1.

INTRODUCERE
1.1. DESCRIEREA STRUCTURILOR ÎN CADRE DIN BETON ARMAT

Structurile în cadre de beton armat sunt cele la care încărcările

verticale şi orizontale sunt preluate şi transmise fundaţiilor (sau infrastructurii)
în totalitate printr-un sistem spaţial de stâlpi şi grinzi (rigle).
Stâlpi sunt consideraţi elementele portante verticale la care raportul
dimensiunilor secţiunii transversale (b şi h) respectiv înălţimea stâlpului (H)
respectă condiţiiile:
hb4 Hh3
Clasificarea structurilor în cadre de beton armat în funcţie de numărul
de niveluri este:
- cadre pentru construcţii parter;
- cadre pentru construcţii etajate cu înălţime redusă (P+1E ... P+4E);
- cadre pentru construcţii etajate cu înălţime medie (P+5E ... P+12E);
- cadre pentru construcţii etajate înalte (peste P+12E).
În funcţie de modul de distribuţie a elementelor structurale există:
- cadre ortogonale;
- cadre dispuse după direcţii oarecare;
- structuri tubulare în cadre (tub perimetral, tub în tub, tuburi multiple).
În funcţie de modul de execuţie există:
- cadre din beton armat monolit;
- cadre din elemente prefabricate din beton armat;
- cadre mixte (din elemente monolite şi elemente prefabricate din beton
armat).
În funcţie de modul de armare:
- cadre din beton armat monolit;
- cadre cu armături flexibile;
- cadre cu armături rigide sau cadre cu structură compusă oţel - beton.
Prezentul îndrumător se aplică la proiectarea structurilor în cadre de
beton armat monolit din construcţiile civile şi industriale având orice regim de
înălţime.
Acest îndrumător nu se referă la structurile din beton armat în cadre-
diafragme, la cele constituite din cadre cu panouri de umplutură la care
structura în cadre conlucrează din punct de vedere al rezistenţei şi/sau
rigidităţii cu pereţi din zidărie sau alte materiale, care modifică semnificativ
comportarea cadrului şi la cadre cu armături rigide.

1
Introducere

1.2. ALCĂTUIREA DE ANSAMBLU

La stabilirea formei şi alcătuirii de ansamblu a construcţiilor cu

structura în cadre se recomandă alegerea formelor în plan regulate, compacte
şi simetrice, cu distribuţii uniforme ale maselor şi rigidităţilor în plan şi pe
înălţimea aceluiaşi tronson de clădire.
În acest sens, structurile propuse spre proiectare şi analizate în
continuare sunt regulate (cadre ortogonale) prezentând următoarele
caracteristici structurale: construcţia este simetrică pe direcţia longitudinală (în
unele cazuri şi pe direcţia transversală); are o formă prismatică, compactă
(fără intrânduri pe orizontală şi retrageri pe verticală); stâlpii şi riglele formează
o reţea regulată, continuă (stâlpii sunt continui de la fundaţii până la partea de
sus a clădirii).
O astfel de structură este reprezentată schematic în fig. 1.1.

CADRU LONGITUDINAL MARGINAL

A
CADRU TRANSVERSAL

CADRU TRANSVERSAL
MARGINAL

CURENT

grinzi transversale

gol
stilpi

grinzi longitudinale
L1

scara

CADRU LONGITUDINAL CENTRAL

B
L2

CADRU LONGITUDINAL MARGINAL

C d
B B B B B B B B

1 2 3 4 5 6 7 7' 8 9

Fig. 1.1. Alcătuire de ansamblu a unei structuri în cadre din beton armat.

Structura verticală de rezistenţă este realizată din cadre de beton

armat dispuse pe cele două direcţii ale clădirii: transversal şi longitudinal.
Dimensiunile construcţiei sunt precizate prin tema de proiect (proiectul
de arhitectură):
- deschiderile şi traveea în plan orizontal (distanţe interax stâlpi);
- înălţimi de nivel (subsol, parter, etaje) date ca înălţimi libere necesare
funcţie de destinaţia şi cerinţele funcţionale ale clădirii.
Se observă că distribuţia stâlpilor în planul construcţiei este uniformă.
În general, pentru evitarea formelor neregulate în plan, complicate sau
cu aripi lungi construcţiile vor fi fragmentate prin rosturi. De asemenea,
rosturile pot avea şi următoarele funcţiuni: rosturi care nu traversează
fundaţiile - de dilatare/contracţie şi/sau rosturi seismice; rosturi de tasare care
separă şi fundaţiile.

