Oh Cazzo Teorie La Rfae

Resurse financiare și
analiză economică
Lect.univ.dr. Mihaela Ionescu
Informaţii generale
• Structura activităţilor didactice
• 14 săptămâni calendaristice, din care:
• 7 săptămâni – curs (2 ore)

• 14 săptămâni – seminar (2 ore)
• Sistemul de evaluare
• Evaluare pe parcursul semestrului 80p
• Evaluare în presesiunea de iarnă 20p

Informaţii generale
• Sistemul de evaluare
• Evaluare pe parcursul semestrului 80p
• Test evaluare 1 20p

• Test evaluare 2 30p
• Tema 1 10p
• Tema 2 10p
• Activitate seminar 10p
• Evaluare în presesiunea de iarnă 20p
• Colocviu (test grila) 20p

Principalele teme abordate
Finanțarea activităților întreprinderii
Analiza costurilor întreprinderii
Analiza fluxurilor de trezorerie
Analiza pozitiei financiare a intreprinderii
Analiza performanței economico-financiare a întreprinderii
Argumente pentru studiul RFAE
Pentru că...
•trăim într-o lume cu resurse
limitate;
•primul pas spre prosperitate îl
1.1 Resursele financiare ale întreprinderii
Resursele necesare derulării unei afaceri

Resurse tangibile
Resurse materiale: spatiu de lucru, dotari, consumabile
Resurse umane: personal angajat si colaboratori
Resurse financiare: fonduri proprii si fonduri atrase
Servicii de la terti: utilitati, servicii profesionale
1.1 Resursele financiare ale întreprinderii
Resursele necesare derulării unei afaceri
Resurse intangibile
Resurse informationale
Recomandari
Timpul – alocat afacerii si relatiilor cu pertenerii de afaceri
Resursele financiare
Resursele financiare susţin investiţiile, procesul de producţie sau
prestarea de servicii, asigură salariile, sursele energetice, materiile
prime şi materialele, astfel încât încasările obţinute din vânzarea
rezultatului activităţii (produse sau servicii) să înlocuiască suma
investită şi să asigure un profit, ambele capabile să condiţioneze
reluarea procesului ciclic de producţie, cel puţin pe aceeaşi scară şi,
treptat să constituie un fond de rezervă pentru dezvoltare şi
modernizare.
Resursele financiare
Pentru lansarea si dezvoltarea unei afaceri sunt necesare resurse
financiare, care difera in functie de sursa de provenienta (modul de
procurare):
proprii - autofinanţare prin utilizarea capitalului propriu, reinvestirea
profitului, amortizarea si vânzarea de activelor fixe;
atrase - împrumuturi contractate din anumite surse sau majorarea
capitalului social - prin emiterea de acţiuni (valabil ptr SA sau SCA) sau
cooptarea a unor asociaţi cu noi părţi sociale (SRL).
Resurse proprii pentru finantare
Autofinantarea - reprezinta folosirea banilor proprii pentru infiintarea
si dezvoltarea business-urilor, fara a apela la resurse externe.
Avantajul este ca nu se platesc dobanzi. Durata de finalizare a investitiei
poate fi mai lunga, in functie de banii disponibili.
Se poate apela si la ajutorul membrilor familiei de la care se pot obtine
banii necesari, care vor fi restituiti dupa ce afacerea incepe sa devina
productiva.
Alte surse de autofinantare:
• Amortizarea
• Profitul nedistribuit
• Sume provenite din vanzarea unor active
Resurse atrase pentru finanţare pe termen
scurt
Pe termen de aproximativ 1 an:
• credite bancare care se acordă pentru asigurarea disponibilului de
casa (trezorerie), activităţi curente, achiziţii de materiale etc.
O formă specială de împrumut pe termen scurt este constituită din linia
de credit (în limba engleză “stand by”), care permite firmei să
împrumute de la aceeaşi bancă în mod repetat, până la o anumită
sumă-limită.
• credite de la furnizori (creditul comercial), prin amânarea plăţii
facturilor după un anumit termen stabilit, la preţul stipulat în
contract, la care se adaugă şi dobânda.
mediu si lung
• Leasingul - solutie moderna pentru demararea unei investitii,
o formă de închiriere (de la societăţi financiare de leasing sau
producători) a echipamentelor sau masinilor necesare de
catre intreprinderi care nu dispun de fonduri proprii sau nu
doresc să recurgă la credite bancare pentru achiziţionarea
acestora.
Forme speciale de leasing sunt lease-back şi time-sharing
• În forma de lease-back, posesorul echipamentului se
confundă cu solicitantul care are nevoie urgentă de bani. În
acest caz, el vinde utilajul unei societăţi de leasing,
mediu si lung
• Imprumutul obligatar (emisiunea de obligatiuni) reprezinta
o sursa importanta de finantare pentru firmele mari, dar sunt
foarte putin accesibile firmelor aflate la inceput (valabil doar
în cazul SA şi SCA); se pot obţine fonduri de la publicul larg
sau de la un grup restrâns de investitori.
• Imprumuturile bancare pe termen mediu si lung – se acorda
de societatile bancare in anumite conditii (grad de
indatorare, detinerea unei cote-parti din suma imprumutata
s.a.)
• Majorarea capitalurilor proprii
mediu si lung
• Programe speciale de finantare. Firmele au acces la diferite
programe de finanţare nerambursabile. Surse potenţiale de finanţare
sunt programele Uniunii Europene, cele ale guvernului României etc.
Obţinerea unor astfel de finanţări presupune:

informarea permanentă asupra programelor existente
studierea criteriilor de eligibilitate, a documentaţiei necesare, a
termenelor de depunere a cererilor de finanţare şi a condiţiilor de
derulare a finanţării şi de evaluare a proiectului
selectarea variantelor potrivite cu profilul de activitate al firmei
Concluzie
Solutia optima de finantare, potrivita pentru lansarea
sau dezvoltarea unei afaceri, trebuie aleasa cu grija,
prin cantarirea argumentelor pro si contra pentru
fiecare sursa de finantare externa sau interna.
1.2 Rolul informațiilor economico-financiare
în analiza și luarea deciziilor
Conducerea eficienta a firmei
• trebuie să asigure cercetarea şi analiza tuturor proceselor economico
– financiare şi rezultatelor obţinute
• se sprijina pe un sistem informational bine structurat
Scopul principal al analizei este să dea răspuns la următoarele

întrebări:
• Care sunt performanţele şi obiectivele dorite?
• Care sunt rezultatele întreprinderii?
• Sunt sau nu satisfăcătoare?
Informaţia financiar-contabila
• La nivelul întreprinderilor, sistemul de informaţii necesare analizei
este format din două mari surse:
• Sursele interne reflectă activităţile particulare sau cele de ansamblu
ale întreprinderilor şi sunt asigurate, în principal, de evidenţele
obligatorii sau facultative interne (documente de evidenţă contabilă
primară, documente financiare de sinteză, programe de activitate,
tablouri de bord, etc.).
• Sursele externe provin din afara întreprinderii şi sunt necesare
orientării activităţii întreprinderii, în contextul real al mediului
economic.
Utilizatorii informaţiei financiar-contabile
Informatiile financiar-contabile, rezultate ale analizei economico –
financiare, ajuta utilizatorii interni si externi în luarea diverselor decizii,
cum ar fi:
• decizii de gestiune a unei întreprinderi;
• decizii de cumpărare sau vînzare de titluri;
• decizii de acordare sau refuz al unui credit;
• decizii de achiziţionare totală sau parţială a întreprinderii, etc.
Utilizatorii informaţiilor financiar-contabile
Investitori Manageri Creditori
financiari
Furnizori Guvernul
Firma
Clienţi Publicul
Angajaţi Concurenţa
Instanţele de
judecată
• MANAGERII (Proprietarii)
Contabilitatea este principala sursă de informaţii la nivelul întreprinderii.
Deciziile luate în procesul de conducere au la bază informaţiile financiar-
contabile
• INVESTITORII (Partenerii de afaceri)
Sunt intersati sa amplifice operatiunile pe care le deruleaza, in masura in
care le mareste profitul.
• ANGAJAŢII
Personalul angajat şi sindicatele sunt interesaţi de informaţiile referitoare
la:
 stabilitatea locurilor de muncă şi rentabilitatea firmei
 la nivelurile şi modalităţile de remunerare
 avantajele în materie de pensionare
 natura şi mărimea oportunităţilor profesionale
• CREDITORII FINANCIARI
• Creditorii financiari sunt terţii care acordă împrumuturi entităţii, pe o durată
stabilită în prealabil şi în schimbul unei dobânzi. Creditorii financiari sunt interesaţi
de solvabilitatea şi lichiditatea entităţilor, de sistemul de garanţii (ipoteci, gajuri),
de informaţiile care le permit să determine dacă împrumuturile acordate şi
dobânzile aferente vor fi rambursate la scadenţă.
• FURNIZORII ŞI ALŢI CREDITORI COMERCIALI
• Partenerii comerciali ai unităţii patrimoniale sunt furnizorii şi creditorii săi.
• Aceştia sunt interesaţi de informaţiile contabile care să le permită să aprecieze
situaţia financiară şi continuitatea activităţii firmei.
• Furnizorii sunt interesaţi de solvabilitatea entităţii şi gradul de lichiditate al acesteia.
În funcţie de aceasta îşi pot proiecta politica faţă de clientul lor.
CLIENŢII
Clienţii sunt interesaţi ca furnizorii lor să-şi continue activitatea pentru a
avea garanţia surselor de bunuri şi servicii care să le asigure securitatea
aprovizionării lor.
GUVERNUL ŞI INSTITUŢIILE SALE
• Statul şi instituţiile sale sunt interesate de activitatea
intreprinderilor. Pe baza informaţiilor furnizate de acestea, statul
îşi determină politicile fiscale, calculează venitul naţional,
produsul intern brut, conturile naţionale şi elaborează previziuni
macroeconomice.
• Statul face apel la informaţiile contabile ale agenţilor economici
pentru realizarea funcţiei fiscale. Datele din contabilitatea
• PUBLICUL ŞI RECURSUL LA INFORMAŢIA CONTABILĂ
De situaţia financiara a unităţilor patrimoniale sunt interesate din ce în ce
mai mult următoarele categorii ale publicului:
analiştii financiari
 responsabilii politici ai colectivităţilor locale
 agenţiile de mediu
 oficiile pentru protecţia consumatorilor
• INSTANŢELE JUDECĂTOREŞTI ŞI NEVOIA DE PROBĂ ÎN JUSTIŢIE
Datorită faptului că informaţiile din contabilitate au la bază documente

justificative, contabilitatea reprezintă un mijloc de probă în instanta.
Analiza costurilor
intreprinderii
Curs 2
Capitolul 2. Analiza costurilor
inteprinderii
Pentru desfasurarea oricarei activitati economice, se aloca si se
gestioneaza resurse si implicit se inregistreaza costuri, odata cu
consumul acestora.
Costul reprezinta expresia valorica a resurselor consumate pentru
realizarea si desfacerea produselor obtinute, lucrarilor executate si
serviciilor prestate.
Cheltuiala este sinonima cu o plata in sens financiar, factorul
determinant care o include in cost fiind consumul.
Cunoasterea costurilor permite conducerii întreprinderii:

• sa aprecieze performantele realizate si etapele parcurse pentru
atingerea acestora;
Clasificarea costurilor
Cheltuielile se constituie ca elemente componente ale costurilor, prin
urmare ele trebuie diferentiate potrivit mai multor criterii de clasificare.
Diferitele tipuri de costuri servesc analizei aceleiasi realitati economice
si raspund unui obiectiv decizional.
Clasificari traditionale
• Cheltuieli directe – cheltuieli indirecte
• Cheltuieli variabile – cheltuieli fixe
Costuri complete reprezinta acele costuri care iau in considerare toate

cheltuielile efectuate pentru obtinerea unui produs, lucrare, serviciu
(costul contabil).
2.1 Calculatia costului complet
Are drept scop cuantificarea costului care va servi orientarii politicii
tarifare a companiei și care va explica rezultatul intreprinderii, prin
compararea prețului de vânzare cu costul complet, la nivelul fiecărui
produs (bunuri sau servicii).
Aceasta calculatie se bazează pe distincția dintre cheltuielile directe,
care se pot afecta imediat, fără calcul intermediar, in costul unui anumit
produs si cheltuielile indirecte, care necesită calcularea prealabilă a
alocării acestora.
Costul de productie reprezinta totalitatea cheltuielilor generate de
procesul de productie. Aceste costuri se diferentiaza in:
• Costuri directe de productie (ex: costul de achizitie al materiilor prime
si materialor consummate productive, costul cu manopera directa)
• Costuri indirecte de productie care cuprinde costurile comune
Cheltuieli directe – Cheltuieli indirecte
• Cheltuielile directe sunt cheltuieli specifice unui singur purtator de
cost (produs, serviciu, lucrare, comandă, fază, activitate, funcţie,
centru etc.) şi sunt incluse direct în costuri.
• Este vorba, cel mai adesea, de costul de achiziţie al materiilor prime şi
materialelor directe utilizate in procesul de fabricatie (metal, lemn,
stofa etc), cheltuielile de personal (muncitori, tehnicieni etc), implicat
direct in procesul de productie (salarii, asigurări şi protecţia socială
etc), precum si alte cheltuieli directe.
• Cheltuielile indirecte sunt acele cheltuieli care nu se pot identifica in

mod direct pe un anumit obiect de calculaţie, ci privesc întreaga
producţie a unei secţii sau a intreprinderii în ansamblul ei.
Etapa 1. Colectarea cheltuielilor
Presupune delimitarea cheltuielilor
 pe feluri de costuri (materii prime, salarii, amortizare…)
 purtători de costuri (produs A, produs B…)
 pe locuri de costuri (pentru cheltuielile indirecte) (sectie, desfacere, administrativ)
Elemente Costuri directe Costuri indirecte de

de cheltuieli producţie (CIS)
Produs A Produs B
 Materii prime 1.000 2.000 -

 Materiale - - 200
 Salarii directe 2.600 3.900 5.200
 Alte cheltuieli - - 500
Total 3.600 5.900 5.900
Etapa 2. Repartizarea costurilor indirecte
Repartizarea costurilor indirecte de producţie (CIS)

a. Alegerea bazei de repartizare(BR): BR = salariile directe
• BR/A= 2.600 lei
• BR/B = 3.900 lei
• ∑BR = 6.500 lei
b. Calculul coeficientului de repartizare sau a cotei de decontare a CIS:

