urmă cu 60 milioane de ani)
2. Stalactitele din peşteri
3. Travertin, formaţiuni calcaroase depuse pe malul unui
pârâu Bavaria (monumente ale naturii)
4. Calcar selenar (lat. Lac Lunae) este de fapt o depunere de calcit în
peştera Mondmilchloch din Elveţia
5. Terasele de calc formate lângă izvoarele cu apă bogată în carbonat de
calciu din Pamukkale Turcia şi Mammoth Hot Springs din SUA
6. Hidrocorali
7. -carbonat de calciu in schelet
8. -contributie redusa la recifi
9. -corali de foc

10. Octocorals
 11. -au aspect digitat,scheletic sau gorgonic

12. Corali pietrosi

13. -au aspect stelat sau de „creier pietros"
14.
Alte tipuri de corali sunt:corali ramificati,corali cu aspect plat,corali masivi cu aspect de creier
pietros,corali cu aspect de"coarne de elan",corali cu aspect de folie sau hartie.
http://www.acvariidevis.ro/images/corali/2008_07/dsc08139_a.jpg

http://www.acvariidevis.ro/images/corali/2008_07/john_pennekamp_coral_reef_st
ate_park01_a.jpg

http://www.acvariidevis.ro/images/corali/2008_07/honeymoon_a.jpg

http://www.acvariidevis.ro/images/corali/2008_07/elkhorn_coral_la_parguera_pr_0
8_2005_a.jpg

http://www.acvariidevis.ro/images/corali/2008_07/intact_stands_of_heliopora_pula
u_banyak_a.jpg

CORALII
 Nume comun pentru membrii unei clase mare de nevertebrate marine
caracterizate prin un schelet alcatuit dintr-un strat protector din carbonat de
calciu. Acest schelet se mai numeste si coral. Coralii sunt clasificati in doua
subclase, bazate pe diferantele din simetria axiala. O clasa contine animale
coloniale, cu opt tentacule, fiecare avand un schelet intern. Printre ele se gasesc
si coralii bici, meduze si coralii rosii obisnuiesc sa il faca sa sclipeasca. Membrii
celorlalte subclase de obicei au sase tentacule, sau multiplu de sase, dar si
culorile difera. Ele includ coralii de stanca sau coralii adevarati. O alta clasa din
acee-asi categorie contine deaseme-nea forme de corali care nu sunt clasificati in
ea.

STRUCTURA:

Coralii adevarati secreta carbonat de calciu de la bazã

formand cupe scheletice de care polipii sunt ancorati si in care
se retrag pentu protectie. In discul oral la varf este o
deschizatura, marginita de tentacule, in forma de pana, si cili,
care este si gura si anus. Nematocistele de pe tentacule pot
deasemenea sa paralizeze prada.
 COLONII:

Cateva grupe de corali traiesc ca polipi solitari, dar

majoritatea traiesc in colonii. Polipii coloniali au diametrul intre
1 si 3mm. Ei sunt conectati lateral prin tuburi care sunt niste
prelungiri ale cavitatilor gastrovasculare ale polipilor, si colo-nia
creste prin inmultire asexuata. Polipii vii cresc pe ramasitile
prede-cesorilor sai.

Coralii coloniali pot creste in abisul apelor, dar recipurile se

gasesc doar in ape calde, limpezi si nepoluate. Ei traiesc doar
pana unde patrunde lumina in apa, deoarece algele, numite
zooxanthellae, care traiesc in tesuturile lor au nevoie de lumina
pentru fotosinteza, si coralii nu pot exista fara aceste alge.
Carbonul este trecut de la alge la coral, crescand energia, si
hrana capturata de coral poate suplini fosforul si hidrogenul
pentru ambele organisme. Dependenta coralilor de alge variaza
de la specie le specie. Coralii scheletici sunt contribuitorii
primari la un recif, dar si alte organisme participa la formarea
lui, ca algele calcaroase, moluste sau spongieri.
http://www.recif.ro/images/clown.jpg

ercetătorii de la Lawrence Livermore, Stanford University şi Universitatea California din Santa Cruz, au folosit datarea cu radiocarbon

pentru a determina vârsta lui Gerarda, sau coralul auriu, şi specimenelor din adâncuri de coral negru, Leiopathes. Cel mai vârstnic coral

din cele două specii a trăit 2.740 de ani şi respectiv, 4.270 de ani.

La peste 4.000 de ani, coralul negru este cel mai bătrân organism marin în viaţă.

"Potrivit carbonului 14, polipii au doar câţiva ani, sau cel puţin asta e vârsta carbonului din ei, dar ei au fost înlocuiţi continuu mii de ani,

pe acelaşi schelet", a declarat unul dintre cercetători.

La diverse specii de animale şi plante, indivizii îşi pot schimba sexul pentru a supravieţui unor condiţii dificile de mediu sau ecosistem.

Atunci când resursele de apă sunt reduse, femele de corali devin masculi, a descoperit cercetătoarea Yossi Loya de la Universitatea din

Tel Aviv, Israel. În cazul coralilor, masculii au şanse mai mari de supravieţuire, având nevoie de mai puţină energie şi fiind şi mai

rezistenţi. Când perioada de limitări trece, fostele femele revin la stadiul iniţial. Acestă descoperire ar putea fi foarte utilă pentru a

eficientiza eforturile de repopulare cu corali ce se încearcă în prezent în unele mări, coralii fiind deja afectaţi masiv de încălzirea globală.

Coralii, corodati de apa oceanica acida

La 50 de ani dupa ce ultima explozie atomica a zguduit Atolul Bikini din oceanul Pacific acest ecosistem a inceput sa se refaca.
Pentru prima data recifele de corali se regenereaza, in ciuda faptului ca unele spe

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5109/2562032/1/080415101
021-large.jpg?width=600cii de corali au disparut definitiv.

Studiul, de o amploare nemaintalnita, arata ca peste 200 de specii de corali din intreaga lume vor disparea in numai cativa ani, avand
efecte devastatoare pentru flora si fauna marina. Rezultatul studiului i-a socat pe oamenii de stiinta, cei care in urma cu 10 ani anuntau
ca numai 13 specii erau amenintate.

“Cu atat de multe specii de corali aflate pe cale de disparitie, trebuie sa ne mobilizam pentru a salva ceea ce se mai poate. Proportiile
dezastrului pot fi dincolo de orice imaginatie”, declara Elizabeth Wood, unul dintre coautorii studiului.

In prezent, coralii adapostesc peste doua milioane de specii de vietuitoare, printre care un sfert din populatia de peste a Terrei.