Importanta activitatii de trezorerie

Gestiunea trezoreriei regrupeaza ansamblul deciziilor, regulilor si procedurilor care

asigura la costul cel mai redus, mentinerea echilibrului financiar instantaneu al
intreprinderii . Obiectivul principal al gestiunii trezoreriei este evitarea unei trezorerii
structural negative (evitarea a ceea ce uzual se denumeste in economia romaneasca „ blocaj
financiar”, situatie caracterizata prin imposibilitatea intreprinderii de-a face fata platilor).

O dimensiune deloc neglijabila a gestiunii de trezorerie este reprezentata de gestiunea

riscurilor financiare, ceea ce presupune utilizarea unor instrumente de asigurare si de
speculatie atunci cand pietele financiare sunt foarte volatile, cu alte cuvinte, atunci cand ratele
de schimb si ratele dobanzii oscileaza foarte mult la intervale scurte de timp. Problema
gestiunii riscurilor financiare devine cu atat mai importanta astazi, cand intreprinderile
romanești sunt supuse presiunii unor rate inalte ale dobanzii, ca urmare a persistentei unor rate
ridicate ale inflatiei si a unei incetiniri a cresterii economice, pentru a nu mai vorbi ca in unele
sectoare de activitate tara noastra se confrunta cu o „crestere economica negativa”.

Contabilitatea trezoreriei asigura evidenta existentei si miscarii investitilor financiare pe

termen scurt, disponibilitatilor banesti din conturile de la banci si din casa, creditelor bancare
pe termen scurt si a altor valori de trezorerie.

Pentru omul de afaceri (gestionarul afacerilor), trezoreria poate fi definita ca totalitatea

mijloacelor financiare de care dispune o intrepridere pentru a face fata platilor: disponibilitaati
in conturi bancare, numerar in casierie,cecuri de incasat, efecte comerciale de primit neajunse
la scadenta, investitii financiare pe termen scurt, etc. In cazul insuficientei acestor
mijloace financiare exista posibilitatea obtinerii imediate a unui credit sub forma: credit
bancar pe termen scurt, acceptarea unui efect comercial (credit comercial), scontarea unei
cambii neajunse la scadenta, etc.

Pentru analistul financiar, preocupat de asigurarea echilibrului financiar al intreprinderii,

trezoreria reprezinta diferenta dintre disponibilitatile (sau lichiditatile) si exigibilitatile
(datoriile) imediate. In acest sens, se poate vorbi despre o trezorerie pozitiva (sau excedent de
lichiditati fata de exigibilitatile imediate) sau o trezorerie negativa, in situatie inversa.Acest
echilibru, intre lichiditatile si exigibilitatile imediate, care degaja marimea si sensul ( +/- )
trezoreria firmei, depinde de suma lichiditatilor la inceputul perioadei, cat si de alte variabile
cum sunt structura si dimensiunile activitatii intreprinderii.

Trezoreria este informatia-cheie, deoarece prin ea, intreprinderea isi finanteaza activitatea si
isi asigura perenitatea. Prin ea, se determina indicatorii necesari gestiunii si analizei
financiare, atat pe termen scurt, pentru masurarea solvabilitatii, cat si pe termen lung
(masurarea nevoii de finantare).

Operatiile de trezorerie desfasurate de o unitate economica cuprind totalitatea operatiilor

financiare si monetare prin care sunt dirijate si se controleaza fluxurile banesti intre agentii
economici; sunt derulate si finalizate relatiile financiar-bancare; se realizeaza in fapt circulatia
capitalului financiar.
Normalizarea contabila privind trezoreria

Normele contabile nationale si internationale nu definesc explicit conceptul de trezorerie

acesta rezultand din prezentarea obiectivului si continutului trezoreriei.

Reglementarile contabile conforme cu directivele europene, precizeaza referitor la

obiectivul si continutul trezoreriei: “Contabilitatea trezoreriei asigura evidenta existentei si a
miscarii actiunilor detinute la entitatile afiliate, altor investitii pe termen scurt,
disponibilitatilor in conturi la banci/casierie, creditelor bancare pe termen scurt si altor valori
de trezorerie. Alte investitii pe termen scurt reprezinta obligatiunile emise si rascumparate,
obligatiunile achizitionate si alte valori mobiliare achizitionate in vederea realizarii unui profit
intr-un termen scurt ”

Reglementarile internationale prin norma contabila IAS 7 “Situatia fluxurilor de

trezorerie”, precizeaza referitor la obiectivul si continutul trezoreriei: “Defineste
componentele trezoreriei prin notiunile de numerar si echivalente de numerar”.
Numerarul cuprinde disponibilitatile banesti si depozitele la vedere;
Echivalentele de numerar sunt investitii financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care
sunt usor convertibile in sume cunoscute de numerar si care sunt supuse unui risc
nesemnificativ de schimbare a valorii.

IAS 7 contine cateva definitii care sunt esentiale pentru intelegerea modului in care sunt
constituite situatiile fluxurilor de numerar in scopul de a reda catre utilizatori informatia cea
mai relevanta despre lichiditatea si solvabilitatea intreprinderii atat pe termen scurt, cit si pe
termen mediu si lung:

 un plasament este in mod normal calificat drept echivalent de numerar doar atunci
cand are o scadenta mica, in practica se considera de trei luni sau mai putin de la data
achizitiei ;
 notiunea de instrument financiar – orice contract ce genereaza simultan un activ
financiar pentru o intreprindere si o datorie financiara pentru o alta intreprindere, deci
exista notiunea de activ financiar si datorie financiara;
 fluxurile de numerar sunt intrarile si iesirile numerarului si echivalentelor de numerar;
activitatile de exploatare sunt principalele activitati producatoare de venit ale
intreprinderilor, precum si alte activitati care nu sunt activitati de investitie sau
finantare;
 activitatile de investitie constau in achizitionarea si cedarea de active imobilizate si de
alte investitii financiare, care nu sunt incluse in echivalentele de numerar;
 activitatile de finantare sunt activitati care duc la modificari dimensionale ale surselor
de finantare ale intreprinderii: capital propriu (emisiuni si rascumparari de capital) si
datorii (atragerea de credite si rambursarea acestora).

