Sunteți pe pagina 1din 22

RĂSUCIREA ÎMPIEDICATĂ (Torsion with restraint warping)

Un element de construcţie este solicitat la răsucire (torsiune) dacă în orice secţiune transversală
a sa singurul efort diferit de zero este momentul de răsucire.

OBS. De exemplu, în urma răsucirii unei secţiuni dreptunghiulare, secţiunea transversală iniţial
plană trece aproximativ într-un paraboloid hiperbolic (vezi figura 1a). La secţiunile transversale
alcătuite din dreptunghiuri, pe lângă deplasarea secţiunii transversale apare şi o strâmbare a
liniei mediane a secţiunilor. De exemplu, linia mediană a unui profil dublu T, părăseşte planul
yGz, astfel încât aceasta a devenit o linie strâmbă în spaţiu (vezi figurile 1b, 1c).

A A'
x x
x

B
G B'
G
y Mt
Mt y

C
C'
z z D z
D'
a) b) c)
Figura 1

Dacă fenomenul strâmbării se poate produce liber, răsucirea se numeşte liberă sau pură. Dacă
strâmbările sunt împiedicate, total sau parţial, răsucirea este calificată ca şi împiedicată.

Împiedicare strâmbării poate fi provocată de rezemarea încastrată a extremităţii barei, de variaţia


bruscă a secţiunii transversale, etc. Împiedicarea strâmbării duce la apariţia unor tensiuni
suplimentare şi complică studiul stării de solicitare.

OBS. În cazul barelor cu secţiune robustă (secţiunea dreptunghiulară), împiedicarea strâmbării


secţiunii are o implicaţie mult mai scăzută decât o are împiedicarea strâmbării liniei mediane la
bare cu pereţi subţiri.

1.1 Răsucirea împiedicată a barelor cu pereţi subţiri cu secţiune transversală simplu


conexă (profil deschis)

1.1.1 Fenomenul răsucirii împiedicate, ipoteze

Se reaminteşte că în cazul răsucirii barelor cu pereţi subţiri, pe lângă strâmbarea suprafeţei


secţiunii transversale, există şi o strâmbare a liniei mediane. Se exemplifică acest lucru
considerând o bară cu secţiune dreptunghiulară îngustă (vezi figura 2a), respectiv o bară cu pereţi
subţiri (secţiune dublu T) alcătuită din dreptunghiuri înguste (vezi figurile 2c, 2d).

1
Mt0 Mt0

E'
E E
x B' B E'
B

B'
G
G C
x
Mt

C y

D' D
D' A A'
A' D
z A Mt0 Mt0
z

a) b) c) d)
Figura 2:

În urma răsucirii, secţiunea transversală se deplasează luând forma unui paraboloid hiperbolic
înscris într-un dreptunghi strâmb. Se constată că linia mediană Gz a secţiunii rămâne în planul
iniţial al suprafeţei secţiunii, ceea ce înseamnă că în planul median al dreptunghiului îngust
lunecarea specifică este nulă.

 unghiul iniţial drept între axa Gx şi Gz nu se modifică

  xz  y 0  0 (1)

Relaţia (1) constituie baza teoriei răsucirii împiedicate.

În figura 2c este reprezentată forma deformată a unui profil dublu T supus la răsucire, prin
aplicarea a două momente de răsucire de capăt egale. Pe lângă strâmbarea propriu-zisă a secţiunii
transversale se produce şi o strâmbare a liniei mediane (vezi figura 1).

Figura 2c prezintă răsucirea liberă, în timp ce figura 2d, pentru bara cu o extremitate încastrată,
prezintă o deformaţie relativ nouă a barei, strâmbarea liniei mediane a secţiunii transversale
variind pe lungimea consolei de la 0 în dreptul încastrării până la o valoare maximă la capătul
opus. Rezultă că strâmbarea liniei mediane dintr-o anumită secţiune este împiedicată, parţial sau
total, de tendinţa de strâmbare mai redusă a liniei mediane din secţiunea vecină; de aici provine
şi denumirea de răsucire împiedicată.

Împiedicarea strâmbării liniei mediane reprezintă în fond împiedicarea deplasărilor elastice ale
punctelor liniei mediane după direcţia axei barei, ceea ce determină apariţia unor tensiuni
normale   .

