Tema: Gestiunea mijloacelor băneşti la întreprindere

Planul lecţiei:
3.1 Fluxul de mijloace băneşti: concept, structură şi conţinut
3.2 Trezoreria şi funcţiile sale
3.3 Gestiunea şi previziunea încasărilor şi plăţilor
3.4 Efectele gestiunii fluxului de numerar asupra lichidităţii şi
solvabilităţii întreprinderii
Mijloace băneşti - disponibilităţi băneşti în casierie,
depozite, conturi de decontare, valutare şi în alte
conturi la bănci.
Fluxul mijloacelor băneşti - intrări şi ieşiri ale
mijloacelor băneşti.
Fluxurile monetare izvorâte din raporturile
întreprinderii cu terţii, ce au loc în legătură
cu stingerea drepturilor şi obligaţiilor băneşti
reciproce sunt cunoscute sub denumirea de
fluxuri de numerar (de trezorerie).
 Fluxul de numerar reprezintă totalitatea
încasărilor şi plăţilor generate de
activitatea economico-financiară a
întreprinderii, repartizate pe intervale
determinate de timp.
Fluxul de numerar pune în evidenţă circuitul
banilor într-o întreprindere.
 Efectuarea plăţilor curente: plata furnizorilor, plata
salariilor, plata dividendelor, achitarea dobânzilor, rambursarea
creditelor, achitarea impozitelor, etc.
 din considerente de precauţie, soldul de precauţie
trebuie să fie cu atât mai mare cu cât mai neuniforme şi
imprevizibile sunt fluxurile de intrări şi ieşiri de numerar. Mărimea
soldului de precauţie trebuie să fie în funcţie de costul creditului
bancar şi costul de oportunitate care apare în cazul deţinerii
soldului de precauţie.
 pentru efectuarea unor plăţi neprevăzute: apariţia unor comenzi
de producţie suplimentare,
 pentru a putea beneficia de avantajele oferite
de anumite împrejurări conjuncturale favorabile: rabaturi
acordate de furnizori; achiziţii de bunuri şi servicii la preţuri
avantajoase; investiţii profitabile etc;
 Structura
încasărilor şi
plăţilor

Operaţionale Investiţionale Financiare

 Fluxul de mij.băneşti
din Activitatea
operaţională

Încasări Plăţi

1. Plăţi băneşti furnizorilor, antreprenorilor

pentru mărfuri şi servicii; inclusiv
1. Încasări băneşti din vînzarea producţiei, mărfurilor, - sub formă de avansuri acordate în contul procurării
executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor:
ulterioare de stocuri şi servicii.
- de la cumpărători, clienţi pentru produsele/mărfurile vîndute şi/sau
serviciile prestate/lucrările executate; 2. Plăţi băneşti salariaţilor şi contribuţii pentru
- de la locatari pentru activele transmise în leasing operaţional şi asigurările sociale;
financiar (arendă, locaţiune), precum şi dobînda aferentă leasingului 3. plăţi ale dobînzilor aferente împrumuturilor;
financiar; 4. plăţi ale impozitului pe venit;
-sub formă de avansuri primite în contul livrării ulterioare a
5. Alte plăţi băneşti – sub formă de amenzi, penalităţi şi
produselor/mărfurilor şi/sau serviciilor.
alte sancţiuni;
2. Alte încasări
- din vînzarea altor active circulante;  sub formă de avansuri acordate titularilor de avans;
- sub formă de amenzi, penalităţi şi alte sancţiuni;  etc.
- din onorarii şi comisioane;
- sub formă de avansuri returnate de către titularii de avans;
- sub formă de subvenţii, prime şi sponsorizări;
- - din recuperarea prejudiciului material cauzat entităţii (cu excepţia
prejudiciului rezultat din evenimente excepţionale) etc.
 Fluxul de numerar
generat de Activitatea
Investiţională

