LUCRARE DE CERCETARE

Master Inginerie Geotehnica

Protectia impotriva torentilor cu bariere flexibile cu plasa inelara

Indrumator: Asist. Dr. Ing. Dorin Moldovan

Student: Diana Rusu

Cluj-Napoca
1

2013

Cuprins

1. Hazarde naturale 2. Descrierea unui torent 2.1. Bazinul hidrografic torential 2.2. Componentele morfologice ale bazinului hidrografic torential 3.3. Procesele torentiale 3. Sisteme de protectie cu bariere cu plasa inelara 3.1. Calculul si dimensionarea barierelor 3.2. Programe de dimensionare 3.3. Descrierea principiului de functionare 4. Descrierea sistemului cu bariere cu plasa inelara 4.1. Elementele sistemului 4.2. Bariera VX 4.3. Bariera UX 4.4. Montarea barierelor 4.5. Avantajele sistemului Bibliografie

Protectia impotriva torentilor cu bariere flexibile cu plasa inelara

1. Hazarde naturale
Hazardele naturale sunt manifestari extreme ale unor fenomene naturale, precum cutremurele, furtunile, inundatiile, secetele, care au o influenta directa asupra vietii fiecarei persoane, asupra societatii si a mediului nconjurator. Hazardele geomorfologice cuprind o gama variata de procese, cum sunt alunecarile de teren, curgerile de noroi, prabusirile, procesele de eroziune n suprafata si ravenarea, care produc mari pagube materiale si uneori victime. Aceste procese determina o degradare accentuata a versantilor, distrugerea stratului fertil de sol si transformarea unor suprafete ntinse n terenuri neproductive sau slab productive, afectand totodata localitati si cai de comunicatii. Alunecarile reprezinta procese de miscare a unor mase de pamnt sub actiunea gravitatiei, n lungul unor suprafete de alunecare care le separa la partea stabila a versantului. Cele mai numeroase alunecari se nregistreza pe versantii cu nclinari moderate, constituiti din argile si din alternante de argile, marne, gresii si nisipuri. Materialele deplasate prin alunecari pot avea grosimi diferite, de la zeci de centimetri la zeci de metri. Curgerile de noroi si grohotisurile se produc n urma mbinarii cu apa a depozitelor de alterare de pe versantii despaduriti din regiunile montane afectate de precipitatii abundente. Datorita faptului ca materialul noroios depaseste de 1,5-2 ori densitatea apei, curgerile de noroi au o mare putere de transport si de distrugere. Spre exemplu, la 31 mai 1970, n Anzii Peruvieni, o curgere de noroi cu o lungime de 15 km s-a deplasat cu o viteza de peste 300 km/h, acoperind n cteva minute localitatile Yungay si Ramrahirca; au fost nregistrate 18000 de victime. Scurgerea apei pe versant sub forma unor siroaie instabile determina formarea unor mici canale numite rigole, a caror adncime ajunge la 30-40 cm. Prin adncirea rigolelor se formeaza ogasele (0,5-2 metri adncime) si ravenele, cnd adncimile depasesc 2 metri. Aceste forme de eroziune n adncime aduc mari pagube, contribuind la scoaterea din circuitul economic a unor suprafete ntinse. n tara noastra arealele cele mai afectate de procese de eroziune n suprafata si de ravenare sunt localizate n Podisul Moldovei, n Subcarpati si n Podisul Getic. Numai n Podisul Moldovei au fost identificate peste 9000 de ravene, care au determinat ndepartarea ntr-un interval de 100-300 de ani a 274 milioane m3 de sol si roca si scoaterea din circuitul agricol a unor suprafete nsemnate de terenuri. Dintr-o suprafa total de aproximativ 237 000 km2 aproximativ 55% din relieful Romaniei este un relief de tip accidentat cu o orografie pronunat care prezint aspect de torenialitaie ridicat. Stratul litologic al acestui relief este alctuit sau format din roci sedimentare sau din depozite de aluviuni care prezint valori sczute in privina rezistenei la eroziune. In concluzie stratul litologic al acestor suprafee este puin rezistent
3

Un factor important care contribuie intr-o msur hotratoare la dezvoltarea accentuat a torenilor este apa, mai ales cea czut direct, adic apa din precipitaii. Intensitatea degradrii stratului litologic este cu atat mai intens cu cat regimul ploilor este mai agresiv, iar ploile czute au o durat i o intensitate ridicata. Au existat perioade in Romania (1825 - 1880) in care s-au fcut exploatri neraionale ale fondului forestier. Exploatarea slbatic a pdurilor a permis degradarea scoarei terestre, a permis deteriorarea covorului vegetal i a contribuit la lipsa fixrii materialului degradat fizic i alterat chimic pe versani. Despduririle masive au contribuit din plin la formarea de izlazuri comunale i puni alpine, la pmanturi sterpe neprotejate de inveliul vegetal i a permis formarea unor viituri de ap i noroi (material antrenat) de cele mai multe ori cu efect catastrofal. Existena unui regim hidric bogat, precum i a diferenelor mari de temperatur (care conduc la degradarea fizic i alterarea chimic) permit o intensificare a proceselor de eroziune, favorizeaz degradrile i alunecrile de teren. Un alt factor care contribuie la sporirea torenialittii a fost folosirea unor agrotehnice deficitare de exploatare lemnoas, ceea ce de fapt am putea denumi exploatare de tip colonial a fondului silvic.

2. Descrierea unui torent

Curgerea de noroi sau torentul de noroi este un curent subaerian de ap care conine cantiti mari de particule n suspensie i nmol. Curgerile de noroi apar pe pantele abrupte, unde vegetaia mic nu poate preveni eroziunea rapid, ns pot aprea i pe pante domoale, n anumite condiii. Ali factori care favorizeaz apariia torenilor de noroi sunt precipitaiile abundente ntr-un interval de timp scurt, precum i substratul litologic uor predispus la eroziune. Partea superioara a torentului poate atinge o viteza de la 2 pana la 10 m/s. In cazul torentilor puternici, in aval pot fi transportate materiale de la 1000 mc pana la 10 000 mc. Chiar si torentii cei mai frecventi de pana la 1000 mc au efecte distructive. 2.1. Bazinul hidrografic torential Bazinul hidrografic torenial este bazinul unde s-a produs un dezechilibru hidrologic avansat, respectiv un dezechilibru ntre precipitaiile czute i cantitatea de ap care se scurge n unitatea de timp, pe versani i reeaua hidrografic, cu consecine grave asupra distrugerii stratului de sol i transportului de aluviuni.

