Sunteți pe pagina 1din 5

PLĂCI PLANE CIRCULARE

În cazul acestor plăci, suprafața mediană este plană, dar conturul acesteia este cerc sau
coroană circulară.
Toate definițiile și toată procedura de calcul este identică cu aceea expusă pentru placa
dreptunghiulară. Diferă numai notațiile solicitărilor unitare și forma matematică a relațiilor de
calcul, având în vedere coordonatele cilindrice r, φ, în care se lucrează la placa circulară (Fig. 1).
Dacă se izolează un element infinit mic din placă, se pot reprezenta pe fețele lui
tensiunile (Fig. 2a) care se reduc în raport cu centrele de greutate ale suprafețelor plăcii la
eforturi rezultante (Fig. 2b), ale căror expresii se transcriu direct ținând cont de relațiile ale
eforturilor de la placa dreptunghiulară. Astfel:

v v

t x  tr x r
v 1 v
tz  t 
t r 
mxz  mr
2 v 1 v 1 2 v
 
t2 r r r2 2

Fig. 1. Suprafața mediană a unei placi de formă circulară; coordonate carteziene x, y, z,


respectiv coordonate polare r, y, φ

(a) (b)
Fig. 2. Reprezentarea tensiunilor și eforturilor în convenție pozitivă pe două din fețele
elementului de placă de formă circulară:
(a) reprezentarea tensiunilor în coordonate polare
(b) reprezentarea eforturilor în coordonate polare
Se obțin expresiile:
 2 v  1 v 1 2 v  
mr   D  2     2 2  (1)
 r  r r r   
 1 v 1 2 v  2 v 
m   D   2 2  2  (2)
 r r r   r 

tr   D 2 v (3)
r
1  2
t   D v (4)
r 
  1 v 
mr  mr   D(1  )    (5)
r  r  

Relațiile (1)...(5) reprezintă formulele de calcul ale eforturilor rezultante pentru placa
circulară.

Ecuația fundamentală a plăcii are expresia


 2 1  1 2  2v 1 v 1 2v  p
 2  2 2  2    (6)
 r r r r   r r r r2 2  D

Relațiile (1)...(5) sunt valabile pentru un caz oarecare general, de încărcare și rezemare al
plăcii. În practică, dat fiind simetria de rezemare și de formă a plăcilor circulare, se obișnuiește a
se proiecta asemenea plăci numai atunci când și încărcarea este axial simetrică.

1. PLĂCI CIRCULARE ÎNCĂRCATE ȘI REZEMATE AXIAL SIMETRIC

În acest caz, deformațiile plăcii de-a lungul unui cerc de rază r sunt constante. Aceasta
înseamnă că derivatele săgeții de ordinul I și II în raport cu variabila φ sunt nule (
) În consecință, relațiile de calcul pentru eforturi (1)...(5) și ecuația fundamentală a plăcii (6) se
simplifică după cum urmează:

 d 2 v  dv 
mr   D  2   (7)
 dr r dr 
 1 dv d 2v 
m   D   2  (8)
 r dr dr 
d 2
tr   D v (9)
dr
t  0 (10)
mr  mr  0 (11)
 d2 1 d  d 2 v 1 dv  P
 2    (12)
 dr r dr  dr2 r dr  D
1.1 INTEGRAREA ECUAȚIEI FUNDAMENTALE A PLĂCILOR ÎNCĂRCATE ȘI
REZEMATE AXIAL SIMETRIC

Ecuația fundamentală a plăcii (12) se poate scrie și sub forma

d 4v 2 d 3v 1 d 2v 1 dv P
    (12`)
dr4 r dr3 r dr2 r3 dr D

Relația (12’) este o ecuație liniară neomogenă de tip Euler cu coeficienți variabili. Soluția
ei este de forma

r r
v  C1  C2 r2  C3 ln  C4 r2 ln  v0 (13)
r0 r0

În relația (13), primii patru termeni alcătuiesc soluția generală a ecuației neomogene care
depinde de rezemarea plăcii, iar v0 este soluția particulară care depinde numai de încărcarea
plăcii. C1 ... C4 sunt constante de integrare care depind de rezemarea plăcii. Pentru determinarea
celor patru constante se scriu condiții de limită atât în deplasări (săgeți și rotiri), cât și în eforturi
rezultante (mr, mφ și tr).