2
 Alcătuirea de ansamblu

Dimensiunile rosturilor se stabilesc astfel încât să se evite

interacţiunile necontrolate între tronsoanele de clădire alăturate.
Planşeele structurilor în cadre pot fi realizate în orice soluţie
constructivă care asigură condiţiile funcţionale, de rezistenţă şi stabilitate.
Soluţiile de alcătuire ale planşeelor din beton armat sunt: monolite;
prefabricate; mixte.
Condiţiile de rezistenţă se referă la preluarea şi transmiterea
încărcărilor gravitaţionale şi realizarea efectului de şaibă orizontală rigidă.
Pentru a nu se reduce sensibil rigiditatea şi rezistenţa în plan orizontal s-au
evitat golurile mari în planşee (cu excepţia casei scărilor - fig. 1.1). De
asemenea la planşeele realizate din elemente prefabricate s-a prevăzut
suprabetonarea cu un strat de beton armat monolit şi detalii de alcătuire care
să asigure transmiterea lunecărilor între elementele prefabricate.
Alcătuirea planşeelor este precizată prin tema de proiect iar
descrierea acestor soluţii constructive este prezentată în continuare.
Planşeele cu placă monolită pot fi prevăzute cu grinzi numai pe
conturul panourilor de placă (fig. 1.2) - grinzi principale care reprezintă şi
grinzile de cadru.

grinda
transversala
3
b1

GT-b1 x h1
GL-b2 x h2

GL-b2 x h2

GL-b2 x h2
h1 grinda
longitudinala

b2 L01 b2 L02 b2
placa
B0

hp
B
hp

monolita
h2

stilp S1
bs x hs
2
b1

GT-b1 x h1
bs

hs

L1 L2

A pardoseala B C
placa b.a. he He
hp
h1

he He

Fig. 1.2. Alcătuire şi plan cofraj planşeu cu placă monolită.

3
Introducere

Se recomandă ca suprafaţa panourilor de placă să nu depăşească

2
25 m pentru a nu rezulta din dimensionare grosimi de plăci neeconomice.
Pentru reducerea suprafeţei panourilor de placă se prevăd şi grinzi
secundare (fig. 1.3). Grinzile secundare se pot dispune pe direcţie
transversală, longitudinală (fig. 1.3) sau combinat pe diferite deschideri şi
travee ale cadrelor. De regulă, grinzile secundare vor rezulta ca grinzi
continue.

p1 p1 p1 p2 p2

b2 l0p1 bn l0p1 bn l0p1 b2 l0p2 bn l0p2 b2

b1
GT-b1 x h1
GS-bn x hn

GS-bn x hn

GS-bn x hn
GL-b2 x h2

GL-b2 x h2

GL-b2 x h2
longitudinala
secundara

secundara
h1
grinda

grinda
grinda

placa
monolita
B0

hp

B
hp

h2
hn

S1 stilp
bs x hs
2
b1

GT-b1 x h1
bs

grinda
hs
transversala

b2 L01 b2 L02 b2
L1 L2

A pardoseala B C
placa b.a. he He
hp
h1

he He

Fig. 1.3. Alcătuire şi plan cofraj planşeu monolit cu grinzi secundare.

Planşeele monolite cu placă şi grinzi dispuse pe două direcţii pot avea

placa armată pe una sau pe două direcţii, funcţie de raportul dimensiunilor
panourilor de placă. Deschiderea optimă a plăcilor armate pe o direcţie este
lp = (1,5 ... 3,0) m.

4
 Alcătuirea de ansamblu

Planşeele total sau parţial prefabricate prezintă avantaje cum ar fi

rapiditatea în execuţie (necesar redus de cofraje şi manoperă) dar şi
dezavantaje cum ar fi costuri de realizare mai mari.
Soluţii parţial prefabricate pentru planşeele din beton armat sunt
plăcile prefabricate tip predale (fig. 1.4) sau semi-predale plus suprabetonarea
monolită.