K = CIS/∑BR = 5.900/6.500 = 0,91
c. Determinarea cotei CIS repartizată fiecărui produs:

• CIS/A = BR/A * K = 2.600 * 0,91 = 2.360 lei
Etapa 3. Determinarea costului total şi unitar al
fiecărui produs:
Costul de productie = costuri directe + costuri indirecte (CIS) repartizate
Explicaţie Produs A Produs B
1. Costuri directe 3.600 5.900

2. CIS repartizate 2.360 3.540
3. COST de productie TOTAL 5.960 9.440
(1+2)
4. Cantitatea de produse (buc.) 10 20
5. Costul de productie unitar 596 472

(3/4)
Etapa 4. Determinarea rezultatului la nivelul
fiecărui produs şi a rezultatului global
Preţurile de vânzare utilizate pentru determinarea veniturilor din vânzarea parţială a producţiei au
fost stabilite în condiţiile unei rate a profitului pe total activitate de 30%, după formula:
• Preţ de vânzare (Pv) = cost complet unitar + marja de profit
• Marja de profit = cost complet unitar * % marja de profit
• Pv/A = 596 * 1,3 = 774,8 lei
Pv/B = 472 * 1,3 = 613,6 lei
Determinarea rezultatului:
Explicaţie Produs A Produs B

1. Cost complet unitar 596 lei 472 lei
2. Producţia vândută (buc.) 6 buc 10 buc
3. Costul total al produselor vândute (1*2) 3576 lei 4720 lei
4. Preţ de vânzare unitar 774,8 lei 613,6 lei

5. Venituri din vânzare totale (CA) (2*4) 4648,8 lei 6136 lei
6. Rezultat pe produs (5-3) 1072,8 lei 1416 lei
7. Rezultat global 2488,8 lei
2.2 Calculatia costului partial. Metoda Direct-
costing
Metoda Direct-costing este o metoda de calculatie de tip partial, bazata
pe clasificarea costurilor in raport cu volumul productiei in costuri
variabile si costuri fixe.
Acesta metoda determina costul unitar numai in raport cu costurile

variabile. Costurile fixe se deduc per total din rezultatul intreprinderii.
Aceasta metoda nu urmareste determinarea unui cost exact; in schimb,

pune accentul pe analiza unor indicatori care servesc managerilor
pentru luarea deciziilor.
Cheltuieli variabile – Cheltuieli fixe
• Cheltuielile variabile reprezinta cheltuielile care variaza in functie de

volumul productiei (ex. ch cu materii prime, ch. cu manopera, ch cu
asig sociale aferente salariilor etc.)
• Cheltuielile fixe sunt cheltuieli care nu variaza in functie de volumul

productiei; sunt costuri suportate de intreprindere, pe care aceasta le
inregistreaza chiar daca nu produce (ex. Ch cu chiriile, ch.cu utilitatile,
ch. cu amortizarea utilajelor, ch. cu salariile personalului indirect
productive- IT, contabilitate etc)
Indicatori specifici Metodei Direct-costing
1. Punctul de echilibru (Pe)
2. Factorul de acoperire (Fa)
3. Coeficientul de siguranta (Ks)
4. Intervalul de siguranta (Is)
Punctul de echilibru
• 1. Punctul de echilibru (denumit si pragul de rentabilitate sau punct
critic) (Pe) evidentiaza volumul de activitate pentru care
întreprinderea nu inregistreaza nici pierdere, dar nici profit. Este acel
nivel la care veniturile totale din vânzări sunt egale cu cheltuielile
totale ale întreprinderii, iar rezultatul brut din exploatare este egal cu
0. Acest punct critic este atins atunci când costurile fixe sunt acoperite
integral de suma marjelor aferente fiecarui produs.
• Pe = CF/cbu , cbu = pvu – cvu (productie omogena)
• Pe = CF/cbu, cbu=CB/Σqvi (productie eterogena)
• Analiza rentabilității produselor are drept scop sa ajute managerii in

Factorul de acoperire
2. Factorul de acoperire (Fa) ajuta managerii in
luarea deciziilor privind optimizarea programului de
productie şi vânzare. Acest indicator apreciaza
rentabilitatea potenţială si furnizează informaţii
despre produsele care au capacitatea cea mai mare
de a absorbi cheltuielile fixe şi de a aduce profit. Cu
ajutorul acestor informaţii se poate modifica
structura activităţii în favoarea purtătorului de
costuri cel mai rentabil, adică cel cu factorul de
Coeficientul de siguranţă
3. Coeficientul de siguranţă (Ks) sau marja de siguranţă exprimă în
suma relativa (procentual) cu cât pot scădea vânzările pana la punctul
de echilibru, astefel incat intreprinderea să nu intre în zona pierderilor.
Acest indicator se calculeaza:
• a) ca raport între volumul total al desfacerii (CA) din care se deduce
cifra de afaceri critică (CA*) şi volumul total al desfacerii, înmulţit cu
100:
Ks = CA - CA* / CA * 100
• b) ca raport între rezultatul total (profit)(R) şi contribuţia de acoperire
globală, la nivelul întregii producţii fabricate şi vândute (CB), înmulţit
cu 100:
Intervalul de siguranţă (Is)
4. Intervalul de siguranţă (Is) reprezinta indicatorul cu care se
determina influenţa reducerii volumului vânzărilor asupra rezultatului
financiar. Acesta exprimă în suma absoluta, depăşirea volumului efectiv
(sau planificat) al vânzărilor (CA) fata de volumul vânzărilor în punctul
critic (CA*), altfel spus, cu cât poate fi redus volumul vânzărilor pana la
punctul de echilibru, fără riscul de a suporta pierderi. Relaţia de calcul
este următoarea:
• Is = CA – CA*
Studiu de caz
Societatea S.C. Silvarom S.A., ce are ca obiect de activitate realizarea produselor de mobilier,
fabrică şi vinde produsele A, B şi C, pentru care se cunosc datele din urmatorul tabel.
Explicaţii Produse Total
A B C
1. Volumul activităţii fabricate şi

vândute (qv) 4.000 buc 2.500 buc 1.500 buc 8.000 buc
2. Preţ de vânzare unitar (pvu)

100 lei/buc 80 lei/buc 60 lei/buc
3. Cheltuieli variabile unitare 90 lei/buc 40 lei/buc 20 lei/buc
(cvu)
4. Cheltuieli fixe (CF) 63.000 lei
A. Indicatorii de baza ai Metodei Direct-
costing
Explicaţii Produse Total
A B C
Cifra de afaceri (CA) 4.000 buc*100 2.500 buc*80 = 1.500 buc*60 = 690.000 lei
= 400.000 lei 200.000 lei 90.000 lei
Cost variabil total (CV) 4.000 buc*90 = 2.500 buc*40 = 1.500 buc*20 = 490.000 lei
360.000 lei 100.000 lei 30.000 lei
Contribuţia unitară la profit (cbu)
cbu = pvu- cvu 10 lei 40 lei 40 lei -
Contribuţia bruta la profit (CB=CA- 40.000 lei 100.000 lei 60.000 lei 200.000 lei
CV)
Rezultat financiar (R) 200.000 –
R=CB-CF 63.000
=137.000 lei
Calculul indicatorilor de baza (primari)
Cifra de afaceri (CA) = qv * pvu Cost variabil total (CV) = qv *cvu
CAA = 4.000 buc*100 = 400.000 lei CVA = 4.000 buc*90 = 360.000 lei
CAB = 2.500 buc*80 = 200.000 lei CVB = 2.500 buc*40 = 100.000 lei
CAc = 1.500 buc*60 = 90.000 lei CVC = 1.500 buc*20 = 30.000 lei
Contribuţia unitară la profit Contribuţia bruta (globală) la profit CB = cbu * qv

cbu = pvu - cvu CB = 10 * 4.000 = 40.000 lei
cbuA = 100 - 90 = 10 lei CB = 40 * 2.500 = 100.000 lei
cbuB = 80 - 40 = 40 lei CB = 40 * 1.500 = 60.000 lei
cbuC= 60 – 20 = 40 lei
 Rezultat = Cifra de afaceri (CA) - Contribuţia de acoperire globală (CB) = 67.000.000 -
10.995.000 = 2.995.000 lei
Rezultat = Contribuţia brută la profit (CB) – Costul fix (CF)=
200.000 - 63.000 =137.000 lei
 Activitatea întreprinderii în ansamblu este profitabilă, ea degajând un rezultat pozitiv (profit) în sumă
absolută de 137.000 lei;
 Produsele A,B si C sunt rentabile, având fiecare o contribuţie la profit pozitivă, şi anume 10 lei/buc. produsul
A şi 40 lei/buc. produsele B si C; ele au capacitatea de a-şi acoperi cheltuielile fixe şi de a degaja profit.
B. Indicatori specifici Metodei Direct-
costing
1.Punctul de echilibru – intreprinderea produce şi vinde un singur
•produs
Caz 1. Întreprinderea produce şi vinde un singur produs, produsul A,
în condiţiile:
• Cheltuieli fixe = 80.000 lei
• Cost variabil unitar = 65 lei
• Preţ de vânzare unitar = 100 lei
• Produse fabricate şi vândute = 10.000 bucati
• Punctul de echilibru se determină folosind relaţia de calcul:

Pe = CF/cbu
• cbu = pv – cv = 100 – 65 = 35 lei
• Pe = CF/ cb = 80.000/35 = 2.286 bucati
Punctul de echilibru – intreprinderea produce şi
vinde un mix de produse
Caz 2. Punctul de echilibru se determină astfel:
• Pe = CF/cbu
• În condiţiile fabricării celor trei produse A, B,C, se calculează
contribuţia de acoperire medie cbu , astfel:
• cbu=CB/Σqvi = 200.000/(4.000 + 2.500 + 1.500) = 25 lei/buc.
• Pe = CF/cbu = 63.000/25 = 2.520 buc.
În condiţiile fabricării şi vânzării celor trei produse, întreprinderea
trebuie să producă şi să vândă 2.520 bucăţi, pentru ca veniturile să fie
egale cu cheltuielile, iar rezultatul nul.
Volumul activităţii necesar pentru menţinerea la nivelul pragului de
rentabilitate este de 2.520 bucăţi, însă nu cunoaştem structura şi
a. Determinăm ponderea fiecărui produs în total producţie
b. Stabilim structura productiei la punctul de echilibru
a. Determinarea ponderii fiecărui produs în total producţie:
gi = qvi/ Σqvi
gA = 4.000/8.000 = 0,50; gB = 2.500/8.000 = 0,31; gC =
1.500/8.000 = 0,19
b. Stabilim structura punctului de echilibru: qPei = gi * Pe

