CURSUL 10

2.3. Relieful structural 2.3.1. Tipuri de structuri geologice si importanta lor pentru modelarea reliefului Modul de aranjare al rocilor n strate, reprezinta structura geologica. In general, rocile sedimentare, majoritatea celor metamorfice si o parte din cele magmatice sunt dispuse n strate. Tipul de structura geologica, respectiv alternanta stratelor de roci cu proprietati diferite influenteaza desfasurarea procesului de eroziune si deci formele de relief rezultate. Contactul dintre diferitele orizonturi si deci trecerea de la un orizont la altul influenteaza desfasurarea procesului de eroziune. In raport cu dispunerea stratelor de roci si de relatiile lor cu elementele tectonice, structurile geologice pot fi: concordante si dislocate. Structura concordanta consta n dispunerea orizontala sau usor nclinata a stratelor, acestea pastrndu-se nedeformate n forma lor primara n care s-au sedimentat (Fig. 48). Structura concordanta poate fi concordanta orizontala (suborizontala),formata din strate orizontale sau aproape orizontale, etajate n mod normal si concordanta nclinata (monoclinala) cu strate orizontale slab nclinate (25o), rezultata prin miscari de contrar de subsidenta si de naltare. O varianta a structurii concordante o constituie structura discordanta caracterizata prin suprapunerea a doua orizonturi de roci separate printr-o suprafata de eroziune care evidentiaza faptul ca n perioadele de sedimentare a celor doua orizonturi a existat o perioada de timp cnd regiunea a fost exondata si modelata de factorii exogeni (fig. 48). Fig.48. Tipuri de structuri caracteristice bazinelor sedimentare: 1-structur concordant-orizontal; 2-structur concordant-nclinat (monoclinal); 3-structur discordant;

Structura dislocata reprezinta la origine tot o structura concordanta orizontala, dar care a fost deranjata de miscarile orogenice sau epirogenice, stratele nemaiavnd pozitia initiala din timpul sedimentarii. Structura dislocata apare datorita orogenezei si poate fi cutata, sariata, cutatfaliata si faliata. Structura cutata poate fi regulat cutata, sariata, cutat-faliata si faliata. Structura cutata poate fi regulat cutata, semicutata sau n cute scurte (domuri si cuvete) si sariata (cu cute nclinate - neregulate). Structura dislocata prezinta doua variante - faliata si cutata, care se recunosc supa planurile de falie sau axele cutelor. Strns legata de tipul de structura este si cel de miscare al scoartei. Stratele nclinate ale unei structuri concordante reflecta interventia epirogenezei, iar structura dislocata - pe cea a miscarilor orogenice. Structura geologica este data deci n ansamblu de natura rocii, pozitia stratelor si efectul miscarilor tectonice.

2.3.2. Relieful structurilor concordante orizontale Relieful structurilor concordante, se caracterizeaza prin strate paralele si aproape orizontale si este secific regiunilor de cmpie si podisuri tipice, rezultate prin ridicarea n urma miscarilor epirogenice pozitive sau prin coborre, n urma miscarilor eustatice negative. Fig. 49. Vale cu corni

In regiunile cu structura orizontala concordanta si strate uniforme ca litologie, relieful este constituit din forme simetrice reprezentate prin vai si interfluvii cu versanti egali, n diferite faze de fragmentare. Cnd sunt alcatuite din roci dure (calcare), eroziunea conditioneaza versanti cu panta mult mai accentuata, caracterizati prin succesiuni de cornise si taluzuri cu panta normala (Fig. 49). Eroziunea straturilor superioare, n unele cazuri, duce la fragmenatrea cornisei n martori de eroziune, iar atunci cnd este mai activa poate duce la nlaturarea completa a primului strat dur si apoi a stratului slab de argila nisipoasa, ajungnd sa scoata la zi alt strat dur pe care se formeaza o suprafata eroziv-structurala cu martori rari de argila nisipoasa (Fig.50).