Încasări Plăţi

 încasări băneşti din ieşirea de active pe termen lung;

 plăţi băneşti aferente creării şi procurării
 încasări băneşti sub formă de dividende;
de active pe termen lung;
 încasări băneşti din cota de participaţie în
 plăţi de avans şi împrumuturi acordate
capitalul întreprinderilor mixte;
altor întreprinderi;
 încasări băneşti din restituirea avansurilor sau
 altele
rambursarea împrumuturilor (cu excepţia avansurilor
şi împrumuturilor instituţiilor financiare);
 dobînzi încasate; încasări băneşti provenite din
contractele futures, forvard, de opţiune şi swap, cu
excepţia încasărilor în baza contractelor încheiate în
scopuri comerciale şi de dealer;
 Fluxul de numerar din
Activitatea Financiară

Încasări Plăţi

 încasări băneşti din emisiunile de acţiuni  plăţi băneşti proprietarilor în vederea

şi alte hîrtii de valoare; procurării sau stingerii acţiunilor
 încasări băneşti sub formă de credite şi întreprinderii;
împrumuturi pe termen scurt şi lung;  plăţi băneşti pentru rambursarea
 încasări băneşti de la arendaşi din creditelor şi împrumuturilor pe termen
stingerea datoriilor aferente arendei scurt şi lung;
finanţate;  plata dividendelor;
 încasări băneşti din redevenţe.
 Activitatea excepţională
Încasări Pierderi de mijloace băneşti
- Încasări băneşti de la • În caz de incendii, jafuri,
autorităţile de stat, persoane etc.
fizice şi juridice cu titlu de
compensaţii pentru
acoperirea pierderilor
provocate de calamităţi;
- Despăgubiri de la
companiile de asigurări
Exemplu:
Fluxul mijloacelor băneşti la data de 31.12.2020 (SRL „XXX”)
Sold final al trezoreriei = Soldul mijloacelor băneşti la
începutul perioadei + Fluxul net total (perioada
curentă)+Diferenţe de curs favorabile(nefavorabile)

La SRL XXX:
Sold final al trezoreriei = 626,1+500,0-12,0 = 1114,1
Concluzie:
1.
2.
2 Trezoreria şi funcţiile sale
Trezoreria unei întreprinderi ocupă locul central în evoluţia sistemului informaţional
economic, deoarece toate operaţiunile economice se exprimă valoric, iar majoritatea lor
presupun transferuri interne sau externe de bani, În acelaşi timp, trezoreria unei
întreprinderi joacă rolul unui filtru pentru majoritatea operaţiunilor ce se desfăşoară în
limita restricţiilor impuse de acoperirea financiară a acestor operaţiuni.
 Noţiuni de trezorerie
Trezoreria –imaginea disponibilităţilor băneşti la întreprindere
Toma Mihai
TREZORERÍE - 1. ansamblu de operații financiare pentru procurarea şi cheltuirea
mijloacelor băneşti; administrare a tezaurului public.
2. oficiu al unui stat unde se păstrează şi se gestionează tezaurul public.
Conform dicţionarului

Trezoreria reprezintă ansamblul de activităţi şi operaţiuni, efectuate de un

aparat specializat, referitoare la gestiunea încasărilor şi plăţilor, astfel încât să fie
asigurată în permanenţă o armonie corespunzătoare între cele două categorii de
operaţiuni (asigurarea echilibrului dintre încasări şi plăţi).
(N. Botnari)
 Suma tuturor Fluxurilor de numerar se regăsesc în
trezoreria întreprinderii.

Variaţia mărimii trezoreriei în sensul creşterii (sold final

>sold iniţial), indică intrări de numerar mai mari decât
ieşirile.
 Conţinutul trezoreriei
1. din punct de vedere Organizatoric - un departament al
direcţiei financiare, căreia îi revin sarcini şi atribuţii, are
personal de specialitate şi funcţionează după reguli bine
stabilite;

