UNITATEA 7:

ANALIZA FLUXURILOR DE NUMERAR LA NIVELUL FIRMEI

Durata medie de studiu individual - 2 ore

7.1. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE UNITĂŢII

7.2. ANALIZA FLUXULUI DE NUMERAR ( CASH-FLOW-ULUI )
7.3. DETERMINAREA FLUXULUI DE NUMERAR ( CASH-FLOW-ULUI )
BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ

7.1. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE UNITĂŢII

Cash flow-ul este unul dintre cele mai importante instrumente utilizate de către manageri,
antreprenori, investitori sau analiștii financiari în fundamentarea deciziilor de afaceri, deoarece o
afacere are nevoie de fluxuri de numerar pozitive, constante și predictibile pentru a exista.
Analiza cash-flow-lui are o importanță deosebită în realizarea performanțelor firmei și suscită
interes pentru proprietarii de afaceri, pentru conducerea unei societăți, a directorilor de
departamente cât și pentru partenerii de afaceri Mai mult, persoanele interesate de analiza cash
flow-ului nu se limitează la persoanele din interiorul societății:
 investitorii iau decizia de a investi într-o nouă afacere, pe baza capacității acelei afaceri de a
genera profit;
 creditorii oferă capital, însă solicită rambursarea sa la timp, împreună cu dobânda cuvenită.
Cash flow sau fluxul de numerar, numit adesea și flux de trezorerie, reprezintă diferența dintre
încasările și ieșirile de numerar ale unei societăți sau ale unui proiect, pe o perioadă de timp
analizată, care poate fi de o săptămână, o lună, un trimestru, un an sau mai mult. De cele mai
multe ori, această perioadă este egală cu cea a unui exercițiu financiar complet.

7.2. ANALIZA FLUXULUI DE NUMERAR ( CASH-FLOW-ULUI )

Situația fluxului de trezorerie grupează intrările și ieșirile de numerar pe tipuri de activități

desfășurate de către întreprindere, astfel:
 fluxuri de numerar din activitatea de exploatare (operațională) desfășurată de către
societate în paralel cu realizarea investiției. Dacă analizăm un start-up, societatea nu va avea
activitate operațională până la data la care investiția este finalizată.
 fluxuri de numerar din activitatea investițională privește intenția societății de a face
investiții noi, achiziționând bunuri și echipamente, realizând construcții, plătind pentru soluții
software etc.;
 fluxuri de numerar din activitatea de finanțare se referă la procurarea resurselor de bani
necesare realizării investițiilor: împrumuturi de la asociați, credite bancare, surse proprii sau
fonduri nerambursabile;

Informaţiile referitoare la fluxurile de numerar ale unei entităţi sunt utile pentru utilizatorii
situaţiilor financiare în procesul luării de decizii economice, deoarece constituie o bază de
evaluare a capacităţii entităţii de a genera numerar şi echivalent de numerar, precum şi a utilităţii
acestor fluxuri.
Fluxurile de numerar sunt intrările sau ieşirile de numerar şi echivalente ale acestuia
pentru activităţile de exploatare, de investiţii şi finanţare.
Activităţile de exploatare sunt principalele activităţi producătoare de venit ale entităţilor,
precum şi alte activităţi care nu sunt activităţi de investiţie sau finanţare. Fluxurile de numerar
care provin din activităţile de exploatare constituie o parte importantă a situaţiei fluxurilor de
numerar, deoarece arata succesul sau insuccesul înregistrat de aceste activităţi la generarea unor
fluxuri suficiente pentru rambursarea creditelor, plata dividendelor şi realizarea de noi investiţii
fără ca entitatea să fie nevoită să facă apel la surse externe de finanţare.
Exemplele includ:
 Încasările de numerar rezultate din vânzarea bunurilor şi prestarea serviciilor.
 Încasările în numerar provenite din redevenţe, onorarii, comisioane şi alte venituri.
 Plăţile în numerar către furnizorii de bunuri şi servicii.
 Încasările şi plăţile în numerar ale unei societăţi de asigurări pentru prime şi daune.
 Plăţile în numerar sau restituirile de impozit pe profit, cu excepţia cazului în care sunt
identificate ca fiind specifice activităţii de investiţie şi finanţare.
 Încasările şi plăţile în numerar provenite din contracte încheiate in scopuri de plasament
şi tranzacţionare.
Unele tranzacţii, spre exemplu, vânzarea unui element al mijloacelor fixe poate genera un
câştig sau o pierdere care este inclusă în profitul sau pierderea netă. Totuşi, astfel de fluxuri de
numerar sunt aferente activităţilor de investiţii şi, prin urmare, trebuie realocate în situaţia
fluxurilor de numerar.
Astfel mărimea fluxurilor de numerar din activitățile de exploatare este aproximată prin
formula:
CF OP =PN −RF+ Amo−ΔNFR