Fig.50. Relieful dezvoltat pe o structur orizontal compus din strate de rezisten diferit: a - faza de vi i interfluvii simetrice; b faza de marotri din stratul dur; c faza de distrugere complet a stratului dur; d platforma sau suprafaa erozivo-structural, dezvelit de pe cel de-al doilea strat dur. Regiunea cea mai tipica cu structura orizontala concordanta este Podisul Dobrogei de Sud, unde placa de calcare sarmatice da nota caracteristica. In Podisul Moldovei la sud de Hrlau si afla Platforma Sngeap, reprezentata printr-o placa de calcare oolitice si Platforma Broscaria, lnga Cotnari. 2.3.3. Relieful structurilor monoclinale (concordante nclinate) Structura monoclinala poate avea un caracter primar cnd a rezultat din acumularea sedimentelor pe masura retragerii apelor marine sau ridicarea tarmului, fie caracter dislocat cnd a luat nastere n urma miscarilor tectonice. Factorii structurali, conditiile litologice si modul de desfasurare a eroziunii favorizeaza modelarea unor tipuri variate de relief monoclinal. Caracterul principal al formelor de relief dezvoltate pe structura monoclinala este asimetrica, specifica vailor, depresiunilor subsecvente si chiar interfluviilor. Relieful structurilor monoclinale apare sub forma unor dealuri cu aspect de valuri, diferentiate n raport cu gradul de nclinare si cu rezistenta rocilor. In aceste forme de relief reteaua hidrografica formeaza cueste si un sistem de vai structurale, caracteristice (Fig. 51).

Fig.51. Raportul dintre reeaua de vi i structura monoclinal (dup Tr. Naum, M. Grigor, 1970): F front de cuesta; R revers de cuesta; D.S. depresiune

subsecvent; P plnie de strpungere consecvent; C1 vale consecvent care secioneaz frontul cuestei i ptrunde n depresiunea subsecvent; C2 vale consecvent cu izvoarele situate pe reversul cuestei; O vale obsecvent; M martor de eroziune. a) Cuestele reprezinta versantii mai abrupti dispusi contrar nclinarii stratelor si sunt constituite din doua elemente: frontul si reversul (Fig.51). Frontul (abruptul), adesea cu profil concav, este orientat n sens invers fata de nclinarea stratelor si poate prezenta la partea superioara o cornisa, iar la contactul cu roca friabila subiacenta izvoare. Sub actiunea eroziva a apei are loc retragerea progresiva, prin subminare a frontului. Reversul (podul cuestei), apare ca o suprafata eroziva structurala uniforma cu panta domoala, conforma nclinari stratelor. Dezvoltarea cuestelor presupune existenta orizonturilor dure si friabile, structura monoclinala n ansamblu si eroziune diferentiala. b) Vaile structurale sunt: vaile subsecvente, obsecvente, consecvente, resecvente si insecvente. Vaile subsecvente, sunt dispuse perpendicular pe directia de nclinare a stratelor si se caracterizeaza printr-o pronuntata asimetrie a versantilor. Cnd valea subsecventa este larga, ea capata aspectul unei depresiuni subsecvente, care atunci cnd se dezvolta la contactul dintre rocile sedimentare si cele metamorfice sau magmatice si are dimensiuni mari, se numeste depresiune de contact. Vaile consecvente sunt orientate n sensul nclinarii stratelor si pot fi vai care sectioneaza frontul si strabat depresiunea subsecventa si vai cu izvoarele situate pe reversul cuestei. Vaile consecvente caracetrizate prin simetria versantilor, se evidentiaza prin profile transversale variate, n functie de alternanta stratelor cu duritate diferita. Vaile obsecvente, sunt vai scurte si torentiale care si au izvoarele n frontul sau n creasta cuestei. In geomorfologie se mai utilizeaza termenul de vai resecvente asemanatoare celor consecvente si vai insecvente care nu manifesta nici o adaptare sistematica fata de structura. Cuestele pot fi simple sau duble, apropiate sau distantate, n linie dreapta sau complexe (Fig. 52).