2.2.

Componentele

morfologice

ale

bazinului

hidrografic

torenial Figura 1. Componentele morfologice ale bazinului hidrografic torential BAZINUL DE RECEPTIE
5

Bazinul de recepie este suprafaa de teren, de pe care formaiunea hidrologic i colecteaz apele i care este desprit de bazinele nvecinate de cumpna apelor de suprafa (cumpna topografic), care formeaz o curb nchis. Procesele predominante n cuprinsul bazinului de recepie sunt cele datorate pluviomodelrii, respectiv procesele toreniale asociate de multe ori altor procese de degradare a terenului (alunecri. surpri, etc.) REEAUA HIDROGRAFIC Reeaua hidrografic este partea mijlocie a bazinului care tranziteaz scurgerile apelor pluviale. Reeaua hidrografic este format din: albia (canalul) principal i ramificaii (aflueni). Reeaua hidrografic se caracterizeaz prin specificul profilelor longitudinale i seciunilor transversale, n care predomin fenomenul de eroziune n adncime (eroziune de fund i de maluri). VERSANII BAZINULUI Versanii bazinului sunt suprafeele cu pant, avnd diferite forme, limitate de cumpenele apelor i reeaua hidrografic. Pe versani se manifest eroziunea de suprafa, evolund la eroziunea n adncime. CONUL DE DEJECIE Conul de dejecie denumit i vrstur sau agestru, este situat n regiunea inferioar a torentului i este depozitul de aluviuni de tip-proluvial. Acesta este rezultat din sedimentarea materialelor erodate prin suprapunerea succesiv de straturi aluvionare, care se nvelesc ca nite solzi. In timp ce bazinul i albiile reelei hidrografice sunt forme de eroziune concave (negative), conul de dejecie este o form convex (pozitiv) de depunere, care se aseamn cu jumtate de con, specific numai torenilor. 2.3. Procesele toreniale Componentele procesului torenial S-a artat c modelarea bazinelor hidrografice de ctre ap, este unul din procesele de hidromorfogenez cele mai rspndite. n bazinele hidrografice toreniale se manifest procese cu caracteristici specifice, denumite procese toreniale. Procesul torenial este format din cele patru fenomene toreniale: Scurgerea torenial (viitura torenial) Eroziunea torenial (eroziunea de suprafa i eroziunea n adncime) Transportul torenial Sedimentarea torenial
6

Figura 2. Fenomene torentiale Aceste patru fenomene ale procesului torenial, se afl n spaiu i timp, ntr-o permanent interconexiune. Din cele patru fenomene ale procesului torenial, cel mai reprezentativ fenomen este scurgerea torenial sinonim cu viitura torenial, termen folosit ntr-o accepie restrns cu procesul torenial, termen justificat de faptul c scurgerea torenial este componenta fundamental a procesului torenial, fr de care acest proces nu poate exista. Pe aceeai suprafa de teren, pe care are loc o scurgere torenial, are loc ntotdeauna i eroziunea accelerat. Prin amplificarea fenomenului de scurgere torenial, se intensific eroziunea, transportul i sedimentarea torenial, adic tot procesul torenial cu consecinele aferente. Scurgerea torenial este un fenomen tipic hidrologic, cu caracteristicile sale specifice. Eroziunea caracterizeaz comportamentul solului sau a rocii fa de scurgerea apei. Fenomenul de eroziune se manifest n mod continuu, gradat i progresiv la orice ploaie, nu numai la ploile toreniale, pe cnd viitura torenial se produce brusc, violent i intermitent numai la ploile toreniale. Fenomenele toreniale se deosebesc i prin natura prejudiciilor pe care le creeaz, dar i prin tehnicile lucrrilor de prevenire i combatere. Caracteristicile hidraulice ale scurgerii toreniale Scurgerea torenial din bazinul hidrografic este o micare: cu suprafa liber, dup criteriul tubului de curent; neuniform, dup modul de desfurare a liniilor de curent; nepermanent, dup criteriul variaiei n timp a presiunii i vitezei; eterogen, dup criteriul mrimii vitezei relative; n regim rapid (torenial), dup criteriul Froude (Fr>1) pulsatorie, datorit caracterului turbulent al micrii;
7

cu un debit cu creteri brute, maximul putnd fi atins chiar n cteva zeci de secunde. Elemente caracteristice ale hidrodinamicii

In continuare, un torent, va fi caracterizat din punctul de vedere al hidrodinamicii, care se concretizeaza prin cunoasterea presiunii si a vitezei in toate punctele masei de lichid in miscare. Legile miscarii lichidelor care formeaza obiectul hidrodinamicii stabilesc relatiile care exista intre presiuni si vitezele punctelor lichidului in diferite conditii de miscare ale acestuia. a. Linia de curent Linia de curent reprezint curba tangent la vectorul vitez al particulelor de lichid sau altfel spus linia de curent este locul geometric al tangentelor la vectorul vitez al punctelor situate pe aceast curb. Referitor la linia de curent se dezvolt 2 proprieti foarte importante: => Liniile de curent sunt unice, nu se intersecteaz

=> Liniile de curent umplu tot spaiul, deoarece lichidul este un mediu continuu in cazul interseciei liniilor de curent, la intersecia acestora punctul ar fi caracterizat de vectori vitez i presiune diferii ceea ce nu este posibil.

b. Tubul de curent
8

Este asemntor unui tub cu lungimea nedefinit prin care lichidul curge in acel moment ca i cand tubul ar avea perei rigizi.