• qPeA = gA * Pe = 0,50 * 2.520 = 1.260 buc.
• qPeB = gB * Pe = 0,31 * 2.520 = 781 buc.
• qPeC = gC * Pe = 0,19 * 2.520 = 479 buc
2.520 buc.
2.Factorul de acoperire
Calculat pe produse: Fai= CBi /CAi * 100
• Calculăm factorul de acoperire pentru fiecare produs: Fai= CBi /CAi * 100
• FaA= CBA /CAA * 100 = 40.000/ 400.000 * 100 = 10%
• FaB = CBB /CAB * 100 = 100.000/ 200.000* 100 = 50%
• FaC = CBC /CAC * 100 = 60.000/ 90.000 * 100 = 66,60%
• Factorul de acoperire are valori pozitive, prin urmare toate produsele sunt rentabile.
• Fa indică capacitatea produselor de a suporta cheltuielile fixe şi de a genera profit, evaluată la 10%, 50% şi, respectiv, 66,60%.
• Se observa ca produsul C este cel mai rentabil, cu un factor de acoperire de 66,60%, urmat de produsul B. La aceste produse se
poate lua decizia impulsionării producţiei şi a vânzării, ceea ce va conduce la obtinerea unui profit mai mare.
Calculat global: Fa= CB/CA * 100 sau Fa= CF/ CA* * 100
• Calculăm factorul de acoperire global: Fa= CB/CA * 100
• Fa = CB/CA * 100 = 200.000/690.000 * 100 = 29%
• Întrucât am determinat anterior cifra de afaceri critică CA*, putem folosi rezultatul pentru a determina factorul de acoperire
folosind şi relaţia: Fa= CF/ CA* * 100
• Fa = CF/ CA* * 100 = 63.000/ 217.220 * 100 = 29%
• Rentabilitatea globală este de 29%, adică 29% din valoarea producţiei fabricate şi vândute poate să acopere cheltuielile fixe şi să
aducă profit.
3. Coeficientul de siguranţă dinamic
Modelele pentru calculul coeficientului de siguranţă dinamic sunt:
Ks = CA-CA*/CA*100 - se stabileşte cu cât pot fi diminuate vânzările
astfel încât întreprinderea să nu intre în zona pierderilor, în sumă
relativă:
• Ks = CA - CA* / CA * 100 = 690.000 – 217.220 /690.000 * 100 = 68,5%.
• Pentru ca întreprinderea să nu depăşească pragul de rentabilitate şi să
treacă în zona pierderilor, volumul desfacerii poate scădea cu cel mult
68,5%.
Ks = R/CB * 100 - se stabileşte ponderea rezultatului (profit) în
contribuţia bruta la profit
• Ks = R/CB * 100 = 137.000/200.000 * 100 = 68,5%
• Managerii sunt informaţi că mai mult de jumatate din actuala
activitate generează un rezultat pozitiv, deoarece gradul de siguranţă
4. Intervalul de siguranţă dinamic
Is = CA – CA*
• Is = CA – CA* = 690.000 - 217.220 = 472.780 lei
• În suma absoluta, vânzările pot înregistra o scădere cu maximum
472.780 lei, pentru ca întreprinderea să nu intre în zona pierderilor.
Avantaje ale metodei Direct-costing
• Spre deosebire de calculatiile complexe, specifice costurilor complete,
metoda costului variabil sau metoda direct-costing se distinge prin
simplitatea modelului de calculatie, bazat in principal pe costurile
variabile ale intreprinderii si pe studiul relaţiei cost-volum-profit.
• Costul variabil, format prin insumarea cheltuielilor variabile, permite
o diferenţiere a produselor sau a pieţelor şi, deci, integrarea mai bună
într-un demers de marketing mai ofensiv.
• Analiza cost-volum-profit, fiind o metoda predictivă, permite sa se
determine contribuția fiecărui produs la acoperirea cheltuielilor fixe,
măsoară profitabilitatea fiecărui produs și le identifica pe cele care
sunt mai puțin profitabile.
• Calcularea pragului de rentabilitate permite să se stabileasca nivelul
Limite ale metodei Direct-costing
• Inconvenientul acestui cost parţial este acela că, fiind compus numai
din cheltuieli variabile (nu sunt luate in calcul toate costurile
inregistrate), este destul de îndepărtat de costul complet şi aceasta
într-o măsură care poate varia de la un produs la altul sau de la o
comandă la alta, în funcţie de ponderea cheltuielilor fixe şi a
cheltuielilor variabile în costul produsului.
• Rezultatele diferitelor analize sunt obținute pe baza datelor estimate,
care pot fi mai mult sau mai puțin aproape de realitate.
• Analiză predictiva cost-volum-profit presupune o regularitate a
vânzărilor, care nu se regaseste întotdeauna în practica, iar punctul de
echilibru variază odata cu modificările prețurilor de vânzare.
Costurile calităţii
• Concurenţa globală a determinat companiile producătoare şi
prestatoare de servicii să se focalizeze asupra obţinerii de bunuri şi
servicii de calitate; altfel, îşi pierd cota de piaţă şi chiar riscă să-şi
înceteze activitatea.
• O serie de studii arată că în general, costurile pe care le implică
corectarea noncalităţii şi cele pentru prevenirea şi evaluarea ei,
reprezintă în medie 25% din cifra de afaceri a companiilor
producătoare şi 5-15% din costurile lor de producţie.
• În cazul companiilor prestatoare de servicii, specialiştii apreciază că
ponderea acestor costuri este mult mai mare.
Costurile calităţii
• Prin urmare, costurile calităţii reprezintă un instrument important de
valorizare a calităţii, o potenţială sursă de maximizare a profitului
companiei.
• Ele sunt utilizate, de tot mai multe companii, ca instrument de
optimizare a proceselor şi activităţilor relevante pentru calitate.
• Costurile calităţii se manifestă pe întreg ciclul de viaţă al unui produs,
începând cu faza de concepţie, trecând prin execuţie, livrare şi
încheind cu exploatarea sa.
Situatii financiare de
sinteza si raportare
curs 3
Situatii financiare de sinteza si raportare
Intreprinderile romanesti care aplica o contabilitate armonizata cu

directivele europene si cu standardele internationale de contabilitate,
trebuie sa intocmesca si sa publice un set de situatii financiare care
contine:
Bilant contabil
Cont de profit si pierdere
Situatia fluxurilor de trezorerie
Situatia modificarilor capitalurilor proprii
Politici contabile si note la conturile anuale
• Scopul situatiilor financiare consta in redarea imaginii financiare a
unei firme (reflectata prin pozitia financiara, performanta, gradul de
indatorare, capacitatea de plata etc).
• Prezentarea situatiilor financiare este diferita, in functie de utilizatorii
informatiilor financiar-contabile:
Pentru utilizatorii externi, aceste situatii au o forma standardizata,
reglementata la nivel national, pentru a se asigura un cadru comun de
evaluare si analiza a rezultatelor financiare ale firmelor care
desfasoara activitatea in diferite domenii si in diferite zone geografice.
Pentru utilizatorii interni, situatiile financiare sunt adaptate si
personalizate la nevoile curente ale firmei. Aceste situatii trebuie
prezentate intr-un format si limbaj accesibil tuturor utilizatorilor
interni, indiferent daca au pregatire economica sau nu.
1. Bilantul – pozitia financiara a intreprinderii
• Bilantul reprezinta un instrument specific contabilitatii, care
evidentiaza, in expresie valorica, echilibrul dintre bunurile economice
si sursele de finantare, precum si profitul sau pierderea, ca rezultat al
activitatii desfasurate.
• Bilantul reflecta pozitia financiara a intreprinderii la un moment dat,

de regula la 31 decembrie (la sfarsitul exercitiului financiar).
• Exercitiul financiar se suprapune peste anul calendaristic, adica incepe
la 01.01 (sau data infiintarii entitatii) si se incheie la 31.12.
Bilantul – structuri calitative
• Bilantul – prezinta pozitia financiara a intreprinderii, prin prisma
structurilor de activ, datorii si capitaluri proprii
• Un activ – este o resursa controlata de intreprindere, ca rezultat al
unor evenimente trecute si de la care se asteapta sa genereze
beneficii viitoare pentru societate.
• O datorie – reprezinta o obligatie actuala a societatii ce decurge din
evenimente trecute si a carei decontare (plata) va genera o iesire de
resurse (bani sau contraprestatie)
• Capitalurile proprii exprima interesul rezidual al proprietarilor in
activele societatii, dupa deducerea tuturor datoriilor sale.
Modele de bilant
1. Modelul cont (bilateral) se reflecta prin ecuatia bilantiera:
ACTIV = CAPITALURI PROPRII + DATORII
2. Modelul lista se reflecta prin ecuatia bilantiera:
ACTIV – DATORII = CAPITALURI PROPRII
Nota: Modelul adoptat de normalizatorii contabili romani pentru intocmirea si transmiterea

informatiilor bilantiere este modelul lista.
Bilant in modelul cont (bilateral)
Bilanţ
intocmit la 31.12.N
ACTIV SOLD LA PASIV SOLD LA
01.01.N 31.12.N 01.01.N 31.12.N
1. ACTIVE IMOBILIZATE A1(i) A1(i+1) 1. CAPITALURI P1(i) P1(i+1)
1.1. Necorporale A11(i) A11(i+1) PROPRII
1.2. Corporale A12(i) A12(i+1) 1.1. Capital social P11(i) P11(i+1)
1.3. Financiare A13(i) A13(i+1) 1.2. Prime de capital P12(i) P12(i+1)
2. ACTIVE CIRCULANTE A2(i) A2(i+1) 1.3. Rezerve P13(i) P13(i+1)
2.1. Stocuri A21(i) A21(i+1) 1.4. Rezultat (Profit +, P14(i) P14(i+1)
2.2. Creanţe A22(i) A22(i+1) Pierdere -)
2.3. Investiţii financiare pe A23(i) A23(i+1) 2. PROVIZIOANE PENTRU P2(i) P2(i+1)
termen scurt RISCURI ŞI CHELTUIELI
2.4. Casa şi conturi la bănci A24(i) A24(i+1) 3. DATORII P3(i) P3(i+1)
3. CHELTUIELI IN AVANS A3(i) A3(i+1) 3.1. Pe termen scurt P31(i) P31(i+1)
3.2. Pe termen lung P31(i) P32(i+1)
4. VENITURI IN AVANS P4(i) P4(i+1)
Bilanţ
intocmit la 31.12.N
Nr. Sold la:
rd.
01.01.N 31.12.N
A. ACTIVE IMOBILIZATE
01
I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE
II. IMOBILIZĂRI CORPORALE 02
III. IMPBILIZĂRI FINANCIARE 03
ACTIVE IMOBILIZATE – TOTAL (rd. 01 la 03) 04
B. ACTIVE CIRCULANTE
05
I. STOCURI
II. CREANŢE 06
III. INVESTIŢII FINANCIARE PE

TERMEN SCURT 07
IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI 08
ACTIVE CIRCULANTE – TOTAL

(rd. 05 LA 08) 09
C. CHELTUIELI ÎN AVANS 10
DATORII CE TREBUIE PLĂTITE

D. ÎNTR-O PERIOADĂ DE PÂNĂ LA UN AN 11
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE, RESPECTIV

H. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI
ŞI CHELTUIELI 15
I. VENITURI ÎN AVANS (rd. 17 + 18),
din care : 16
- subvenţii pentru investiţii 17
- venituri înregistrate în avans 18
J. CAPITAL ŞI REZERVE
19
I. CAPITAL (rd. 20 la 22) din care:
- capital subscris nevărsat 20
- capital subscris vărsat 21
- patrimoniul regiei 22
II. PRIME DE CAPITAL 23
III. REZERVE DIN REEVALUARE SOLD C 24
SOLD D 25
IV. REZERVE 26
SOLD C 27
V. REZULTATUL REPORTAT
SOLD D 28
SOLD C 29
VI. REZULTATUL EXERCIŢIULUI
FINANCIAR
SOLD D 30
2. CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE –
INSTRUMENT DE EVALUARE A PERFORMANTEI
• Contul de profit și pierdere reflectă performanța companiei tale
pentru o anumită perioadă de timp.
• Furnizează informatii despre capacitatea unei companii de a genera
profit pe baza rezultatului din exploatare (venituri din exploatare -
cheltuieli din exploatare) si a rezultatului financiar (venituri financiare
- cheltuieli financiare)
• Veniturile din exploatare, care au de obicei cea mai mare pondere in
cadrul veniturilor totale si formeaza cifra de afaceri, variaza in functie
de tipul de companie și industria în care activeaza; se refera la
vanzarea produselor finite, a semifabricatelor, a mărfurilor sau la
serviciile prestate.
Veniturile si cheltuielile – structuri calitative ale CPP
• Veniturile reprezinta creșteri ale beneficiilor economice ale unei
companii. Ele desemnează, în expresie monetară, bogăţia creată prin
activităţile desfăşurate sau obţinută cu titlu gratuit.
• Cheltuielile reprezintă diminuarea beneficiilor economice ale unei

companii. Ele reflectă consumuri şi desemnează, în expresie
monetară, utilizarea resurselor în cadrul activităţilor desfăşurate.
Contabilitatea de angajamente
• “Efectele tranzacţiilor şi ale altor evenimente sunt recunoscute atunci
când tranzacţiile şi evenimentele se produc (şi nu pe măsură ce
numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit)“ – Art.53
(OMFP 1802/2014)
• Veniturile se înregistrează în momentul emiterii facturii de vânzare