Fig. 52. Diferite tipuri de cueste (dup A. Cholley, R. Clozier)

In tara noastra, relieful monoclinal este foarte raspndit. Podisul Moldovei, caracterizat prin orientarea monoclinala a stratelor dispuse pe directia NV-SE, este brazdat de un relief de cueste sculptat cu precadere n stratele sarmantiene. Intercalarea n complexul de marne, argile si nisipuri a gresiilor si calcarelor oolitice a constituit premisa Iasilor, Repedea, Dealurile Ibanestilor, Racovei, Lohanului etc.) Morfologia bazinului superior al Brladului se caracterizeaza prin predominarea platformelor structurale, a cuestelor tectonice normale si a vailor subsecvente conditionate de alternanta rocilor cimentate cu cele friabile. Intreaga regiune este dominata de cueste, care au o larga dezvoltare si orientari variate. Podisul Transilvaniei, privit n totalitatea sa, apare ca o desfasurare de cueste cu dimensiuni deosebite. Podisul Somesan se caracterizeaza printr-un relief de cueste cupriznd ntreaga gama de forme simple si complexe. Conservarea fronturilor de cuesta a fost posibila datorita rezistentei la eroziune a orizonturilor de calcare grosiere si conglomerate compacte. Podisul Trnavelor, se caracterizeaza prin extensiunea cuestelor att de-a lungul vailor principale ct si a afluentilor (zona Dumbraveni). In Dobrogea apar cueste dedublate n Podisul Babadagului. 2.3.4. Relieful structurilor dizarmonice si discordante In bazinele sedimentare, dispunerea stratelor se modifica n urma cutarii. In unele cazuri, cutarea poate afecta un pachet de strate mai profunde fara sa cuprinda si pe cele de la suprafata, rezultnd astfel o dizarmonie structurala. Aceasta situatie este posibila atunci cnd dupa depunerea orizontului mai vechi a urmat o faza de orogeneza si una de gliptogeneza, care a format o suprafata de eroziune. In final, ca urmare a unei transgresiuni marine, se produce fosilizarea suprafetei de eroziune prin acoperire cu depozite mai noi. Intr-o astfel de structura discordanta paralelea, vaile care se adncesc ncepnd din stratele mai recente si trecnd apoi n cele dure de dedesupt au carcter epigenetic. Cnd ntregul pachet de strate de deasupra liniei de discordanta este nlaturat complet, atunci portiunea descoperita poarta denumirea de suprafata structurala fosila exhumata (fig. 53).

Fig.53. Formarea vilor epigenetice (ve) i a suprafeei structurale fosile exhumate (Psf) ntr-o structur discordant. In urma unor miscari de ridicare si deformare a pachetelor de strate mai profunde, stratele necutate de la suprafata fac un unghi cu formatiunea inferioara, individualizndu-se astfel structura discordanta unghiulara.

Intr-o astfel de structura eroziunea actioneaza asemanator ca n structurile monoclinale rezultnd ca forme de relief specifice: depresiuni periferice, cueste de bordura si peneplene exhumate (fig.54).

Fig.54. Evoluia reliefului dezvoltat pe o structur discordant (dup J. Chardonnet, 1955): 1,2,3,4, - faze n evoluia structurii discordante; C cuest; DP depresiune periferic; PE peniplen exhumat; PR peniplen recent. Depresiunile periferice fac trecerea ntre vechiul masiv si platourile modelate pe depozite sedimentare noi, necutate. Aceste depresiuni au caracter asimetric, evidentiat printr-un versant abrupt corespunzator cuestei taiate n bordura orizontului rezistent si unul domol, reprezentat printr-o peneplena exhumata. Cuesta de bordura, constituie o forma anexa a depresiunii periferice, asemanatoare cu cea dezvoltata pe structura monoclinala, cu acelasi profil si aceeasi evolutie. Peneplena exhumata, care alcatuieste celalalt versant al depresiunii periferice cu aspect de glacis, are o pamta care depinde de amploarea miscarilor de deformare. La noi n tara, relieful dezvoltat pe structura discordanta se ntlneste frecvent n flisul paleogen din Carpatii Orientali. 2.3.5. Relieful structurilor dislocate regulat cutate Structura cutata este si mai complexa dect structura monoclinala, complexitatea crescnd de la cutele simple si cele drepte la cele deversate, nclinate, culcate si faliate. Intre relief si structura cutata se pot stabili n general doua raporturi: Raporturi de concordanta - cnd relieful reflecta direct specificul structurii cutate, formele pozitive, fiind date de anticlinale iar cele negative de sinclinale. In cazul acestui relief tectonic cutat suprafata geologica corespunde cu suprafata topografica sau morfologica (Fig.55A).