Limitand fenomenul de studiat la o seciune oarecum punctual a tubului de curent vom obine tubul elementar iar lichidul care se mic in tubul elementar de curent se numete fir de curent. Suprafaa normal pe firul de curent (perpendicular) se numete seciunea vie a tubului elementar. Dac liniile de curent sunt paralele intre ele atunci seciunea vie este un plan, iar dac nu sunt paralele seciunea vie este o suprafa curb.

3. Sisteme de protectie cu bariere cu plasa inelara

9

Exista diverse tipuri de structuri utilizate pentru oprirea torentilor, pe cursul apelor, dupa cum s epoate observa si in figura urmatoare.

Figura 3. Exemple de bariere pentru oprirea torentilor diverse tipuri de constructii. A-H. Bariere de beton, cu deschideri, sau coloane; I. Bariera cu plasa inelara; J. Bariera cu retea de gratii metalice. Sistemele cu plase inelare fac parte din categoria constructiilor cu elemente subtiri, la care apar eforturi de tractiune si impingere. Aceste sisteme, in comparatie cu cele cu gratii sunt alcatuite din elemente elastice. Astfel ele preiau doar eforturi de tractiune (eforturi axiale). Hbl et. al. defineste barierele cu plase, ca si blocaje, care fie pe intreaga lungime fie macar pe partea mediana sunt alcatuite din elemente flexibile, in sistem de fagure. Inainte, aceste sisteme erau folosite doar temporar, dar in ultimii ani sunt utilizate cu succes ca si filtre pentru busteni sau ca si bariere flexibile impotriva noroiului.

10

Figura 4. A-C. Bariere flexibile. B. Bariera cu plase inelare; C. Bariera cu plase inelare pentru deschideri mari (>15m). 1. stalp de otel; 2. partea inferioara a retelei; 3. partea superioara a retelei; 5. ancoraje; 6. inele de margine; 7. canal pentru scurgerea apei; 8. inele de franare.

In calculul barierelor cu plase trebuie sa se ia in considerare intinderea unui inel. Efectul torentului nu intervine intr-o singura actiune, ci in doua pana la sapte actiuni. Din aceasta cauza, in cazul primului val este vorba de o actiune dinamica, iar la celelalte valuri de actiuni combinate dinamice si statice. Dupa Kstli et. al. se poate spune in legatura cu volumele de grohotis, ca primul val este intotdeauna cel mai puternic iar urmatoarele sunt tot mai slabe in intensitate, injumatatindu-se volumul. Autorul recomanda de aceea in calcul utilizarea fortei maxime pentru un val, cu un factor de siguranta de 1.5, pentru a lua in considerare efectul valurilor multiple. Deci in dimensionare, se au in vedere urmatoarele elemente: volumul de aluviuni, tipul materialelor, marimea materialelor si geometria barierei. Incarcarea se ia pe suprafata si nu punctual, ca in cazul barierelor compacte.

3.1. Calculul si dimensionarea barierelor Determinarea debitelor Determinarea debitelor si a volumelor maxime pe diverse intervale a cursurilor de apa se va face confom normativului 4068/1-82. Prevederile standardului se refera la scurgerea in conditii naturale a cursurilor de apa si nu se aplica in cazuri datorate unor cauze accidentale. Scurgerea maxima de apa in conditii naturale poate fi generata de: - precipitatii sub forma lichida; - apa provenita din topirea zapezii;
11

actiunea concomitenta a ploilor si a topirii zapezii. Pentru stabiliea valorilor maxime ale debitelor si ale volumelor sunt necesare urmatoarele: - stabilirea exacta a datelor care caracterizeaza conditiile fizico-geografice in care se formeaza scurgerea maxima; - valorificarea integrala a informatiilor hidrometeorologice sin bazinul studiat si din bazinele invecinate analoage; - analizarea datelor hidrologice referitoare la scurgerea maxima pentru bazinul studiat din studii anterioare. Determinarea debitelor maxime prin metode directe (pe baza curbelor de probabilitate) In sectiunile in care datele hidrologice si meteorolgice nu permit stabilirea precisa a genezei debitelor mari inregistrate, se admite efectuarea calculelor debitelor maxime cu diverse probabilitati de depasire, daca exista informatii ca, in general, majoritatea acestor debite au aceeasi provenienta. Pentru construirea curbei de probabilitate se determina media aritmetica a sirului de debite maxime (Qmax), valoarea coeficientului de variatie a sirului debitelor maxime (Cv) si a coeficientului de asimetrie al sirului debitelor maxime (Cs) cu urmatoarele relatii: Qmax= Cv= unde: Qmax(i) debitul maxim anual corespunzator unui an din sir [m3/s]; n numarul de ani din observatie; Ki coeficient de modul, calculat astfel: Ki= Intrucat pentru calculul cu suficienta siguranta al lui Cs este necesara o perioada foarte indelungata de timp, in mod obisnuit se vor utiliza urmatoarele relatii: - pentru debite maxime provenite din topirea zapezilor: Cs=2Cv - pentru debite maxime provenite din ploi: Cs=4Cv - pentru debite maxime, indiferent de geneza: Cs=(3...4)Cv adoptandu-se valoarea minima pentru debitele maxime provenind, in majoritate, din topirea zapezilor si valoarea maxima pentru debite maxime provenite din ploi. Determinarea valorilor debitelor maxima anuale cu diverse probabilitati de depasire (Qmax(p)) se face cu relatia: Qmax(p)=Kp*Qmax unde:
12

m3/s,

Kp coeficentul de modul al debitului maxim, corespunzator probabilitatii de depasire p%; este redat in tabelul urmator: Tabelul 1. Valorile coeficientului Kp% (dup Krikii Menkel) p% 0.1 0.2 0.3 0.5 1.0 2.0 Kp 1.89 1.61 1.41 1.23 1.00 0.78

