Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Mihaela Gâdoiu
Suport de curs
pentru
studenţii
Anul III
Semestrul I
1
Acest curs de DECIZII FINANCIARE PE BAZA
INFORMAȚIILOR CONTABILE este destinat studenţilor Facultăţii de
Ştiinţe Economice şi Drept din cadrul Universitatăţii din Piteşti, forma
de învăţământ zi, specializaontabilitate și Informatică de Gestiune ,
anul al III-lea.
Numărul de credite: 4
Numărul de ore de curs: 28
Numărul de ore de seminar: 14
Forma de finalizare: colocviu, semestrul I
Obiectivele cursului:
2
CUPRINS
3
Tema 1
4
În concluzie, orice decizie financiară se bazează pe diagnosticul
financiar realizat de analistul financiar, angajat al entității sau
colaborator extern, cu ajutorul informațiilor contabile: situații
financiare anuale, rapoarte de gestiune, etc.
Teste de evaluare
6
3. să fie în concordanţă cu celelalte decizii ;
4. să fie adoptată în timp util ;
5. să fie formulată precis, clar şi concis.
7
participării financiare la formarea și controlul capitalurilor altor firme,
fie prin restituirea lor aportatorilor de capital.
Teste de evaluare
9
administrative. Sunt destinate altor activități decât cea de
bază, de exploatare.
10
alternativelor. Obiectivele analizei alternativelor la proiectele de
investiții sunt:
1. Maximizarea rentabilității minimizând riscul
2. Măsurarea rentabilității investițiilor propuse
3. Bugetarea cheltuielilor asociate proiectelor
4. Evaluarea fluxurilor financiare degajate de investiții în timp și
spațiu.
Aplicație rezolvată:
11
CA= CIFRA DE AFACERI
Rv= rata rentabilităţii vânzărilor
Teste de evaluare
12
2.2. Decizii de investiții în mediul cert
13
In momentul in care investitia de recuperat dupa naul n este mai mica
decat cash- flow-ul anului urmator, Irn < CFn+1, se determina durata
de recuperare, astfel:
Aplicații rezolvate:
A1 A2 A3 A4 A5 A6
a. Se determina CF cumulat:
In A1 13.000 lei;
In A2 27.000 lei;
In A3 41.600 lei;
In A4 56.400 lei;
In A5 70.600 lei;
In A6: 84.200 lei.
14
In A2= 80.000 lei – 27.000 lei= 53.000 lei
In A3= 80.000 lei – 41.600 lei= 38.400 lei
In A4= 80.000 lei - 56.400 lei= 23.600 lei
In A5= 80.000 lei - 70.600 lei= 9.400 lei.
cost egal 100 mil. lei care prezinta in 7 ani urmatoarea evolutie a CF -
urilor anuale:
-mill lei-
Pi1 20 30 40 35 30 0 0
Pi2 20 20 25 30 60 60 40
Informatii 1 2 3 4 5 6 7
Cfa 20 30 40 35 30 0 0
Cfcumula 20 50 90 125 155 155 155
t
Investitia 80 50 10 - - - -
ramasa
Informatii 1 2 3 4 5 6 7
Cfa 20 20 25 30 60 60 40
15
Cfcumulat 20 40 65 95 155 215 255
Investitia 80 60 35 5 - - -
ramasa
16
1. VAN raspunde obiectivului de baza al functiei financiare a
intreprinderii si anume maximizarea valorii intreprinderii.
OBSERVATIE:
n = nr. de ani
CFi = cash-flow-uri pe perioada de gestiune
a = rata de actualizare
i = perioada de gestiune
I = valoarea investitiei.
Interpretare:
17
respinge.
c) Daca pentru acelasi obiectiv exista doua proiecte de investitii,
Aplicatie rezolvata:
VAN=3,972 mil.
n
VVN= VAN(1+a) .
5
VVN= 3,972(1+0,08) .
18
VVN=5,836 mil.