Fig. 55. Relieful dezvoltat pe structura cutat i evoluia lui Ca exemple de concordanta ntre liniile orografice si cele tectonice se pot da obcinile Bucovinei si culmile longitudinale din muntii Stnisoarei, Tarcaului, Baraolt etc. In Subcarpati, cele mai importante culoare depresionare corespund unor sinclinale, sinclinorii sau arii depresionare, subsidente (Tismana - Runcu, Polovragi - Horezu, Mislea - Podeni, Tazlau - Casin, Cracau - Bistrita), flancate de culmi deluroase ce corespund anticlinalelor si anticlinorilor (dealurile Sporesti-Baleni), culmile Istritei, Plesului, Voitesti - Sacel). Raport de discordanta, caracterizat prin faptul ca ntre relief si specificul geografic, datorita eroziunii accentuate, care a retezat att anticlinalele ct si sinclinalele, exista un dezacord, suprafata topografica fiind situata sub cea geologica. Intre aceste doua situatii extreme, una care exprima relieful tectonic de cutare si alta relieful de eroziune dezvoltat pe structura cutata, exista diferite faze de eroziune treptata a anticlinalelor pna la relieful inversat. Acest relief consta din sinclinale suspendate si vai sau depresiuni de anticlinale (Fig.55 B). In timpul procesului de fragmentare a anticlinalului iau nastere forme structurale derivate reprezentate prin ruz, butoniere, creste, chei (cluse), vai de anticlinal si sinclinale suspendate. Ruzul este un torent format pe anticlinal care nainteaza regresiv si decapeaza o parte din anticlinal. Daca actiunea ruzului este puternica se ajunge la strapungerea anticlinalului si la formarea unei vai transversale. Butoniera este o depresiune formata n bolta anticlinalului orientata dupa axa acestuia. Excavarea butonierei se poate face prin eroziunea regresiva a ruzului si se va realiza cu att mai repede cu ct versantul este mai abrupt si nivelul de baza local mai cobort si prin intermediul cheilor dnd denudarea anticlinalului se face de-a lungul axei si nu transversal ca n cazul ruzului (Fig.56).

Fig. 56. Morfologia structural derivat reprezentat prin butoniere, dup T. Naum Crestele reprezinta martori de eroziune rezultati n urma prabusirii boltii anticlinalului. Ele reprezinta un versant cu panta asemenea nclinarii stratelor si frontul crestei ce reteaza orizonturile, determinnd astfel o asimetrie evidenta. Cheile, rezulta n urma intersectarii axelor de anticlinal de catre o vale transversala. Rurile pot crea chei prin antecedenta si supraimpunere (epigeneza). Antecedenta presupune existenta unui ru conform liniei de cea mai mare panta cu directia perpendiculara pe directia cutelor. Daca rul are debit bogat si panta accentuata nvinge obstacolele n curs de constituire prin cutare si creeaza astfel chei care reteaza noile ondulatii (Fig.57).

Fig. 57. Geneza i evoluia unei vi antecedente (dup J. Chardonnet): 1 situaia anterioar fazei de cutare; 2 n timpul orogenezei, rul a continuat s se adnceasc pe traseul su iniial; 3 datorit persistenei, rul a sculptat chei adnci, antecedente. Vaile formate n acest mod se numesc vai antecedente. Exemple de vai antecedente la noi n tara sunt: Valea Buzaului si afluntii sai Bsca Mare si Bsca Mica, Valea Bistritei ntre Straja si Piatra Neamt, Valea Moldovei ntre Pojorta Gura Humorului, Valea Somesului ntre ibou - Ticau etc. Epigeneza (supraimpunerea) este specifica vailor care se pot grefa incipient pe o suprafata de eroziune sau pe o cuvertura de depozite relativ friabile. Vaile epigenetice instalate initial n straturile superioare ale unei structuri discordante,