2. din punct de vedere Structural, trezoreria poate fi definită

ca ansamblul disponibilităţilor băneşti aflate în conturi bancare
curente şi /sau în casă.
Obiectivul gestiunii trezoreriei
este stăpânirea fluxurilor financiare, sincronizarea încasărilor cu plăţile, pentru a
asigura permanent capacitatea de plată a întreprinderii.
Funcţia principală a trezoreriei o constituie deci organizarea şi gestionarea fluxurilor
de intrare şi ieşire de monedă, de administrare a lichidităţilor şi a unor credite pe
termen scurt (de trezorerie).
O gestiune eficientă a trezoreriei presupune deci ca întreprinderea să dispună la un
anumit moment de suficiente disponibilităţi pentru a face faţă exigibilităţilor imediate.
Pentru acesta, este necesară o gestiune previzională a trezoreriei întreprinderii în care
să poată fi prevăzută mărimea şi data exigibilitătilor şi a disponibilităţilor instantaneu.
Printr-o atentă gestiune a disponibilităţilor, dar şi a instrumentelor de plată şi de
finanţare se realizează un alt obiectiv al trezoreriei şi anume asigurarea rentabilităţii
întreprinderii, prin care se asigură pe de o parte minimizarea costurilor, iar pe de altă
parte se optimizează plasarea excedentelor de trezorerie pe termen scurt.
 Mod de exprimare a trezoreriei

Sarcinile trezoreriei
1) accelerarea încasărilor şi evaluarea variantelor de investire pe termen scurt a
excedentului de trezorerie;
2) aprecierea şi evaluarea diferitelor surse de finanţare pe termen scurt, care să
asigure o rentabilitate a fondurilor investite;
3) alegerea mijloacelor de plată adaptate nevoilor întreprinderii;
4) elaborarea bugetului de trezorerie.
Cost de oportunitate - valoarea câştigurilor ce s-ar fi putut obţine,
dacă excedentul de numerar ar fi fost investit în titluri financiare pe
termen scurt.

Exemplu. Întreprinderea are în contul

curent 50000 lei, rata dobânzii la
depozite bancare – 8% anual.
Costul de oportunitate: 50000 × 0,08
= 4000 lei
Cost de tranzacţie - cheltuieli legate de efectuarea operaţiunilor de investire a
mijloacelor băneşti disponibile în titluri de plasament şi de transformare a
investiţiilor în numerar.
Exemplu: Suma cheltuielilor ocazionate de vânzarea titlurilor sau de obţinerea creditului
este de 25 lei. Nevoia de numerar pentru efectuarea plăţilor lunare este de 12000lei.
Cost de tranzacţie = 12×25=300lei
 Mijloacele băneşti sunt un element de activ neproductiv.
Volumul zilnic de mijloace băneşti trebuie să fie egală
cu valoarea tranzacţiilor şi valoarea de precauţie.

Mărimea stocului optim de numerar

pe care trebuie să-l deţină o
întreprindere şi care ar minimiza, pe
de o parte, pierderile ce apar atunci
când numerarul este mai mare decât
strictul necesar pentru efectuarea
plăţilor, dar şi riscul de neplată
atunci când întreprinderea se
confruntă cu insuficienţă de numerar.
Stocul optim de numerar care minimizează costul total de formare şi
menţinere a numerarului:
2T  k
c= d
, unde:

T – necesarul anual de numerar pentru efectuarea

plăţilor cu regularitate;
k – cost de brokeraj ce se cuvine brokerului pentru
executarea comenzii, cheltuielile administrative asociate
cu recepţionarea comenzilor
numărul comenzilor (n) într-un an va fi:
n = Tc ,

intervalul între două comenzi (i):

360
i= n
 Exemplu:
1. Suma totală a plăţilor care trebuie efectuate cu regularitate, în fiecare lună, pe parcursul
anului este de 110000 mii lei;
2. Suma cheltuielilor ocazionate de vânzarea titlurilor sau de obţinerea creditului (pentru o
comandă) este de 25 lei;
3. Rata dobânzii bancare la plasamente pe termen scurt = 8% anual.
Să se calculeze stocul optim al numerarului, numărul de tranzacţii (comenzi) necesare de
efectuat şi intervalul dintre două tranzacţii.
1. Necesarul anual de numerar pentru efectuarea plăţilor cu regularitate (T) este egal cu: T =
110000 12 = 1320000 lei.

