3.

Răsucirea (torsiunea) barelor drepte

3.RǍSUCIREA (TORSIUNEA) BARELOR

DREPTE

3.1.Generalităţi

Solicitarea de rǎsucire sau torsiune este produsă de vectorul moment

de torsiune, care este dirijat în lungul axei longitudinale a barei, conform
figura.3.1.
Răsucirea este solicitarea care apare in arborii maşinilor, arcuri
elicoidale, şasiurile de autovehicole, construcţiile metalice ale avioanelor
etc.

Mt

x y

Fig.3.1

76
 SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENȚ A MATERIALELOR

Aplicatiile acestei lucrǎri se referǎ la calculul arborilor şi a arcurilor

elicoidale. Arborii fiind organe de maşini care asigurǎ transmiterea mişcǎrii
de rotaţie.
Studiul solicitării de răsucire se va efectua pentru bare cu secţiunea
circulară sau inelară. În cazul barei de secţiune inelară sau circulară,
problema torsiunii se poate rezolva complet cu ipotezele Rezistenţei
Materialelor, pentru alte tipuri de secţiuni soluţionarea problemei fiind
posibilă doar cu metodele Teoriei Elasticităţii.
In acest capitol, se vor avea in vedere numai barele drepte de
secţiune circularǎ sau inelarǎ, pentru care studiul solicitǎrii de rǎsucire este
mai simplu; barele cu alte forme de secţiune, de exemplu secţiune
dreptunghiularǎ, are un calcul mai complicat.

3.2.Calculul arborilor de transmisie

Arborii de transmisie sunt elemente de maşini care transmit puteri

(cupluri) prin intermediul unor roţi. Se dau puterile transmise de roţile
montate pe arbore, P (exprimate în kW) şi turaţia arborelui, n (în rot/min).
Puterea transmisǎ de arbore este:

Ρ M ω

P
momentul care solicită arborele fiind: M , unde viteza unghiulară (în
ω
n
rad/s) este şi n fiind turaţia (în rot/min).
30
Momentul de răsucire M din secţiune fiind egal cu momentul
t
exterior M, rezultă:

30 P
M kNm . (3.1)
t n

77
 3.Răsucirea (torsiunea) barelor drepte

3.3.Tensiuni şi deformaţii în bara de secţiune circulară solicitată

la torsiune

3.3.1.Calculul tensiunilor

Pentru calculul de rezistenţă la răsucire este necesar să se stabilească

felul tensiunii care apare, legea de distribuţie pe secţiune şi mărimea
acesteia într-un punct. Rezolvarea problemei se face analizând deformaţiile
produse de un moment de torsiune Mt (Mx), având vectorul dirijat după axa
longitudinală Ox a barei drepte. Trasând pe conturul cilindric al barei
generatoare şi cercuri paralele se obţine o reţea de pătrăţele curbilinii, ca în
figura 3.2.

Fig. 3.2

După aplicarea momentului de răsucire, bara se deformează după

cum este reprezentată în figura 3.2 şi se fac urmǎtoarele ipoteze, astfel:
a) cercurile aflate în plane transversale rămân tot cercuri conţinute în
aceleaşi plane transversale, iar distanţa dintre acestea nu se modifică

78
 SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENȚ A MATERIALELOR

semnificativ (se confirmă ipoteza lui Bernoulli, pentru punctele de pe

suprafaţa exterioară şi se extinde şi la punctele de la interiorul barei);
b) bara nu-şi modifică dimensiunile în sens longitudinal sau
transversal, rezultând că în secţiunile transversale nu apar tensiuni normale
;
c) generatoarele devin elice de egală înclinare, ca urmare
dreptunghiurile devin paralelograme datorită existenţei tensiunilor
tangenţiale, care produc rotirea unei secţiuni faţă de altă secţiune; deci,
tensiunile tangenţiale care apar sunt perpendiculare pe rază[3].