3.0 0.68

5.0 0.57

10.0 0.42

Probabilitatea empirica a debitelor maxime inregistrate (probabilitatea anuala) se calculeaza cu relatia: p= % unde: i numarul curent al debitelor maxime din sirul ordonat in ordinea descrescatoare. Adoptarea unei anumite probabiliti p% este echivalent cu: -asigurarea c ntr-o perioad de pn la 1/p% nu se va realiza (probabil) o valoare mai mare dect cea considerat (avnd probabilitatea p%); -o perioad de repetare a valorii considerate este de 1/p% ani. Determinarea debitelor maxime prin metode indirecte Determinarea debitelor maxime cu diverse probabilitati de depasire in situatia in care datele hidrometrice lipsesc sau sunt neconcludente se face utilizand relatii de sinteza, formule bazate pe precipitatii si prin aplicarea metodei expeditionare. Relatiile de sinteza se vor elabora luand in considerare valorile debitelor maxime cu diverse probabilitati de depasire determinate prin metode directe la statiile hidrometrice analoage din punct de vedere hidrologic, situate in bazinul studiat sau in bazine invecinate. La stabilirea relatiilor de sinteza se vor lua in primul rand in considerare suprafata bazinului de receptie in conditiile in care altitudinile in bazin sunt apropiate si suprafata si altitudinea medie a bazinului de receptie, atunci cand bazinele studiate prezinta deosebiri in ceea ce priveste formele de relief si marimea bazinelor de receptie. Determinare debitelor prin metdoda expeditionara se face prin calcule hidraulice aplicate pe profile transversale ridicate prin albia raului si utilizand nivelul istoric stabilit. Determinarea elementelor care intra in calcul se va face de preferinta pa baza de masurari si observatii pe teren. In cazul bazinelor cu suprafata relativ mica (mai mica de 50 km2), unde numarul statiilor hidrometrice ale caror date s epot prelucra prin metode directe este relativ scazut, se recomanda urmatoarele metode de calcul: - extrapolarea relatiei de sinteza intocmite avand la baza datele stabilite prin metode directe la statii hidrometrice daca cel putin una din aceste statii este corespunzatoare unei suprafete de bazin mai mica de 100 km2; - metoda expeditionara; - utilizarea formului rationale (metoda genetica):

13

Qmaxp= 0.167 * * ip * F

m3/s

unde: Qmaxp debitul maxim cu probabilitatea de depasire p, in m3/s; coeficientul de scurgere justificat pe baze directe sau stabilit pe baza indicatiilor existente in literatura de specialitate, care se calculeaza tinand seama de probabilitate; ip intensitatea medie a ploii corespunzatoare timpului de concentrare in bazin, pentru probabilitatea p, in mm/min; F aria bazinului, in ha. Timpul de concentrare in bazin se determina cu relatia: tc = tcv + tca = + unde: tcv , tca timpul de parcurgere a apei pe versant, si respectiv in albie, [ms]; Lv , La lungimea versantului, respectiv a albiei, masurata din harti, [m]; Vv, Va viteza de parcurgere a apei pe versant, respectiv, in albie, [m/s]; Probabilitatile anuale de depasire a debitelor maxime Probabilitatea anuala de depasire a debitelor maxime se stabileste conform tabelui, in functie de clasa de importanta a constructiei si de conditiile de exploatare. Conditiile normale de exploatare corespund ipotezelor de dimensionare a constructiilor si instalatiilor hidrotehnice, precum si a altor constructii ce pot fi afectate de regimul apelor mari. Conditiile speciale de exploatare corespund ipotezelor de verificare a barajelor. Tabelul 2. Probabilitati anuale de depasire a debitelor Clasa de importanta a Conditii normale de Conditii speciale de exploatare constructiei exploatare (numai pentru baraje) Probabilitatea anuala de depasire, % I 0.1 0.01 II 1 0.1 III 2 0.5 IV 5 * V 10 *
* Pe baza unei justificari tehnico-economice, aprobata odata cu investitia se poate renunta la verificarea in conditii speciale de exploatare.

Incadrarea in clase de importanta Caracterizarea constructiilor si instalatiilor hidrotehnice cu o anumita clasa de importanta este prezentata in tabel:

14

Tabelul 3. Clase de importanta ale constructiilor hidrotehnice Clasa de importanta Caracterizarea constructiilor si instalatiilor hidrotehnice I Constructii de importanta Constructii hidrotehnice a exceptionala caror avariere are urmari catastrofale sau la care intreruperile in functionare sunt inadmisibile II Constructii de importanta Constructii hidrotehnice a deosebita caror avariere are efecte grave sau a caror functionare poate fi intrerupta in mod exceptional, pentru scurt timp III Constructii de importanta Constructii hidrotehnice a medie caror avariere pune in pericol obiective social-economice IV Constructii de de importanta Constructii hidrotehnice a secundara caror avariere are o influenta redusa asupra altor obiective social economice V Constructii de importanta Constructii hidrotehnice a redusa caror avariere nu are urmari pentru alte obiective socialeconomice

Transportul de aluviuni Cunoaterea cantitii de aluviuni, care se transport dintr-un bazin hidrografic torenial, este necesar pentru urmatoarele aspecte: 1 evaluarea potenialului de torenialitate al bazinului hidrografic studiat; 2 dimensionarea capacitii de retenie pentru barajele i pragurile ce vor fi amplasate pe reeaua torenial din bazin; 3 estimarea eficienei hidrologice pentru msurile i lucrrile, care se proiecteaz in bazin (atat pe versani cat i pe reea). Potrivit normativului de proiectare in vigoare, urmeaz a fi determinat atat transportul de aluviuni mediu anual cat i transportul de aluviuni la o singur ploaie torenial. Transportul de aluviuni mediu anual In proiectarea lucrrilor de amenajare a torenilor din Romania, pentru calculul transportului mediu anual de aluviuni s-a acreditat metoda propus de R.Gaspar i A. Apostol,
15

