Regulamentul de organizare a studiilor în învăţământul superior în baza

Sistemului Naţional de Credite de Studiu

XVI. Scala de evaluare
 Nota 10 sau „excelent” ( echivalent ECTS – A ) este acordată pentru
demonstrarea profundă şi remarcabilă a competenţelor teoretice şi
practice dezvoltate de unitatea de curs/modul, creativitate şi
aptitudini în aplicarea competenţelor dobîndite, lucrul independent
considerabil şi cunoaştere versată a literaturii din domeniul respectiv.
Studentul a însuşit 91 – 100% din materialul inclus în
curriculum/programa analitică a unităţii de cursul/modulului.
 - Nota 9 sau „foarte bine” (echivalent ECTS – B) este acordată
pentru o demonstrarea foarte bună a competenţelor teoretice şi
practice dezvoltate de unitatea de curs/modul, abilităţi foarte bune în
aplicarea competenţelor dobîndite cu cîteva erori
nesemnificative/neesenţiale. Studentul a însuşit 81 – 90% din
materialul inclus în curriculum-ul (programa analitică) a unităţii de
curs/modulului.
 - Nota 8 sau „bine” (echivalent ECTS – C) este acordată pentru demonstrarea bună a competenţelor teoretice
şi practice dezvoltate de unitatea de curs/modul, abilităţi bune în aplicarea finalităţilor de studiu cu o
anumită lipsă de încredere şi imprecizie ce ţin de profunzimea şi detaliile cursului/modulului, dar pe care
studentul poate să le corecteze prin răspunsuri la întrebări suplimentare. Studentul a însuşit 71 – 80% din
materialul inclus în curriculum-ul (programa analitică) a unităţii de cursul/modulului.
 15 - Notele 6 şi 7 sau „satisfăcător” (echivalent ECTS – D ) sînt acordate pentru demonstrarea
competenţelor de bază dezvoltate de unitatea de curs/modul şi abilitatea de aplicare a acestora în situaţii
tipice. Răspunsul studentului este lipsit de încredere şi se constată lacune considerabile în cunoaşterea
unităţii de curs/modulului. Studentul a însuşit 61 – 65% şi respectiv 66 – 70% din material.
 - Nota 5 sau „slab” ( echivalent ECTS - E ) este acordată pentru demonstrarea competenţelor minime din
domeniul unităţii de curs/modulului, punerea în aplicare a cărora întîmpină numeroase dificultăţi. Studentul
a însuşit 51 – 60% din material.
 - Notele 3 şi 4 ( echivalent ECTS – FX ) sunt acordate în momentul în care studentul nu demonstrează
competenţele minime, iar pentru a promova unitatea de curs se cere lucru suplimentar. Studentul a însuşit 31
– 40% şi respectiv 41 – 50% din material. - Notele 1 şi 2 sau „nesatisfăcător” ( echivalent ECTE – F ) sînt
acordate studentului care a copiat sau a demonstrat o cunoaştere minimă a materiei de 0 – 30%. Pentru a
promova unitatea de curs mai trebuie de lucrat încă foarte mult.
 Fructificarea investiției
realizate

Acționari
Recompensarea
abilităților și
competențelor Manageri

Condiții bune de salarizare

și mediu de lucru adecvat
și sigur
Angajații

Interese
Produse și servicii de
Stakeholderi

calitate
Clienți

Contracte
stabile
Furnizori

Creșterea calității vieții din

regiunea respectivă
locala
Guvernul și comunitatea
Tema1. Conţinutul gestiunii financiare

1. Abordări conceptuale ale noţiunii de gestiune

financiară
2. Obiectul gestiunii financiare a întreprinderii
3. Sarcinile gestiunii financiare
4. Principii şi criterii ale gestiunii financiare
 Abordări conceptuale ale
noţiunii de gestiune
Originea cuvântului gestiune provine de la latinescul
gestio, care conform dicţionarului enciclopedic înseamnă:

- Acţiunea sau maniera de a administra sau conduce, de a

organiza ceva;

- Perioada pe timpul căreia se gerează o afacere.