Aspectului geometric al barelor drepte. Considerăm bara dreaptă

încastrată din figura 3.3.a, de secţiune circulară cu raza R şi lungimea l.
Generatoarea CB se înclină cu unghiul γmax, punctul C fiind un punct fix din
încastrare. În acest timp, o rază oarecare OB a secţiunii transversale de capăt
se roteşte cu unghiul φ, ajungând în poziţia OB'. Unghiul φ se numeşte
unghi de răsucire.

Mt
B' y
C c b' Mt
B O b
x o
R

dx
l

Fig.3.3

79
 3.Răsucirea (torsiunea) barelor drepte

În figura 3.3.b. s-a reprezentat un element de bară de lungime infinit

mică dx, cu raza secţiunii transversale r < R, deci un element central din
bară din vecinătatea încastrării. În timp ce generatoarea cb se înclină cu
unghiul γ, raza 0b se va roti cu un unghi dφ. Din consideraţii de deformaţii
se poate scrie că lungimea arcului bb' este:

bb'= γdx = rdφ.

Din expresia de mai sus rezultă:

d
γ= r , = r θ, (3.2)
dx

d
în care apare θ = , ca fiind unghiul de rotire specific θ, adicǎ unghiul
dx
cu care se rotesc una faţă de cealaltă două secţiuni transversale aflate la
distanţa egalǎ cu unitatea.

Relaţia tensiunii-deformaţii specifice. Momentul de torsiune Mt

produce în secţiunile transversale tensiuni tangenţiale τ şi lunecǎri specifice
γ. Aplicând legea lui Hooke pentru solicitarea de torsiune se obţine expresia
tensiunii tangenţiale τ:

τ = G γ = G· θ · r , (3.3)

în care G este modulul de elasticitate transversal al materialului barei.

Relaţia (3.3) reprezintă legea de variaţie a tensiunii tangenţiale pe
secţiunea circulară a barei. Tensiunea tangenţialǎ variazǎ liniar cu distanţa la
centrul sectiunii. Ele sunt nule în centru şi au valori maxime la marginea
secţiunii, fiind perpendiculare pe razǎ şi în planul secţiunii.
Valoarea maximă a tensiunii tangenţiale este:

80
 SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENȚ A MATERIALELOR

τmax = G R θ.

Se obţine astfel diagrama de variaţie a tensiunii tangenţiale din

fig.3.4.a.

Fig.3.4

Conform principiului dualităţii tensiunilor tangenţiale se produc

tensiuni tangenţiale şi în secţiunile longitudinale ale barei (Fig.3.4.b).

Condiţiile de echilibru. Tensiunile τ produc forţe interioare care sunt

în echilibru cu momentul de rǎsucire aplicat Mt. Momentul rezistent total se
obţine prin suma momentelor tuturor forţelor elementare dF=τdA faţă de
centrul secţiunii 0 (Fig.3.5),

M = ∫ rdF = ∫ (τdA)r = ∫Gθ r dA = Gθ∫ r dA = G θ Ip , (3.4)

t

unde Ip= r 2 dA , este momentul de inertie al secţiunii transversale.

A

81
 3.Răsucirea (torsiunea) barelor drepte

Fig.3.5

Folosind relatia (3.4) se deduce relaţia dintre efortul Mt şi tensiunea τ

în orice punct al oricarei secţiuni a barei considerate:

M
τ t r, (3.5)
I
p

avand valoarea maxima în puctul cel mai depǎrtat de centrul secţiunii, la

rmax = R.

M M
τ tr t , (3.6)
I max W
p p

unde Wp este modulul de rezistenţă polar al secţiunii.

Relaţia (3.6) este relaţia fundamentalǎ pentru solicitarea de torsiune
şi serveşte la dimensionarea, verificarea sau determinarea momentului de
rǎsucire capabil al barei.