bunuri / prestare de servicii şi NU în momentul încasării facturii
• Cheltuielile se înregistrează în momentul consumului / primirii facturii
de servicii şi NU în momentul plăţii facturii
Modalităţi de formare a veniturilor
a) Obţinerea producţiei fabricate în cadrul obiectului principal de
activitate al unei firme. În acst moment al ciclului economic,
evaluarea producţiei obşinute se face în costuri efective de
producţie.
b) Livrarea (facturarea) prducţiei fabricate, care constituie momentul
transferului dreptului de proprietate de la producător (vânzător)
către client (cumpărător)
c) Încasarea unor sume de bani, ca urmare a facturării de produse,
lucrări , prestaţii şi servicii care fac obiectul curent de activitate al
firmei, dar pentru care nu s-au înregistrat anterior creanţe faţă de
clienţi (cumpărători)
d) Încorporarea (includerea) în veniturile curente ale exerciţiului
financiar a unor sume reprezentând venituri care au fost estimate
Modalităţi de formare a cheltuielilor
a) Consumul de bunuri stocabile în activitatea curentă de exploatare,
cum ar fi consumul de materii prime, materiale auxiliare, materiale
consumabile, ambalaje, precum şi ieşirile mărfuri;
b) Angajarea unei cheltuieli care intervine în momentul cumpărării de
bunuri nestocabile, lucrări, utilitări, şi servicii destinate producţiei,
cu ocazia naşterii obligaţiilor faţă de furnizori (lucrări de întreţinere
şi reparaţii, chirii, prime de asigurare, comisioane şi onorarii,
cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate, cheltuieli cu
transportul de bunuri şi persoane, cheltuieli de deplasare, detaşare,
transfer, cheltuieli de poştă şi telecomunicaţii, cheltuieli cu alte
servicii prestate de terţi s.a)
c) Plata unei sume de bani destinată satisfacerii unei nevoi curente a
firmei, pentru care anterior plăţii nu a fost înregistrat angajamentul
(obligaţia de plată)
Clasificarea veniturilor si cheltuielilor
Există mai multe clasificări ale veniturilor și cheltuielilor, care sunt
utile în analiza financiară pe care managerul financiar o realizează la
nivelul companiei.
1. În raport cu tipul operațiunii care le-a generat, distingem:

• operațiuni de exploatare - venituri din exploatare/cheltuieli de
exploatare
• operațiuni financiare - venituri/cheltuieli financiare
Clasificarea cheltuielilor si veniturilor
• 2. În raport cu influența asupra trezoreriei întreprinderii, se disting
două categorii de venituri și cheltuieli:
• venituri/cheltuieli monetare (încasabile/plătibile), care se vor
concretiza într-o încasare/plată la termen ferm (venituri din vânzarea
mărfurilor, cheltuieli cu salariile personalului);
• venituri/cheltuieli nemonetare (calculate), care se înregistrează ca o
rezervă financiară fără a fi încasabile/plătibile la un termen ferm
(cheltuieli cu amortizarea, venituri din/cheltuieli cu
provizioane/ajustări, venituri din/cheltuieli cu cedarea activelor).
Venituri din exploatare
• Venituri din vânzări de bunuri (V. din vz. mărfurilor; V. din vz. PF,
produselor agricole și a activelor biologice de natura stocurilor; V. din
vz. semif.; V.din vz. produselor reziduale)
• Venituri din prestări servicii (V. din servicii prestate, V. din studii şi
cercetări, V. din chirii, V. din activităţi diverse etc.)
• Venituri aferente costului producţiei în curs de execuţie (V. aferente
costurilor stocurilor de produse, V. aferente costurilor serviciilor în
curs de execuţie)
• Venituri din producţia de imobilizări (necorp., corp, investiții
imobiliare)
• Venituri din subvenţii de exploatare
Cheltuieli din exploatare
• Cheltuieli privind stocurile (Ch. cu mat. prime, Ch. cu mat.
consumab., Ch. privind mărfurile, Ch. pv. materialele nestocate, Ch.pv.
mater.de natura ob. de inventar)
• Cheltuieli ocazionate de vânzarea de stocuri şi active (Ch. pv.
mărfurile, Ch.pv. ambalajele, Ch. privind activele cedate)
• Cheltuieli cu serviciile executate de terţi (Ch. privind energia şi apa,
Ch. cu întreţinerea şi reparaţiile, Ch. de poştă şi telecom., Ch. cu
chiriile, Ch.cu servicii bancare, Ch. cu primele de asigurare, Ch. de
transport, Ch. de protocol, reclamă şi publicitate, Ch. cu colaboratorii,
Ch.pv. comisioanele şi onorariile etc.)
• Cheltuieli cu personalul (Ch. cu salariile, Ch. cu tichete de masă, Ch.
privind asigurările şi protecţia socială etc.)
Venituri financiare
• Venituri din diferenţe de curs valutar
• Venituri din dobânzi (de încasat)
• Venituri din sconturi obţinute (primite în urma unor reduceri
financiare primite)
• Venituri din investiţii financiare cedate
• Venituri din imobilizări financiare (dividende aferente titlurilor de
participare)
• Venituri din investiţii pe termen scurt (dobânzi primite)
• Venituri din creanţe imobilizate
• Alte venituri financiare
Cheltuieli financiare
• Cheltuieli din diferenţe de curs valutar
• Cheltuieli privind dobânzile
• Cheltuieli privind sconturile acordate
• Cheltuieli privind investiţiile financiare cedate (Imobilizări financiare şi
Investiţii pe termen scurt)
• Pierderi din creanţe legate de participaţii
• Alte cheltuieli financiare
Rezultatul exercitiului – Profit sau Pierdere
• Rezultatul exercitiului se determina ca diferenţă între venituri şi
cheltuieli si poate fi:
• PROFIT (Rezultat >0), dacă într-o perioadă de timp determinată veniturile (V) sunt mai mari decât
cheltuielile (C)
• PIERDERE (Rezultat<0), dacă într-o perioadă de timp determinată veniturile (V) sunt mai mici decât
cheltuielile (C)
• Rezultat din exploatare (profit/pierdere)= Venituri din exploatare – Cheltuieli de exploatare

• Rezultatul financiar (profit/pierdere) = Venituri financiare – Cheltuieli financiare
• Rezultatul exercițiului face parte din categoria CAPITALURILOR PROPRII.

• Rezultatul exercițiului apare în Situația Financiară Anuală numită ”Contul de Profit și pierdere”, care
prezintă sinteza cheltuielilor şi veniturilor inregistrate intr-un exerciţiu financiar.
Determinarea rezultatului brut si net
• Rezultat brut (contabil)
= Rezultat din exploatare + Rezultatul Financiar
= Venituri totale - Cheltuieli totale
• Rezultat fiscal (Profitul impozabil)

= Rezultat brut + Cheltuieli nedeductibile – Venituri neimpozabile
Cheltuielile nedeductibile şi Veniturile neimpozabile se determină în baza Codului Fiscal.
• Impozitul pe profit = Rezultat fiscal *Cota de impozit pe profit

Cota de impozit pe profit = 16%
• Rezultatul net
Modelul lista al CPP
• Cifra de afaceri netă;
• Venituri aferente costului producţiei în curs de execuţie;
• Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi
capitalizată;
• Alte venituri din exploatare;
• Venituri din exploatare-total;
• Cheltuieli din exploatare-total;
• Profitul sau pierderea din exploatare (Rezultatul din exploatare);
• Venituri financiare;
• Cheltuieli financiare;
• Profitul sau pierderea financiară (Rezultatul financiar);
Importanta CPP
• Contul de profit și pierdere arata profitabilitatea activitatilor
desfasurate
• Contul de profit și pierdere cuprinde informații cu privire la veniturile
și cheltuielile unei companii, deci valoarea facturilor, indiferent dacă
acestea au fost sau nu închise (plătite/încasate);
• Valoarea rezultatului final (profitul), nu reprezintă banii disponibili.
Dacă este nevoie de o astfel de informație, se construiește și
monitorizează periodic planul de cash flow.
Importanta CPP
Pentru a compara mai multe companii din acelasi sector de activitate
sau pentru a analiza performanța companiei de la an la an.
Dacă se observa o descreștere a profitului brut, aceasta poate
însemna că:
- Volumul de vânzări este prea mic;
- Este stabilit un preț prea mic pentru produsele sau serviciile oferite;
- Costurile de producție sunt prea mari (materie primă, salarii, etc);
- Procesul de obținere a produselor este unul ineficient (utilajele sunt
prea vechi și nu produc suficient).
Motivele fluctuațiilor profitului orienteaza obiectivele activității și
direcția spre care firma isi va îndrepta atenția pentru următoarea
Analiza poziţiei financiare
a întreprinderii
Curs 4
Analiza economico-financiara
• Analiza reprezinta o metoda a cunoasterii, care
presupune descompunerea unui obiect in
partile sale componente si cercetarea fiecarei
parti si a legaturilor cauzale dintre factorii
determinanti.
• Analiza economico-financiara cerceteaza
fenomenele din punct de vedere al consumului
de resurse (efort) si al rezultatelor obtinute
(efect), pentru gasirea solutiilor necesare
fundamentarii deciziilor manageriale.
• De exemplu, un proces tehnologic poate fi
analizat:
• D.p.d.v tehnic, ca o succesiune de operatii
tehnologice caracterizate prin parametri
tehnici specifici.
• D.p.d.v. economic, prin costuri si eficienta
procesului.
 Urmareste sa puna in evidenta punctele tari si
punctele slabe ale intreprinderii
 Evalueaza capacitatea intreprinderii de a-si asigura
finantarea si de a satisface exigentele partenerilor
interni si externi (investitori, manageri, banci,
clienti, furnizori, stat, angajati etc)
• Ex: conducatorii intreprinderii si investitorii
orienteaza analiza catre studiul performantelor
(evolutia lor si perspectivele viitoare)
• Alti parteneri externi (banci, furnizori) sunt
interesati de studiul echilibrului financiar (riscul
de faliment sau insolvabilitate, gradul de
indatorare)
Situatii financiare de sinteza si
raportare
Sursa de date pentru analiza ec-fin. o
reprezinta situatiile financiare:
Bilant contabil
Cont de profit si pierdere
Situatia fluxurilor de trezorerie
Situatia modificarilor capitalurilor proprii
Politici contabile si note la conturile anuale
• Scopul situatiilor financiare consta in redarea imaginii
financiare a unei firme (reflectata prin pozitia financiara,
performanta, gradul de indatorare, capacitatea de plata etc).
• Prezentarea situatiilor financiare este diferita, in functie de
utilizatorii informatiilor financiar-contabile:
 Pentru utilizatorii externi, aceste situatii au o forma
standardizata, reglementata la nivel national, pentru a se asigura
un cadru comun de evaluare si analiza a rezultatelor financiare
ale firmelor care desfasoara activitatea in diferite domenii si in
diferite zone geografice.
 Pentru utilizatorii interni, situatiile financiare sunt adaptate si
personalizate la nevoile curente ale firmei. Aceste situatii trebuie
prezentate intr-un format si limbaj accesibil tuturor utilizatorilor
interni, indiferent daca au pregatire economica sau nu.
Bilanţul – suport al analizei
economico-financiare
(poziţia financiară a intreprinderii)
• Bilantul reprezinta situatia financiara care reflecta
pozitia financiara a intreprinderii la un moment dat, de
regula la 31 decembrie (la sfarsitul exercitiului
financiar).
• Aceasta pozitie financiara este influentata de resursele
economice pe care le gestioneaza, de lichiditate,
solvabilitate si de capaciatea de a se adapta la
schimbarile mediului in care isi defasoara activitatea.
• Informatiile furnizate de bilant permit utilizatorilor sa
anticipeze capacitatea intreprinderii de a genera in viitor
fluxurilor de trezorerie (incasari si plati), nevoile
viitoare de creditare, sansele de a primi finantare in
viitor sau capacitatea intreprinderii de a-si onora
obligatiile scadente.
Bilantul – structuri calitative
• Bilantul – prezinta pozitia financiara a intreprinderii,
prin prisma structurilor de activ, datorii si capitaluri
proprii
• Un activ – este o resursa controlata de intreprindere, ca
rezultat al unor evenimente trecute si de la care se
asteapta sa genereze beneficii viitoare pentru societate.
• O datorie – reprezinta o obligatie actuala a societatii ce
decurge din evenimente trecute si a carei decontare
(plata) va genera o iesire de resurse (bani sau
contraprestatie)
• Capitalurile proprii exprima interesul rezidual al
proprietarilor in activele societatii, dupa deducerea
tuturor datoriilor sale.
Modele de bilant
1. Modelul cont (bilateral) se reflecta prin

ecuatia bilantiera:
ACTIV = CAPITALURI PROPRII + DATORII
2. Modelul lista se reflecta prin ecuatia

bilantiera:
ACTIV - DATORII = CAPITALURI PROPRII
Nota: Modelul adoptat de normalizatorii contabili romani pentru intocmirea si transmiterea
informatiilor bilantiere este modelul lista.
•Exercitiul financiar se suprapune peste anul calendaristic, adica incepe la 01.01 (sau data
infiintarii entitatii) si se incheie la 31.12.
Bilant in modelul LISTA
BILANT
intocmit la 31.12.N
Nr. Sold la:
rd.
01.01.N 31.12.N
01
05
I. STOCURI
II. CREANŢE 06