continua sa se adnceasca n straturile mai rezistente, sub impulsul unui nivel de baza cobort , crendu-se n acest mod chei. Astfel, s-au format Cheile Turzii si Cheile Ialomitei> De asemenea, Topologul, strabat fsia de gnaise a Culmii Cozia, prin chei de natura epigenetica. Prin dezvoltarea paralela a doua butoniere, anticlinalele pot fi erodate complet n lungul lor lund nastere vai de anticlinal care pot avea nivelul de baza sub nivelul sinclinalului nvecinat, acesta capatnd caracterul de sinclinal suspendat (Fig. 58).

Fig. 58. Succesiunea fazelor n formarea inversiunilor de relief (dup J. Chardonnet, 1955) Pe teritoriul Romniei se gasesc numeroase exemple de inversiuni de relief att n Carpati ct si n Subcarpati. Ca zone cu sinclinale suspendate amintim: masivele Rarau, Haghimas, Ceahlau, Bucegi, Piatra Craiului, Ciucas, Piatra Mare. In Subcarpati toate culmile din zona Vrancei corapund axelor de sinclinale. Vaile celor doua Homoroade s-au adncit n largi anticlinale marginale din Subcarpatii Transilvaniei, separnd sinclinale suspendate. 2.3.6. Relieful structuri n domuri si cuvete (semicutate) Structura n domuri si cuvete, cunoscute sub numele de structura ondulata semicutata se datoreste cutarilor de mica amploare, evidentiate prin prezenta brahianticlinalelor si brahisinclinalelor. Structurile ondulate se deosebesc de cele cutate propriu-zise prin urmatoarele trasaturi: cutele au o raza de curbura mare si amplitudine mica, nclinarea flancurilor este redusa, fara accidente locale, ondulatiile apartin cutarilor de fundament. Reteaua hidrografica adaptata la structura n domuri si cuvete se prezinta resfirata si dirijata catre interior pe brahianticlinale si spre exterior pe brahisinclinale. Prin denudarea rocilor friabile din cadrul brahisinclinalelor orizonturile dure apar sub forma de cueste sau chiar hogbackuri, cu panta domoala catre interiorul cuvetei si cu abruptul spre exterior. Formarea mai multor linii de cueste etajate, dispuse la altitudini din ce n ce mai mici catre interiorul brahisinclinalului lasa impresia unor farfurii suprapuse, cea mai mica aflndu-se n interior la altitudini joase. De-a lungul cuestelor se dezvolta o retea de vai subsecvente care se pot uni cu altele formnd o retea hidrografica inelara prevazuta din loc n loc cu porti consecvente. Domurile evolueaza diferit n functie de natura smburelui brahianticlinalului, astfel depozitele moi permit excavarea unei butoniere circulare sau eliptice, iar n stratele dure eterogene se mentine un dom central si o serie de cueste concentrice cu frontul orientat spre partea centrala a domului.

Cea mai caracteristica zona cu structuri n domuri si cuvete de la noi din tara este bazinul Transilvaniei. In partea sa centrala se afla o zona cu o latime de peste 70 km, constituita din domuri (brahianticlinale), nconjurate de cuvete (brahisinclinale), rotunde sau eliptice. Domurile au pante foarte domoale care depasesc rar 5-6o. In strate sarmatiene din cuprinsul domurilor se gasesc nmagazinate gaze naturale (Bazna, Saros, Copsa Mica etc.). Cmpia Transilvaniei (ntre Mures si cele doua Somesuri) apare ca o regiune a domurilor, pe flancurile carora s-au produs alunecari de teren, frecvente mai ales n cazul sinclinalelor. Dezvoltarea cuestelor care formeaza aliniamente aproape paralele pe Mures si Trnave, ce se pot urmari pe vaile principale ct si de-a lungul afluentilor, reprezinta adaptari ale retelei hidrografice la structura n domuri si cuvete. Cuestele orientate spre un punct sau o zona centrala, indica influenta domurilor, iar cele dispuse spre exterior pe cea a cuvetelor. Pantele mai repezi ale domurilor sunt intens atacate de torenti iar cele mai domoale de alunecari de teren. 2.3.7. Relieful structurilor diapire si al domurilor de sare Structurile diapire, se ncadreaza n structurile cutate de care se deosebesc nsa prin faptul ca n anticlinale se gasesc smburi alcatuiti din roci plastice (sare, argila, gips). Caracteristic cutelor diapire este faptul ca unghiul de nclinare al stratelor este mai mare pe masura paropierii de smbure iar grosimea lor se micsoreaza sau dispare complet deasupra smburelui. (Fig.59).