Din punct de vedere financiar termenul gestiune
înseamnă administrarea fluxurilor financiare prin
punerea în aplicare a unui arsenal de metode şi
politici de politică financiară.
Gestiunea financiară constituie ansamblu de
metode de analiză şi de tehnici operative care
permit întreprinderilor şi altor organisme să-şi
asigure pătrunderea eficace în mediul lor financiar.
Mediul financiar al înteprinderii reprezintă totalitatea
relaţiilor financiare ale întreprinderii care apar în momentul
utilizării şi obținerii banilor, precum şi toate formele pe care
banii le pot lua în procesul circulaţiei lor (bani – resurse
materiale – produse în curs de execuţie – produse finite –
creanţe – bani).
Din acest mediu întreprinderea îşi colectează resursele şi tot
în cadrul lui efectuează plăţi, restituiri de fonduri etc.
 (1) Instrumente de (2)
plată, de finanţare Instituţii financiare
şi de acoperire a specializate(bănci,
riscului (titluri societăţi
financiare) financiare)

ÎNTREPRINDERE
(3) (5)
Pieţe de active Variabile de
financiare ((piaţa reglare (rata do-
bursieră, piaţa bânzii, cursul de
monetară)) schimb, cotaţiile)

(4)
Proceduri juridice
de reglare

Figura: Întreprinderea şi mediul său financiar

Sistemul financiar reprezintă un sistem de organizare, planificare, control
şi evaluare a relaţiilor şi resurselor financiare, care se stabileşte din
momentul fondării întreprinderii.
Funcţionalitatea sistemului financiar este asigurată de cinci elemente:
1. Metodele financiare, care reprezintă modalităţile de acţiune a relaţiilor financiare
asupra procesului economic şi financiar al afacerii. Metodele financiare cuprind
metode de prognozare, control şi evaluare a activităţii întreprinderii, de exemplu
investirea, creditarea, autofinanţarea, impozitarea, operaţiile de transfer,
leasingul, factoringul etc.;
2 Pârghiile financiare, care reprezintă instrumente de natură
economică sau financiară cu ajutorul cărora întreprinderea acţionează
asupra realizării relaţiilor financiare. Pârghiile financiare sunt
venitul, costul, profitul, decontările de amortisment, sancţiunile
financiare, preţurile, plata de arendă, dividendele, procentul la profit,
formele de decontări, tipurile de credit etc.;
3. Asigurarea cu acte de drept şi normative, care presupune
existenţa unui cadru reglementativ cu privire la organizarea şi
efectuarea operaţiilor economice. (legile organice şi ordinare; 2)
decretele prezidenţiale; hotărârile Guvernului; dispoziţiile şi ordinele
ministerelor; statutele persoanelor juridice;);
Cadrul instituţional, care reprezintă componenta mediului financiar implicată
în modul cel mai direct în activitatea financiară a întreprinderii, îndeplinind
atribuţii de verificare şi control extern al operaţiilor economice desfăşurate în
cadrul afacerii, începând şi încheind cu controlul executării acestora. Cadrul
instituţional cuprinde totalitatea instituţiilor care au drept de control,
verificare, audit etc. asupra activităţii întreprinderii: Centrul Național
Anticorupţiei, Servicil Fiscal de Stat, etc., care urmăresc şi verifică modul de
fundamentare şi plată la timp a impozitelor, taxelor şi altor obligaţii, respectarea
normelor de întocmire a rapoartelor financiare şi verificarea de fond a activităţii
economico-financiare;
5) Asigurarea cu informaţie. Întreprinderea îşi determină nevoile
informaţionale pornind de la relaţiile conceptuale care apar în momentul
săvârşirii fenomenului financiar şi din relaţiile cu mediul intern şi extern
al viitoarei afaceri. Aceste informaţii cu caracter tehnic, economic,
financiar sunt accesate din diferite surse informaţionale – anuare
statistice, buletine trimestriale, informaţii bancare, documentaţie
tehnică şi tehnologică, rapoarte financiare etc. Sistemul informaţional
financiar al întreprinderii cuprinde totalitatea informaţiilor care reflectă
repartizarea şi utilizarea resurselor financiare.
 Gestiunea financiară este o componentă a gestiunii de ansamblu ce
cuprinde activităţi de constituire, dezvoltare, sporire sau reducere ale
capitalului şi fondurilor întreprinderii, utilizarea cu eficienţă maximă a
acestora, obţinerea, repartizarea şi utilizarea unor resurse financiare în
concordanţă cu obiectivele stabilite.
Gestiunea financiară urmăreşte optimizarea fluxurilor generate de
asigurarea capitalului şi a fondurilor necesare derulării corespunzătoare a
activităţii precum şi a fluxurilor folosirii fondurilor, obţinerii rezultatelor şi
repartizării lor.
 2. Obiectul gestiunii financiare
Coordonarea relaţiilor dintre
componentele mediului financiar al
întreprinderii

GESTIUNEA
FINANCIARĂ

2. Sarcinile gestiunii 3. Responsabilităţile operaţional-

financiare - Analiza financiară
Stăpînirea constrîngerilor financiare - Gestiunea fin. pe termen lung
fundamentale şi urmărirea - Gestiunea fin. pe termen scurt
obiectivelor financiare majore