TERMEN SCURT 07
ACTIVE CIRCULANTE – TOTAL

(rd. 05 LA 08) 09
C. CHELTUIELI ÎN AVANS 10
DATORII CE TREBUIE PLĂTITE

D. ÎNTR-O PERIOADĂ DE PÂNĂ LA UN AN 11
ŞI CHELTUIELI 15

din care : 16
19
SOLD D 25
IV. REZERVE 26
SOLD C 27
V. REZULTATUL REPORTAT
SOLD D 28
Bilant in modelul CONT (bilateral)
Bilanţ
intocmit la 31.12.N

01.01.N 31.12.N 01.01.N 31.12.N
1. ACTIVE A1(i) A1(i+1) 1. CAPITALURI P1(i) P1(i+1)
IMOBILIZATE A11(i) A11(i+1) PROPRII
1.1. Necorporale A12(i) A12(i+1) 1.1. Capital social P11(i) P11(i+1)
1.2. Corporale A13(i) A13(i+1) 1.2. Prime de capital P12(i) P12(i+1)
1.3. Financiare A2(i) A2(i+1) 1.3. Rezerve P13(i) P13(i+1)
2. ACTIVE A21(i) A21(i+1) 1.4. Rezultat (Profit +, P14(i) P14(i+1)
CIRCULANTE A22(i) A22(i+1) Pierdere -)
2.1. Stocuri A23(i) A23(i+1) 2. PROVIZIOANE P2(i) P2(i+1)
2.2. Creanţe PENTRU RISCURI ŞI
2.3. Investiţii financiare pe A24(i) A24(i+1) CHELTUIELI P3(i) P3(i+1)
termen scurt A3(i) A3(i+1) 3. DATORII P31(i) P31(i+1)
2.4. Casa şi conturi la bănci 3.1. Pe termen scurt P31(i) P32(i+1)
3. CHELTUIELI IN 3.2. Pe termen lung P4(i) P4(i+1)
AVANS 4. VENITURI IN
AVANS
TOTAL ACTIV A(i) A(i+1) TOTAL PASIV P(i) P(i+1)

Analiza elementelor bilantiere
• Permite determinarea structurii bilantului, stabilind
ponderea elementelor si semnificatia lor.
• Metoda prin care se analizeaza elementele de Activ si
Pasiv este reprezentata de metoda ratelor.
Ratele de structura patrimoniala
 Evidentiaza modificarile structurale realizate in cadrul
intreprinderii de-a lungul timpului;
 Permit o comparatie intre societati cu dimensiuni
diferite (usor de realizat);
 Determina abaterile fata de valorile medii ale ramurii
industriale in care functioneaza.
 Se calculeaza rate de structura a activului si rate de
structura a pasivului.
Analiza structurii activului
Analiza elementelor de activ bilantier are drept scop reflectarea apartenentei
sectoriale a societatii, in functie de natura activitatii desfasurate .
Principalele rate ale structurii activului sunt:
a) Rata activelor imobilizate

Activele imobilizate
 100
Total activ
Imobilizări necorporale
Rata imobilizărilor necorporale  100
Total activ
Imobilizări corporale
Rata imobilizărilor corporale  100
Total activ
Imobilizări financiare
Rata imobilizărilor financiare  100
Total activ
b) Rata activelor circulante
Active circulante
 100
Total activ
Stocuri
R
a
t
as
to
c
ur
i
l
or= 
100
Total
activ
ţişi
Clien
conturi
asimila
R
at
a c
re
anţ
elo
rco
mer
cia
le= 100
Total
activ
ă
itţişi
Disponibil
active
asimilate
R
atad
is
pon
ib
ilită
ţilo
r= 
100
Totalactiv
Analiza structurii pasivului
Analiza elementelor de pasiv bilantier evidentiaza modul de
structurare a resurselor de finantare, in functie de provenienta si
gradul de exigibilitate al acestora.
Prin nivelul ratelor de structura a pasivului se poate identifica la
un moment dat existent sau inexistenta unei structuri financiare
adecvate pentru intreprindere, rezultat al politicii financiare
promovate de managementul acesteia.
Ratele de structura a pasivului reflecta trei aspecte principale legate

de finantarea intreprinderii:
1. Stabilitatea financiara
2. Autonomia financiara
3. Gradul de indatorare
Analiza structurii surselor de finanţare
a
)Ra
tas
tab
ilită
ţiifin
anc
iar
e
Capital
permanent
100
Total
pasiv
Rata stabilitatii financiare reflecta ponderea capitalurilor
permanente in totalul surselor de finantare.
Total Pasiv = Capitaluri proprii + Datorii
Datorii = Datorii pe termen lung + Datorii pe termen scurt
Capital permanent = Capitaluri proprii + Datorii pe termen

lung
Obs: Cu cat capitalurile proprii au o pondere mai mare in total pasiv, cu atat
mai putin firma va fi nevoita sa apleze la credite bancare pentru a-si finanta
activitatea.
Analiza structurii surselor de
finanţare
b)Autonomia financiara
b
)Ra
taau
ton
omie
iglo
bale
Capital
propriu

100
Total
pasiv
• Se mai numeste si rata solvabilitatii patrimoniale
• Este de dorit un nivel al ratei >=1/3 (33%)
• Rata pune in evidenta cat din sursele de finantare
apartin proprietarului.
• Cu cat sursele proprii detin o pondere mai
importanta in totalul surselor de finantare, cu atat
autonomia financiara a intreprinderii este mai
ridicata.
 Autonomie financiara globala reflecta ponderea

surselor proprii in totalul surselor de finantare
(capacitatatea intreprinderii de a face fata
angajamentelor financiare)
 Aceasta rata are o mare importanta pentru
institutiile financiare atunci cand intreprinderea
solicita un imprumut
 Cu cat rata scade, intreprinderea se expune riscului
de insolvabilitate, ca urmare a dependentei de
creditori
• Analiza gradului de indatorare
c) Rata datoriilor pe termen scurt =

=Datorii pe termen scurt/Total pasiv X100
d) Rata datoriilor totale=

= Datorii totale/Total pasiv X100
• Rata de indatorare exprima nivelul

datoriilor pe care firma le are in raport cu
totalul surselor de finantare;
• Caracterizeaza dependenta/ independenta
financiara a firmei si gradul de risc al
politicii sale financiare.
• Rata datoriilor pe termen scurt.
Firma ar trebui sa urmareasca o continua scadere a acestei rate, deoarece
un nivel in scadere al datoriilor curente (cu o scadenta mai mica de 1
an) denota o buna gestiune a acestora; ea trebuie sa fie preocupata de
gasirea resurselor banesti disponibile pentru achitarea acestor datorii pe
termen scurt.
• Rata datoriilor totale (rata indatorarii globale)
Reflecta ponderea datoriilor totale in totalul surselor de finantare;
Arata masura in care sursele imprumutate participa la finantarea activitatii
intreprinderii.
Valoarea max a acestei rate este de 66%, desi se considera ca o valoare de
50% ar fi mai sigura.
Cu cat rata este mai mica, cu atat indatorarea firmei este mai mica si
autonomia financiara mai mare.
Analiza pozitiei financiare
Studiu de caz
Analiza structurii patrimoniului (activelor) si surselor de
finantare (pasivelor-capitaluri si datorii)
În vederea analizei structurii activelor şi a surselor

de finanţare la societatea comerciala ALFA S.A.,
informaţiile din bilanţul contabil au fost prelucrate şi
sintetizate în următorul tabel, calculandu-se ratele de
structura:
Ratele de structura a activului si pasivului
Ratele de structura a activului 0 1
1. Rata activelor imobilizate = Active imobilizate/AT 68,02% 73,59%
1.1. Rata imobilizărilor necorporale = Imobilizari necorporale/AT 0,00% 0,00%
1.2. Rata imobilizărilor corporale = Imob. Corporale/AT 60,82% 63,53%
1.3. Rata imobilizărilor financiare = Imob. Financiare/AT 7,2% 10,06%
2. Rata activelor circulante =Active circulante/AT 31,98% 26,55%
2.1. Rata stocurilor = Stocuri/AT 15,76% 9,26%
2.2. Rata creanţelor =Creante/AT 9,03% 11,84%
2.4. Rata disponibilităţilor băneşti şi a plasamentelor =Disponib./AT 7,18% 5,45%

Ratele de structura a pasivului
1. Rata stabilităţii financiare = Capital permanent / PT 71,64% 77,60%
2. Rata autonomiei financiare globale = Capital propriu / PT 47,21% 22,91%
3. Rata datoriilor pe termen scurt =DTS/PT 26,10% 21,67%
4. Rata indatorarii globale = DT/PT 50,53% 76,36%
Interpretare – analiza elementelor de activ
• Activele imobilizate detin ponderea cea mai mare – peste 65% - in

perioada analizata inregistrand o crestere de la 68% la 73,5%, ceea
ce situeaza firma inr-un sector productiv.
• Activele circulante inregistreaza o diminuare a ponderii in cadrul
resurselor economice de la 31,9% la 26,5%. Interesant este ca
dintre activele circulante, stocurile inregistreaza o diminuare a
ponderii de la 15,76% la 9,26%, in favoarea creantelor care cresc
de la 9,03% la 11,84% .
• Aceasta situatie poate reflecta o mai buna gestionare a stocurilor si
una mai defectuoasa a creantelor sau o restrangere a dimensiunii
exploatarii datorata micsorarii cererii.
Interpretare – analiza elementelor de pasiv
• Din analiza ratelor de structură a surselor de finanţare, reiese faptul că în
întreaga perioada analizată firma prezintă o stabilitate financiara ridicata,
ponderea capitalurilor permanente în totalul surselor de finantare fiind de
71%, respectiv 77%.
• În ceea ce priveşte autonomia globală, ponderea capitalurilor proprii în
totalul surselor de finanţare înregistrează o diminuare constantă; astfel, în
anul curent faţă de anul precedent, ponderea capitalurilor proprii s-a
diminuat cu 24,30%. Aceasta reprezinta o crestere a ponderii finantarii
externe, ceea ce majoreaza riscul financiar al firmei; situatie normala intr-
un proces investitional sustinut. Daca in perioada precedenta sursele
interne de finantare reprezentau 47,21%, iar datoriile totale se ridicau la
50,53%, finantarea fiind proportionala, in anul urmator structura de
finantare este mult disproportionata. Utilizarea neperformanta a
capitalurilor atrase poate determina manifestarea riscului de insolvabilitate
probabil.
Analiza poziţiei financiare
a întreprinderii (2)
(continuare)
Curs 5
Bilant in modelul CONT (bilateral)
Bilanţ
intocmit la 31.12.N

01.01.N 31.12.N 01.01.N 31.12.N
1. ACTIVE A1(i) A1(i+1) 1. CAPITALURI P1(i) P1(i+1)
IMOBILIZATE A11(i) A11(i+1) PROPRII
1.1. Necorporale A12(i) A12(i+1) 1.1. Capital social P11(i) P11(i+1)
1.2. Corporale A13(i) A13(i+1) 1.2. Prime de capital P12(i) P12(i+1)
1.3. Financiare A2(i) A2(i+1) 1.3. Rezerve P13(i) P13(i+1)
2. ACTIVE A21(i) A21(i+1) 1.4. Rezultat (Profit +, P14(i) P14(i+1)
CIRCULANTE A22(i) A22(i+1) Pierdere -)
2.1. Stocuri A23(i) A23(i+1) 2. PROVIZIOANE P2(i) P2(i+1)
2.2. Creanţe PENTRU RISCURI ŞI
2.3. Investiţii financiare pe A24(i) A24(i+1) CHELTUIELI P3(i) P3(i+1)
termen scurt A3(i) A3(i+1) 3. DATORII P31(i) P31(i+1)
2.4. Casa şi conturi la bănci 3.1. Pe termen scurt P31(i) P32(i+1)
3. CHELTUIELI IN 3.2. Pe termen lung P4(i) P4(i+1)
AVANS 4. VENITURI IN
AVANS
TOTAL ACTIV A(i) A(i+1) TOTAL PASIV P(i) P(i+1)

Bilant in modelul LISTA
BILANT
intocmit la 31.12.N
Nr. Sold la:
rd.
01.01.N 31.12.N
01
05
I. STOCURI
II. CREANŢE 06

TERMEN SCURT 07

ŞI CHELTUIELI 15

din care : 16
19
SOLD D 25
Analiza activului net
Activul net reprezintă interesul rezidual al proprietarilor în activele