Interpretare
Proiectul de investitii este fezabil doar daca valoarea indicelui de
Aplicatie rezolvata
VAN
+1
Ir = I
3973
+1
Ir = 10000 Ir = 1,3973
Teste de evaluare
19
amortizabila liniar in 5 ani care asigura un profit anual dupa plata
impozitului de 2,5 milioane in primul an ; 2,1 milioane in anul al doilea
an ; 2,3 milioane in anul al treilea an ; 2,2 milioane in anul al patrulea
si 1,8 milioane in anul cinci. Rata de actualizare este de 8%. Care este
VAN si VVN ?
Tema 3
DECIZIA DE FINANȚARE
20
Fondurile proprii ale intreprinderii au fie origine externa
(constituirea si sporirea capitalului social), fie origine interna
(autofinantarea).
22
acţiunilor companiei, obligând-o pe aceasta să vândă noile acţiuni la
un preţ mai scăzut decât cel anterior emisiunii.
Aplicatie rezolvata
23
reinvestit, se recomandă pe cât este posibil reinvestirea profitului
pentru a evita emisiunea costisitoare de acţiuni.
Totuşi, dacă o firmă are mai multe oportunităţi profitabile de
investiţii decât ar putea ea finanţa prin profitul reinvestit (şi prin
îndatorarea adiţională permisă de majorarea fondurilor proprii ca
urmare a reinvestirii profitului), atunci se justifică emisiunea de acţiuni,
în pofida majorării implicite a costului capitalului.
În literatura de specialitate există conceptul de plafon al profitului
reinvestit, reprezentând finanţarea suplimentară totală de care firma
poate beneficia pe seama reinvestirii profitului, fără a fi nevoită să
emită acţiuni noi:
Profit reinvestit
Pπ =
Proportia activelor finantata prin capitaluri proprii (2),
unde
Pπ este plafonul profitului reinvestit.
Exemplu:
24
Companiile ce au numeroase oportunităţi profitabile de investiţii
caută să maximizeze rata profitului reinvestit, plătind mai puţine
dividende decât firmele cu oportunităţi de dezvoltare mai înguste.
Teste de evaluare
25
mai redus decât randamentul aşteptat de acţionari (acest lucru este
evident mai ales în cazul companiilor cu performanţe financiare bune,
care raportează valori ridicate ale rentabilităţii financiare), diminuând
astfel costul de ansamblu al capitalului.
2. În al doilea rând, în măsura în care rata de rentabilitate
economică este superioară ratei de dobândă, compania poate
beneficia de efectul de levier, mărindu-şi astfel rentabilitatea
capitalurilor proprii. Nu trebuie omis nici faptul că, din cauza
caracterului deductibil al cheltuielilor cu dobânzile, firma beneficiază de
economii fiscale.
3. În fine, o ipoteză interesantă este avansată de Stiglitz şi Weiss
(1988), care arată că firmele apelează în parte la împrumuturi ca sursă
externă de fonduri deoarece asemenea acorduri de credit constituie
veritabile “semnale” (adresate pieţelor financiare, furnizorilor
companiei în cauză, potenţialilor investitori sau publicului larg) asupra
sănătăţii financiare a solicitantului de credit.
26
In concluzie, ne interesează costul marginal al
îndatorării. Costul capitalului este utilizat, în principal, în
adoptarea deciziei de finanţare şi în evaluarea proiectelor de
investiţii şi, în acest sens, rata de dobândă la care compania s-
a împrumutat în trecut este irelevantă.
Teste de evaluare
Tema 4
27
în primul rând, aşa cum deja am menţionat, costul capitalului
este rata de rentabilitate cerută de investitori, care să
remunereze investiţia efectuată în compania respectivă (sub
forma fondurilor proprii, în cazul acţionarilor, sau a capitalurilor
împrumutate, în cazul creditorilor);
costul capitalului reprezintă valoarea medie a costurilor de
obţinere a diferitelor surse de finanţare, acestea depinzând de
cerinţele furnizorilor de fonduri în ceea ce priveşte rentabilitatea
investiţiei efectuate;
costul capitalului poate fi privit şi ca un cost de oportunitate al
deciziei de a investi în companie. Este vorba, în fapt, despre
costul şansei pierdute: alegerea de a investi într-o firmă
presupune renunţarea la alte proiecte de investiţii (din acelaşi
sector de activitate sau din alte sectoare), care au diferite
profiluri de rentabilitate şi risc.
unde:
28
CPR
pCPR =
CPR +DAT (2)
DAT
pd = =1− pCPR
DAT +CPR (3)
kd = costul datoriilor.