2. Pentru acumularea sumei de 1320000 lei, va fi necesară efectuarea a 12 tranzacţii.

3. Costul total anual al echilibrului (optimizării numerarului) va fi :
CT = Costul de oportunitate + Costul de tranzacţie = Soldul mediu de numerar rata
dobânzii + Numărul de tranzacţii Costul unei tranzacţii = 25690 / 2 0,08 +12 20 = 1267,6 lei.
Concluzie: Soldul optim pe care trebuie să-l deţină întreprinderea pentru a putea executa
plăţile însumează 25690 lei, iar costul total (minim) al stocului de numerar este de 1267,6 lei.
3. Gestiunea și previziunea
încasărilor şi plăţilor
 Previziunea trezoreriei
O componentă importantă a gestiunii trezoreriei o
constituie previziunea pe termen scurt a echilibrului
financiar al întreprinderii, înţelegând prin aceasta
anticiparea unor echilibre între încasări şi plăţi, între nevoi
de surse pentru exploatare şi sursele proprii plus cele
împrumutate - echilibru care are în vedere atât cuantumul
fluxurilor, cât şi periodicitatea sau ritmul în care urmează
a avea loc.
 Obiectivele previziunii fluxurilor de numerar constau în:
 prezentarea soldurilor finale de mijloace băneşti ce vor fi
reflectate ca sold rămas în contul bancar al întreprinderii;
 prezentarea situaţiei mijloacelor băneşti pentru fiecare lună a
anului, astfel încât să poată fi anticipate perioadele cu deficit sau
excedent de numerar.
Bugetul trezoreriei cuprinde următoarele intrări şi ieşiri de numerar:
intrări: vânzări în numerar; credite şi împrumuturi; intrări de creanţe de la
debitori; vânzări de mijloace fixe neutilizate; încasări de dobânzi sau
dividende; emisii de acţiuni; etc;
ieşiri – procurări în numerar; plăţi către creditori; plăţi de salarii şi
prime; procurări de mijloace fixe; rambursări de credite şi împrumuturi;
plăţi de dividende, dobânzii şi taxe; alte plăţi şi ieşiri.
 Diferenţa dintre încasări şi plăţi reprezentă creşterea sau descreşterea
mijloacelor băneşti, numită flux de numerar net din activitatea
corespunzătoare.
Soldul iniţial de disponibilităţi înregistrat, împreună cu fluxul net de
numerar, permite determinarea soldului final de disponibilităţi.
Previziunea încasărilor se efectuează în baza:
-Previziunii vânzărilor
a) cu plata imediată
b) încasarea creanțelor
-Credite
-Din emisiuni de acțiuni
-Din emisiune de obligaţiuni
-Din dobânzi
-Din dividende
-Avansuri primite,etc.).
Previziunea plăților include:
-Salarii
-Furnizorilor
-Dobânzi
-Dividende
-Restituirea împrumutului
-Arenda curentă, etc
 Măsuri de acoperire a deficitului de trezorerie
 Acordarea rabatului comercial pentru plata imediată a vânzărilor;
 Oferirea unui discont pentru plăţi anticipate;
 Reducerea volumului vânzărilor pe credit clienţilor rău-platnici;
 Renunţarea la efectuarea unor plăţi, care nu afectează imaginea pe piaţă a
întreprinderii: cheltuieli pentru acţiuni social-culturale, unele cheltuieli generale şi
administrative;
 Amânarea plăţii dividendelor;
 Accelerarea încasărilor prin alegerea unor modalităţi convenabile de plată,
facturarea operativă a loturilor de mărfuri expediate clienţilor;
 Alte măsuri.
 În situaţia în care la întreprindere se înregistrează excedent de trezorerie, se
caută modalităţi eficiente de plasare a acestuia, din care unele pot fi:
 investiţii în titluri financiare pe termen scurt;
 depozite bancare pe termen scurt;
 plasamente în produse ale pieţei, care pot fi vândute foarte repede, la un preţ avantajos (
acţiuni, obligaţiuni şi alte instrumente de plasament);
 răscumpărarea propriilor acţiuni;
 achitarea înainte de scadenţă a plăţilor către creanţieri;
 investiţii în stocuri de mărfuri şi materiale sau în imobilizări;
 achitarea în avans a unor mărfuri, pentru care se acordă rabat comercial etc.
 alte investiţii.
Selectarea unei anumite investiţii se va face în funcţie de perioada de maturitate, de
randamentul şi de gradul de risc cel mai potrivit pentru întreprindere.
 Model de elaborare a bugetului de trezorerie la întreprindere