P1 grinda

2
P
hp

p
transversala

h
3
b1

GT-b1 x h1
GL-b2 x h2

GL-b2 x h2

GL-b2 x h2
h1 grinda

h 2
aP
longitudinala

p
al
ed
P1
L01 dala h p

pr
b2 b2 L02 b2
pre
suprabetonare
hp+s

hs
B0

B
monolita
h2

predala
stilp prefabricata S1
bs x hs
2
b1

GT-b1 x h1
bs

P1 hs

2
P
hp

p
h
L1 L2

A pardoseala B C
suprabetonare b.a.
predala b.a. he
hp+s

He
h1

he He

Fig. 1.4. Alcătuire şi plan cofraj planşeu predală.

Grinzile acestor planşee pot fi realizate monolit sau prefabricat.

Grinzile monolite pot fi turnate înainte de montajul predalelor sau odată cu
suprabetonarea monolită.
Predalele pot fi rezemate pe grinzile preturnate sau dispuse la faţa
acestora (fig. 1.4) legătura dintre ele realizându-se prin armăturile prelungite
din predale şi monolitizarea prin suprabetonare. Indiferent de soluţia de
rezemare aleasă, predalele prefabricate sunt sprijinite provizoriu cu popi până
la întărirea suprabetonării monolite.
O altă soluţie prefabricată pentru planşee este cea cu fâşii
prefabricate plus suprabetonare monolită prezentată în fig. 1.5.

5
Introducere

Fâşiile prefabricate sunt rezemate pe grinzi preturnate şi pot fi dispuse

pe direcţie transversală, longitudinală (fig. 1.5) sau combinat pe diferite
deschideri şi travee ale cadrelor.

1 1 1 1 1 2 2 2

stilp
F1

F1

F1

F1

F1

F2

F2
GT-b1 x h1
3

b1
longitudinala
GL-b2 x h2

GL-b2 x h2

GL-b2 x h2
h1

h
h

x l2 x

x l2 x
x l1 x

x l1 x

x l1 x

x l1 x

x l1 x
grinda

F1 - L

F1 - L

F1 - L

F1 - L

F1 - L

F2 - L

F2 - L

B0
Lef

Lef

B
suprabetonare
hs monolita
h hs

h2

S1
fisie
bs x hs GT-b1 x h1 prefabricata
2

b1
bs

hs
F2

F2
F1

F1

F1

F1

F1
transversala

b2 L01 b2 L02 b2
grinda

L1 L2

A pardoseala B C
suprabetonare b.a.
fisie prefabricata b.a. he
He
hs
h
h1

He
he

Fig. 1.5. Alcătuire şi plan cofraj planşeu din fâşii prefabricate.

Dimensiunile în plan ale fâşiilor (lungime L şi lăţime l) se pot alege

diferite funcţie de deschiderile planşeului ce trebuie acoperite.

Soluţia de planşeu monolit cu nervuri dese este prezentată în fig. 1.6.

La planşeele cu nervuri dese pe o singură direcţie (fig. 1.6) distanţa
liberă între nervuri este de maximum 70 cm.
Pentru deschideri ale nervurilor de peste 4 m se recomandă ca la
maximum 3 m distanţă să se prevadă nervuri transversale de aceleaşi
dimensiuni, pentru rigidizarea planşeului.

6
 Alcătuirea de ansamblu

l1 l1 l2 l2

bn l01 bn l01 bn bn l02 bn l02 bn

stilp

b1
GT-b1 x h1
longitudinala

GL-b2 x h2

GL-b2 x h2

GL-b2 x h2
h1

GN-bn x hn

GN-bn x hn
nervura

nervura
grinda

B0
hp

B
hn

hp

placa

h2
monolita
S1
bs x hs
2

b1
GT-b1 x h1 bs
hs
transversala

b2 L01 b2 L02 b2
grinda

L1 L2

A pardoseala B C
placa b.a. he He
hp

h1

he He

Fig. 1.6. Alcătuire şi plan cofraj planşeu monolit cu nervuri dese.

Amplasarea şi alcătuirea pereţilor exteriori de închidere şi interiori de

compartimentare şi despărţitori sunt precizate prin proiectul de arhitectură.
Alcătuirea infrastructurii construcţiei (fundaţii şi subsol) este
exemplificată în fig. 1.7. Dimensionarea şi proiectarea infrastructurii
construcţiei nu constituie obiectul acestei lucrări.
În general, la construcţiile civile şi industriale noi este necesară
prevederea adăposturilor de protecţie civilă - ALA. Acestea se proiectează şi
se execută conform normelor tehnice specifice.
Adăposturile ALA amplasate şi amenajate în subsolul clădirilor, pe
suprafaţa totală sau parţială a acestora, vor avea structura de rezistenţă din
beton armat monolit, proiectată la acţiuni specifice, respectând prevederile de
alcătuire următoare:
- grosimea plăcii planşeului va fi de cel puţin 20 cm;
- grosimea pereţilor exteriori va fi de cel puţin 40 cm.