întreprinderii după deducerea tuturor datoriilor sale.
Reprezintă o modalitate facilă de stabilire a averii
acţionarilor/asociatilor, şi deci a valorii afacerii.
Activul net contabil dă indicii asupra solvabilităţii globale a
entității şi asupra dimensiunilor capitalurilor proprii care ar
rămâne, după lichidare, proprietarilor acesteia.
De asemenea, activul net constituie garanţia creditorilor în cazul
evoluţiei nefavorabile a activităţii entității.
Metode pentru determinarea activului net (AN)
I. Metoda substractiva de calcul (sintetică):

Activ net = Total Activ - Total datorii
II. Metoda aditiva de calcul:

Activ net = Totalitatea capitalurilor proprii
Analiza activului net de lichidare
Conceptul de valoare de lichidare se folosește atunci când entitatea îşi va încheia activitatea și
trebuie nuanţat în funcţie de modul de încetare a activităţii entității, şi anume lichidare
progresivă sau lichidare imediată.
Lichidarea progresivă apare în cazul încetării activităţii în mod voit sau ca urmare a încălcării
unor prevederi legale.
Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990 republicată arată că încetarea activităţii entității urmată
de o lichidare progresivă are loc în următoarele situaţii: dizolvarea anticipată hotărâtă de
acţionari sau tribunal, realizarea sau incapacitatea realizării obiectului de activitate, anularea
contractului de societate, reducerea numărului asociaţilor sau a acţionarilor sub numărul
prevăzut prin lege sau din alte cauze prevăzute în statut.
Acest tip de lichidare mai este denumit ordonat, pentru că se face într-o perioadă de timp
rezonabilă pentru a obţine cel mai bun preţ pe active, care sunt vândute pentru a se acoperi
datoriile entității şi pentru a se distribui activul net rămas între acţionari sau asociaţi.
Lichidarea imediată reprezintă o lichidare judiciară datorată încetării plăţilor entității şi intrării în
stare de faliment. Sub aspect legislativ, incapacitatea de plată şi procedura falimentului sunt
prevăzute în Ordonanţa Guvernului nr.23/1993, respectiv Legea nr.64/1995 privind procedura
reorganizării şi lichidării judiciare.
Înainte de începerea procedurii falimentului, acea entitate se afla într-o situaţie de dezechilibru
accentuat, care a condus-o la incapacitate de plată, prefigurându-i-se riscul de faliment. Totuşi,
falimentul nu este declarat decât după ce mai curge o perioadă în care afacerea se poate
redresa, surmontând dezechilibrul constatat la un moment dat.
In cazul în care redresarea eşuează, entitatea intră în stare de faliment şi apoi de lichidare judiciară.
Determinarea activului net
Modificare
Nr.crt. Indicatori 0 1 (%)
1 Active imobilizate 14.720 13.954
1.1 necorporale 121 54
1.2 corporale 14.564 13.854
1.3 financiare totale 35 47
2 Active circulante 13.311 13.602
2.1 stocuri 5.257 6.821
2.2 creante 4.759 4.421
2.3 disponibilitati 3.295 2.360
3 ACTIV TOTAL (1+2) 28.031 27.556 98,30%
4 DATORII TOTALE 2.776 3.417 123,09%
5 ACTIV NET (CAPITALURI PROPRII) (3-4) 25255 24139 95,59%

5.1 Capital social varsat 681 4.151 607,34%
Analiza activului net
Din analiza evolutiei activului net putem observa o scadere cu 4.41% in perioada
curenta, evolutie inregistrata din cauza reducerii activului total cu 1,7%, concomitent cu o
crestere a datoriilor totale de 23,09%.
Activele circulante inregistreaza o evolutie crescatoare constanta, determinata in
special de cresterea stocurilor. Cresterea stocurilor este apreciata ca un fenomen negativ,
intrucat bunurile nevandabile isi diminueaza valoarea in timp.
Se constata o modificare a structurii finantarii, in perioada curenta firma majorand
capitalul social, astfel incat ponderea mai ridicata a finantarii din profitul obtinut in
perioada anterioara se transfera capitalului social. Rezervele firmei raman relativ ridicate,
desi se observa o diminuare a acestora.
Desi modificarea negativa a activului net nu este importanta, poate fi un semnal de
alarma privind situatia exploatarii si a gestionarii activelor.
Analiza echilibrului financiar
• Echilibrul financiar constituie o parte semnificativa

a analizei pozitiei financiare a intreprinderii
(reflectata prin bilantul contabil).
• Pozitia financiara a intreprinderii evidentiaza
relatiile cu terte persoane (investitori, creditori,
salariati, stat s.a)
• Mentinerea echilibrului financiar reprezinta un
obiectiv permanent al politicii financiare, care poate
fi considerat realizat atunci cand exercitiul financiar
se incheie cu o trezorerie pozitiva.
Analiza echilibrului financiar
• Analiza echilibrului financiar al intreprinderii

presupune studierea:
1. Analiza corelaţiei dintre fondul de rulment, nevoia

de fond de rulment şi trezoreria netă;
2. Analiza ratelor de lichiditate si solvabilitate
1. Analiza corelaţiei dintre fondul de
rulment, nevoia de fond de rulment şi
trezoreria netă
Fondul de rulment (FR):

Exprima surplusul de resurse permanente peste valoarea activelor
imobilizate, care serveste pentru finantarea activelor circulante.
a. Pe baza elementelor cu caracter permanent (din partea de sus a bilantului)

FR = Capitaluri permanente – Active imobilizate = (Capitaluri proprii
+ Datorii pe termen lung) - Active imobilizate
b. Pe baza elementelor cu caracter temporar (din partea de jos a bilantului)

FR = Active circulante – Datorii pe termen scurt
FR evidentiaza acea parte a activelor circulante care nu poate fi finantata pe
baza datoriilor pe termen scurt.
Fondul de rulment (FR):
• Daca Capitalul permanent > Activele imobilizate, FR>0
echilibrul financiar pe termen lung este asigurat;
 exista un surplus de resurse ce va fi utilizat pentru
finantarea activelor pe termen scurt;
imobilizarile sunt integral finantate din resurse proprii, deci
exista autonomie.
• Daca Capitalul permanent < Activele imobilizate, FR<0
situatie de dezechilibru financiar ce trebuie analizata in
functie de specificul activitatii desfasurate;
 imobilizarile nu sunt finantate decat partial din resurse
proprii, iar intreprinderea trebuie sa faca apel la indatorare
pentru a finanta o parte din imobilizarile sale;
intreprinderea va avea dificultati in achitarea datoriei pe
termen scurt, fiind afectata lichiditatea.
Nevoia (necesarul) de fond de
rulment (NFR)
Managerul financiar este interesat sa cunoasca atat capitalul
disponibil la un moment dat (fondul de rulment net), cat si
capitalul necesar (necesarul de fond de rulment) pentru
asigurarea continuitatii activitatii intreprinderii.
NFR exprima diferenta dintre utilizarile (alocarile) si

resursele disponibile operatiunilor curente.
NFR = Utilizari (alocari) – Resurse curente
Diferenta pozitiva = NFR pozitiv necesar de resurse

Diferenta negativa = NFR negativ excedent de resurse
Nevoia (necesarul) de fond de
rulment (NFR)
• NFR = (Active circulante – Disponibilităţi –

Investiţii financiare pe termen scurt) – Datorii de
exploatare pe termen scurt
sau
• NFR = (Stocuri + Creanţe) – (Datorii pe termen
scurt – Credite pe termen scurt)
Trezoreria neta (TN)
Trezoreria netă reprezintă indicatorul care pune în corelaţie
fondul de rulment cu necesarul de fond de rulment.
TN = FR-NFR
TN = Disp banesti + Investitii fin pe termen scurt

– Credite bancare curente
TN = Active de trezorerie – Pasive de trezorerie

Interpretare TN
• TN este pozitivă (FR>NFR) exprima excedentul de
numerar la sfârşitul unui exerciţiu financiar
- Exista echilibru financiar pe termen scurt, pentru ca intreprindrea
dispune de lichiditati care sa ii permita acoperirea datoriilor pe termen
scurt
- Confera intreprinderii o autonomie financiara sporita (fara creditele
bancare pe termen scurt).
- Permite efectuarea de plasamente fie pe piata monetara, fie pe pietele
de capital.
• TN este negativă (FR<NFR) exprima nevoia de numerar
la finalul unui exerciţiu financiar, acoperită pe seama
creditelor de trezorerie (pe termen scurt).
- Exista un dezechilibru financiar pe termen scurt, deoarece NFR nu
poate fi acoperit in totalitate prin resurse permanente, intreprinderea
fiind nevoita sa recurga la imprumuturi bancare.
- Totusi, poate fi considerata o situatie acceptabila, daca gradul de
indatorare nu depaseste pragul de pericol.
Optimizarea situatiei financiare
Se poate face prin :
A. Actiuni la nivelul FR :
•- sporirea capitalului prin aport de numerar
•- practicarea unei politici de majorare a rezervelor
•- angajarea unor imprumuturi pe termen mediu si lung
B. Actiuni la nivelul NFR :
•- accelerarea rotatiei stocurilor
•- accelerarea rotatiei clientilor
•- accelerarea rotatiei furnizorilor
Realizarea echilibrului financiar al intreprinderii presupune
un FR pozitiv, dar si o marja de siguranta care sa permita
acoperirea nevoilor de finantare ale ciclului de exploatare.
Analiza corelatiei fond de rulment-necesar
fond de rulment-trezorerie neta
Indicatori 0 1 Modificare (%)
1 Capital propriu 23.380 25.238 107,95%

2 Datorii pe termen mediu si lung 0 0
3 Capital permanent (1+2) 23.380 25.238 107,95%
4 Active imobilizate 13.790 14.720 106,74%
5 Fond de rulment (3-4) 9.590 10.518 109,76%
6 Active circulante 12.384 13.311 107,48%
7 Disponibilitati si plasamente 2.593 3.295
8 Active circulante, exclusiv 9.791 10.016 102,29%
disponibilitati (6-7)
9 Obligatii curente (Datorii pe termen 2.655 2.776 104,5%

scurt, exclusiv credite de trezorerie)
10 Nevoia de fond de rulment(8-9) 7.136 7.240 101,45%

11 Trezoreria neta (5-10) 2.454 3.278 133,77%
Analiza corelatiei FR-NFR-TN
• Fondul de rulment inregistreaza o evolutie crescatoare in perioada
analizata, majorandu-se cu 9.76%. Cauzele se observa prin corelarea
ritmurilor de evolutie a capitalurilor permanente si activelor
imobilizate, respectiv ICapital permanent > IActive imobilizate .Aceasta situatie
poate fi apreciata ca favorabila, crescand finantarea exploatarii din
surse stabile.
• In plus, se observa ca NFR inregistreaza un ritm de crestere mai mic,
de 1,45%, degajand astfel un surplus de lichiditati necesar acoperirii
nevoilor de trezorerie.
• Se remarca structura FR, respectiv faptul ca acesta este format exclusiv
din fond de rulment propriu, neexistand surse imprumutate.
• Analiza formarii NFR trebuie aprofundata (chiar daca variatia acestui
indicator nu este ampla), pentru a fi identificate posibile situatii
anormale privind gestionarea stocurilor si creantelor, respectiv a
obligatiilor curente catre furnizori, buget de stat si personal (argument:
IObligatii curente > IStocuri+Creante ).
2. Analiza lichiditatii si a
solvabilitatii
• Lichiditatea consituie premisa asigurarii solvabilitatii,
deoarece o intreprindere este solvabila daca are
disponibilitati banesti.
• Rolul analizei lichiditatii si a solvabilitatii este acela de a
identifica starea financiara a intreprinderii la un moment
dat, pentru a preveni insolvabilitatea acesteia si pentru a
adopta masurile necesare pentru a asigura achitarea
obligatiilor.
• Informatiile privind lichiditatea si solvabilitatea
intreprinderii sunt necesare luarii deciziilor de catre
conducerea intreprinderii, banci, parteneri de afaceri,
investitori potentiali.
Lichiditatea
Lichiditatea se refera la proprietatea elementelor patrimoniale de a se
transforma in bani.
Lichiditatea patrimoniala reflecta capacitatea intreprinderii de a-si onora la
termen, cu resursele financiare existente, obligatiile scadente pe termen
scurt.
a)Rata lichidităţii curente (generală)

Active curente
RLc =
Datorii curente ( pe termen scurt )
- Valoarea subunitara semnifica faptul ca datoriile pe termen scurt nu sunt acoperite de
activele circulante; bun indicator pentru capacitatea de a achita facturile si de a rambursa
creditele contractate
- Valoare minima 1,8-2; o rata apropiata de 1 evidentiaza o capacitate de plata insuficienta
pentru a se asigura societatii comerciale o marja de siguranta impotriva riscului de
insolvabilitate.
b) Rata lichidităţii intermediare (rapidă,
redusă)
Active curente − Stocuri
RLi =
Datorii curente
• Exprima capacitatea firmei de a onora datoriile pe termen scurt din creante,
disponibilitati banesti si investitii financiare pe termen scurt
• Nivelul optim - o valoare mai mare de 0,65-1; un nivel mai mic de 0,5 evidentiaza
probleme in ceeea ce priveste onorarea platilor scadente.
c) Rata lichidităţii la vedere