Încasări din vânzări Dividende Din Din Dobânzi Din alte

diferenţe de credite din operaţiuni
Luna Din Creanţe Total curs valutar bancare plasamente
vânzări încasate
pe T/S
curente
Aprilie 28000 3200000 3228000 1400 670000 2500000 900 2200
Mai 75000 5500000 5575000 0 109500 950000 900 56000
Iunie 60000 4800000 4860000 0 680000 850000 900 67800
Total 163000 13500000 13663000 1400 459500 4300000 2700 126000
Trim. II
 Gestiunea încasărilor

Gestiunea încasărilor (creanţelor) cuprinde metode

şi politici de studiere a clienţilor în vederea selectării
acestora, de supraveghere şi control a clienţilor actuali.
 Metode de studiere a
clienţilor
I. Modelul „Cei 5 C”
Caracterul clientului - corectitudinea acestuia, intenţiile sale în
a-şi îndeplini obligaţiile;
Capacitatea clientului se evaluează printr-o analiză a situaţiei
privind gestiunea propriului patrimoniu, posibilităţile sale de
finanţare;
Capitalul clientului. Se fac estimări ale capacităţii de îndatorare
a clientului, gradului de stabilitate financiară.
Aspectele colaterale despre clienţi includ informaţii despre
capacitatea de plată imediată, care sunt mijloacele de plată
utilizate, atitudinea clientului faţă de partenerii săi; garanţiile
materiale de care dispune clientul.
Condiţii generale - informaţii asupra clienţilor cu privire la rata
creşterii economice, starea tehnică şi posibilităţile de
modernizare, perspectivele de afaceri ale clienţilor şi
capacitatea lor de a genera profituri în viitor, etc.
 II. Metode scor pentru evaluarea
riscului de faliment al clientului
1. Modelul Altman
În opinia profesorului Altman declinul unei întreprinderi avansează cinci
faze:
- apariţia semnelor de declin care, în multe cazuri, sunt
desconsiderate: descreşterea profitabilităţii, a cifrei de afaceri
corelate cu creşterea datoriilor şi descreşterea lichidităţilor;
- existenţa semnalelor clare pentru care nu se adoptă măsuri în ideea că
acestea vor dispărea fără intervenţie;
- acţiune puternică a factorilor de declin cu agravarea accentuată a
situaţiei financiare;
- colapsul şi imposibilitatea echipei manageriale de a acţiona prin măsuri
corective;
- intervenţia, fie prin măsuri de redresare , fie prin declararea falimentului.
Z = 6,56 X1 + 3,26 X2 + 6,72 X3 + 1,05 X4
X1 – Fond de rulment / Active totale
X2– Profit brut / Total activ
X3 – Profit până la impozitare / Total Active
X4 – Capital propriu / Total Datorii
a) dacă Z < 1,10, întreprinderea este falimentară,
b) dacă 1,10 < Z < 2,60, întreprinderea este situată în
zona de incertitudine;
c) dacă Z > 2,60, întreprinderea este non-falimentară,
situaţie financiare stabile.
2. Modelul canadian Gordon Springate