Unde:
PN = profitul net;
RF = rezultatul financiar;
Amo = cheltuieli cu amortizarea în exercițiul financiar respectiv;
ΔNFR = variația necesarului de fond de rulment.

Activităţile de investiţie constau în achiziţionarea şi cedarea de active imobilizate pe

termen lung, precum şi de alte investiţii, care nu sunt incluse în echivalentele de numerar. Aceste
fluxuri sunt prezentate separat deoarece ele reprezintă cheltuieli efectuate cu resurse menite să
genereze venit şi fluxuri de numerar în viitor.
Exemplele includ:
 Plăţile în numerar pentru achiziţionarea de terenuri şi alte active corporale şi
necorporale.
 Încasările de numerar din vânzarea de terenuri şi alte active corporale şi necorporale.
 Plăţile în numerar pentru achiziţia de instrumente de capitaluri proprii şi interese în
asocierile în participaţiune.
 Avansurile în numerar şi împrumuturile efectuate către alte părţi, altele decât avansurile
şi împrumuturile efectuate de o instituţie financiară.
 Încasările în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către alte
părţi, altele decât avansurile şi împrumuturile efectuate de o instituţie financiară.
 Plăţile şi încasările în numerar aferente contractelor futures, forward, de opţiuni şi swap,
cu excepţia cazului în care sunt deţinute cu scopul de a efectua plasamente sau a le tranzacţiona.

Fluxurile de numerar din activitatea de investiții sunt estimate cu ajutorul formulei de

calcul:
CF inv =(IMO 0− AMO)−IMO 1+ R ai

Unde:
IMO0 = mărimea netă de amortizarea aactivelor imobilizate la începutul exercițiului;
IMO1 = mărimea netă de amortizarea aactivelor imobilizate la sfârșitul exercițiului;
Amo = cheltuieli cu amortizarea în exercițiul financiar respectiv;
Rai = rezultatul aferent vânzării activelor imobilizate.

Activităţile de finanţare sunt activităţi care au ca efect modificări ale dimensiunii şi

compoziţiei capitalurilor proprii şi datoriilor entităţii. Prezentarea separată a acestor fluxuri este
importantă deoarece este folositoare în estimarea cererilor viitoare de fluxuri de numerar din
partea celor care finanţează entitatea.
Exemplele includ:
 Veniturile în numerar din emisiunea de acţiuni sau alte instrumente de capital.
 Plăţile în numerar efectuate către proprietari pentru a achiziţiona sau răscumpăra
acţiunile entităţii.
 Încasările în numerar provenite din emisiunea titlurilor de creanţă, a împrumuturilor,
datoriilor neasigurate, obligaţiunilor, ipotecilor şi altor împrumuturi pe termen scurt şi lung.
 Rambursările în numerar a sumelor împrumutate.
 Plăţile în numerar pentru diminuarea obligaţiilor aferente operaţiunilor de leasing
financiar.
Este important să se ţină cont de faptul că o singură tranzacţie poate genera fluxuri de
numerar care sunt incluse în secţiuni distincte din cadrul situaţiei fluxurilor de numerar. De
exemplu, atunci când rambursarea unui împrumut este alcătuită din elemente de capital şi
dobândă, elementul de dobândă poate fi clasificat ca o activitate de exploatare, iar elementul de
capital drept activitate de finanţare.