7
Introducere

hp
Hp

perete b.a. subsol planseu parter

Obs. Obs.
In cazul subsolului ALA In cazul subsolului ALA
grosimea minima a hs planseul se realizeaza ca
peretilor din beton armat placa monolita din beton
este de 40cm. pardoseala armat de grosime
Hs placa b.s. 10cm minima 20cm.
15cm izolatii
stilp b.a. min. pietris 20cm

fundatie

30-50cm
continua
perete
fundatie
izolata
stilp

Fig. 1.7. Alcătuire fundaţii şi subsol.

Alcătuirea unor acoperişuri de clădiri, în varianta şarpantă sau terasă,

este prezentată în fig. 1.8 şi exemplificată în capitolele următoare.
Dimensionarea şi proiectarea acoperişurilor tip şarpantă sau tip terasă nu
constituie obiectul acestei lucrări.

8
 Alcătuirea de ansamblu

t oare
e li
inv
sarpanta

L1 L2

atic

p [%] p [%] p [%] p [%]

Ha
ht
L1 L2

Panta terasa: Ha = ht + h
p = (1,5...3,0) % - terasa circulabila h = (90...100) cm - terasa circulabila
p = (2,0...6,0) % - terasa necirculabila h = (30...40) cm - terasa necirculabila

Fig. 1.8. Alcătuirea unor acoperişuri tip şarpantă şi tip terasă.

9
Introducere

1.3. PREDIMENSIONAREA ELEMENTELOR STRUCTURALE

(PROIECTAREA PRELIMINARĂ)

Se apreciază, conform unor prevederi cu caracter constructiv,

dimensiunile secţiunilor de beton ale elementelor structurale.
Predimensionarea este necesară pentru: determinarea greutăţii proprii
a structurii şi a rigidităţii elementelor, în scopul efectuării analizei statice;
dimensionarea elementelor structurale din beton armat.
Predimensionarea se poate baza pe două categorii de criterii: criterii
de rezistenţă; criterii de rigiditate minimă, în vederea limitării deformaţiilor
elementelor structurale.

1.3.1. Predimensionarea plăcilor

Grosimea plăcilor, funcţie de planşeu din care fac parte, se alege cel
puţin cea prevăzută în tabelul 1.1, multiplu de 10 mm.
Tabelul 1.1. Grosimi minime pentru plăcile planşeelor hp min
Tipul planşeului hp min
Planşee cu grinzi şi:
- plăci armate pe o
direcţie: - 60 mm, pentru plăcile monolite;
lmin - 30 mm, pentru plăcile prefabricate;
 simplu rezemate
30
lmin
 încastrate elastic Se recomandă:
35
- 70 mm, pentru plăcile planşeelor
- plăci armate pe
intermediare ale clădirilor civile;
două direcţii:
- 80 mm, pentru plăcile planşeelor
lmin
 simplu rezemate intermediare ale clădirilor industriale;
40 - 100 mm, pentru planşeele carosabile.
lmin
 încastrate elastic
45
- 30 mm, pentru planşee cu corpuri de
Planşee monolite cu lmin umplutură;
nervuri dese 30 - 50 mm, pentru planşee fără corpuri de
umplutură.
- hp = (30-70) mm, pentru predala prefabricată;
Planşee predală
- hs = (80-200) mm, pentru suprabetonarea monolită.
- fâşia prefabricată de dimensiuni (L, l, h) conform
Planşee din fâşii
sortimentului de prefabricate (vezi tabelul 2.9);
prefabricate
- (40-60) mm, pentru subrabetonare monolită.

10
 Predimensionarea elementelor structurale (proiectarea preliminară)

Dacă grosimea necesară a stratului de acoperire cu beton a

armăturilor este mai mare de 10 mm, diferenţa se adaugă şi la grosimea
minimă admisă a plăcii.

1.3.2. Predimensionarea grinzilor

Grinzile pot avea, în lungul deschiderii, secţiune constantă sau
variabilă sau pot fi prevăzute cu vute.
Dimensiunile secţiunii transversale a grinzilor de diferite tipuri se aleg
conform tabelului 1.2: înălţimea h funcţie de deschiderea l; lăţimea b funcţie de
rapoartele h/b.