Z = 1,03A + 3,07B + 0,66C + 0,4D

A – Capital de lucru / Total active;
B – Profit brut înainte de impozitare/ Total active;
C – Profit brut / Datorii curente;
D – Cifra de afaceri / Total active.
Dacă Z < 0,862, firma este clasificată ca falimentară.
Modelul asigură o rată de succes de 92,5% pe un eşantion

de 40 de companii.
Modelul Koh
Z = 1,7791 + 2,0677X1 + 0,9424X2 – 9,2431X3 –
0,007X4 + 18,42X5 + 2,253X6
X1 – Active curente / Datorii curente;
X2 – Valoarea de piaţă a capitalului / Total active;
X3 – Total datorii / Total active;
X4 – Dobânzi / Profit înainte de impozit;
X5 – Profit net / Total active;
X6 – Profit pentru dezvoltare / Total active.
Dacă Z < - 4,0197 firma este clasificată ca falimentară.
Modelul Conan şi Holder
Z = 0,24R1 + 0,22R2 + 0,16R3 – 0,87R4 – 0,10R5
R1 – Exerciţiul brut al exploatării / Datorii totale;
R2 – Disponibil şi valori realizabile curente / Total pasive;
R3 – Capitaluri proprii / Total pasive;
R4 - Cheltuieli financiare / Cifra de afaceri;
R5 – Cheltuieli cu personalul / Valoarea adăugată.
a) dacă Z < 4%, pericol, probabilitatea de faliment fiind mai mare de
65%;
b) dacă 4% < Z <9%, prudenţă, probabilitatea de faliment se situează
în intervalul de 30% şi 65%;
c) dacă Z > 9%, situaţie bună, probabilitatea de faliment a
întreprinderii este mai mică de 30%.
Modelul Băileşteanu
Autorul consideră că stările care preced apariţia
falimentului sunt:
-imposibiltatea achitării obligaţiilor curente;
-lipsa de resurse financiare pentru rambursarea
creditelor;
-încasarea cu mare întârziere a contravalorii
produselor livrate;
-înregistrarea de pierderi.
B = 0,444G1 + 0,909G2 + 0,0526G3 +0,0333G4 + 1,414

G1= Active curente : Pasive curente

G2 = (Profit net + Amortizarea) : (Rata rambursării creditelor + Dobânda)
G3 = Cifra de afaceri: Valoarea creanţelor
G4 rentabilitatea costurilor = Profit : Cost x 100%
B < 0,5 - faliment iminent
0,5 < B < 1,1 - zona limitată
1,1 < B < 2,0 - zona intermediară
B > 2,0 - zona favorabilă
Metode de control asupra clienţilor

Metoda ABC, presupune clasificarea clienţilor în trei grupe,

după importanţa lor:
Grupa A – clienţi foarte importanţi, cărora le revin circa 60% din
volumul total al creanţelor, numărul lor fiind de 10% din total
clienţi.
Grupa B – clienţi importanţi, deţin o pondere de 30% din total
clienţi şi 30% din valoarea creanţelor;
Grupa C – clienţi de mică importanţă, numărul lor constituie
60% din numărul total al clienţilor, ponderea creditului ce le
revine este doar de 10%.
Metoda vechimii creanţelor

- Numele clientului
- Volumul vânzărilor, total
- Valoarea creanţei, inclusiv %
- Termenul de achitare
- Creanţe cu termenul expirat
 Vînzări
în luna
Termenul de Vechime acordări %
Luna acordare a a % față i creanței
apariției Valoare creditului- creantel de total creditul în
creanței a ( lei ) client (zile) or (zile) creanțe ui vînzări

Clientul 1

Clientul 2

…….

Clientul n
 Analiza situației fiecărui client permite să facem anumite concluzii asupra
respectării termenului de rambursare a creditului de către fiecare client,
valoarea fondurilor imobilizate și pierderii rentabilității calculată ca
produsul dintre rata rentabilității economice a întreprinderii și valoarea
creanțelor cu scadență depășită sau în raport cu rata dobânzii la
plasamentele bancare pe termen scurt și numărul de zile de întârziere a
plății.
Sd crcr
 360
VV