Deoarece împiedicarea strâmbării este variabilă în lungul barei, rezultă că şi tensiunile normale
  variază, ceea ce atrage după sine apariţia unor tensiuni tangenţiale   , din motiv de echilibru
(vezi forma deformată a consolei din figura 2d).

În urma acestei deformaţii, în secţiunea transversală apar trei feluri de tensiuni:

2
1. Tensiuni normale   , provenind din încovoierea tălpilor. Din figura 2d se observă că
tălpile profilului sunt încovoiate în planurile lor ca nişte console, dar în sensuri contrare.
Figura 3a prezintă distribuţia tensiunilor normale   . Se observă că tensiunile normale
  sunt în echilibru local. Efectul lor nu se amortizează pe lungimi de bară de acelaşi
ordin de mărime cu dimensiunile secţiunii transversale ci se extinde pe toată lungimea
barei. Din acest motiv, pentru cazul răsucirii împiedicate, principiul lui Saint – Venant îşi
pierde valabilitatea şi în consecinţă metode reducerii îşi pierde valabilitatea.

Pentru a putea păstra ideea reducerii tensiunilor faţă de punctele semnificative ale secţiunii
transversale, Vlasov a introdus un efort rezultant fictiv numit bimoment, notat cu B.

Pentru o secţiune dublu T, bimomentul se poate defini ca şi produsul dintre momentul M din
planul tălpilor şi distanţa dintre planurile mediane ale acestora:

B  M  (h  t ) [kNm2 , daNcm2] (2)

2. Tensiuni tangenţiale   , provin ca urmare a variaţiei liniei mediane a secţiunii


transversale în lungul barei (figura 3b). Rezultanta acestor tensiuni în cele două tălpi,
reduse faţă de centrul de tăiere(răsucire) “C”, definesc un moment de răsucire M  , numit
moment de încovoiere – răsucire sau moment de răsucire împiedicată. Indicele
“  ”semnalează provenienţa mărimilor respective din cauza împiedicării strâmbării liniei
mediane şi este preluat de la notarea aşa numitei coordonate sectoriale.

x
x x
M

G G G
y MM? y
MMtil y

C C C

M z z z
s ? t ? ti l
0
a) b) c)
Figura 3:

3. Momentul de răsucire M  nu este întregul moment de răsucire M t din secţiunea


transversală curentă

Mt  M  Ml (3)

M l - momentul de răsucire liberă. În figura 3c sunt reprezentate tensiunile tangenţiale  l care


provin din acest efort (vezi răsucire pură – liberă)

3
Se consideră cazul unei secţiuni dublu T (figura 4):

Figura 4

Dacă în urma rotirii secţiunii din răsucirea barei, deplasarea unui punct P al liniei mediane are
componentă după linia mediană ce trece prin acel punct atunci în punctul considerat se va
produce şi o strâmbare a liniei mediane, deplasarea elastică a punctului va avea şi o componentă
normală pe suprafaţa secţiunii transversale; o deplasare componentă “u”.

1.1.2 Deducerea formulei de calcul a tensiunii normale  


Aspectul geometric

Se consideră bara cu pereţi subţiri din figura 5.

a) b)
Figura 5

Un punct oarecare P de pe linia mediană a secţiunii poate fi poziţionat fie prin coordonatele sale
carteziene y, z în sistemul de axe de inerţie principale, fie prin coordonata curbilinie “s” în lungul
liniei mediane.

4
În urma deformării barei, secţiunea transversală se roteşte cu un unghi  în jurul centrului de
răsucire C.

OBS: Se consideră, ca şi convenţie, că rotirea  este pozitivă dacă sensul de rotire este cel orar.

Deplasarea punctului P în sistem cartezian va avea componentele (u, v, w) – (x, y, z) sau  , , u 


după axele  , , x  , unde primele două sunt axe intrinseci punctului P (axa  este tangentă în P
la linia mediană a secţiunii iar axa  este normală în P la linia mediană).