CPR DAT
k mp =ROE⋅ + Rd⋅( 1−t )⋅
CPR + DAT DAT +CPR (4)
29
complexă, se impun o serie de ajustări şi adaptări ale costului mediu
ponderat al capitalului, care ar putea îndepărta atenţia analistului de la
procesul de evaluare a costului capitalului întreprinderii şi ar creşte
probabilitatea de apariţie a erorilor.
O altă problemă survine ca urmare a faptului că modelul
costului mediu ponderat se bazează pe ipoteza că structura finanţării
firmei (adică raportul dintre capitaluri proprii şi datorii) nu se va
modifica în timp. În practică, însă, deciziile management-ului
companiei pot induce modificări în raportul capitaluri proprii – datorii.
În plus, teoria ţintirii unei structuri financiare constante, altfel deosebit
de populară în finanţele de întreprindere, este cel puţin controversată.
Această deficienţă a costului mediu ponderat al capitalului este
evidentă în cazul companiilor noi din sectorul high-tech (perceput de
mediul de afaceri ca având un grad de risc ridicat), care pornesc la
drum cu grade de îndatorare foarte reduse şi se îndatorează progresiv,
pe măsură ce afacerea se maturizează şi se stabilizează. Ca soluţie a
problemei, se recomandă utilizarea altor rate ale structurii financiare
pentru fiecare perioadă de evaluare a costului capitalului, însă aceasta,
ca de altfel şi necesitatea de a calcula costul mediu ponderat în fiecare
an, anulează în parte avantajele ce decurg din simplitatea modelului.
Alegerea ponderilor care să fie utilizate în calculul costului
mediu ponderat al capitalului este o problemă delicată, care a captat
atenţia multor autori. Avem la dispoziţie trei opţiuni:
estimarea ponderilor fiecărei surse de finanţare pe baza
informaţiilor bilanţiere;
calculul ponderilor folosind valorile de piaţă ale capitalurilor
firmei;
considerarea structurii-ţintă a finanţării firmei urmărite de
management-ul acesteia care ar trebui să reprezinte, teoretic, o
estimare a structurii capitalistice optime a companiei.
30
nivelul ratelor de dobândă. Dacă dobânzile din economie cresc,
se măreşte şi costul îndatorării şi, prin contagiune, costul
fondurilor proprii, deoarece investitorii vor aştepta randamente
mai ridicate (având alternativa plasării capitalurilor de care
dispun pe piaţa împrumuturilor, cu obţinerea unei rentabilităţi
superioare). În mod simetric, scăderea ratelor de dobândă se
concretizează în diminuarea costului capitalului.
Teste de evaluare
32
Tema 5
33
Din acest motiv structura financiara mai poarta numele de structura
capitalurilor intreprinderii.
34
termen; risc de imobilizari de capital, care exista cand debitorul isi
achita obligatiile la termen. Aceasta inseamna ca creditorul care este
banca comerciala isi blocheaza capitalul pe o perioada de timp fiind
obligata sa se finanteze de la BNR in conditia de dobanda si de timp
ce nu-i sunt intotdeauna asigurate. Pentru aceasta creditorul actiunii
creeaza garantii asiguratorii si in acelasi timp participarea debitorului la
finantare cu capital propriu.
Exemplu:
35
Rata randamentului (Rd) capitalului propriu este cu atat mai
mare cu cat raportul dintre capitalul de imprumut si capitalul propriu
este mai mare.