82
 SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENȚ A MATERIALELOR

Calculul de rezistenţǎ. Relaţia (3.6) se poate folosi pentru

rezolvarea a trei categorii de probleme:

a)Probleme de dimensionare. Se determinǎ modulul de rezistenţǎ

necesar:

M
W t , (3.7)
p nec τ
a

b)Probleme de verificare. Se calculeazǎ tensiunea tangenţialǎ

efectivǎ şi se comparǎ cu tensiunea admisibilǎ

M
τ t τ , (3.8)
ef W a
p ef

c) Calculul momentului de rǎsucire capabil

M W , (3.9)
t cap p ef a

în care, a este tensiunea tangenţialǎ admisibilǎ a materialului barei.

3.3.2.Caracteristicile geometrice Ip şi Wp

Pentru o barǎ de secţiune circularǎ, avand diametrul d, momentul

de inerţie polar este:

π d4
IP ,
32

83
 3.Răsucirea (torsiunea) barelor drepte

iar
modulul de rezistenţǎ polar devine:

π d4
I
p 32 π d3
W . (3.10)
p r d 16
2

Pentru o barǎ de secţiune inelarǎ, avand diametrul interior d şi

diametrul exterior D, momentul de inerţie polar este:

D4 d4
I , iar
p 32

modulul de rezistenţǎ polar are expresia:

D4 d4
I D4 d4
p 32
W . (3.11)
p r D 16D
2

Secţiunea inelarǎ este mai avantajoasǎ decat cea circularǎ plinǎ,

deoarece, la aceeaşi cantitate de material, are modulul de rezistenţǎ polar
mai mare şi deci, poate suporta un moment de rǎsucire mai mare.

3.3.3.Calculul deformaţiilor la rǎsucire

Integrând rotirea specificǎ θ se poate calcula unghiul de rǎsucire cu

care se rotesc una faţǎ de cealaltǎ, doua secţiuni ale barei situate la distanţa
l:

84
 SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENȚ A MATERIALELOR

M
d t dx (3.12)
GI
p

unde produsul G I p se numeşte modul de rigiditate la răsucire.

Pentru o bară de lungime l, unghiul cu care se rotesc una faţă de
cealaltă cele două secţiuni de la capete este

M
l t dx . (3.13)
0 GI
p

Dacă bara are secţiune constantă şi momentul de răsucire este

constant pe toată lungimea, atunci relaţia devine

Mt l M ti l i
şi respectiv . (3.14)
GI p G i I pi

Calculul de rigiditate
Dimensionarea, verificarea şi calculul momentului de rǎsucire
maxim, rezultǎ din condiţia

M
θ t θ , (3.15)
GI a
p

în care θa este valoarea admisibilǎ ale rotirii specifice.

La arbori, de obicei a= 0,25 /m= 0,25 /180 10-3 rad/mm.
Problema 1
Un arbore de secţiune circulară lăgăruit în două puncte A şi B
primeşte mişcarea prin roata 0 şi o transmite prin roţile 1 şi 2(Fig.3.6). Se

85
 3.Răsucirea (torsiunea) barelor drepte

cunosc puterile P0= 35kW, P1= 10kW, P2= 25kW, turaţia n= 200rot/min,
τa= 180MPa şi G= 8·104MPa. Se cere dimensionarea arborelui.

Ød
1 0 2
A B

1m 1m 1m 1.5 m

0.47
Mt [kNm]

1.2

Fig.3.6

Rezolvare.
Pornind de la relaţia (3.1) se determină valorile momentelor de
torsiune transmise prin roţi, astfel

30 35
M 1,67 kNm,
t0 200
30 10
M 0,47 kNm
t1 200
30 25
M 1,2 kNm
t2 200

86
 SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENȚ A MATERIALELOR

Diagrama Mt apare în figura 3.6 şi se determină tensiunea maximă

pe intervalul 02,

1,2 10 6 16
max a , rezultând d=32,3mm. Se alege d=33mm.
d3

Problema 2
Arborele format din două tronsoane, ca în figura 3.7, este solicitat cu
două momente de răsucire. Cunoscând τa= 90MPa şi G= 8·104MPa, se cere:
1) valoarea momentului capabil suportat de arbore M0; 2)variaţia unghiulară
totală.