Disponibil + Investiţii financiare pe termen scurt
RLv =
Datorii curente
• Reflecta capacitatea firmei de a achita datoriile curente utilizand disponibilitatile
existente
• Nivelul normal >1
a) Rata solvabilităţii generale
Activ total
Rsg=
Datorii totale
Arata in ce masura datoriile totale sunt acoperite de activele totale ale intreprinderii.
Masoara securitatea de care se bucura creditorii intreprinderii.
Rsg>1,5- Situatia favorabila, creditorii sunt in siguranta.
Rsg<1,5 evidentiaza riscul de insolvabilitate pe care si-l asuma furnizorii de fonduri puse la
dispozitia intreprinderii
b) Rata solvabilităţii patrimoniale

(= rata autonomiei financiare)
Nivelul optim - o valoare mai mare de 0,3-0,5
Capital propriu
Rsp=
Capital propriu+Credite bancare
Analiza lichiditatii si sovabilitatii
Indicatori 0 1
Rata lichiditatii generale 4.80 3.98

(curente) =Active circulante
/ Datorii curente
Rata lichiditatii rapide 2.90 1.98

=(Active circulante-Stocuri)
/ Datorii curente
Rata lichiditatii imediate= 1.19 0.69

Disponibilitati (inclusiv
investitii financiare pe
termen scurt) / Datorii
curente
Rata solvabilitatii 1 1
patrimoniale =Capital
propriu / (Capital propriu +
Credite)
Rata solvabilitatii globale 10.12 8.10

=Active totale / Datorii
totale
Analiza lichiditatii si sovabilitatii
• Lichiditatea generala depaseste nivelul minim de siguranta de 1,8 – 2, asigurand astfel
o capacitate sporita pentru plata obligatiilor scadente pe termen scurt. Aceasta
reprezinta pentru creditorii firmei asigurarea recuperarii sumelor imprumutate, insa, in
acelasi timp, excesul de active curente, comparativ cu datoriile curente, poate reflecta
o situatie negativa privind eficienta utilizarii activelor.
• Rata lichiditatii rapide se situeaza, de asemenea, mult deasupra nivelului minim
admis, permitand astfel achitarea oricaror obligatii curente de plata la scadente.
Nivelul creantelor si disponibilitatilor este de cca. 3 ori, respectiv de cca. 2 ori mai
mare decat datoriile curente, in perioadele analizate. Exista posibilitatea ca firma sa
aiba dificultati in recuperarea unor creante, ceea ce ar trebui sa determine o atentie
sporita in incheierea unor relatii comerciale si in urmarirea derularii acestora.
• Nivelul ridicat al ratei lichiditatii imediate reflecta o capacitate de plata mare, dar si
potentialul firmei in asigurarea unei cresteri a activitatii. Totusi, mentinerea unui nivel
excedentar al lichiditatilor in conturi releva incapacitatea firmei de a-si gestiona
lichiditatile.
• Rata solvabilitatii patrimoniale, utila in informarea creditorilor bancari, indeosebi,
arata ca firma nu utilizeaza credite in finantarea activitatii.
• Rata solvabilitatii globale inregistreaza valori mari, cu mult peste nivelul de 1,5 care
ar reflecta un risc de insolvabilitate, deoarece nivelul datoriilor in finantarea activitatii
este foarte redus.
Analiza vitezei de rotaţie a activelor circulante
Indicatorii ce caracterizeaza gestiunea (rotatia) masoara viteza de transformare a
activelor in lichiditati, cat si cea de reinnoire a datoriilor.
Indicatorii de gestiune au ca element comun cifra de afaceri.
Durata de rotatie a activelor circulante (Dz)-

zile=(Active circulante/Cifra de afaceri)x365
Durata de rotatie a stocurilor (Dzst) -zile

=(Stocuri/Cifra de afaceri)x365
Durata de rotatie a creantelor(Dzcr) -zile

=(Creante/Cifra de afaceri)x365
Cresterea vitezei de rotatie prin cresterea numarului de rotatii sau
reducerea duratei unei rotatii inseamna:
•obtinerea unei cifre de afaceri mai mari la un consum dat de resurse, sau
•reducerea necesarului de resurse pentru a obtine un anumit volum al
cifrei de afaceri
Scaderea vitezei de rotatie prin reducerea numarului de rotatii sau

cresterea duratei unei rotatii se traduce prin:
•obtinerea unei cifre de afaceri mai mici la un consum dat de resurse, sau
•cresterea necesarului de resurse pentru a obtine un anumit volum al cifrei
de afaceri.
Nr. Indicatori 0 1 Indici (%)
crt.
1 Cifra de afaceri (lei) 70.000 72.500 103,57%
2 Sold mediu al 32.500 38.500 118,46%
activelor circulante,
din care:
2.1 -Stocuri 19.000 22.330 117,52%

2.2 -Creante 13.500 16.170 119,77%
3 Durata de rotatie a 167,1 191,2 114,4%
activelor circulante
(Dz)-zile

stocurilor (Dzst) -zile
• In cazul analizat se poate observa o incetinire a vitezei de rotatie a activelor
circulante, exprimata in zile, cu 24 zile, datorita unui ritm de crestere mult
mai accentuat al activelor circulante, comparativ cu cel al cifrei de afaceri.
• In timp ce cifra de afaceri a evoluat pozitiv, activele circulante au inregistrat
in perioada curenta un trend crescator, fapt ce a determinat un impact negativ
asupra Dz, care a crescut. Concret, tendinta crescatoare a nivelului activelor
circulante reprezinta principala cauza a incetinirii vitezei de rotatie a
acestora.
• Stocurile inregistreaza o crestere de cca. 17%, determinand o prelungire a
duratei de rotatie a activelor circulante cu 13 zile. Situatia reflecta o
gestionare mai putin eficienta a stocurilor, existenta unor stocuri cu miscare
lenta sau depreciate.
• In aceeasi perioada, la situatia nefavorabila creata de cresterea stocurilor
participa si creantele. Cresterea lor cu cca. 19%, in paralel cu o crestere cu
numai 3 % a cifrei de afaceri, releva ingreunarea recuperarii de la clienti sau
alti debitori a sumelor de incasat, aferente perioadei anterioare.
ANALIZA PERFORMANTEI
INTREPRINDERII
(PE BAZA CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE)
CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE – INSTRUMENT
DE EVALUARE A PERFORMANTEI
• Contul de profit și pierdere reflectă performanța companiei tale
pentru o anumită perioadă de timp.
• Furnizează informatii despre capacitatea unei companii de a genera
profit pe baza rezultatului din exploatare (venituri din exploatare -
cheltuieli din exploatare) si a rezultatului financiar (venituri financiare
- cheltuieli financiare)
• Veniturile din exploatare, care au de obicei cea mai mare pondere in
cadrul veniturilor totale si formeaza cifra de afaceri. Aceste venituri
variaza in functie de tipul de companie și industria în care activeaza si
se refera la vanzarea produselor finite, a semifabricatelor, a mărfurilor
sau la serviciile prestate.
Veniturile si cheltuielile – structuri calitative ale CPP
• Veniturile reprezinta creșteri ale beneficiilor economice ale unei
companii. Ele desemnează, în expresie monetară, bogăţia creată prin
activităţile desfăşurate sau obţinută cu titlu gratuit.
• Cheltuielile reprezintă diminuarea beneficiilor economice ale unei

companii. Ele reflectă consumuri şi desemnează, în expresie
monetară, utilizarea resurselor în cadrul activităţilor desfăşurate
Recunoasterea cheltuielilor si veniturilor
• “Efectele tranzacţiilor şi ale altor evenimente sunt recunoscute atunci

când tranzacţiile şi evenimentele se produc (şi nu pe măsură ce
numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit)“ – Art.53
(OMFP 1802/2014)
• Veniturile se înregistrează în momentul emiterii facturii de vânzare

bunuri / prestare de servicii şi NU în momentul încasării facturii
• Cheltuielile se înregistrează în momentul consumului / primirii facturii
de servicii şi NU în momentul plăţii facturii
Modalităţi de formare a veniturilor
a) Obţinerea producţiei fabricate în cadrul obiectului principal de
activitate al unei firme. În acst moment al ciclului economic,
evaluarea producţiei obşinute se face în costuri efective de
producţie.
b) Livrarea (facturarea) prducţiei fabricate, care constituie momentul
transferului dreptului de proprietate de la producător (vânzător)
către client (cumpărător)
c) Încasarea unor sume de bani, ca urmare a facturării de produse,
lucrări , prestaţii şi servicii care fac obiectul curent de activitate al
firmei, dar pentru care nu s-au înregistrat anterior creanţe faţă de
clienţi (cumpărători)
d) Încorporarea (includerea) în veniturile curente ale exerciţiului
financiar a unor sume reprezentând venituri care au fost estimate
Modalităţi de formare a cheltuielilor
a) Consumul de bunuri stocabile în activitatea curentă de exploatare,
cum ar fi consumul de materii prime, materiale auxiliare, materiale
consumabile, ambalaje, precum şi ieşirile mărfuri;
b) Angajarea unei cheltuieli care intervine în momentul cumpărării de
bunuri nestocabile, lucrări, utilitări, şi servicii destinate producţiei,
cu ocazia naşterii obligaţiilor faţă de furnizori (lucrări de întreţinere
şi reparaţii, chirii, prime de asigurare, comisioane şi onorarii,
cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate, cheltuieli cu
transportul de bunuri şi persoane, cheltuieli de deplasare, detaşare,
transfer, cheltuieli de poştă şi telecomunicaţii, cheltuieli cu alte
servicii prestate de terţi s.a)
c) Plata unei sume de bani destinată satisfacerii unei nevoi curente a
firmei, pentru care anterior plăţii nu a fost înregistrat angajamentul
(obligaţia de plată)
Clasificarea veniturilor si cheltuielilor
Există mai multe clasificări ale veniturilor și cheltuielilor, care sunt
utile în analiza financiară pe care managerul financiar o realizează la
nivelul companiei.
1. În raport cu tipul operațiunii care le-a generat, distingem:

• operațiuni de exploatare - venituri din exploatare/cheltuieli de
exploatare
• operațiuni financiare - venituri/cheltuieli financiare
Clasificarea cheltuielilor si veniturilor
• 2. În raport cu influența asupra trezoreriei întreprinderii, se disting
două categorii de venituri și cheltuieli:
• venituri/cheltuieli monetare (încasabile/plătibile), care se vor
concretiza într-o încasare/plată la termen ferm (venituri din vânzarea
mărfurilor, cheltuieli cu salariile personalului);
• venituri/cheltuieli nemonetare (calculate), care se înregistrează ca o
rezervă financiară fără a fi încasabile/plătibile la un termen ferm
(cheltuieli cu amortizarea, venituri din/cheltuieli cu
provizioane/ajustări, venituri din/cheltuieli cu cedarea activelor).
Venituri din exploatare
• Venituri din vânzări de bunuri (V. din vz. mărfurilor; V. din vz. PF,
produselor agricole și a activelor biologice de natura stocurilor; V. din
vz. semif.; V.din vz. produselor reziduale)
• Venituri din prestări servicii (V. din servicii prestate, V. din studii şi
cercetări, V. din chirii, V. din activităţi diverse etc.)
• Venituri aferente costului producţiei în curs de execuţie (V. aferente
costurilor stocurilor de produse, V. aferente costurilor serviciilor în
curs de execuţie)
• Venituri din producţia de imobilizări (necorp., corp, investiții
imobiliare)
• Venituri din subvenţii de exploatare
Cheltuieli din exploatare
• Cheltuieli privind stocurile (Ch. cu mat. prime, Ch. cu mat.
consumab., Ch. privind mărfurile, Ch. pv. materialele nestocate, Ch.pv.
mater.de natura ob. de inventar)
• Cheltuieli ocazionate de vânzarea de stocuri şi active (Ch. pv.
mărfurile, Ch.pv. ambalajele, Ch. privind activele cedate)
• Cheltuieli cu serviciile executate de terţi (Ch. privind energia şi apa,
Ch. cu întreţinerea şi reparaţiile, Ch. de poştă şi telecom., Ch. cu
chiriile, Ch.cu servicii bancare, Ch. cu primele de asigurare, Ch. de
transport, Ch. de protocol, reclamă şi publicitate, Ch. cu colaboratorii,
Ch.pv. comisioanele şi onorariile etc.)
• Cheltuieli cu personalul (Ch. cu salariile, Ch. cu tichete de masă, Ch.
privind asigurările şi protecţia socială etc.)
Venituri financiare
• Venituri din diferenţe de curs valutar
• Venituri din dobânzi (de încasat)
• Venituri din sconturi obţinute (primite în urma unor reduceri
financiare primite)
• Venituri din investiţii financiare cedate
• Venituri din imobilizări financiare (dividende aferente titlurilor de
participare)
• Venituri din investiţii pe termen scurt (dobânzi primite)
• Venituri din creanţe imobilizate
• Alte venituri financiare
Cheltuieli financiare
• Cheltuieli din diferenţe de curs valutar
• Cheltuieli privind dobânzile
• Cheltuieli privind sconturile acordate
• Cheltuieli privind investiţiile financiare cedate (Imobilizări financiare şi
Investiţii pe termen scurt)
• Pierderi din creanţe legate de participaţii
• Alte cheltuieli financiare
Rezultatul exercitiului – Profit sau Pierdere
• Rezultatul exercitiului se determina ca diferenţă între venituri şi
cheltuieli si poate fi:
• PROFIT (Rezultat >0), dacă într-o perioadă de timp determinată veniturile (V) sunt mai mari decât
cheltuielile (C)
• PIERDERE (Rezultat<0), dacă într-o perioadă de timp determinată veniturile (V) sunt mai mici decât
cheltuielile (C)
• Rezultat din exploatare (profit/pierdere)= Venituri din exploatare – Cheltuieli de exploatare

• Rezultatul financiar (profit/pierdere) = Venituri financiare – Cheltuieli financiare
• Rezultatul exercițiului face parte din categoria CAPITALURILOR PROPRII.