Fig. 59. Seciuni prin anticlinalul diapir Moreni (A), dup G. Macovei i prin masivul de sare de la Ocna Mureului (B)

La noi n tara de la Valea Milcovului catre sud, se desfasoara o zona caracteristicas de cute diapire care au n ax un smbure mai vechi si mai plastic (argila cu sare sau numai sare), ce strapunge formatiunile mai noi din bolta cutei n parte sau n totalitate. In podisul Transilvaniei, fsia de cute diapire este cuprinsa ntre depozitele din centrul cuvetei si culmile montane nconjuratoare. Fsia diapira lipseste numai la contactul cu M-tii Fagaras. Diapirele de sare influenteaza, nu att prin sistemul de cutare, ct prin litologie si migrarea smburilor saliferi, care au un rol important neotectonic, deformnd n special terasele, cum este cazul terasele Muresului n zona Reghin. Domurile de sare sunt alcatuite dintr-un smbure central, de obicei de sare, nconjurat de strate sedimentare n forma de cupola. In numeroase cazuri, smburele a reusit sa strapunga orizonturile de roci acoperitoare. Domurile de sare apar n regiuni depresionare ale scoartei terestre (Depresiunea Precaspica, Depresiunea Germaniei, depresiunea Transilvaniei). Spre deosebire de cutele diapire, domurile apar n structurile orizontale. Formarea domurilor de sare este conditionata de densitatea mai mica a sarii fata de cea a rocilor nconjuratoare, fapt ce duce la migrarea spre suprafata scoartei terestre a smburelui de sare. In acest fel, domurile se ridica si repauzeaza pe suprafata terenului, fiind supuse actiunii de dizolvare a apelor de infiltratie. In zonele salifere, se dezvolta fenomene de carst asemanatoare cu cele produse n calcare. In afara de sare si alte formatiuni plastice ca sulful, carbunele, gipsul, etc. pot determina aparitia domurilor.

2.3.8. Relieful structurilor dislocate neregulat cutate (sariate) Structura sariata evidentiata prin deplasarea alohtonului pe suprafata autohtonului (subasmentului) duce la complicarea evolutiei peisajelor structurii cutate datorita faptului ca pnza (alohtonul) nlesneste aparitia unei structuri de suprafata fara nici o legatura cu autohtonul. In cazul a doua pnze de sariaj, frontul pnzei superioare constituie un abrupt tectonic, care domina partea mai joasa a autohtonului si formeaza cumpana apelor pe doi versanti ai muntilor. Datorita eroziunii, n fruntea pnzelor se poate dezvolta un relief de bariere, colonade, iar flancul ntins al pnzei reprezinta o suprafata structurala larga. Sub actiunea eroziunii produse de vaile transversale afluente retelei principale pnza este fragmentata lund nastere ferestre si clipe, precum si diferite forme erozivo-structurale cum sunt cuestele si hogbackurile (Fig. 60).