3M0
2M0
Ø50

Ø80

3 I 2 II 1

M1 = M0
0.5 m 0.4 m

[M0]
Mt
1

Fig.3.7
Rezolvare
1)Stabilirea tensiunilor pe cele două intervale va da momente
suportate separat pe de fiecare tronson, astfel

87
 3.Răsucirea (torsiunea) barelor drepte

M 0 16
12 a , M0 9,04kNm
80 3 .
2M 0 16
12 a , M0 1,1kNm
50 3

Rezultă M0= 9kNm, valoare aceptată pe ambele porţiuni.

2)

M 0 400 2M 0 500
tot 3
GI p1 GI p 2
9 10 6 400 32 2 9 10 6 500 32
0,172rad .
8 10 4 80 4 8 10 4 50 4

3.4.Calculul arcurilor cilindrice elicoidale

Arcurile sunt organe de maşini care, prin forma lor şi prin

proprietaţile elastice deosebite ale materialelor din care sunt executate, se
deformeazǎ elastic, sub actiunea unor sarcini exterioare, în limite relativ
mari. În timpul deformǎrii elastice, arcurile înmagazineazǎ lucrul mecanic
efectuat de sarcina exterioarǎ sub forma de energie de deformaţie, având
posibilitatea sǎ-l restituie în perioada de revenire la starea lor iniţialǎ.
Principalele calitǎţi ale materialelor din care se executǎ arcurile se referǎ, în
principal, la rezistenţa ridicatǎ la rupere, limita ridicatǎ de elasticitate,
rezistenţa mare la obosealǎ.
Calculul arcurilor, în general, se realizeazǎ parcurgându-se
urmǎtoarele etape principale: calculul de rezistenţǎ, calculul la deformaţii,
calculul rigidităţii arcului, calculul lucrului mecanic de deformaţie.
Spira arcurilor elicoidale de compresiune sau de tracţiune este o barǎ
curbǎ, solicitatǎ de forţa F, orientatǎ dupa axa arcului (Fig.3.8)[11]. Axa
spirei este cuprinsǎ în planul ¶1, înclinat faţǎ de planul perpendicular pe axa
arcului ¶2 cu unghiul α. Distanţa R de la axa cilindrului la axa sârmei, se
numeşte rază de înfăşurare.

88
 SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENȚ A MATERIALELOR

Fig.3.8

Forţa axialǎ F se reduce, în centrul unei secţiuni normale pe axa

spirei, la torsorul format din vectorul forţa F, paralel cu axa arcului şi
vectorul moment M, perpendicular pe aceasta.
Componentele acestor vectori, cuprinse în planul secţiunii normale şi
cele cuprinse în planul perpendicular pe aceastǎ secţiune, sunt:
- o forţă axială N = Fsinα,
- o forţă tăietoare T = Fcosα,
- un moment de torsiune Mt = Mcosα = FRcosα,
- un moment încovoietor Mi = Msinα = FRsinα,
unde α reprezintă unghiul de înclinare a spirei arcului.

La arcurile elicoidale cu spire strânse unghiul α este foarte mic

(α<8°) şi ca urmare se poate considera cosα≈1 şi sinα≈0, astfel încât
eforturile din spire sunt T = F şi respectiv Mt = FR. Prin urmare arcurile
sunt solicitate la forfecare şi răsucire. Deoarece unghiul de înfǎşurare are
valori mici, iar tensiunea produsă de forţa tăietoare T este neglijabilă, în
calcule se poate considera spira ca fiind solicitatǎ doar de momentul de
torsiune Mt = F R.
Se obţine:

89
 3.Răsucirea (torsiunea) barelor drepte

Mt 16 FR
t , (3.16)
Wp d3

Relaţia (3.16) se utilizează în calculul de rezistenţă pentru:

verificare, capacitate de încărcare, dimensionare.
Rezistenţa admisibilă a oţelurilor pentru arcuri (OLC55A, OLC65A,
OLC75A, OLC85A, 51SI17A, 60SI15A, 51CR11A), se ia: τa = 400-800
MPa.
Ca urmare a deformării arcului forţa F capătă o deplasare f numită
săgeata arcului.
2 64FR 3
Săgeata corespunzatoare unei spire este f df , iar cea
1 4
0 Gd
corespunzǎtoare întregului arc cu i (sau n) spire