Considerând indeformabilitatea secţiunii transversale, din figura 5b, rezultă:


  PP"  PP  cos       cos   r   (4)

Pentru determinarea componentei “u”, se utilizează relaţia (1), adică  xz  y 0  0 într-un punct
curent al liniei mediane
u 
  x   0 (5)
s x

Pentru cazul unei secţiuni constante în lungul barei, “r” nu depinde de “x”, astfel încât
  d
r r  r  (6)
x x dx

Prin integrare relaţia (5) devine



s1 1s

u  f1 ( x)   ds  f1 ( x)     r  ds      (7)
s0
x s0

Integrarea se face în lungul liniei mediane, pornind de la punctul P0 numit punct sectorial
principal, până la punctul curent P. Funcţia de integrare f1 ( x) este nulă deoarece ar corespunde
unei translaţii rigide a secţiunii transversale, incompatibilă cu deformaţia barei din răsucire.

Completând figura 5 cu figura 6 se observă că d  r  ds , adică dublul ariei triunghiului


elementar măsurat. Mărimea notată cu “  ” reprezintă coordonata sectorială a punctului P.
Coordonata sectorială este pozitivă dacă poziţia razei vectoare a punctului respectiv se obţine
prin rotirea razei vectoare origine CP0 în sens orar.

Alungirea specifică
u
x       - aspectul geometric (8)
x

Limitând deformaţiile barei la domeniul de comportare elastic, pe baza legii lui Hooke
  x     E   x   E      - aspectul fizic pentru domeniul elastic de comportare (9)

Nu se cunosc: funcţia răsucirii  , poziţiile punctelor C şi P0 pentru definirea coordonatei


sectoriale  .

5
Figura 6

Aspectul static din figura 5 se observă că singurul efort diferit de zero este momentul de răsucire
Mt.

Sinteza aspectelor, constă în identificarea eforturilor calculate static şi pe cale de rezistenţă.


a) N x  0      dA   E      dA   E     S 0 (10)
A A

E     0  S 0     dA  0 (11)
A
S 0 [L4, de exemplu cm4] - momentul static sectorial al secţiunii
b) M y  0      z  dA   E      z  dA   E     Sz
A A

 Sz     z  dA  0 (12)
A

c) M z  0  S y     y  dA  0 (13)
A
Sωz, Sωy [L5, de exemplu cm5] – momente statice sectoriale liniare

Condiţiile (11), (12), (13) permit definirea completă a coordonatei sectoriale “ω”: ultimele două
precizează coordonatele carteziene ale centrului de răsucire C, iar prima determină coordonata
curbilinie s0 a punctului sectorial principal P0.

Deoarece, bimomentul B nu poate fi definit static, Vlasov l-a exprimat sub forma:
B        dA (14)
A

sau     E       B   E     2 dA   E     I 
A

unde I      dA 2

A
I  [L6, de exemplu cm6] – moment de inerţie sectorial

6
B
  E    
I
B 
  
I
OBS. Bimomentul B nu se poate calcula pe cale statică.

Exemplu de determinare a bimomentului pentru o secţiune dublu T

Figura 7

B  M  (h  t )   dM  r      dA  y  r        dA
A A A

1.1.3 Deducerea formulei de calcul a tensiunilor tangenţiale  

Se izolează un element diferenţial prin două secţiuni traversale infinit vecine şi un plan
longitudinal care la nivelul “s” de secţionare este normal pe linia mediană a secţiunii transversale
(figura 8).

Tensiunile normale   de pe suprafaţa As definesc rezultanta:


I s      dA (15)
As

Datorită variaţiei tensiunilor în lungul barei, în secţiunea x+dx, atunci şi rezultanta Is va avea o
creştere cu cantitatea diferenţială dIs.

Pe faţeta longitudinală, tensiunile tangenţiale   se însumează în rezultanta:


dLs     t s  dx (16)

Se consideră că   este uniform distribuit pe lăţimea ts.

Din condiţia de echilibru pe axa x rezultă:


I s  dI s  I s  dLs  0  dI s  dLs (17)

B  B B  S
Din relaţia  
I
 Is 
I    dA 
As
I
(18)

7
unde: S      dA - momentul static sectorial al porţiunii de arie As.
As

Figura 8

S S
Prin diferenţiere, ţinând cont că  const.  dI s    dB
I I

dB
 S
S M S
Ecuaţia (17) devine: dB     t s  dx     dx    (19)
I t s I  ts  I
dB
unde M   - momentul de încovoiere – răsucire (20)
dx

OBS. Relaţia (19) are structura matematică a formulei lui Juravski.