Fig. 60. Structur n pnze de ariaj In cazul Carpatilor Orientali, acoperiti de mai multe pnze de sariaj, eroziunea descopera diferite suprafete de contact scotnd la iveala formele erozivo-structurale foarte variate la care se adapteaza reteaua hidrografica n evolutia ei n timp si spatiu. Astfel pnza transilvana, suprapusa celei bucovinice, constituita mai ales din calcare masive, s-a conservat pe suprafete restrnse n Masivul Rarau, unde ocupa pozitia cea mai nalta (Pietrele Doamnei, Popchii Raraului etc.). Relieful actual al Carpatilor Meridionali este mult mai diferit de cel initial, creat de structura pnzei getice. Autohtonul denubian a fost scos la zi alcatuind o imensa fereastra corespunzatoare zonei muntoase Almaj - Retezat - Parng, iar pnza getica se mai mentine doar sub forma unor petice n M-tii Godeanu, M-tii Tarcu si partial n Podisul mehedinti si Semenic, constituita din sisturi cristaline, mezometamorfice. In unele zone, cum este cazul Masivului retezat, eroziunea a scos la iveala n fereastra chiar granitele si aureolele lor de roci metamorfice. De retinut este faptul ca relieful initial al pnzelor de sariaj este foarte greu de reconstituit, iar reteaua hidrografica actuala este n totala discordanta cu acesta. Pnzele de sariaj din Carpatii Romnesti, dupa I. Dumitrescu si M. Sndulescu 1970 sunt urmatoarele: M-tii Apuseni: pnze mezocretacice (pnzele de Codru si Arieseni si pnza de Biharia), pnze mezo si neocretacice (pnza de Trascau). Carpatii Meridionali si M-tii Banatului - pnza getica si pnza de Severin. Carpatii Orientali - pnze mezo si neocretacice (pnzele transilvane, pnzele centrale, pnza de Ceahlau), pnze neogene - stirice (pnza flisului curbicortical, pnza sisturilor negre - Andia - pnza de Tarcau, digitatia unitati marginale, pnzele unitatii transcarpatice). 2.3.9. Relieful structurilor faliate Structura faliata, se caracterizeaza prin existenta unor rupturi ale scoartei, care separa compartimente coborte sau naltate. Faliile determina denivelarea stratelor si nclinarea blocurilor deplasate. Blocurile faliate pot fi orizontale, nclinate ca si falia (falie conforma) sau nclinate invers (falie contrarie) cnd blocurile sunt nclinate catre aceeasi falie apare ca o forma de relief o cuveta faliata, iar cnd sunt nclinate invers apare un dom ncadrat de falii (Fig.61).

Fig. 61. Tipuri de relief faliat: a-dezvoltat pe un dom; b-pe o cuvet F-falie Reteaua hidrografica poate avea fata de denivelarea tectonica produsa de falii doua pozitii - caz n care valea rului are caracter de vale tectonica de falie si alta transversala, cnd se formeaza denivelari sau rupturi de panta sau chiar cascade, la trecerea de la aripa ridicata la cea scufundata (Fig. 62). Aripa ridicata constituie partea supusa actiunii intense a eroziunii fluviatila datorita retelei hidrografice laterale care o fragmenteaza sub forma de pinteni aliniati simetric. Prin fragmentarea si reducerea treptata a pintenilor, formati de aripa nalta a faliei, la baza acesteia poate lua nastere un piemont (glacis de eroziune) care face ca denivelarea tectonica sa nu mai corespunda cu denivelarea morfologica . Ca exemple de vai tectonice de falie la noi n tara se pot da: Valea Bistrei care separa M-tii Godeanu de Masivul Poiana Ruscai, Valea Cernei n zona Herculane sau Valea Dunarii ntre Iuti si Orsova. Vai transversale numeroase se gasesc pe latura sudica a Masivului Poiana Ruscai si n partea sud-vestica a M-tilor Padurea Craiului, Bicazul este de asemenea o vale transversala care traverseaza n Masivul Haghimas numeroase falii. Structura faliata n trepte genereaza prin ridicaturi sau coborri horsturi si grabene ( Fig.63). Horsturile, reprezinta munti bloc ncadrati de doua sau mai multe falii. Exemplu de horst sunt M-tii Rodnei, delimitati la nord de falia Borsei, la nord-est de falia Viseu-Bistrita Aurie, iar la sud de Valea Somesului Mare. Munti de tip bloc sunt si Muntele Mare, Gilau si Meses din Muntii Apuseni.