Exemplu:
K proprii = 5.000 lei
Rec = 12%
Rd= 9%
100
100
5.000
100
36
Optimizarea structurii financiare, respectiv a proportiilor
optime de finantare prin capitaluri proprii si imprumutate se poate
realiza prin analiza ratelor structurii financiare;
Teste de evaluare
Cp
Rsf = ⋅100
Pt
Dts
Rds= ⋅100
Pt
38
e. Rata de îndatorare globală (Rig) calculată ca raport
procentual între datoriile totale (Dt) şi total pasiv (Pt):
Dt Dts+Dtml
Rig= ⋅100= ⋅100
Pt Pt
Teste de evaluare
Tema 6
DECIZII FINANCIARE IN CONDITII DE RISC
39
(situaţia netă), fondul de rulment, nevoia de fond de rulment şi cash
flow-ul (trezoreria netă). O direcţie de desfăşurare a analizei statice
este analiza ratelor de solvabilitate şi a ratelor de lichiditate.
AC
Rcurenta =
DTS (1),
40
ramburseze datoriile pe termen scurt prin valorificarea activelor sale
circulante.
La o primă vedere, cel puţin din perspectiva creditorilor
companiei, am fi tentaţi să considerăm că situaţia este cu atât mai
favorabilă cu cât lichiditatea curentă este mai mare, deoarece în
aceste condiţii creditorii au şanse mai mari de a-şi recupera banii în
condiţiile în care stocurile companiei ar trebui valorificate urgent sau
recuperarea creanţelor firmei ar întâmpina dificultăţi.
Totuşi, o valoare ridicată a ratei curente poate fi rezultatul
unor decizii neinspirate ale management-ului firmei, aceasta
din urmă putând avea un volum însemnat de disponibilităţi
blocate în stocuri (ca urmare a nedimensionării optime a
acestora sau a necorelării cu necesităţile curente ale firmei),
creanţe (din cauza unei politici de credit comercial deficitare)
sau în deţineri nelucrative în casierie.
În acelaşi timp, o valoare prea mare a lichidităţii curente ar putea
însemna că firma nu îşi utilizează integral potenţialul de îndatorare.
In general, se consideră că o rată curentă egală cu 2 este bună
pentru majoritatea companiilor, întrucât această proporţie ar permite o
pierdere de valoare a activelor circulante egală cu 50% fără ca acest
lucru să afecteze, însă, capacitatea companiei de a îşi acoperi datoriile
curente. Principala problemă a unei asemenea abordări constă în
faptul că lichiditatea curentă cuantifică o condiţie statică şi evaluează
lichiditatea unei afaceri ca şi cum aceasta s-ar afla în pragul lichidării.
În realitate, însă, rata curentă nu propune o abordare dinamică a
companiei, ori asigurarea unei lichidităţi suficiente în permanenţă
reprezintă o prioritate a management-ului unei întreprinderi.
In evaluarea lichidităţii unei companii, rata curentă
trebuie întotdeauna analizată în corelaţie cu cash flow-urile
pe care compania le generează.
În ipoteza în care rata de lichiditate curentă înregistrează o
scădere, este probabil ca întreprinderea să se confrunte cu dificultăţi.
Exemplu:
Dacă diminuarea ratei curente s-ar produce ca urmare a
incapacităţii întreprinderii de a-şi achita datoriile către furnizori,
întreprinderea se va confrunta cu dificultăţi.
41
Exemplu:
AC−ST
Rrapida=
DTS (2),
unde
R
rapida este rata rapidă. Se recomandă o valoare de minim 0,8
a acestui indicator.
4
Quick ratio sau acid test ratio (eng.).
42
stocurile, acestea fiind activele curente cu cel mai redus grad de
lichiditate.
A treia rată de lichiditate consacrată de teoria şi practica
financiară este rata imediata, care ia în calcul elementele cu grad
maxim de lichiditate din activele curente ale întreprinderii (adică
activele de trezorerie, formate din disponibilităţi şi investiţii financiare
pe termen scurt):
AT
Rimediata =
DTS (3),
43
pondere în totalul surselor de finanţare ale companiei) reprezintă un
bun indicator al riscului de credit.