64 FR 3i
f f i (3.17)
1
Gd 4

Dimensionarea arcului se face astfel încât sa fie indeplinită atât

condiţia de rezistenţă cât şi cea de deformaţie. Utilizand relaţia (3.17) se
obţine:

16 FR
d 3 . (3.18)
a

Problema 3
Să se verifice arcul ce prinde grinda rigidă orizontală din figura 3.9
şi să se afle deplasarea din dreptul forţei, dacă P= 10kN, τa= 450MPa,
R=10mm, d= 8mm, i= 10spire, G= 8·104MPa.

90
 SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENȚ A MATERIALELOR

P
N

V a a

Fig.3.9

Rezolvare
Din ecuaţia de echilibru a momentelor faţă de articulaţie rezultă forţa
N, astfel

N·a= P·2a, N= 2P.

Tensiunea din arc se calculează cu relaţia (3.16)

16 NR 16 2 2 10 3 10
397,8MPa a . Verifică.
d3 83

şi conform relaţiei (3.17)

91
 3.Răsucirea (torsiunea) barelor drepte

64 N R 3 i 64 2 2 10 3 10 3 10
P 2f 2 2 15,6mm.
G d4 8 10 4 8 4

3.5.Bare static nedeterminate la răsucire

În cazul în care numărul ecuaţiilor de echilibru este mai mic decât

numărul necunoscutelor de aflat pentru o structură dată, atunci se spune că
acest sistem este static nedeterminat.
Problemele static nedeterminate la răsucire se rezolvă pe baza
condiţiilor de echilibru static şi a condiţiilor de deformaţie.

3.5.1.Bare dublu încastrate la capete

Problema 4
Fie bara din figura 3.10, încastrată la capete şi solicitată cu
momentul M0. Se cunosc l, d, M0, G. Să se determine tensiunea maximă şi
Δφ3.

Rezolvare
Necunoscutele M1 şi M2 din încastrări sunt date de sistemul următor:

M1 M2 M0
M 1 2l M1 M0 l ,
tot 0; 0
GI p GI p

1 2
adicǎ M1= M 0 = 0,33M0 şi M2= M 0 = 0,67M0. Diagrama momentului de
3 3
rǎsucire Mt este dată în figura 3.10. Tensiunea maximă se produce pe
ultimul interval, astfel

92
 SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENȚ A MATERIALELOR

2
16 M 0
3 .
32 max
d 3

M1 M0 M2

1 3 2
Ød

2l l

1/3

Mt [M0]

2/3

Fig.3.10

şi

2
M 0 l 32
M2 l 3
3 .
GI p G d4

Problema 5
O bară orizontală formată din două tronsoane, ca în figura 3.11, este
solicitată cu un moment de torsiune M0. Se cere:1) valoarea momentului
M0; 2)Δφ3.
Se dau: d= 80mm, l= 0,8mm, G= 8·104MPa, τa= 80MPa.

93
 3.Răsucirea (torsiunea) barelor drepte

M1 = 0.96 M0 1 M0
2
M2 = 0.04 M0

1
Ø2d

3 4 2

Ød

2l l 3l

0.96

Mt [M0]
0.04

Fig.3.11

Rezolvare
1)Sistemul necunoscutelor este

M1 M2 M0
M 1 2l M1 M0 l M1 M 0 3l
tot 0; 0.
GI p 1 GI p 1 GI p 2

94
 SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENȚ A MATERIALELOR

Unde conform relaţiei (3.10) avem

π d4
IP2 ,
32
4
π 2d
I P1 16 I P 2
32

49 2
rezultând M1= M0 0,96M 0 şi M2= M0 0,04M 0 .
51 51

Trasând diagrama momentelor de torsiune, se obţine tensiunea

maximă pe intervalul1-3,

0,96 M 0 16 16 M 0
13 3
0,12 ;
2d d3
0,04 M 0 16 16 M 0
34 3
0,005 ;
2d d3
0,04 M 0 16 16 M 0
42 3
0,04 .
d d3

Momentul suportat de barǎ rezultă din expresia

0,12 M 0 16
a , M0 67,02kNm.
d3

Valoarea acceptată M0= 67kNm.