Metoda indicatorilor
Durata medie de încasare a unui client

Sd cr
 360
VV
indică soldul mediu al creanţelor
VV – volumul vânzărilor
Depășirea duratei medii de încasare a unui client, peste anumite limite
față de durata de încasare a clienților ori celei de achitare a obligațiunilor,
pot provoca dereglări în asigurarea echilibrului financiar pe termen scurt,
ca rezultat aceasta duce la creșterea riscului de insolvabilitate, fapt ce
impune declanșarea unor acțiuni de corectare și eliminare a devierilor.
 Cazul în care durata medie de încasare a unui client
este mai mare (număr de zile mai mare) decât durata
medie de încasare a clienţilor (total pe întreprindere) ori
celei de achitare
a obligaţiunilor, pot avea loc dereglări în asigurarea
echilibrului financiar pe termen scurt, creşte riscul
de insolvabilitate, fapt ce impune declanşarea unor
acţiuni de corectare şi eliminare a cauzelor.
 4.Efectele gestiunii trezoreriei asupra
lichidităţii şi solvabilităţii
Prin lichiditate se înţelege proprietatea
elementelor patrimoniale de a se
transforma în bani.
Solvabilitatea reprezintă capacitatea
unui agent economic de a-si onora la
scadenţă obligaţiil asumate faţă de
creditorii săi.
 Indicii lichidităţii măsoară capacitatea întreprinderii
de a-şi îndeplini obligaţiile de plată faţă de debitori pe
baza activelor sale curente. Sunt utilizaţi, în principal, trei
indici ai lichidităţii:
1. Rata lichidităţii imediate (Li), măsoară gradul în
care trezoreria acoperă datoriile scadente:
Se calculează conform formulei:
mijloace banesti
Li = Datorii pe termen scurt
O valoare scăzută a acestui indicator nu constituie o criză de solvabilitate,
în cazul în care întreprinderea deţine stocuri, creanţe ce pot fi uşor
transformate în mijloace băneşti în concordanţă cu termenele de plată a
obligaţiunilor. Însă o valoare ridicată a acestui indice poate avea şi efecte
negative asupra activităţii întreprinderii, precum: folosirea neeficientă a
resurselor disponibile, micşorarea capacităţii de cumpărare a disponibilului
în legătură cu creşterea inflaţiei etc.
 2. Rata lichidităţii relative(Lr), pune în evidenţă capacitatea
întreprinderii de a-şi achita datoriile devenite scadente fără a fi
obligată să-şi vândă stocurile.
mijloace banesti  creante
Lr =
Datorii pe termen scurt

Nivelul coeficientului trebuie să fie, de regulă, inferior lui 1,

dar aprecierea realistă impune şi o atentă analiză a valorilor
realizabile pe termen scurt, întrucât la formarea lor contribuie, în
mod substanţial, politica de credit comercial promovată de
întreprindere, precum şi starea financiară a clienţilor săi.
 3. Rata lichidităţii curente(Lc), relevă posibilităţile
întreprinderii de a-şi transforma, într-un termen scurt, bunurile
patrimoniale curente în mijloace băneşti pentru a face faţă
datoriilor curente ale întreprinderii

Active curente
Lc =
Datorii pe termen scurt

Indicatorul pune în evidenţă importanţa şi calitatea bunurilor

deţinute de întreprindere la care ea poate face apel atunci când
este nevoită să-şi achite, la scadenţă, datoriile contractate pe
termen scurt. Nivelul trebuie să fie mai mare decât 1, valorile
optime sunt cuprinse în intervalul 150-200%
Existenţa unui grad scăzut al lichidităţii este provocat de creşterea ponderii
activelor pe termen lung în totalul plasamentelor financiare. În aceste condiţii,
se poate deduce că întreprinderea nu face faţă cererii creditorilor săi de a-şi
onora la termen obligaţiile, decît în situaţia în care, fie că procedează la
lichidarea unor active imobilizate, ceea ce poate conduce la compromiterea
existenţei întreprinderii, fie că încearcă să obţină amînarea la plată sau noi
împrumuturi pentru a face faţă acestor plăţi.
4. Gradul de asigurare a întreprinderii cu mijloace băneşti
Mijloace banesti
Km.b. =
Total activ

Existenţa la întreprindere a mijloacelor băneşti în proporţie

de 1- 1,5% din totalul activului este suficientă pentru asigurarea
efectuării plăţilor imediate.
În dinamică, mărimea acestui indicator relevă gradul de îmbunătăţire a situaţiei
trezoreriei. Însă, creşterea valorii coeficientului poate să ateste nu numai un raport
favorabil pentru echilibrul financiar al întreprinderii, dar şi acumularea unor
resurse băneşti, fie utilizate insuficient, fie chiar neproductive. În schimb nivelul
redus al gradului de asigurare cu disponibilităţi băneşti, reflectă o întărziere a
încasărilor , adică o reducerea capacităţii de plată a întreprinderii.
5. ciclul de conversiune a numerarului

Ciclul de conversie a numerarului reflectă intervalul de timp necesar

recuperării tuturor cheltuielilor pentru achiziţionarea de materii prime şi
forţă de muncă sub formă de numerar.