Fig. 62.Raportul vilor fluviatile cu faliile

Fig. 63.Relief de horsturi i grabene(dupLa Terre) Grabenele, reprezinta bazine sau fose de intensa scufundare, de acumulare a depozitelor detritice pe grosimi mari si de convergenta a retelei hidrografice. Un sistem complex de grabene se ntlneste la curbura interna a Carpatilor Orientali, reprezentat prin Depresiunea Brasovului cu compartimentele ei: ZarnestiFeldioara, Brasov - Sf. Gheorghe si Tg. Secuiesc. Aceste compartimente se datoresc unei retele de fracturi majore, orientate est-vest, peste care s-au suprapus falii orientate nord, nord-est, sud, sud-vest. 2.3.10. Relieful regiunilor de contact ale bazinelor sedimentare Relieful regiunilor de contact, a carui evolutie este strns legata de structurile discordante, se caracterizeaza prin aspecte variate, conditionate de tipul de structura a masivelor periferice, natura rocilor si intensitatea eroziunii. Contactul dintre masivele alpine si cmpiile piemontane este foarte diferit, deoarece denivelarile tectonice sunt mult mai accentuate si deci denudarea si acumularile de depozite mai intense. a) Contactul vechilor masive montane cu bazinele sedimentare Structura masivelor vechi mbraca, n zona de contact cu sedimentarul aspecte variate. In unele cazuri masivele vechi se continua lent asemenea unui glacis, usor nclinat, sub cuvertura de depozite. Alteori, vechiul soclu, ct si patura sedimentara care-l acopera pot avea o panta considerabila, nct versantul depresiunii periferice va fi accentuat si ca urmare latimea depresiunii este mica. Evolutia reliefului de contact este complicata si de naltarea masivului n urma miscarilor epirogenice, care determina aparitia unor flexuri sau chiar falii n zona de contact cu sedimentarul. La contactul masivelor vechi cu depozite sedimentare neomogene, alcatuite din alternante de strate friabile si dure se dezvolta un relief caracterizat prin aparitia celor trei elemente clasice: cuesta, depresiunea periferica, larg desfasurata si peneplena exhumata (Fig.64).

Fig. 64. Relief dezvoltat pe o structur discordant

Forma si marimea cuestelor, depresiunile periferice si peneplenelor exhumate depind de natura masivului montan si bazinele sedimentare cu care vin n contact. Atunci cnd reteaua hidrografica se adnceste n masivul vechi, rezulta depresiuni periferice cu simetrie mai accentuata, dar mai nguste. La contactul masivelor muntoase cu compartimente faliate rezulta depresiuni alungite de forma unui uluc. Pe teritoriul tarii noastre se ntlnesc numeroase depreseiuni periferice, de contact cum sunt: Depresiunea Fagaras, situata la poalele muntilor Fagaras si Persani este amplasata ntr-un sinclinal larg, Depresiunea Marginimii care s-a dezvoltat ntr-un sinclinal paralel cu periferia muntilor Cindrel, culoarul Alba-IuliaTurda, corespunde unei depresiuni de contact strabatuta de Mures. Depresiunea periferica a Casimcei, sculptata la contactul dintre vechiul masiv assyntic si mantaua lui de calcare jurasice. b) Contactul catenelor alpine cu cmpiile piemontane Datorita energiei de relief mare ce caracterizeaza catenele alpine, erodarea este intensa si la baza catenelor se formeaza depozite masive de material detritic. Aceste depozite sunt acumulate n brate de mare sau lagune situate la marginea lanturilor muntoase, dar depunerea se poate face si n conditii continentale, dupa disparitia apei de la periferia masivelor montane. Depozitele sunt monotone alcatuite din molasa subalpina constituita din conglomerate, gresii, pietrisuri. Lipsa de alternanta a stratelor dure si a celor friabile mpiedica, cu unele exceptii, degajarea cuestelor att de frecvente n zonele cu sedimentare mai linistita. Dupa erodare, eroziunea a dus la separarea unor culmi cu aspect convex, care domina cmpia. Acumularea intensa a sedimentelor duce la constituirea unor forme de relief caracteristice acestor zone de contact, denumite piemonturi, ce vor fi prezentate la subcapitolul 2.6.2.