metod care este conceput pentru specificul bazinelor toreniale din ara noastr i are la baz observaii fcute in asemenea bazine. Pentru o perioad de timp relativ indelungat (minimum 10 ani), metoda R. Gaspar A. Apostol permite evaluarea orientativ a volumului mediu anual de aluviuni, Wa (m3/an), care trece printr-o seciune de calcul (de control) dat a unui bazin hidrografic torenial. Ea const din relaia urmtoare: Wa = Wav + Waa = 30+134=112m3/an in care: Wav [m3/an] volumul mediu anual de aluviuni rezultate din erodarea versanilor; Waa [m3/an] volumul mediu anual de aluviuni rezultate din erodarea albiilor. Transportul de pe versani Pentru evaluarea, cu caracter orientativ, a volumului mediu anual de aluviuni rezultate din erodarea versanilor, Wav(m3/an), autorii recomand relaia: Wav = a b Iv (F q ) i 1i =14 m3/an in care: a coeficient adimensional cu valori cuprinse intre 0,7 2,2 in funcie de lungimea medie a versanilor bazinului; b coeficient adimensional de reducere a volumului de aluviuni antrenate de pe versani, in cazul cand acetia sunt constituii dintr-o succesiune de terase sau au partea inferioar in pant uoar, condiii in care sedimentarea i consolidarea local a aluviunilor este posibil. Pentru acest coeficient se adopt valori intre 0,5 1.0; Iv panta medie a versanilor bazinului; Fi [ha] suprafaa categoriei de teren respective; qli [m3/an ha] indicele specific de eroziune in suprafa al unei anumite categorii de teren din bazin. Transportul de aluviuni de pe reea In scopul evalurii volumului mediu anual de aluviuni provenite din erodarea albiilor, Waa [m3/an], rezultate orientative se obin prin aplicarea relaiei urmtoare: Waa = b (Liq2i in care: )

16

b coeficient adimensional de reducere a volumului de aluviuni antrenate de pe albii ca urmare a stocrii unei anumite pri din acest volum pe parcurs (in cazul cand exist albii majore i terase, coturile albiilor sunt numeroase). Pentru acest coeficient se adopt valori cuprinse intre 0,5 1,0; Li [km] lungimea sectoarelor din reeaua hidrografic a bazinului, dezvoltat, in principal, in depozite de aluviuni neconsolidate, care pot fi uor erodate (se exclud, deci, poriunile de albie rezistente la eroziune); q2i [m3/an ha] indicele specific de eorziune in adancime pe sectorul de albie de lungime Li ; ia [tga] panta medie pe sectorul de lungime Li ; i [tg] valoarea etalon a pantei albiilor de o anumit lime, avut in vedere la stabilirea valorilor indicelui de eroziune q2i. Din motive de siguranta si datorita dificultatii cartarii intregii retele hidrografice direct pe teren, se va admite, intr-o prim etap, c aceast reea ar furniza aluviuni de pe intreaga lungime a ei. Rezultatul, astfel obinut (Waa100%), va fi apoi corectat cu un coeficient subunitar (al), care ine seama de gradul de participare al reelei hidrografice din bazin la geneza transportului mediu anual de aluviuni. Se justific ca acest coeficient s fie corelat cu starea de degradare a terenurilor de pe versanii afereni, respectiv: al= unde: FE3,FE4 [ha] suprafee afectate de eroziune cu gradele 3, respectiv 4; F [ha] suprafaa intregului bazin hidrografic. Prin urmare, se va putea estima mai departe transportul de aluviuni mediu anual provenit de pe reeaua din bazin cu formula dat mai jos: Waa = al Waa100%=al b Li q2i m3/an

unde: al coeficient subunitar prezentat anterior; Waa100% [m3/an] volum mediu anual de aluviuni provenite din erodarea albiilor, admiand c reeaua hidrografic furnizeaz aluviuni de pe intreaga ei suprafa; b coeficient adimensional de reducere a volumului de aluviuni antrenate de pe albii; Ia [tga] panta medie a albiei principale din bazin; I [tg] valoarea etalon a pantei albiilor de o anumit lime, avut in vedere la stabilirea valorilor indicelui de eroziune q2i; Li [km] lungimea total a reelei hidrografice;

17

Q2i [m3/an ha] indice specific de eroziune in adancime pe sectoarele de albie de lungime LI i LII corespunztoare reelei de ordin I, respectiv II. Cu alte cuvinte, s-a admis aproximaia c albiile de ordinul I, luate impreun, constituie un singur sector, iar albia de ordin II un alt sector. Pentru efectuarea determinrilor se au in vedere urmtoarele precizri: 1. pentru alegerea diagramei de variaie a indicelui de eroziune pe reea (q2 [m3/an km]), se consider capacitatea de retenie medie pe intregul bazin (z), capacitatea care a fost stabilit anterior. 2. terenurile surs de aluviuni de pe reea pot fi incadrate, din punct de vedere granulometric, in felul urmtor: - albiile de ordin I in categoria de aluviuni mai mari de 7 cm (bolovaniblocuri); - albia de ordin II la categoria aluviunilor intre 1-7 cm (pietriuri mijlocii i grosiere). Limea albiilor se difereniaz in raport cu ordinul lor (I sau II), cu suprafaa bazinului (F [ha]) i cu panta medie determinat la scara intregului bazin (Im=0,481) potrivit relaiilor de mai jos: Ordinul I : lI = 0,1 F 0,5 = 1,8m; Ordinul II : lII = 0,1 F + 2 Imed = 3,8m . Transportul de aluviuni la o ploaie torenial Pentru evaluarea orientativ a acestui transport, normativul de proiectare in vigoare recomand aplicarea relaiei: Walp% = 35 b F (P Z I) in care: Walp% [m3] volumul de aluviuni transportat la ploaia cu probabilitatea p%; b coeficient adimensional ale crui valori sunt date in funcie de panta general a albiei principale i de procentul pe care-l ocup terenurile excesiv degradate din suprafaa total a bazinului; F [km2]suprafaa bazinului hidrografic; P [mm]inlimea stratului de precipitaii generate de ploaia de probabilitate p%; Z [mm]inlimea stratului de precipitaii reinute de vegetaie i de microdepresiunile solului; I [mm]inlimea stratului de precipitaii infiltrate in sol, la durata ploii de calcul. Determinarea debitelor Rickenmann (1995) Datorita complexitatii torentilor, modelele de simulare a comportamentelor acestora sunt inca limitate. Totusi, prin relatii empirice se pot estima cei mai importanti parametri ai comportamentului torentilor. Intr-o procedura posibila, o evaluare a volumului/debitului maxim se poate face estimand cantitatile de aluviuni, viteza, distanta totala de parcurs. Aplicabilitatea
18