M 1 2l 0,12M 0 2l 32
2) 3 4
2,4 10 3 rad .
GI p 1 G 2d

95
 3.Răsucirea (torsiunea) barelor drepte

Problema 6
Să se verifice arborele din figura 3.12 şi să se calculeze rotirea
secţiunii 4. Se dau: M0= 5 kNm, l= 0,5m, τa= 80MPa, d= 60mm.

M0 M2 = 23/24 M0
M1 = 1/24 M0 2
1

Ø2d
1 3 4 2
Ød

3l l 2l

1/24

Mt [M0]

23/24

Fig.3.12

Rezolvare
1)Necunoscutele M1 şi M2 rezultă din sistemul următor:

M1 M2 M0
M 1 3l M1 l M1 M 0 2l
tot 0; 0.
GI p 1 GI p 2 GI p 2

96
 SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENȚ A MATERIALELOR

1 23
Se obţine M1= M 0 şi M2= M0 .
24 24

d4 16d 4 d 4 d4
Se observă I p1 şi I p 2 15 15I p1 .
32 32 32

d3 16d 4 d 4 d3
Atunci Wp1 şi Wp 2 7,5 7,5Wp1 .
16 16 2d 16

Diagrama momentului de răsucire este trasată în figura 3.12.

Tensiunea maximă apare pe tronsonul 4-2,

23
M 0 16
24 ,
34 max
7,5 d 3

23
5 10 6 16
de unde 24 15,06 MPa . Verifică.
max a
7,5 60 3

23
M 0 2l 32
M 2 2l 24
2) 4 4
3,13 10 3 rad . .
GI p 2 G 2d d4

3.5.2.Sisteme cu arcuri elicoidale

Problema 7
Pentru bara rigidă orizontală, articulată la stânga şi prinsă de două
arcuri 1 şi 2, conform figurii 3.13, să se afle: 1) dimensionare, 2) deplasarea

97
 3.Răsucirea (torsiunea) barelor drepte

δF. Se cunoaşte F= 6kN, τa= 400MPa şi G= 8,2·104MPa. Pentru arcuri: arcul

1, R1= R= 6mm, d, i1= 12spire şi arcul 2, R2= R, 2d, i2= 9spire.

Fig.3.13

Rezolvare
1. In sistem apar trei necunoscute iniţiale, N1, N2 şi V. Sistemul cu
necunoscute este:

V + N 1 + N 2 = F,
N 1 ·a + N 2 ·3a = F·5a, .
f1 a 64 N1 R 3 12 64 N 2 R 3 9
; 3f 1 f2 ; 3
f2 3a Gd 4 G 2d
4

Rezultând N1= 1,658F şi N2= 0,0258F.

98
 SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENȚ A MATERIALELOR

Iar tensiunile tangenţiale devin

16 N 1 R 16 FR
1 0,0156 ,
d3 d3

16 N 2 R 16 FR
2 3
0,207 max .
2d d3

max a ,

0,207 16 FR 0,207 16 6 10 3 6
d 3 3 4,56mm 5mm.
a 400
2)

64 N1 R 312 64 0,0258 6 10 3 6 3 12
F 5 f1 5 5 2,5mm.
Gd 4 8,2 10 4 5 4

Problema 8
Bara rigidă orizontală, articulată şi prinsă de două arcuri 1 şi 2, să se
determine: 1) verificare, 2) deplasarea δF(Fig.3.14). Se cunoaşte F= 1kN,
τa=350MPa şi G= 8,2·104MPa. Pentru arcuri: arcul 1, R1= R= 8mm,
d=5mm, i1= 14spire şi arcul 2, R2=R, d, i2= 10spire.