8
1.1.4 Ecuaţia diferenţială a răsucirii împiedicate, integarea ei

Din ecuaţia M t  M   M l
- momentul de răsucire liberă, Ml
M l    G  It     G  It (21)
d
    - răsucirea specifică (Rotirea relativă în jurul axei barei a două secţiuni situate la
dx
distanţă unitară, se numeşte răsucire specifică (  )).

- momentul de încovoiere – răsucire, Mω


dB
M    E  I     (22)
dx
B   E     I (23)
 M t   E  I     G  It    (24)

Se derivează ecuaţia (24) în raport cu abscisa barei:


dM t
 mt ( x)   E  I    IV  G  I t    (25)
dx

Se împarte relaţia (25) cu EI şi se notează cu:


G  It
k (26)
E  I

Astfel că relaţia (25) devine:


mt ( x)
 IV  k 2     (27)
E  I

Ecuaţia (27) reprezintă ecuaţia diferenţială a răsucirii împiedicate.

Soluţia acestei ecuaţii este:


  g   p (28)
unde:  g – soluţia generală a ecuaţiei omogene;
 p – soluţia particulară.

Soluţia devine:
shkx 1  chkx kx  shkx
  0  0 '  B0   Mt0  p (29)
k GI t kGI t
unde:
0 , 0 ' - rotirea secțiunii, respectiv răsucirea specifică în dreptul originii barei (x = 0);
B0 – bimomentul în origine;
Mt0 – momentul de răsucire concentrat în această secţiune.

Prin derivarea soluţiei, aceasta devine:


kshkx 1  chkx
    0'  chkx  B0   M t0    'p (30)
GI t GI t

9
Prin derivarea relaţiei (30) şi multiplicând cu (-EIω) se obţine relaţia bimomentului:
GI t shkx
B   0' shkx  B0 chkx  M t 0  EI  'p' (31)
k k

Soluţia particulară  p se determină astfel:


 se caută o funcţie  x  care să satisfacă condiţiile
 (0)   ' (0)  " (0)  0 ;  (0)  1

o astfel de funcţie este:


shkx  kx
4  (32)
k3
 se face o schimbare de variabilă x  x-t
 se alcătuieşte soluţia particulară, folosind funcţia  4 şi membrul drept al ecuaţiei
diferenţiale
x x
m (t )
 p    4 ( x  t ) t dt 
1
 shk ( x  t )  k ( x  t ) mt (t )  dt (33)
0
EI  kGI t 0

Se observă că soluţia particulară depinde de modul de încărcare a barei.

mt(t) = mt

Mt c

a) b)
Figura 9: Două tipuri de încărcare întâlnite în practică

 Pentru încărcarea cu moment de răsucire uniform distribuit (figura 9a)


oxa p  0
mt  k 2 x  a  
2
a xb p  2 chk ( x  a)  l   (34)
k GI t  2 
m  k ( x  a)
2 2
k 2 ( x  b) 2 
b xl  p  t chk ( x  a)   chk ( x  b)  
kGIt  2 2 

 Pentru încărcarea cu moment concentrat (figura 9b)


0 xc p  0

c xl p 
M tc
shk x  c   k ( x  c) (35)
kGIt

10
Pentru ca funcţiile  ,   şi B să devină operante trebuie să cunoaştem valorile parametrilor
iniţiali  0 ,  0' , B0 şi M t 0 , parametrii care se determină pe baza condiţiilor de margine (rezemare).
Astfel avem:
a) capăt simplu rezemat
- din punct de vedere al răsucirii este acel reazem care împiedică rotirea secţiunii, dar
permite stâmbarea liniei mediane. Astfel, prin strâmbarea liniei mediane (liberă să se
producă) tensiunile normale    0  B  0 . Condiţiile pentru rezemarea simplă se scriu
astfel:
0  0
B0  0

b) capăt încastrat
- aceasta va împiedica atât rotirea secţiunii cât şi strâmbarea liniei mediane care este obligată
să se menţină în planul secţiunii încastrate. Astfel condiţiile sunt:
0  0
u   0'   0
Pentru orice valoare a coordonatei sectoriale ω (pentru orice punct la secţinii mediane), rezultă
că:  0'  0 .

c) capăt liber (nerezemat)


Condiţiile se pun asupra eforturilor:
- dacă marginea este neîncărcată B0 = Mt0 = 0
- în caz contrar, eforturile primesc chiar valorile încărcărilor direct aplicate.