Determinarea combinaţiei optime de fonduri proprii şi datorii
(adică aceea care asigură maximizarea valorii de piaţă a companiei)
este extrem de greu de realizat. Totuşi, în fiecare etapă a vieţii
economice a companiei, management-ul vizează o structură-ţintă a
capitalului firmei, prezumată a fi cea optimă. Această structură-ţintă
este, desigur, variabilă în timp, ceea ce afectează solvabilitatea
companiei.
Principalul indicator cu care operează analiza de solvabilitate
este rata îndatorării, care exprimă mărimea părţii din activele
companiei finanţate prin resurse împrumutate:
DT
Rindat =
AT (4),
unde:
DT
Rindat =
AE (5)
44
Această mărime reprezintă un element-cheie al modelelor de
rating de credit construite de companii precum Moody’s. În literatura
de specialitate există numeroase variaţiuni, în sensul că rata de
îndatorare poate fi determinată luând în calcul anumite categorii de
datorii, precum datoriile pe termen scurt (inclusiv sau exclusiv cele
comerciale), doar datoriile pe termen lung ş.a..
În orice caz, rata de îndatorare este un indicator de
mare importanţă, întrucât numeroase acorduri de împrumut
stabilesc pentru debitori plafoane maxime ale îndatorării ca
proporţie din activele firmei, cu toate neajunsurile şi
problemele pe care aceste practici le ridică5.
DT
RL=
CPR (6),
5
De exemplu, aceste probleme se referă la clasificarea corectă a datoriilor şi la necesitatea
conformării cu reglementările contabile aflate într-un proces de continuă schimbare.
45
Teste de evaluare
DTL
RCR=
CAF (1),
46
unde RCPD este rata capacităţii de plată a dobânzilor.
Rata capacităţii de plată a dobânzilor ar trebui calculată
raportând excedentul brut de exploatare la cheltuielile cu dobânzi,
deoarece EBE reprezintă acumularea bănească din care se vor face
distribuiri pentru acoperirea dobânzilor datorate creditorilor.
În măsura în care rezultatele din exploatare ale companiei sunt
caracterizate de o volatilitate pronunţată, capacitatea sa de a îşi plăti
dobânzile ar putea avea de suferit, iar R CPD emfazează aceste aspecte.
Referitor la valoarea indicatorului, nu există un anumit standard ci, mai
degrabă, creditorii vor impune întreprinderii o valoare-ţintă a ratei.
De asemenea, o logică elementară ne spune că o valoare de referinţă
a indicatorului ar fi cea înregistrată de firme cu performanţe bune în
ceea ce priveşte serviciul datoriei.
Rata capacităţii de plată a dobânzilor, deşi este un indicator
util pentru a evalua capacitatea companiei de a face faţă cheltuielilor
cu dobânzi, prezintă totuşi două neajunsuri: în primul rând, dobânzile
nu sunt singurele cheltuieli financiare pe care firma trebuie să le
onoreze. Pe lângă dobânzi, există rate de capital de rambursat, rate
pentru echipamentele achiziţionate în leasing şi diferenţe nefavorabile
de curs valutar (impactul acestora fiind cu atât mai puternic cu cât
firma este angrenată mai mult în tranzacţii internaţionale). În măsura
în care firma nu este capabilă să suporte toate aceste cheltuieli, starea
de faliment începe să se contureze tot mai ameninţător.
În al doilea rând, profitul din exploatare nu reprezintă întregul
potenţial de lichidităţi disponibil pentru serviciul datoriei, mai ales dacă
firma înregistrează niveluri ridicate ale amortizării. De aceea, se
defineşte un alt indicator, şi anume rata de acoperire a excedentului
brut de exploatare:
EBIT
R EBIT =
Rate de capital rambursate
DOB+
1−t (4)
Teste de evaluare
48