CURS TEORIA NAVEI

FORMULELE METACENTRICE
ALE STABILITĂŢII INIŢIALE
 FORMULELE METACENTRICE ALE
STABILITĂŢII INIŢIALE
Cazul înclinărilor transversale

Cazul înclinărilor longitudinale

Stabilitatea de formă şi stabilitatea de greutate

Momentul unitar al înclinărilor transversale şi

momentul unitar de asietă
Cazul înclinărilor transversale
Se consideră o înclinare transversală izocarenă (cu un
unghi infinit mic dφ în jurul axei centrale principale Fx)
datorată acţiunii unui moment exterior elementar, dMext.
Centrul de carenă se va deplasa pe curba centrelor de
carenă, din B0 în B1, volumul carenei rămânând constant.
Forţele de greutate şi de împingere (egale, dar de sens
contrar acţioneaza după direcţii paralele, normale la
noua plutire WL1), vor determina un cuplu al cărui
moment de stabilitate este dat de relaţia
dMSφ=g·∆· GZ =g·∆·dlsφ , unde,
GZ este braţul cuplului de forţe (braţul stabilităţii statice).
În triunghiul ∆ GZMT se observă că
GZ =dlsφ= GM T ·sin(dφ) ≅ GMT ·dφ
 z
dM ext
MT
dφ

h
r G Z dφ
W L0
a w B1
W L1
B0
Fi
y

Distanţa verticală dintre centrul de greutate (G) şi

metacentrul transversal (MT) se numeşte înălţime
metacentrică transversală, notată cu h sau GMT şi
reprezintă un criteriu foarte important de apreciere a
stabilităţii transversale iniţiale.
Distanţa verticală dintre centrul de carenă B0 şi centrul
de greutate G se notează cu a şi reprezintă o caracteristică
a navei pentru o situaţie de încărcare dată. Rezultă că

GM T = h=r-a
Momentul de redresare la înclinări transversale infinit mici,
izocarene, devine
dMSφ = g·∆·h·dφ = g·∆·(r-a)·dφ
si reprezinta formula metacentrică a stabilităţii transversale,
dedusă sub formă diferenţială.
Formula poate fi extinsă pentru unghiuri de înclinare finite,
dar mici, în ipoteza că metacentrul transversal este un
punct fix (ipoteza metacentrică). În acest caz, curba
centrelor de carenă este un arc de cerc. Momentul de
stabilitate, devine
MSφ = g·∆·lsφ = g·∆·h·sinφ
sau, in ipoteza unghiurilor mici de înclinare
MSφ = g·∆·h·φ = g·∆·(r-a)·φ
 MT

h
r G
zm
a
B zG
zB
0

GM T = h = r − a = z m − z G = r + z B − z G

înălţimea metacentrică transversală

Observaţie:
calculată pentru nava aflată pe plutire iniţială
dreaptă reprezintă înălţimea metacentrică
transversală iniţială (notată cu h0).
 Cazul înclinărilor longitudinale
ML
dMext
dθ
H w
R Z1 dθ
WL0 G
a B0 B1
W L1
k x
Fi

Formula metacentrică a stabilităţii longitudinale, scrisă sub

formă diferenţială, este
dM Sθ = g ⋅ Δ ⋅ H ⋅ dθ = g ⋅ Δ ⋅ (R − a) ⋅ dθ
în care, GML= H este înălţimea metacentrică longitudinală
(distanţa verticală dintre centrul de greutate G şi
metacentrul longitudinal ML), iar R este raza metacentrică
longitudinală.
Formula metacentrică a stabilităţii longitudinale, pentru
unghiuri mici de înclinare, în aceeaşi ipoteză ca şi în cazul
anterior,
sinθ ≅ θ[rad]
are forma
M Sθ = g ⋅ Δ ⋅ H ⋅ θ = g ⋅ Δ ⋅ (R − a) ⋅ θ
Pentru calculul înălţimii metacentrice longitudinale, ca şi
în cazul inclinărilor transversale, se pot utiliza relaţiile

GML = H = R − a = z mL − z G = R + z B − z G
Unde, z m este cota metacentrului longitudinal.
L
Observaţie: ca şi în cazul înclinării transversale, se poate
defini înălţimea metacentrică longitudinală iniţială, notată
cu H0.
Observatie:
Pentru ca momentul de redresare (stabilitate) să
fie pozitiv, este necesar ca înălţimea metacentrică
să fie pozitivă!!!