OBS: În cazul unor rezemări intermediare pe lângă condiţiile la limită puse în dreptul capetelor
barei, sunt necesare şi condiţiile de continuitate a deformaţiilor, respectiv de echilibru în dreptul
reazemului intermediar.

1.1.5 Determinarea caracteristicilor geometrice sectoriale

A. Determinarea poziţiei centrului de răsucire


Centrul de răsucire se determină în două etape:
1) Se alege un centru de răsucire arbitrar C1 şi un punct sectorial principal, de asemenea
arbitrar P0' .

11
2) Se face translaţia de la centrul arbitrar C1 la adevăratul centru de răsucire C, folosind
relaţiile (12, 13).

În figura 10 s-a notat cu  raza vectoare CP, cu r perpendiculara dusa din C pe tangenta în P la
linia mediană, cu  unghiul dintre raza vectoare CQ şi axa de inerție Gy. Cu aceste notații, se
poate scrie diferențiala coordonatei sectoriale definită prin utilizarea centrului de răsucire C şi a
punctului sectorial principal arbitrar Po’.

Figura 10

Axele y şi z sunt axe de inerție principale Sy = Sz = Iyz =0, astfel că se permite explicitarea
absciselor yC şi zC ale punctului C. Rezultă formulele de calcul ale coordonatelor centrului de
răsucire:
A 1  z  dA
'

S y    ' y  dA  0  yc  yc1 
A
Iy
(36, 37)
 1
  
'
y dA
S z    ' z  dA  0  zc  zc1  A
A
Iz
unde,
1' - coordonata sectorială a punctului curent, definită cu ajutorul centrului de răsucire arbitrar C1
şi cu un punct sectorial principal arbitrar P0'

Pentru secţiuni la care linia mediană este alcătuită din linii drepte, integralele din relaţiile (36,37)
se pot rezolva cu regula de integrare Vereşciaghin. Integralele de suprafaţă se pot rescrie sub
forma unor integrale liniare dA=ts.ds:
 ti  1'  z  ds
 yc  yc1 
si

Iy
(38, 39)
 t    y  ds
i
'
1

 zc  zc1 
si

Iz
unde suma de la numărător se extinde pe numărul de lungimi de linie mediană si cu grosimea
constantă ti respectivă.

12
B. Determinarea poziţiei punctului sectorial principal

Cu raza vectoare origine CP0' , coordonata sectorială a punctului P este dublul ariei P0' CP .
Coordonata sectorială corectă a aceluiaşi punct P trebuie însă definită plecând de la raza origine
CP0, coordonata fiind dublul ariei CP0P. Rezultă că:      d ,
unde:   - coordonata sectorială definită de raza CP0' ;
 d - coordonata sectorială de diferenţă, adică dublul ariei CP0' P0 .

P'0

?d
2

C
P0

?
2 P

Figura 11

Folosind condiţia de mai sus se obţine:


S 0     dA      dA   d  dA  0
A A A

    dA
 d  A
(40)
A

C. Calculul momentului de inerţie sectorial


Cunoscând poziţiile punctelor C şi P0, coordonata sectorială a punctului P este determinată.
Reprezentarea variației coordonatelor sub forma unei diagrame, permite în cazul frecvent al
secțiunilor cu linia mediană alcătuită din linii drepte, calculul momentului de inerție sectorialprin
procedeul de integrare Vereşciaghin a diagramelor:

I     2  dA       t s  ds   t i      ds (41)
A A Si

OBS. Toţi termenii sunt pozitivi; I  [L6] – moment de inerţie sectorial.