Fluxurile de numerar din activități de finanțare pot fi determinate cu ajutorul următoarei

formule de calcul:

CF fin= ΔCPR+ ΔDAT fin −¿+ RF

Unde:
ΔCPR= variația capitalurilor proprii;
ΔDATfin = variația împrumuturilor contractate de la terți;

7.3. DETERMINAREA FLUXULUI DE NUMERAR ( CASH-FLOW-ULUI )

Determinarea cash-flow-ului, are o importanță mare pentru managerul trezoreriei,

deoarece el reflectă evoluția trezoreriei de la o perioadă la alta, dându-I posibilitatea, să compare
rezultatele obținute cu celeestimate, să stabilească noi strategii și obiective pentru perioadele
viitoare, în ceea ce perivește trezoreria
Sunt consacrate două metode pentru determinarea fluxurilor de trezorerie (generate de
activităţile de exploatare, de investiţii şi de finanţare):
– metoda directă;
– metoda indirectă.
Prin metoda directă sunt prezentate clasele principale de încasări şi plăţi brute în numerar.
Prin metoda indirectă, profitul sau pierderea este ajustată cu efectele evenimentelor
( tranzacţiilor ) ce nu au natură monetară, amânările sau angajamentele de plăţi sau încasări în
numerar, din exploatare, trecute sau viitoare şi elementele de venituri şi cheltuieli asociate cu
fluxurile de trezorerie din investiţii şi finanţări.
Entităţile sunt încurajate să raporteze fluxurile de trezorerie din activităţi de exploatare
folosind metoda directă. Metoda directă furnizează informaţii care sunt folositoare în estimarea
fluxurilor de trezorerie viitoare şi care nu sunt disponibile prin metoda indirectă.
Metoda direct are în vedere ansamblul fluxurilor analitice de încasări și plăți aferente
activităților de exploatare:
+ încasările în numerar din vânzările de bunuri şi prestările de servicii
+ încasările în numerar provenite din redevenţe, onorarii, comisioane şi alte venituri
-1plăţi în numerar către furnizorii de bunuri şi servicii
- plăţi în numerar către şi în numele angajaţilor
- plăţi în numerar de impozite și taxe
+ încasări din restituiri de impozit pe profit
= CASH-FLOW-UL DIN ACTIVITATEA DE EXPLOATARE
 Metoda indirect Particularitatea acestei metode constă în faptul că profitul net (sau
pierderea netă) este ajustat(ă) cu efectele tranzacţiilor ce nu au natură monetară, amânările sau
angajamentele de plăţi sau încasările în numerar din exploatare trecute sau viitoare şi elemente de
venituri şi cheltuieli asociate cu fluxurile de numerar din activităţile de investiţii sau de finanţare.
Situaţia fluxurilor de numerar prin metoda indirectă se prezintă în felul următor:
a) Fluxuri de numerar din activităţi de exploatare:
± rezultatul net (Profit/Pierdere);
– modificările pe parcursul perioadei ale capitalului circulant;
- ajustări pentru elementele nemonetare şi alte elemente incluse în activităţile de investiţii
sau de finanţare.
= CASH-FLOW-UL DIN ACTIVITATEA DE EXPLOATARE

b) Fluxuri de numerar din activităţi de investiții

+ încasările în numerar din vânzarea de terenuri şi clădiri, instalaţii şi echipamente, active
necorporale şi alte active pe termen lung;
+ încasările în numerar din vânzarea de instrumente de capital propriu şi creanţă ale altor
întreprinderi;
+ încasările în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către alte
părţi.
– plăţile în numerar pentru achiziţionarea de terenuri şi mijloace fixe, active necorporale
şi alte active pe termen lung;
– plăţile în numerar pentru achiziţia de instrumente de capital propriu şi de creanţă ale
altor întreprinderi;
– avansurile în numerar şi împrumuturile efectuate către alte părţi;
= CASH-FLOW-UL DIN ACTIVITATEA DE INVESTIȚII