unor ecuatii empirice este comparata cu datele obtinute pe teren si in laborator, cu recomandarile inginerilor practicieni, precum si cu datele istorice, analizand variatia parametrilor la scara mare. Torentii apar de cele mai multe ori ca rezultat al unor ploi intense, sau al unor masive topiri de zapada. Observatii asupra torentilor au fost raportate de mai multe decenii. Cercetari sistematice asupra mecanicii acestor curgeri au inceput acum 30 de ani in Elvetia, incluzand investigatii detaliate in laboratoare de hidraulica. Pentru a evalua un hazard pe albia unui rau si eventual pentru a lua masurile necesare impotriva torentilor, este necesara estimarea unor paramteri precum debitul potential, viteza, cantitatea de aluviuni transportata si distanta de parcurs. In unele studii, relatii empirice simple au fost propuse pentru estimarea acestor parametri (ex. Hunger et al. 1984; Costa, 1984; Johnson, 1984). Verificarea validitatii si limitarii acestor relatii este dificila mai ales pentru urmatoarele motive: - varietatea compozitiei materialului transportat poate limita aplicabilitatea relatiilor; - numarul observatiilor pe teren este mai degraba restrans; - replicarea torentilor in studiile de laborator este dificila pentru ca legile de scalare sunt mai complexe decat in cazul apei clare. Rickenmann (1995) a propus o metoda pentru evaluarea hazardului torentului in 2 pasi: 1. Determinarea probabilitatii ca un eveniment de viitura poate aparea in albia paraului luat in considerare; 2. Estimarea cantitativa a celor mai importanti parametri in evaluarea hazardului. In continuare se va prezenta metoda lui Rickenmann, utilizandu-se notatiile propuse de acesta, pentru marimile folosite. Debite Din punctul de vedere al evaluarii unui hazard potential, debitul apei, M, este unul dintre cei mai importanti parametri. In general, spectrul posibilelor debite este asteptat sa apara cu anumite probabilitati. Pentru a ajunge la o valoare aproximativa, se estimeaza volumul de aluviuni, Qp, distanta totala, L, precum si latimea albiei Lf. Totusi este recomandat sa fie realizata o evaluare geomorfologica a sedimentelor, pentru mai multa siguranta decat simpla utilizarea a relatiilor empirice. Aluviuni In urma studiilor, s-a ajuns la concluzia ca relatii empirice se pot stabili intre volumul de aluviuni, Qp, si debitul cursului de apa. In urmatoarea figura se prezinta legatura dintre acesti 2 parametrii, rezultata in urma studiilor practice, sintetizate in tabel:

19

Tabelul 4. Date culese pe teren despre debite si cantitati de aluviuni. N numarul observatiilor; M volumul apei; Qp debitul apei.

Figura 5. Legatura dintre debitele si volumele cursurilor de apa. Dreapta ecuatiei Eq. 1 satisface similaritatea lui Froude. Dreapta semi-teoretica a ecuatiei Eq. 1 deriva din ipoteza lui Froude ca scalarea trebuie sa aiba in principiu aceleasi proprietati fizice. Ecuatia corespunzatoare are urmatoarea expresie: Q* = 0.1M* 5/6 = 0.1M* 0.833, unde: Q* = Qp2/Qp1 si M* = M2/M1; indicii 1 si 2 se refera la 2 torente de materiale similare, dar de marimi diferite.
20

Constanta A1 = 0.1 a fost aproximata pentru o dreapta reprezentand in medie cea mai mare cantitate de aluviuni care se poate atinge. Datele prezentate in Figura 1 se refera predominant la torenti cu componenta granulara. Viteza Pentru a evalua ecuatiile constitutive care descriu comportamentul curgerilor diferitelor materiale, cunoasterea vitezei ar fi foarte utila, dar totusi insuficienta. Mai mult, astfel de informatii sunt greu de obtinut pe teren. In urmatoarea analiza, posibila neconcordanta intre localizarea adancimii maxime a cursului si viteza maxima se neglijeaza, precum si distinctia dintre viteza maxima in sectiune si viteza de translatie. O sumarizare a diferitelor abordari este redata in tabelul urmator:

Tabelul 5. Ecuatii propuse pentru estimarea vitezei maxime a valurilor torentilor. Ecuatiile (10) si (14) pot fi exprimate sub forma generala: V = C2HS, unde C2 este o constanta empirica depinzand de valorile lui si . Empiric, s-a stabilit ca acesti exponenti sunt cuprinsi intre urmatoarele valori: 0.5<<0.67 si 0.25<<0.5. Analizand curgerea apei limpezi in torenti si curgerile cu pietris, o ecuatie empirica a fost dezvoltata, in care viteza este exprimata in functie de cantitatea erodata, Q, de panta, S, de caracteristica granulelor d90. Astfel o ecuatie simplificata este urmatoarea: V = 2.1 Q0.33S0.33. Distanta parcursa Lungimea totala a torentului, L, poate fi importanta pentru a determina potentialele zone in pericol. Intre L, He (diferenta de nivel intre punctul de pornire si cel mai jos punct al torentului) si M exista o dependenta, data de relatia:

21

L* = 30(MHe)*1/4, exprimata grafic:

Figura 6. Distanta totala a transportului de aluviuni in raport cu volumul de material (M) si diferenta de nivel (He). Este de mentionat ca He nu e cunoscut. In acest caz, in aplicarea ecuatiei de mai sus, trebuie de asemenea definita o relatie intre L si He care sa descrie profilul longitudinal al torentului asteptat. Pentru o valoare estimativa a lui M, lungimea L poate fi determinata fie grafic, fie matematic. Conditiile de baza pentru aparitia torentilor sunt pantele abrupte, volume suficiente de materiale relativ usor de dislocat, si un volum suficient de apa, care sa antreneze curgerea. Alte caracteristici observate pe teren pot fi de asemenea utilizate pentru o estimare relativa a posibilitatii aparitiei fenomenului.