99
 3.Răsucirea (torsiunea) barelor drepte

Fig.3.14

Rezolvare
Necunoscutele N1, N2 şi V rezultă din următorul sistem,

V + N1 N2 F,
N1·4a + N 2 ·a = F·3a, .
3 3
f1 4a 64 N1 R 14 64 N 2 R 10
; f1 4 f2; 4
f2 a Gd 4 G 2d
4

Se obţine N1= 0,684F şi N2= 0,24F, iar tensiunile sunt

100
 SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENȚ A MATERIALELOR

16 N1 R 16FR
1 0,684 m ax ,
d3 d3

16 N 2 R 16FR
2 0,24
d3 d3

16 10 3 8
m ax 0,684 222 ,9MPa a .
53

Arcurile verifică.
2)

64 N 2 R 310 64 0,24 10 3 8 3 10
F 3f 2 3 3 4,6mm.
Gd 4 8,2 10 4 5 4

3.6.Probleme propuse

Aplicaţia 1
Pentru bara din figura 3.15, se dau M0= 5kNm, l= 0,8m, τa= 100MPa,
G= 8·104MPa. Se cere:
1) Dimensionare d=?; 2) Δφ3=?

M0
Ø2d

1 3 4 2
Ød

l l l

Fig.3.15

101
 3.Răsucirea (torsiunea) barelor drepte

1 17
1)R: M1 M 0 M2 M 0 ; d=32mm;
18 18
2)Δφ3=0,026 rad

Aplicaţia 2

M0

Ø0.8d
1 3 4 2
Ød

l 2l 2l

Fig.3.16

Pentru bara din figura 3.16, se dau d= 60mm, l= 1m, τa= 90MPa,
G=8·104MPa. Se cere:
1) Moment capabil M0=?; 2) Δφ4=?

R:1) M1=0,83M0; M2=0,17M0

2)Δφ4=0,022rad

102
 SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENȚ A MATERIALELOR

Aplicaţia 3
Pentru bara din figura 3.17, se dau M0= 3kNm, d= 80mm, l= 1,2m,
τa=110MPa, G= 8·104MPa. Se cere:
1) verificare; 2) Δφ4=?

2M0
M0

Ø2d
1 3 4 2
Ød

l 2l 2l

Fig.3.17

1)R: M1=- 0,6M0; M2=1,6M0; τmax=17,9MPa;

2)Δφ4=2,2·10-3rad.

Aplicaţia 4
Pentru bara rigidă orizontală, articulată la stânga şi prinsă de două
arcuri 1 şi 2(Fig.3.18), să se afle: 1) verificare, 2) deplasarea δF. Se cunoaşte
F= 5kN, τa= 380MPa şi G= 8,2·104MPa. Pentru arcuri: arcul 1,
R1=R=10mm, d= 10mm, i1= 10spire şi arcul 2, R2= 2R, d, i2= 8spire.

103
 3.Răsucirea (torsiunea) barelor drepte

2
a F

a a
1

Fig.3.18

1)R: N1=0,83F; N2=0,39F; τmax=211,35MPa;

2)δF=6,47mm.

Aplicaţia 5
Pentru bara rigidă orizontală, articulată şi prinsă de două arcuri 1 şi
2(Fig.3.19), să se afle: 1) dimensionare, 2) deplasarea δF. Se cunoaşte
F=10kN, τa= 300MPa şi G= 8,2·104MPa. Pentru arcuri: arcul 1,
R1=R=10mm, 2d, i1= 10spire şi arcul 2, R2=R, d, i2= 8spire.

104
 SOLICITĂRI SIMPLE ÎN REZISTENȚ A MATERIALELOR

a 2a a P

Fig.3.19

1)R: N1=2,24F; N2=0,35F; d=9mm;

2)δF=0,049mm.

105