Dacă se transpun prin analogie din sistemul cartezian relațiile


M
2v   si 2 M   p
D
în sistemul polar, se obțin relațiile similare (14) și (15)
M (r )
2 v0   (14)
D
 M (r )   p(r )
2 (15)
sau scrise dezvoltat
d 2 v0 1 dv0 M (r )
2
  (14')
dr r dr D
2
d M (r ) 1 dM (r )
  p (15')
dr2 r dr

Din relația (15’) se poate calcula M(r) prin integrare și rezultă


rd2 M (r ) dM(r)
  -rp(r) (15'')
dr2 dr
sau
d  dM (r ) 
 rp(r )
dr  dr 
r

dM (r ) r
r
dr 0 
  rp(r )dr

dM (r ) 1 r
dr

r 0 
rp(r )dr

r 1 

0 r 
M (r )    rp(r )dr  dr

(16)

Relația (16) calculează mărimea M(r) care se utilizează la calculul soluției particulare v0.
În același mod în care s-a calculat M(r) prin integrare, se poate calcula și v0. Rezultă
relația (17) similară cu (16).
1 r 1 r 
v0  
D 
0
r 0 rM (r )dr  dr (17)

În acest fel, soluția particulară a ecuației fundamentale care depinde de încărcarea plăcii
nu ridică nici o problema dificilă, ea se determină din relația (15) prin integrarea funcției de
încărcare p(r).
Soluția generală se determină prin intermediul celor patru constante de integrare, care se
scriu pe conturul plăcii. Dacă placa este circular ea prezintă un singur contur, cel exterior și se
pot scrie două condiții de margine. Aceste condiții sunt în funcție de modul de rezemare al plăcii.
Astfel:
- pentru placa articulată pe contur se poate scrie că săgeata și momentul încovoietor mr
sunt nule:
v  0
pentru r  Rext   (18)
mr  0
- pentru placa încastrată pe contur se poate scrie că atât săgeata cât și rotirea sunt nule:
v  0

r  Rext  dv (19)
  0
 dr
- pentru placa cu marginea exterioară liberă atât momentul încovoietor cât și forța
tăietoare sunt zero:
m  0
r  Rext   r (20)
tr  0

Dacă placa este inelară pe cea de a doua margine (interioară, r=Rint), se pot scrie aceleași
condiții ca și pentru conturul exterior (funcție de modul de rezemare). Deci, la plăcile inelare din
condiții de tipul (18)…(20) se pot determina toate cele patru constante.
Pentru rezolvarea problemei la placa circulara se poate considera aceasta ca fiind cazul
limită al unei plăci inelare la care Rint=0. Se precizează însă că spre deosebire de placa inelară,
placa circulara este continua în punctele Rint=0, fapt care schimbă condițiile de margine, față de
cele de la placa inelară, de pe conturul ei interior. Astfel, la

r
r  Rint  0  ln  (21)
r0

Condiția (21) introdusă în soluția ecuației fundamentale (12’) ar duce la valori infinite
pentru săgeți, dar se știe că din încărcări finite nu pot rezulta deformații infinite. Aceasta
r
înseamnă că în cazul plăcii circulare cei doi termini care conțin ln nu corespund condițiilor de
r0
rezemare (marginea interioară în acest caz fiind inexistentă). În acest fel rezultă:

C3  C4  0 (22)

Dacă se introduce condiția (22) în expresia (13) rezultă:

v  C1  C2 r2  V0 (23)

Relația (23) reprezintă soluția ecuației fundamentale pentru plăcile circulare în cazul
încărcării și rezemării axial simetrice.
Observații. Indiferent de modul de încărcare și rezemare, calculul plăcilor circulare se efectuează
în mod identic cu calculul plăcilor dreptunghiulare:
- se integrează ecuația fundamentala a plăcii și rezultă funcția săgeată v(r, φ).
- se calculează eforturile rezultante cu relațiile (7)…(10).
- se calculează tensiunile cu relații identice celora de la plăcile dreptunghiulare:
mr
r  y (24)
I
m
  y (25)
I
mr
r  y (26)
I
mr
r  y (27)
I
t
ry  1,5 r (28)
1 h
t
y  1,5 (29)
1 h