Perioada Perioada Perioada de

Ciclul de conversie conversiei conversiei - întârziere a
= +
a numerarului stocurilor creanţelor plăţilor

Creşterea ciclului conversiei numerarului are ca efect reducerea lichidităţii.

Micşorarea ciclului conversiei numerarului are ca efect o creştere a lichidităţii
întreprinderii.
 Aprecierea situaţiei privind ciclul de conversie a numerarului la
întreprinderea S.A.
Zile

N Indicatorii n-2 n-1 n Abaterea Abaterea

d/o absolută absolută

1 2 3 4 5 6=4-3 7=5-4
perioada de conversie a
1. stocurilor 105 137 89 33 -48
Perioada de conversie a
2. creanţelor pe termen scurt 56 62 43 6 -19
3. ciclul de plăţi 17 33 27 17 -6
Ciclul de conversie a
4. numerarului 145 166 105 22 -61
Durata de conversie a stocurilor este perioada de timp necesară transformării
materiilor prime în produse finite şi apoi vânzarea lor către clienţi.
dsmm = SMM/VV*360

Durata de conversie a creanţelor reprezintă timpul exprimat în numărul de

zile necesar convertirii creanţelor în numerar.
dcreanțe = Creanțe/VV*360

Perioada de întîrziere a plăţilor indică perioada medie de timp necesară

întreprinderii pentru plata în numerar a materiei prime achiziţionate şi a forţei
de muncă angajate.
p = datorii comerciale TS/costul vînzărilor*360
 Decalajul care creează o nevoie în fond de rulment

Durata creditului
Interval de stocaj clienţi

Cumpărare Vînzare Operaţiuni

Timp

Flux
Plată Încasare Timp

Durata creditului Decalaj de finanţat

furnizor
 Solvabilitatea desemnează capacitatea întreprinderii de a-și onora
la scadență obligațiunile față de terți.
Indicatori de evaluare a solvabilității
Active circulante
Solvabilitatea generală ═ ───────────
Datorii curente
Se apreciază ca valoare minimă admisă ce poate varia între 1,2 – 1,8.
 Solvabilitatea globală:
Active circulante + Active Fixe
──────────────
Datorii Totale

Rata solvabilităţii:
Capitalul propriu
───────── * 100% ≥ 50%
Total Capital
 ÎNTREBĂRI DE INTEGRARE
 Care este interacțiunea dintre lichiditate și
solvabilitate?
 Cum influențează lichiditatea rentabilitatea
întreprinderii?
 Care este relația contradictorie dintre lichiditate
și flux net de numerar?
 Explicați legătura dintre: creanțe- lichiditate -
solvabilitate-rentabilitate.
Problema

În baza raportului privind Fluxul de Numerar la întreprindere să se analizeze următoarele

oportunităţi de investire a excedentului de numerar în valoare de 930500 lei şi de selectat
varianta optimală (argumentaţi):

1.Rambursarea înainte de termen a creditului bancar în valoare de 800000 lei, contractat

la data de 15 martie 2019 pe termen de un an, la rata dobânzii de 9%.
2.Achitarea furnizorului de materii prime (390000 lei a cărui ) înainte de termen (credit
comercial cu rata dobânzii 6%, contractat la data de 04 august 2019, perioada de scadenţă
– 12.01.2021);
3.Procurarea de materii prime la un preţ redus cu 20% pentru plata imediată;
4.Investiţii financiare pe termen scurt, rata dobânzii 6,5%;
5.Indicaţi şi argumentaţi alte oportunităţi.