13
Calculul practic al momentul critic elastic
Pentru cazul uzual al grinzilor cu secţiune constantă, dublu-simetrice sau mono-simetrice, în
raport cu axa minimă de inerţie, momentul critic elastic poate fi determinat cu expresia (42).
Această expresie este aplicabilă elementelor structurale încovoiate după axa maximă de inerţie,
pentru diverse rezemări şi tipuri de încărcare.
 0.5 
 2 EI z   k z  I w (k z L)2 GIT 
2

M cr  C1   (C2 z g  C3 z j )2   (C2 z g  C3 z j ) 
2   k  I
(42)
( k z L)   w  z  2
EI z  
  
Coeficientul kz se referă la posibilitatea de rotire a secţiunii transversale pe reazeme, după axa
minimă de inerţie a secţiunii, iar coeficientul kw se referă la posibilitatea deplanării secţiunii
transversale pe reazeme. Aceşti coeficienţi variază între 0.5 (fixare perfectă la ambele capete),
0.7 (fixare perfectă la un capăt şi celalalt capăt liber) şi 1.0 (liber la ambele capete). Dacă nu s-au
luat măsuri speciale pentru fixarea deplanării secţiunii transversale în dreptul reazemelor,
coeficientul kw poate fi considerat, în mod conservativ, egal cu unitatea. Dealtfel, având în
vedere că în multe situaţii practice fixarea atât din punct de vedere al încovoierii după axa
minimă de inerţie cât şi din punct de vedere al deplanării este doar parţială, ambii coeficienţi pot
fi consideraţi în mod conservativ egali cu unitatea. Cu toate acestea, există detalii structurale de
îmbinare sau de rezemare a grinzilor pentru care se poate considera o fixare perfectă.
Proiectantul trebuie să aibă în vedere relaţia între modul de alcătuire al detaliilor structurale şi
alegerea coeficienţilor lungimilor de flambaj pentru calculul momentului critic elastic pentru
flambaj prin încovoiere – răsucire. În Figura 12 sunt prezentate câteva exemple cu detalii
structurale (îmbinare rigidă şi articulată rigla-stâlp, îmbinare articulată grindă secundară – grindă
principală, reazem articulat grindă) pentru care sunt precizate condiţiile de fixare.

- Încastrat pentru încovoiere după axa y - Articulaţie pentru încovoiere după axa y
- Rotire după axa z împiedicată - Rotire după axa z liberă
- Deplanarea împiedicată - Deplanare liberă
a) Îmbinare rigidă grindă – stâlp b) Îmbinare articulată grindă – stâlp

- Articulaţie pentru încovoiere după axa y - Articulaţie pentru încovoiere după axa y
- Rotire după axa z liberă - Rotire după axa z parţial împiedicată
- Deplanare liberă - Deplanare liberă
c) Îmbinare grindă secundară-principală d) Reazem articulat-secţiune de capăt liberă

- Articulaţie pentru încovoiere după axa y


- Rotire după axa z împiedicată
- Deplanare împiedicată
e) Reazem articulat – secţiune de capăt rigidizată

Fig. 12: Detalii de îmbinări

14
Tabelul I.1: Caracteristicile sectoriale pentru diferite secţiuni uzuale

Nr.
Secţiunea
Aria, centru de greutate,
Centru de răsucire
Momentul de inerţie
ry 
 y2  z2 
dA
crt. momente de inerţie sectorial Iy
0 1 2 3 4 5

C I  0
b .zC b y
G
1 A  2bt zc  e 
b
2 Ţinând seama de ry  
b
2
4 grosimea pereţilor 2
b 3t 3 A3
t
z
t I  
18 144
C
b.1 .zC y
G Secţiunea contraindicată
2 y. C
t
A  t b1  b2  I 
36

t3 3 3
b1  b2  pentru flambaj prin
încovoiere-răsucire
.2
b
t z

tb 4
ry   
A  2  bt  ata  ; 10 I y

C Aa  ata 2
b  e t a  2b  a 
A
 2  
a
b
zC
.e . y 2ta ba 2 I  2b 2 I a  be 2 Iy
3 G zc   3b  2a 
  zc  e  I z
6I z 2
t  2
  b  a 2 
1  4
a .ta Aa,Ia a I a  a 3ta
3
a 2 3   
z
   b  a   e 
3  2  10   