3.2. Programe de dimensionare In realizarea dimensionarii se pot folosi dou programe de calcul, care permit adaptarea evenimentelor anticipate si a conditiilor topografice: Softul de dimensionare DEBFLOW, meticulos calibrat special pentru interactiunea si caracteristicile de comportare ale barierelor flexibile pentru torenti cu toate componentele lor, are la baza rezultatele multiplelor teste din teren i a experimentelor din laborator Cu soft-ul de simulri FARO se poate nu doar simula efectul produs de toreni, ci i determina ncrcrile provenite din cderi de pietre, avalane sau alunecri de zpad.

22

Figura 7. Simularea unui torent cu softul FARO

3.3. Descrierea principiului de functionare Capacitatea de deformare a plasei inelare Doar cand capacitatea de absorbtie elastica a inelului este depasita, inelul incepe sa se deformeze plastic. In acest moment inelele de franare se activeaza.

Figura 8. Capacitatea de deformare a plasei inelare

23

4. Descrierea sistemului cu bariere cu plasa inelara

4.1. Elementele sistemului

Plasa inelara Efectul de protectie al plasei inelare din otel de inalta rezistenta se bazeaza pe mai bine de 55 de ani de continua cercetare: in dezvoltarea lor au fost aplicate cunostinte acumulate in urma testelor din teren precum si in urma colaborarii cu institute internationale. Datorita comportamentului lor elasto-plastic, plasele inelare absorb ele insele energia, reducand astfel eforturile din acorare. Aceasta plasa are o capacitatea de absorbtie a enrgei remarcabila, prin prinderea in patru puncte a unui inel. In cazul unui eveniment, o parte semnificativ a energiei cinetice este disipat prin deformarea insumata a tuturor inelelor.

Inelul de franare Cablurile de suport si cele perimetrale au incorporate inele de franare. In cazul unor evenimente major, inelele de franare se activeaza, disipand energia din plasa inelara, fara a afecta cablurile. La activarea inelelor, rezistenta cablului nu se reduce, permitand folosirea acestuia la capacitati maxime.

Protectia anti-abraziva Pentru a proteja cablurile superioare de suport de efectul frecarii bustenilor sau al bolovanilor, acestea se protejeaza cu un element gros de otel. Aceste elemente de protectie sunt simplu de inlocuit atunci cand se uzeaza.

24

Ancorele din cablu spiralat Capul ancorelor din cablu spiralat este flexibil si de aceea nu este sensibil la impact. Cablul spiralat este realizat din sarma de otel cu o rezistenta la tractiune de 1770 N/mm2. Aceste ancore sunt superioare celor conventionale, deoarece pot transfera fortele in directiile de smulgere, care pot devia cu pana la 30 de grade de la axa forajului fara a-si pierde insa din capacitatea de rezistenta. Ancore autoforante Capul flexibil al ancorelor este proiectat sa absoarba eforturile si solicitarile la incovoiere in acelasi mod ca si capul ancorelor din cablu spiralat. Acesta este rezistent la socuri si poate fi instalat la orice tip de ancora de pe piata. Este necesara realizarea unei fundatii de beton pentru transmiterea fortelor din tija de ancoraj la capul ancorei. Stalpii Pentru barierele utilizate in cazul deschiderilor mari, se folosesc stalpi HEB, care se monteaza articulat pe o placa de baza. Rolul lor este de a ghida cablurile de care este prinsa plasa inelara. Pentru a proteja cablurile, ghidajele sunt rotunjite. Sistemul utilizeaza profile HEB pentru nlimi de bariera de 2 pn la 7 m, care sunt fixate de placa de baza. Aceasta articulaie lucreaza la forfecare i protejeaza ancora de la distrugere, n cazul n care este lovita direct de materialul transportat de torent.

In functie de geometria canalului de drenaj si de proiect, se pot realiza doua tipuri de bariere pentru torenti. Ambele permit in mod normal drenarea pei, datorita sistemului deschis. 4.2. Bariera VX Aceasta bariera se utilizeaza in cazul torentilor mici de munte si se ancoreaza lateral, fara stalpi intermediari, cu ajutorul ancorelor din cablu spiralat sau al celor autoforante cu cap flexibil. Plasa inelara este prinsa de cablurile inferioare si superioare de suport prevazute cu inele de franare cu ajutorul cuplelor. Acest tip de sistem se preteaza pentru deschideri de pana la aproximativ 15 m si o inaltime de instalare de pana la 6m.

25

Figura 9. Bariera VX 4.3. Bariera UX Bariera pentru torenti de munte mai mari este sustinuta preferabil, de doi stalpi dispusi in albie si cu ancore din cablu spiralat sau cu capete flexibile de ancorare. Acest tip de sistem se preteaza pentru deschideri de pana la aproximativ 25 m si o inaltime de instalare de pana la 6 m. 4.4. Montarea barierelor Lucrarile de montare a barierelor de protectie pe toate tipurle de versanti, impotriva torentilor sunt proceduri complexe care trebuie executate cu atentie si exactitate pentru a rezista perfect presiunilor la care sunt supuse. Initial se foreaza ancorele pe versantii vaii: ancorele laterale, ancorele stalpilor. Capetele ancorelor se prind intr-un fundament de beton, realizat prin injectarea betonului in adancimea versantului, pe lungimea de ancorare necesara sau pana la intalnirea cu un strat de pamant rezistent. Intr-un punct, ancorarea se poate realiza pe doua directii. De regula, se ancoreaza in trei locuri pe fiecare parte a barierei, cu una doua sau trei ancore, in functie de eforturi. Inelele de franare se monteaza langa ancorarea si pe lateralul plasei. Pentru instalare se foloseste doar un echipament de foraj, usor de manevrat de catre 4 persoane. De ancore, sunt atasate apoi cablurile periferice pe care se fixeaza panourile din inele. Tot pe cablurile periferice transversale, pe sectiunea vaii, sunt amplasate si disipatoarele de energie (inelele de franare). Partea de jos a barierei flexibile este lasata libera pentru a permite curgerea apei si a particulelor de mici dimensiuni. Structura cu bariera flexibile este net superioara unei structuri rigide, deoarece este mai usoara, simplu de construit si nu necesita lucrari de terasamente foarte complicate sau de mari dimensiuni, care sa implice costuri ridicate.
26

