IAS 7 este un standard international de contabilitate care furnizeaza

informatii despre variata fluxurilor de trezorerie. Aceasta a fost publicata de catre

organismal international de normalizare in 1977, a fost republicat in 1992 si a
suportat multiple amendamente, cele mai recente avand loc in 2016.
Scopul IAS 7, tabloul fluxurilor de trezorerie, este de a oferii informatii
despre operatiuni ce consta in platile si incasarile pe care o entitate le efectueaza
pe o periada de timp(1an), si de a oferii o perspectiva detaliata despre investitiile
si activitatile financiare ale entitatii. Aceste informatii pot fi clasificate ca fiind
cruciale pentru ca una dintre cele mai mari ingrijorari ale investitorilor o
reprezinta abilitatea unei entitati de a genera fluxuri de trezorerie care vor
sprijinii plati care actionari. Mai exact, tabloul fluxurilor de trezorerie ar trebuii sa
ii ajute pe investitori si creditori sa evalueze:
-Abilitatea de a genera viitoare fluxuri de trezorerie positive
-Abilitatea de a onora ogligatiuni si de a platii dividend
-Motivele diferentelor dintre profit sau pierdere si incasarile si platile in
numerar
-Aspecte atat in numerar cat si in nenumarar despre tranzactiile de
fintantare si investitii ale entitatii

Tabloul fluxurilor de trezorerie prezinta fluxurile de trezorerie, adica

ansamblul intrarilor si respective iesirilor de lichiditati si echivalentele acesteia
intr-o entitate. Lichiditatile se refera la disponibilul din casa si la depozitele la
vedere, iar echivalentele acestora sunt reprezentate de plasamente pe termen
scurt, foarte lichide, adica convertibile cu usurinta intr-o marime determinate de
lichiditati si care sunt supuse la un risc neglijabil de schimbare a valorii de
exemplu: obligatiuni emise de guvern, depozite pe termen scurt etc.
 Clasificarea fluxurilor de trezorerie
Toate companiile au activitati care consta in exploatare, investitii si
finantare. Aceste activitati reprezinta clasificarile folosite in tabloul fluxurilor de
trezorerie si sunt descrise astfel:
Operatiunile de exploatare
Operatiunile de exploatare sunt principalele activitati generatoare de
venituri ale entitatii, acestea provin si tranzactii si alte elemente care concureaza
pentru a forma un rezultat net.
Standardul IAS 7 prezinta o lista cu exemple de astfel de operatiuni:
-incasarile care decurg din vanzarea de bunuri si prestarea de servicii
-incasarile care provin din redevente, onorarii, comisioane si din alte
venituri
-platile privind datoriile fata de furnizorii de bunuri si de servicii
-platile in favoarea salariatilor si in contul acestora
-incasarile si platile relative la prime si calamnitati la anuitati si la alte
prestatii legate de politele de asigurare, in cazul unei institutii de asigurari
-platile si rambursarile de impozite asupra profitului cu conditia ca ele sa nu
poata fi in mod specific asociatei activitatilor de finantare si de investitii
Unele tranzactii, precum cesiunea unei imobilizari pot sa genereze un plus
sau un minus de valoare, afectand rezultatul net, totusi aceste tipuri de tranzactii
nu apartin exploatarii , deoarece operatiile in cauza intra sub incidenta
activitatilor de investitii.

Activitati de investitii
Activitatile de investitii includ cumpararea si vanzarea de active pe termen
lung