15
1

b3 h 2 t
h I 
G=C y 6
2
4 t 2 At  2b  h  yC  zC  0 sau ry  rz  0
2
h
I  I1
1 b 4
z
Ab  tbb ; Ah  th h
Ah,Ih th C Ab
G e
.zc y A  Ah  2 Ab ; e 
A
b
yc  0
ry 
1
Iy

e Ay e2  I h 
b2 I b2  2 I h Ib
2
b h t h3
  2e  b  I b 
5 tb . I b  Ab   ; I h  h I I 
2 12 zc  e  b b 3 Iz
Iz tb  4 4 
h I z  I h  2Ib ;   e   b  e   
2  
2 3
z Iy  b tb  e2 A
3
Ah  th h ; A1  t1b1
A2  t2b2
A  2 Ah  A1  2 A2 b2 
I  I y  e2 A 
Ab,Ib ti .
b
C e
Ah  2 A2
h
4  ry 
1
Iy

e A1e2  I1  
A  b2 A 
.zc y 2  1     2h I 2 h 
2
  2e  h  I h 
A e b 3
yc  0 ; 
I h  Ah   ; I1  t1b1  4 I z  
h th 2
6 t Ah,IhbG . c 12  b2 A  I 2h I 
th  4
e   h  e   
4
. 2
t2b23 b 
2 zc  e 1    2h 2bch 2 A2  b 2 heA 2 h  2 
 
I2   A2   c   4 I z  Iz Iz
Aa,Ia .b2 12  2  2  h  e   I 2 
I 22h
z I 2h
t b3
 2 2  A2 c 2
12
4h 2
Iz  A2  h  e  
2
 
I z  2I h  2I 2  I1
2 3
Iy  h th  2 A2 h2  e2 A
3

16
Aa  ta a ; Ab  tbb
Ah  th h ;
C A  2 Ah  Ab  2 Aa
Ab,Ib tb . b2 
.zc y Ah  2 Aa I  I y  e2 A 
A e e h 
A 4
7 h Ah,Ih G th . b
2
tb b3  b2 A 
. ta I h  Ah   ; I b  ;  1   
 4 I z  
Aa,Ia 2 12 
a b ta 2h 2 I ah  2bfh 2 Aa 
z I ah  a
3 yc  0 ; zc  e 
I ah
2 b 2 e  Ah
ba  1  eAb 2 
3
t a Iz
I a  a  Aa      2hI ah 
12  2  I z  4 

C I z  2I h  I b  2I a
Ab,Ib tb .
.zc y
A e Iy 
2 3
h th  2 Aa h2  e2 A
h 3
8 Ah,Ih G ta . th La calcularea valorii I a ,
.
a Aa,Ia semnele se iau astfel:
b semnul (+) pentru cazul f a/2
z 7 f  a / 2
semnul (  ) pentru cazul
8

b
.
ti y h2
9 h yc  0 ; zc  0 I  Iz ry  rz  0
.t G=C 4

17
Ah   h  tt  t ;
Ab   bt  ta  tt ; Aa  ba ta ;
A  Ah  2 Ab  4 Aa
t  h  tt 
3
t.a Ab,Ib
Ih  ;
ba. 12
t
tb  bt  ta 
3
Ah,Ih e y Ib  ; h
2
b 
2
12 I  I z    4 I a  2  ry  rz  0
10 Aa,Ia G=C h yc  0 ; zc  0 2  2
t t b3
. t
Ia  a a ;
12
2
. bt b 
I z  2 Ib  4 Aa  t 
2
z
I y  I h  4I a 
2
h
    2 Ab  4 Aa 
2
 1 
Ah  h  ts  ti  t ;
 2 
bs. As,Is As  bst s ; Ai  bi ti
.ts A A  Ah  As  Ai ;
1
C .zc e y e
Ah  2 Ai
h;
ry   zc I z  As e3 
yc  0 Iz
2A
h G Ii I s 2
11 Ah,Ih  1 
3
1
zc  eI s   h  e  Ii 
I  h  Ai  h  e  
3 t  4
e 
t  h   ts  ti   Iz 4
t Ih  

2  Iz
.
ti .bi Ai,Ii 12
;   h  e  
4

t b3 t b3
I s  s s ; Ii  i i ;
z 12 12
I z  I s  Ii
I y  4I h  Ai h2  e2 A

18
b. s
ts . C As  bs ts : Ai  hi ti I  0
y Cu luare în ry 
1
I z e  As e3 
A
G z =e h A  As  Ai ; e  i h considerare a grosimii Iy
12 h.i . 2A yc  0 ; zc  e


c
pereţilor ti3 4
ti tb 3
th 3
 e   h  e 4 
. I z  s s ; I y  i i  e2 A ts3bs3 ti3 hi3 4 
12 3 I  
144 36
z
b
. t2
b 2 h 2  bt2  ht1 
2
G=C y I  
h 2b 2 h 2t1t2
13 Ir  yc  zc  0 24  bt2  ht1 2 ry  rz  0
bt2  ht1
  bt1  ht2 
t1
.
z