Tabelul 1.2
Dimensiuni ale grinzilor
Dimensiunea Prescripţii şi recomandări
Înălţimea minimă, hmin l l
- grinzi principale; - rigle de cadre seismice;
15 12
Pentru grinzi monolite: l
- h = M(50 mm) - grinzi secundare şi nervuri dese simplu
20
dacă h  800 mm rezemate;
- h = M(100 mm) l
- nervuri dese încastrate elastic.
dacă h > 800 mm 25
l
- grinzi principale;
8 12
Înălţimea optimă, hopt
l
- grinzi secundare.
12 15
Lăţimea grinzilor, b h
 1,5  3,0 - secţiuni dreptunghiulare;
b
Pentru grinzi monolite: h
- b = 120; 150; 180 mm  2,0 3,0 - secţiuni T ;
b
dacă b < 200 mm h
- b = M(50 mm)  2,0 - pentru cazurile în care M tors Min cov  1 3 ;
b
dacă b  200 mm bmin = 60 mm, pentru nervuri dese

11
Introducere

1.3.3. Predimensionarea stâlpilor

La stabilirea formei şi dimensiunilor iniţiale ale secţiunii stâlpilor se vor
avea în vedere următoarele aspecte:
- în cazul structurilor etajate, stâlpii pot avea secţiuni diferite pe
înălţimea construcţiei;
- se recomandă ca retragerile (reducerea secţiunii) să nu se facă
concomitent pe ambele direcţii şi la cel puţin 2-3 nivele să se păstreze
secţiunea constantă;
- stâlpii din faţade se execută, de regulă, cu lăţime constantă pe toată
înălţimea, cu retrageri numai spre interiorul clădirii;
- prevederile, prescripţiile şi recomandările pentru predimensionarea
stâlpilor sunt cuprinse în tabelul 1.3;

Tabelul 1.3
Elemente pentru predimensionarea stâlpilor
Prevederi Prescripţii şi recomandări
Forma secţiunii - pătrată, dreptunghiulară (plină sau cu goluri);
transversale; - L, T, I, casetată, circulară, poligonală, etc;
dimensiuni - multiplii de 50 mm.
- b, h  300 mm;
- b, h  250 mm în situaţii justificate;
- l f h  25 - la secţiuni dreptunghiulare, T, I, casetate din
Dimensiuni
minime ale beton greu;
secţiunilor - l f i  140 - pentru beton greu (recomandat l f i  85 );
- h b  2,5 ;
- h b  1,5 - pentru stâlpi din structuri antiseismice.

- pentru stâlpii cadrelor antiseismice se poate utiliza relaţia:

N
h
0,3bR c*
în care forţa axială din stâlp se poate evalua funcţie de încărcările care
acţioneză pe suprafaţa de planşeu aferentă stâlpului şi numărul de
nivele;
- pentru stâlpii construcţiilor amplasate în zonele seismice se va evita
realizarea de proporţii specifice stâlpilor scurţi. Se consideră stâlpi
scurţi cei la care raportul dintre înălţimea stâlpului H şi înălţimea
secţiunii transversale h este:
Hh4

12
 Predimensionarea elementelor structurale (proiectarea preliminară)

Relaţia este valabilă pentru stâlpii consideraţi încastraţi la capete.

Înălţimile stâlpilor interax (vezi secţiunile verticale din fig. 1.2-1.7) se

determină funcţie de înălţimile libere de nivel (hs, hp şi he) astfel:
- înălţimile libere de nivel (hs, hp şi he) sunt precizate prin tema de
proiectare sau proiectul de arhitectură, reprezentând distanţa de la
faţa finită a pardoselii până la marginea inferioară a celui mai jos
element de rezistenţă sau finisaj (ex.: tavan fals, tencuială) din spaţiul
util de la nivelul respectiv;
- se aleg soluţiile de finisaje ale planşeelor inclusiv placa de bază de la
primul nivel (pardoseli, tavane, etc.) şi grosimea acestora;
- se predimensionează elementele de rezistenţă ale planşeelor;
- la primul nivel (Hs sau Hp) se consideră de la nivelul de încastrare a
stâlpului în fundaţie până în axul grinzii de cadru superioare;
- la nivelele curente (He) se consideră între axele grinzilor de cadru
inferioare şi superioare.

13
14