 h = r − a = zm − zG 〉 0  z m 〉z G
 ⇒ 
H = R − a = z m L − z G 〉 0 z
 L G
m 〉 z
În consecinţă, pentru ca o navă să fie stabilă,
este necesar ca metacentrul să se afle deasupra
centrului de greutate.
La înclinări longitudinale, această condiţie este
întotdeauna îndeplinită.
 Pentru înclinările transversale se întâlnesc
următoarele cazuri:
- dacă nava se află pe carenă dreaptă şi h0 > 0 (zm > zG),
atunci nava este stabilă;
- dacă nava se află pe carenă dreaptă şi h0 ≤ 0 (zm ≤ zG),
atunci nava este instabilă la înclinări transversale şi se
va înclina până îşi va găsi o poziţie de echilibru
stabil (h0 ≤ 0 nu este similar cu răsturnarea navei);
- dacă asupra unei nave aflată în poziţie de echilibru pe
carenă dreaptă acţionează un moment exterior de înclinare
Mext şi nava se înclină transversal cu un unghi mic φ, acesta
se determină din condiţia ca momentul de stabilitate să
fie egal cu momentul exterior de înclinare
M ext
M Sφ = g ⋅ Δ ⋅ h 0 ⋅ φ = M ext ⇒ φ=
g ⋅ Δ ⋅ h0
Stabilitatea de formă şi stabilitatea de greutate
Formula metacentrică a stabilităţii transversale sub formă
diferenţială poate fi scrisă în mod echivalent
dMSφ = g ⋅ Δ ⋅ (r − a) ⋅ dφ = g ⋅ Δ ⋅ r ⋅ dφ − g ⋅ Δ ⋅ a ⋅ dφ = dMfφ − dMgφ
Primul termen depinde de forma şi mărimea plutirii şi
reprezintă momentul stabilităţii de formă
dM fφ = g ⋅ ∆ ⋅ r ⋅ dφ = g ⋅ ∆ ⋅ dl fφ
în care, dl fφ = r ⋅ dφ este braţul stabilităţii de formă.
Al doilea termen depinde de poziţia centrului de greutate
pe înălţime şi reprezintă momentul stabilităţii de
greutate (dMgφ ) determinat cu relaţia
dM gφ = g ⋅ Δ ⋅ a ⋅ dφ = g ⋅ Δ ⋅ dl gφ
în care,

dlgφ = a ⋅ dφ este braţul stabilităţii de greutate.

Se observă că braţul stabilităţii transversale este
diferenţa dintre braţul stabilităţii de formă şi braţul
stabilităţii de greutate:
dl sφ = (r − a) ⋅ dφ = r ⋅ dφ − a ⋅ dφ = dl fφ − dl gφ
Analog, pentru înclinările longitudinale, momentul de redresare
(momentul de stabilitate) devine
dMSθ = g ⋅ Δ ⋅ (R − a) ⋅ dθ = g ⋅ Δ ⋅ R ⋅ dθ − g ⋅ Δ ⋅ a ⋅ dθ = dMfθ − dMgθ

Braţul stabilităţii longitudinale se calculează cu relaţiile

dl sθ = (R − a ) ⋅ dθ = R ⋅ dθ − a ⋅ dθ = dl fθ − dl gθ
Momentul unitar al înclinărilor transversale
şi momentul unitar de asietă
Momentul unitar al înclinării transversale, este
momentul exterior care produce o înclinare transversală
egală cu un grad

1
(φ = 1 = o
rad )
57,3
1
M 0T = g ⋅ ∆ ⋅ h 0 ⋅
57,3
Sub acţiunea unui moment exterior de înclinare (Mext),
nava se va înclina cu un unghi φ (măsurat în grade) dat
de raportul
M ext
φ [ gr ] =
M 0T
Momentul unitar de asietă, este momentul exterior
care produce o asietă de un centimetru.
Prin definiţie, asieta reprezintă diferenţa dintre pescajele
prova (TF) şi pupa (TA) ale navei
t = TF - TA
se poate scrie următoarea relaţie pentru cazul asietei de
0,01 m (Lpp este lungimea între perpendiculare, introdusă în
metri)
t 1
tgθ ≅ θ = = [rad]
Lpp 100 ⋅ Lpp
Momentul unitar de asietă se calculează cu relaţia
1
M 0L = g ⋅ Δ ⋅ H 0 ⋅
100 ⋅ L pp
Sub acţiunea unui moment exterior de înclinare
longitudinală, nava îşi modifică asieta, care poate fi
determinată (în cm) prin raportul
M ext
t [cm] = TF − TA =
M 0L
Observaţie importantă
- momentul unitar al înclinării transversale,
- momentul unitar de asietă şi
- forţa verticală care modifică pescajul mediu cu 1 cm
reprezintă coeficienţii de redresare liniari ai
mişcărilor de ruliu (roll), de tangaj (pitch) şi
respectiv oscilaţiei de translaţie verticală
(heave).