19
Tabelul I.2: Caracteristici sectoriale pentru cele mai uzuale secțiuni transversale
Momentul
Momentul de Poziția centrului
inerție sectorial I
de inerție la
de torsiune e
Coordonata sectoriala 
torsiune It

bf 2b f t 3f  bwtw3 (bf bw)/4

tf
3
2 3
tw I z bw2 bbt
or
w f f
or if tw  t f 0
O
4 24
bw

 
3
t
2b f  bw
3
(bf bw)/4

bf ( ebw)/2
e
 3b f  [(bf -e)/2]bw
 2  t3
 
t 2 3
bb t bw 2b f  bw 3b 2f
 
w f
3
12  6b f  6b f  bw
bw

1
O

 bw 

e bf ebw/2
b f bw2 [(bf -e)/2]bw
b2f t  at 
a

t (4a3  3bw2 a 

t 3 Iy
6 2b f 
6bw a3  b f bw2 ) 
3  1 bf 2 a2 
bw

O
2a  bw     2 
-{[(bf -e)/2]bw+
+[a(bf +e)]}
I y e 2  2 4a 3 bw 
a

[(bf -e)/2]bw
g
2
b t

bf f

  -bwg/2 (bf -g)bw/2


12 2b f  bw  2a


3
a

t
t
[bw2 (b 2f  2b f bw  2b f  2a (bf -g)bw/2-ab f
3 0
4b f a  6bw a ) 
O
bw

bw 
where
g=bf ²/(bw+2bf )
4a 2 (3b f bw  3bw2 
a

4b f a  2bw a  a 2 )]
g
bf -bwg/2

t  b3f bw2 t  b f  2bw  t3 +(bf -g)bw/2


 
 12   2b f  bw
 
 3 2b f  bw  0 where
  
bw

O
g=bf ²/(bw+2bf )

t
Values of  for this section
bw

t3
36

b f 3  bw3  t3
3

bw  b f  0
are secondary effects only,
for the upper and lower
O surfaces
bf

20
Tabelul I.3: Variația bimomentului pentru cele mai des întâlnite cazuri în practică
Tipul de încărcare/rezemare Ecuația bimomentului Valoarea maximă
M

sh k (l  x)
B  Ml x0 B  Mlb
kl  ch kl

m
B    [kl  sh k  l  x  
k  ch kl
2
x0 B  ml 2 c
 ch kl  ch kx]

m
 l 
 ch k   x  
m
B  2  1  2  l
x B  ml 2 p
k  ch
kl  2
 2 
 
M

M sh kx
B   l Ml
2k ch kl x B  f
2 2
2

 l  x  0
 kl  ch k   x    B  ml g
2
m 2  xl 
B  2  1 
k  2  sh
kl  l
  x B  ml 2 j
 2  2
M

l  x0
ch kx  ch k   x 
B 
M
 2  x
l
B 
Ml
n
2k kl 2 2
sh
2 xl

m
B   [1  ch kx 
k2
ml
k 2l 2 xl B  w
1  kl  sh kl  ch kl  2
 2  sh kx
kl  ch kl  sh kl
m
Ml
M 1 l B  v
B1    x 2
k kl  sh kl  sh kl 2
 kl kl kl 
  kl  ch  sh    sh kx
 2 2 2 xl B 
Ml
u
2

21
M  sh  kx
B 2   
k  kl  ch kl  sh kl
 kl kl kl   l 
 kl  ch 2  sh 2  2   sh k  x  2  
   
kl
ch  1
thkl kl  shkl  chkl  1 2 chkl  1
b ; c ; p ; f 
kl 2 2 kl kl shkl
k l chkl k 2l 2ch
2
kl kl kl
(chkl  1)  shkl shkl  kl ch shkl  2sh
g 2 ; j 2 ; n 2
2 2
k l shkl 2 2
k l shkl kl ( ch kl  1 )
kl kl
kl shkl  chkl  1  kl sh shkl  2sh
2 ; w kl sh kl  2ch kl  2 2
v ; u
kl (kl chkl  shkl ) kl (kl chkl  shkl ) kl ch kl  shkl

22