Figura: Conţinutul gestiunii financiare

 Gestiunea financiară constituie expresia politicii
financiare promovate de manageri, în scopul
transpunerii în practică a deciziilor stabilite de
acţionarii. Activităţile specifice acesteia sunt extrem de
diverse, iar informaţiile sunt indispensabile în procesul
de luare a deciziilor.
 1.4. Sarcinile gestiunii financiare

A. Maximizarea valorii întreprinderii

B. Menţinerea nivelului performanţelor
financiare
C. Stăpânirea riscurilor cu care se confruntă
întreprinderea
D. Menţinerea solvabilităţii
 Rolul gestiunii financiare în realizarea sarcinilor financiare:

 angajarea patrimoniului întreprinderii în proiecte de investiţii care îl

valorifică la o rentabilitate sperată superioară. Din punct de vedere al
acestui aspect gestiunea financiară urmăreşte asigurarea calităţii şi a
nivelului performanţelor ce trebuie realizate de întreprindere în
diferitele proiecte şi activităţi;
 protecţia şi conservarea elementelor patrimoniale- în acest sens
gestiunea financiară are rolul de a evita disiparea patrimoniului şi de a
asigura menţinerea solvabilităţii şi a echilibrului financiar al
întreprinderii;
 Asigurarea protecţiei adecvate contra riscurilor
determinate de instabilitatea mediului financiar în
care acţionează întreprinderea.
Gestiunea financiară urmăreşte pe de o parte asigurarea
fondurilor necesare pentru desfăşurarea normală a
activităţii la termenul, în cuantumul necesar şi cu cele mai
mici costuri iar pe de altă parte exercitarea unui control
complet şi eficient asupra utilizării acestor fonduri.
Principalele direcţii de acţiune ale gestiunii financiare sunt
analiza financiară şi adoptarea deciziilor financiare.
Responsabilităţile gestiunii financiare:
1. Analiza financiară:
- Analiza echilibrului financiar
- Analiza rezultatelor financiare
- Analiza fluxurilor financiare
- Diagnosticul financiar al rentabilităţii şi al riscului
2. Gestiunea financiară pe termen lung
- Adoptarea deciziei de investiţie
- Adoptarea deciziei de finanţare
- Decizia de repartizare a profitului
3. Gestiunea financiară pe termen scurt
- Gestiunea activelor circulante
- Gestiunea fondului de rulment
- Agestiunea datoriilor pe termen scurt
Gestiunea financiară are menirea să îndeplinească
cerinţele funcţiunii financiare. Scopul funcţiunii financiare
este de a apăra şi consolida patrimoniul şi autonomia
financiară a întreprinderii.
Luarea deciziilor pe termen lung
aparţine echipei manageriale, iar
metodele şi tehnicile de execuţie
sunt oferite de gestiunea financiară.
 Principii şi criterii ale gestiunii financiare

Gestiunea financiară presupune aplicarea în activitatea

întreprinderii a două criterii de bază:

1. Autonomia funcţională, respectiv libertatea în modul de

procurare şi gestiune a capitalului total;

2. Eficienţa – obţinerea rezultatului optimal în urma

gestionării şi utilizării capitalului.
Gestionarea eficientă presupune îndeplinirea a cel puţin
trei condiţii, şi anume:
- obţinerea unei rentabilităţi sperate de acţionari, în
raport cu alte oportunităţi de investiţii oferite de
piaţa financiară;
- asigurarea unei bune solvabilităţi a întreprinderii
în relaţiile cu oricare dintre clienţi, ţinând cont de
mediul aleator în care lucrează şi de factorii de risc;
- realizarea unei bune flexibilităţi de acţiune pentru
toţi „actorii” întreprinderii: acţionari, creditori,
furnizori, clienţi, statul, etc.
 Gestiunea financiară prognozează, controlează,
analizează şi reglează, sub aspect financiar,
activităţile desfăşurate la nivelul întregii întrepr.
Aceasta asigură desfăşurarea normală a activităţilor
şi urmăreşte consecinţele financiare ale complexului
decizional (acţionari, manageri, decidenţi publici şi
monetari), asupra evoluţiei structurale şi poziţiei pe
piaţă a întreprinderii.
 Factorii de influenţă ai gestiunii financiare ai
unei firme sunt:
- stadiul şi formele de dezvoltare ale sistemului
financiar naţional sau internaţional;
- natura şi diversitatea instrumentelor, instituţiilor şi
mecanismelor.
- caracteristicele proprii întreprinderii şi
caracteristicele inerente sistemului financiar.
Întrebari de recapitulare

1. Prezentați, schematic, mediul financiar al întreprinderii

2. Care sunt componentele sistemului financiar al întreprinderii?
3. Noțiunea de gestiune financiară.
4. Sarcinile gestiunii financiare.