Materia prima folosita pentru astfel de lucrari trebuie sa fie de o calitate superioara si calculata atent in functie de energia care trebuie preluata. Dificultatea montarii vine din greutatea cu care se transporta materialul in locul depunere in opera. Totusi este mult redusa fata de sistemele traditionale din beton. In acest caz, betonul necesar este in cantitati mici si poate fi realizat la fata locului de catre muncitori. Sistemul este prefabricat si poate fi transportat cu elicopterul catre cele mai greu accesibile santiere. Sistemul de ancorare este adaptat conditiilor de teren, chiar daca este pamant neconsolidat sau stanca. Acolo unde, barierele raman pline perioade mai lungi, trebuie sa se asigure ca apa, bustenii sau torentii ulteriori curg doar peste componentele protejate cum sunt profilele antiabrazive. In orice caz, aceste bariere trebuie inspectate periodic. Pentru a le reda volumul de retentie, barierele care au oprit un torent trebuie inspectate, curatate si intretinute. Principala cheltuiala o constituie evacuarea si descarcarea materialului strans in spatele barierei. Deoarece pe parcursul evenimentului, se comprima, materialul din spatele barierei este foarte stabil. Indepartarea lui este simpla atunci cand exista acces in spatele barierei: materialul poate fi excavata fara demontarea barierei. Acolo unde acest lucru nu este posibil, bariera poate fi demontata si remontata dupa excavarea materialului. Experienta a aratat ca demontarea si remontarea barierei este nesemnificativa ca timp si bani. Elementele principale susceptibile la inlocuire sunt inelele de franare. In urma unui eveniment, acestea trebuie inspectate si acolo unde este nevoie inlocuite.

4.5. Avantajele sistemului In comparatie cu sistemele traditionale realizate din beton, barierele flexibile cu plasa inelara necesita cheltuieli reduse pentru materiale si executie, reducand cu mult costurile si perioada de executie. Si aceste pot sa preia incarcari statice si dinamice mari. Sistemele traditionale sunt potrivite pentru drenarea apei de materialul solid, dar nu sunt flexibile, putand fi deteriorate de fragmente mari de roca. Mai mult, ancorarea lor pe flancuri necesita timp si resurse financiare. Componentele foarte grele necesita fundatii masive care in locuri greu accesibile se realizeaza cu costuri mari. Aceste sisteme au o durabilitate mare. Neumplute, barierele cu plasa inelara flexibila pozitionate in albia raului ofera spatiu de retentie pentru oprirea unei cantitati mari de material transportat de torenti. Deoarece in aceasta faza stationara, nici apa, nici bustenii nu pot trece peste sau prin bariera, ea practic este la fel de durabila ca si sistemele de protectie impotriva caderilor de pietre sau avalanselor. Durata de viata a barierei este marita de cel putin trei ori prin protectia anticoroziva care se aplica cablurilor si plaselor. Toate componentele sunt galvanizate, fiind acoperite cu un invelis de zinc si aluminiu.

27

Pentru asigurarea in cazul unui eveniment, ca barierele asigura inaltimea necesara si nu sunt afectate de fenomenul de umplere, cablurile superioare de suport sunt prevazute cu profile metalice de protectie anti-abraziva ele protejeaza impotriva frecarii intalnite la cablurile de suport si la plasa. De asemenea, profilele sunt realizate dintr-un otel gros, cu o rezistenta mare la uzura, iar datorita modularii lor sunt si usor de inlocuit. Instalarea sistemului este simpla si rapida. Instalarea nu necesita masini de tonaj greu. Ancorajul necesita doar un echipament de foraj usor, montat pe un trepied.. in mod normal, nu trebuie facute lucrari de modificare sau de deviere a cursului apei. Mai mult, nu este obligaturiu accesul la drum. Din punct de vedere ecologic, se poate afirma ca poluarea mediului cu CO2 este mult mai mica decat in cazul constructiilor din beton. Pe parcursul instalarii este protejata sursa de apa. Mai mult, comparativ cu constructiile masive, sistemul se integreaza in peisaj, fiind greu de sesizat de la distanta. Sistemul are o durata de viata lunga, datorita protectiei anticorozive pentru cabluri si plase, datorita galvanizarii stalpilor, a placilor de baza si a inelelor de franare, dar si datorita posibilitatii de inlocuire a protectiei antiabrazive. Intretinerea in urma unui eveniment este simpla. Dupa demontarea plasei inelare, bolovanii/bustenii poti fi cu usurinta inlaturati, excavati sau indepartati manual.

28

BIBLIOGRAFIE
K. Bergmeister, J. Suda, J. Hbl, F. Miklau: Schutzbauwerke gegen Wildbachgefahren, Betonkalender 2008; D. Rickermann: Empirical Relationships for Debris Flows, Natural Hazards 19, 1999; F. Grudnicki, I. Ciornei: Bazinele hidrografice torentiale, 2006; C. D. Hancu: Regularizari de rauri si combaterea inundatiilor, 2008; UTCB: Metodologia de determinare a bazinelor hidrografice torentiale in care se afla asezari umane expuse pericolului viiturilor rapide, Bucuresti, 2007; Facultatea de silvicultura si exploatari forestiere, Universitatea Transilvania Brasov: Corectarea torentilor, 2003; STAS 4068/1-82: Determinarea debitelor si volumelor maxime ale cursurilor de apa; STAS 4068/2-87: Probabilitatile anuale ale debitelor si volumelor maxime in conditii normale si speciale de exploatare; STAS 4273-83: Incadrarea in clase de importanta; STAS 9470-73: Constructii hidrotehnice; S. Negut, M. Ielenicz, G. Apostol, D. Balteanu: Manual de Geografie clasa a XI-a, Editura Humanitas, Bucuresti, 1997; D. Balteanu, S. Cheval, M. Serban: Evaluarea si cartografierea hazardelor naturale si tehnologice la nivel local si national.Studii de caz, Institutul de Geografie al Academiei Romane, Bucuresti; Revista Constructiilor, nr 80, aprilie 2012: Utilizarea barierelor de torenti la refacerea DN15; www.geobrugg.com; www.consolidareversanti.ro; www.wsl.ch.

29