• Rezultatul exercițiului apare în Situația Financiară Anuală numită ”Contul de Profit și pierdere”, care
prezintă sinteza cheltuielilor şi veniturilor inregistrate intr-un exerciţiu financiar.
Determinarea rezultatului brut si net
• Rezultat brut (contabil)
= Rezultat din exploatare + Rezultatul Financiar
= Venituri totale - Cheltuieli totale
• Rezultat fiscal (Profitul impozabil)

= Rezultat brut + Cheltuieli nedeductibile – Venituri neimpozabile
Cheltuielile nedeductibile şi Veniturile neimpozabile se determină în baza Codului Fiscal.
• Impozitul pe profit = Rezultat fiscal *Cota de impozit pe profit

Cota de impozit pe profit = 16%
• Rezultatul net
Modelul lista al CPP
• Cifra de afaceri netă;
• Venituri aferente costului producţiei în curs de execuţie;
• Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi
capitalizată;
• Alte venituri din exploatare;
• Venituri din exploatare-total;
• Cheltuieli din exploatare-total;
• Profitul sau pierderea din exploatare (Rezultatul din exploatare);
• Venituri financiare;
• Cheltuieli financiare;
• Profitul sau pierderea financiară (Rezultatul financiar);
Importanta CPP
• Contul de profit și pierdere arata profitabilitatea activitatilor
desfasurate;
• Se foloseste pentru a compara mai multe companii din acelasi sector
de activitate sau pentru a analiza performanța companiei de la an la
an.
• Contul de profit și pierdere cuprinde informații cu privire la veniturile
și cheltuielile unei companii, deci valoarea facturilor, indiferent dacă
acestea au fost sau nu închise (plătite/încasate);
• Valoarea rezultatului final (profitul) nu reprezintă banii disponibili.
Dacă este nevoie de o astfel de informație, se construiește și
monitorizează periodic planul de cash-flow.
Importanta CPP
Dacă se observa o descreștere a profitului brut, aceasta poate
însemna că:
- Volumul de vânzări este prea mic;
- Este stabilit un preț prea mic pentru produsele sau serviciile oferite;
- Costurile de producție sunt prea mari (materie primă, salarii, etc);
- Procesul de obținere a produselor este unul ineficient (utilajele sunt
prea vechi și nu produc suficient).
Motivele fluctuațiilor profitului orienteaza obiectivele activității și
direcția spre care firma isi va îndrepta atenția pentru următoarea
perioadă.
Cifra de afaceri si valoarea adaugata,indicatori
de analiza a activitatilor de productie si comercializare
• In practica societatilor comerciale, pentru caracterizarea activitatii de

productie si comercializare, se folosesc o serie de indicatori valorici,
din care cei mai relevanti sunt cifra de afaceri si valoarea adaugata.
Cifra de afaceri
Reprezinta suma totala a veniturilor din operatiuni comerciale efectuate
de o firma, intr-o perioada de timp determinata. In cifra de afaceri nu se
includ veniturile financiare.
CA = q*p
• q = cantitatea vanduta
• p = pretul de vanzare
In activitatea practica, cunoasterea marimii si sensului influentei acestor
doi factori prezinta importanta deosebita in formularea strategiei
vanzarilor, in raport cu firmele concurente.
Fiind un indicator de volum, cifra de afaceri reflectă atât latura

comercială a unei firme producătoare (prin producţia vândută)(Qv), cât
Analiza Cifrei de afaceri
Analiza CA a unei firme trebuie sa raspunda urmatoarelor intrebari:
• Care sunt principalele venituri ale unei societati comerciale?
• Care este evolutia lor in ultimii ani si cat de stabile sunt?
• Care este tendinta acestor venituri in viitorul apropiat?
• Cum sunt determinate veniturile si care este modul lor de masurare?
Analiza Cifrei de afaceri
• CA reprezinta un indicator esential pentru precizarea locului societatii
comerciale in sectorul de activitate, a pozitiei acesteia pe piata, a
capacitatii de a lansa si dezvolta activitati profitabile.
• Cifra de afaceri aferentă vânzărilor poate fi majorată printr-un volum
sporit al bunurilor vândute, prin creşterea preţurile practicate sau prin
ambele metode.
• Cifra de afaceri diminuata se poate datora unei puteri de negociere
reduse, unei preocupari limitate pentru publicitate, pentru fidelizarea
clientelei sau concurenta intensa.
Valoarea adaugata
Exprima plusul de bogatie care se obtine din activitatea tehnico-
productiva sau valoarea nou creată de o societate comercială în
decursul unei perioade de timp determinate, de obicei durata
exerciţiului financiar.
• Valoarea adăugată se determină conform relatiei:
Marja comercială (MC)

(+) Producția exercițiului (PE)
(-) Consumuri de la terți
(=) VALOAREA ADĂUGATĂ (VA)
Analiza Valorii adăugate (VA)
• Analiza VA a unei firme permite:
• aprecierea structurii si metodelor de productie ale intreprinderii
• dezvoltarea sau regresul activitatii intreprinderii.
Cu ajutorul VA pot fi construiti o serie de indicatori necesari pentru

caracterizarea eficientei factorilor de productie, iar in cadrul fiscalitatii
reprezinta baza impozitului datorat statului (TVA = taxa pe valoarea
adaugata)
Analiza gestiunii resurselor umane. Analiza
mobilitatii si stabilitatii personalului (miscarii de
personal)
Cresterea performantei economico-financiare a intreprinderii este strans legata de stabilitatea
resurselor umane.
Motivele miscarilor de personal:

- nevoia de bani
- dorinta apropierii de domiciliu
- posibilitatea obtinerii unor castiguri mai mari
- neincadrarea pe un post corespunzator pregatirii
- conditii de munca inadecvate
- starea de sanatate
- lipsa conditiilor pentru perfectionarea pregatirii
Principalele cai care contribuie la obtinerea stabilitatii personalului sunt:

Analiza mobilitatii si stabilitatii
personalului (miscarii de personal)
Miscarile de personal (intrari-iesiri de personal) pot perturba orice activitate

economica.
Intrarile de personal, determinate de noi angajari, pot fi generate de
extinderea activitatilor desfasurate de intreprindere sau de modificarea
structurii acesteia
Iesirile de personal pot fi cauzate de restrangerea activitatii sau de alte cauze
(pensionarea).
Miscarile de personal se caracterizeaza cu ajutorul unor indicatori ai
mobilitatii si stabilitatii personalului.
A. INDICATORI AI MOBILITATII PERSONALULUI (MODIFICARI DE PERSONAL):
1. Indicatori ai circulatiei personalului
1.1 coeficientul mediu al intrarilor de personal
K intrari = Intrari de personal (nr pers angajate)/Nr mediu de personal x100
1.2 coeficientul mediu al iesirilor de personal

K iesiri = Iesiri de personal (nr pers plecate)/Nr mediu de personal x100
1.3 coeficientul mediu al miscarii totale

K misc totale =K intrari + K iesiri= Intrari +Iesiri de personal/Nr mediu de
personal x100
2. Indicatori ai fluctuatiei personalului
K fluctuatie = Plecari nejustificate sau fara aprobare/Nr mediu de personal x100
OBS: Circulatia personalului reprezinta miscarile de personal inregistrate in perioada

supusa analizei, intrari si iesiri de personal determinate de cauze considerate normale
(transfer, pensionare, boala, invaliditate, deces, retrangerea activitatii)
Fluctuatia personalului presupune miscarea personalului determinata de
cauze speciale (desfacerea Contractului de munca ca urmare a nerespectarii legislatiei
muncii, plecari fara acordul conducerii)
B. INDICATORI AI STABILITATII PERSONALULUI
1. Indicatori ai stabilitatii personalului
= K stabilit.pers.= Efectiv permanent/Efectiv total x100
2. Indicatori ai instabilitatii personalului (gradul de instabilitate)

K instabilit.pers. = 100 - K stabilit.pers.

Oh Cazzo Teorie La Rfae

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Oh Cazzo Teorie La Rfae

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Resurse financiare și

• 14 săptămâni calendaristice, din care:

• 7 săptămâni – curs (2 ore)

• Evaluare pe parcursul semestrului 80p

• Evaluare în presesiunea de iarnă 20p

• Evaluare pe parcursul semestrului 80p

• Test evaluare 1 20p

• Evaluare în presesiunea de iarnă 20p

• Colocviu (test grila) 20p

Resursele necesare derulării unei afaceri

Obţinerea unor astfel de finanţări presupune:

Scopul principal al analizei este să dea răspuns la următoarele

Datorită faptului că informaţiile din contabilitate au la bază documente

Cunoasterea costurilor permite conducerii întreprinderii:

Costuri complete reprezinta acele costuri care iau in considerare toate

• Cheltuielile indirecte sunt acele cheltuieli care nu se pot identifica in

Elemente Costuri directe Costuri indirecte de

 Materii prime 1.000 2.000 -

Repartizarea costurilor indirecte de producţie (CIS)

b. Calculul coeficientului de repartizare sau a cotei de decontare a CIS:

c. Determinarea cotei CIS repartizată fiecărui produs:

Explicaţie Produs A Produs B

1. Costuri directe 3.600 5.900

5. Costul de productie unitar 596 472

Explicaţie Produs A Produs B

4. Preţ de vânzare unitar 774,8 lei 613,6 lei

Acesta metoda determina costul unitar numai in raport cu costurile

Aceasta metoda nu urmareste determinarea unui cost exact; in schimb,

• Cheltuielile variabile reprezinta cheltuielile care variaza in functie de

• Cheltuielile fixe sunt cheltuieli care nu variaza in functie de volumul

• Analiza rentabilității produselor are drept scop sa ajute managerii in

Explicaţii Produse Total

1. Volumul activităţii fabricate şi

2. Preţ de vânzare unitar (pvu)

Contribuţia unitară la profit Contribuţia bruta (globală) la profit CB = cbu * qv

• Punctul de echilibru se determină folosind relaţia de calcul:

b. Stabilim structura punctului de echilibru: qPei = gi * Pe

Intreprinderile romanesti care aplica o contabilitate armonizata cu

• Bilantul reflecta pozitia financiara a intreprinderii la un moment dat,

1. Modelul cont (bilateral) se reflecta prin ecuatia bilantiera:

ACTIV = CAPITALURI PROPRII + DATORII

2. Modelul lista se reflecta prin ecuatia bilantiera:

ACTIV – DATORII = CAPITALURI PROPRII

Nota: Modelul adoptat de normalizatorii contabili romani pentru intocmirea si transmiterea

III. IMPBILIZĂRI FINANCIARE 03

ACTIVE IMOBILIZATE – TOTAL (rd. 01 la 03) 04

III. INVESTIŢII FINANCIARE PE

ACTIVE CIRCULANTE – TOTAL

DATORII CE TREBUIE PLĂTITE

E. ACTIVE CIRCULANTE NETE, RESPECTIV

- venituri înregistrate în avans 18

- capital subscris vărsat 21

II. PRIME DE CAPITAL 23

III. REZERVE DIN REEVALUARE SOLD C 24

• Cheltuielile reprezintă diminuarea beneficiilor economice ale unei

• Veniturile se înregistrează în momentul emiterii facturii de vânzare

1. În raport cu tipul operațiunii care le-a generat, distingem:

• Rezultat din exploatare (profit/pierdere)= Venituri din exploatare – Cheltuieli de exploatare

• Rezultatul exercițiului face parte din categoria CAPITALURILOR PROPRII.

• Rezultat fiscal (Profitul impozabil)

• Impozitul pe profit = Rezultat fiscal *Cota de impozit pe profit

1. Modelul cont (bilateral) se reflecta prin

2. Modelul lista se reflecta prin ecuatia

III. IMPBILIZĂRI FINANCIARE 03