c) Fluxuri de numerar din activităţi de finanțare

+ veniturile în numerar din emisiunea de acţiuni şi alte instrumente de capital propriu;
+ veniturile în numerar din emisiunea de obligaţiuni, credite, ipoteci şi alte împrumuturi;
– plăţile în numerar către acţionari pentru a achiziţiona sau a răscumpăra acţiunile
întreprinderii;
– rambursările în numerar ale unor sume împrumutate;
– plăţile în numerar ale locatarului pentru reducerea obligaţiilor legate de o operaţiune de
leasing financiar.
= CASH-FLOW-UL DIN ACTIVITATEA DE FINANȚARE

CASH-FLOW-UL total, generat de ansamblul activităților, desfășurate la nivelul

companieituie suma celor trei surplusuri monetare:
+CASH-FLOW-UL DIN ACTIVITATEA DE EXPLOATARE
+CASH-FLOW-UL DIN ACTIVITATEA DE INVESTIȚII
+CASH-FLOW-UL DIN ACTIVITATEA DE FINANȚARE
 = TOTAL CASH-FLOW

Pe baza metodei directe, informaţiile privind clasele principale de încasări şi plăţi brute
în numerar şi echivalente de numerar pot fi obţinute din :
- Înregistrările contabile ale entităţii ;
- Prin ajustarea vânzărilor, a costului vânzărilor ( dobânzi şi alte venituri similare şi
cheltuielile cu dobânda şi alte cheltuieli similare prin instituţiile financiare ) şi a altor
elemente în contul de profit şi pierderi cu :
 Modificările pe parcursul perioadei ale stocurilor şi ale creanţelor şi datoriilor din
exploatare ;
 Alte elemente nemonetare ;
 Alte elemente pentru care efectele numerarului sunt fluxuri de trezorerie din investiţii
sau finanţare.
Prin metoda indirectă, fluxul de trezorerie net din activităţi de exploatare este
determinat prin ajustarea profitului sau a pierderii cu efectele :
- Modificărilor survenite, pe parcursul perioadei în stocuri şi în creanţele şi datoriile din
exploatare ;
- Elementelor nemonetare cum ar fi amortizarea, ajustările, provizioanele, impozitele
amânate, pierderile şi câştigurile asociate valutelor, profiturile nerepartizate ale
entităţilor asociate şi interesele minoritare ;
- Tuturor celorlalte elemente pentru care efectele în numerar sunt fluxuri de trezorerie
din investiţii şi finanţare.
Alternativ, fluxul net de trezorerie din activităţile de exploatare poate fi prezentat folosind
metoda indirectă, prin evidenţierea veniturilor şi cheltuielilor prezentate în contul de profit şi
pierdere şi a modificărilor de pe parcursul perioadei survenite în valoarea stocurilor şi a
creanţelor şi datoriilor din exploatare.

BIBLIOGRAFIE MINIMALA

1. M. Pirtea, H Cristea, C. Nicolescu, C Boțoc, Manahementul financiar al companiei,

Ed. Mirton, Timișoara, 2010
2. Dragotă Victor, Ciobanu Anamaria, Obreja Laura, Dragotă Mihaela, Management
financiar, Bucureşti, Editura Economică, 2003
3. Gheorghiu, Alexandru, Analiza economico-financiară la nivelul microeconomic,
Bucureşti, Editura Economică
4. Popescu Virgil Luigi, Tănăsoiu Georgiana, Căruntu Genu - Gestiunea şi
managementul financiar al întreprinderii, Editura SITECH, 2006, Craiova;