Norma IAS 7“Situatia fluxurilor de trezorerie” cuprinde reglementari cu privire la situatiile

fluxurilor de numerar. Informatiile privitoare la fluxurile de numerar ale unei intreprinderi
sunt utile in oferirea utilizatorilor de situatii financiare a unei baze pentru evaluarea capacitatii
intreprinderii de a genera numerar si echivalente de numerar si necesitatile intreprinderii de a
utiliza acele fluxuri de numerar. Deciziile economice ce sunt luate de catre utilizatori necesita
o evaluare a capacitatii unei intreprinderi de a genera numerar sau echivalente de numerar,
precum si momentul si siguranta generarii lor. Aceasta norma obliga toate intreprinderile care
intocmesc situatii finaciare anuale sub standardele internationale de contabilitate sa
intocmeasca situatia fluxurilor de numerar ca parte integranta a situatiilor financiare anuale.

Obiectivul acestui standard este de a solicita oferirea de informatii privind istoricul miscarilor
de numerar si de echivalente de numerar ale unei intreprinderi prin intermediul situatiei
fluxurilor de numerar care clasifica fluxurile de numerar din timpul perioadei pe activitati de
exploatare, investitie si finantare.

Intreprinderea care trebuie sa intocmeasca situatia fluxurilor de numerar in conformitate cu

cerintele acestui standard prezinta aceasta situatie ca parte integranta a situatiilor sale
financiare pentru fiecare perioada pentru care sunt prezentate aceste situatii financiare.

Utilizatorii situatiilor financiare ale unei intreprinderi sunt interesati de modul in care
intreprinderea genereaza si foloseste numerarul si echivalentul de numerar. Aceasta situatie se
aplica indiferent de natura activitatilor acelei intreprinderi si indiferent daca numerarul poate
fi privit ca produs al societatii, cum este cazul unei institutii financiare. Intreprinderile au
nevoie de numerar, in esenta, pentru aceleasi motive, oricare ar fi principalele lor activitati
producatoare de venituri. Acestea au nevoie de numerar pentru a-si conduce operatiunile, plati
obligatiile si de a asigura remunerarea investitorilor lor. Astfel, acest Standard obliga toate
intreprinderile sa prezinte o situatie a fluxurilor de numerar.

Situatia fluxurilor de numerar folosita impreuna cu restul situatiilor financiare anuale, aduce
informatii, care permit utilizatorilor sa evalueze modificarea activului net al unei intreprinderi,
structura sa financiara (inclusiv lichiditatea si solvabilitatea sa) si capacitatea de-a influenta
valoarea si momentul de aparitie a fluxurilor de numerar in vederea adaptarii la circumstantele
si oportunitatile in continua schimbare. Informatiile despre fluxurile de numerar sunt folosite
in stabilirea capacitatii unei intreprinderi de a genera numerar si echivalent de numerar si dau
posibilitatea utilizatorilor sa puna la punct modele de evaluare si comparare a valorii prezente
pentru fluxuri de numerar viitoare ale diferitelor intreprinderi. De asemenea, mareste
comparabilitatea raportarii rezultatelor din exploatare intre diferite intreprinderi, deoarece
elimina efectele utilizarii unor tratamente contabile diferite pentru aceleasi tranzactii si
evenimente.
Istoricul informatiilor asupra fluxurilor de numerar este adeseori folosit ca un indicator al
valorii, momentul aparitiei si sigurantei viitoarelor fluxuri de numerar. Este, de asemenea,
folositor in verificarea exactitatii evaluarilor trecute asupra viitoarelor fluxuri de numerar si in
analiza relatiilor dintre profitabilitate si fluxurile nete de numerar si a impactului schimbarii
preturilor.

Metodele admise de standard pentru raportarea fluxurilor de numerar sunt :

 metoda directa – prin prezentarea structurata a claselor majore de incasari si plati brute
in numerar;
 metoda indirecta – in care se raporteaza profitul net sau pierderea ajustat(a) cu efectele
tranzactiilor care nu implica numerar si ale tranzactiilor de natura a fi incadrate ca
activitati de investitii sau de finantare.

Norma favorizeaza utilizarea metodei directe pentru raportarea fluxurilor de numerar din
exploatare. Datele necesare se obtin din contabilitatea intreprinderii. Este o metoda mai
laborioasa, implicand identificarea fiecarui rulaj din conturile de numerar si a destinatiei
acestuia. Poate fi folosita si pentru verificarea corectei intocmiri a situatiei fluxurilor de
trezorerie.

Referințe bibliografice

Dragotă, V., Brașoveanu, L., Dragotă, I., M.,(2012), Management financiar, vol. I, Editia a
doua, Editura Economică, Bucureşti.
Gherghina, R., Duca, I.( 2012 ), Gestiunea financiară a intreprinderii, Editura Universitară,
Bucureşti.
Stancu, I., Stancu, D.(2012), Finanțe corporative cu EXCEL, Editura Economică, București.
Vintilă, G.(2010), Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti.