CADRUL CONCEPTUAL PENTRU ORGANIZAREA

SI GESTIUNEA TREZORERIEI

Conceptul de trezorerie si de gestiune a trezoreriei la

nivel de intreprindere

Cu toate ca, conceptul de trezorerie este considerat un element determinant in gestiunea fimei,
nu exista un consens in ce priveste definirea si elementele constitutive ale trezoreriei
intreprinderii.

In Franta, specialisti s-au atasat, in diferite contexte, mai multor definitii privind trezoreria:

 intr-un sens mai restrans ea desemneaza totalul lichiditatilor sau disponibilitatilor

intreprinderii;
 in sens mai larg, trezoreria include soldurile debitoare la banca si investitiile pe termen
scurt care se pot transforma in disponibilitati;
 in anii `70, trezoreria neta a fost definita ca diferenta intre fondul de rulment si
necesarul in fond de rulment si masurata ca diferenta intre disponibilitati si creditele de
trezorerie.

Retinuta de planul contabil general francez, aceasta definitie se utilizeaza, pe plan conceptual,
pentru desemnarea diferentei dintre activele cu lichiditate imediata si datoriile cu exigibilitate
imediata. Recomandarea Ordinului expertilor contabili reia definitia Planului contabil general
francez si o dezvolta. Mai intai, ea include in continutul trezoreriei activele si datoriile a caror
lichiditate, respectiv exigibilitate, sunt imediate. Altfel spus, este vorba de activele a caror
transformare in bani poate sa intervina imediat, fara pierdere de valoare si de pasivele externe
(datoriile)a caror plata poate sa fie pretinsa in orice moment.

Cu toate ca, Comitetul pentru Standardele Internationale de Contabilitate (IASC) nu defineste

conceptul de trezorerie, se considera ca este vorba de ansamblul lichiditatilor si echivalentelor
de lichiditati.

Conform normei internationale IAS 7, expresia fluxuri de trezorerie desemneaza ansamblul

intrarilor si iesirilor de lichiditati sau de echivalente de lichiditati. Lichiditatile se refera la
fondurile disponibile si la depozitele la vedere. Echivalentele de lichiditati sunt plasamente pe
termen scurt, foarte lichide, convertibile cu usurinta intr-o marime determinata de lichiditati si
a caror valoare nu risca sa se schimbe in mod semnificativ.

Scopul detinerii echivalentelor de lichiditati este de a face fata angajamentelor de trezorerie

pe termen scurt. Se deduce ca scadenta lor este apropiata, de regula sub trei luni. In orice caz
detinerea de echivalente de lichiditati nu se face in scopul realizarii unor obiective de
investitii.

Titlurile care reprezinta capitalurile proprii sunt excluse din echivalentele de lichiditati. Fac
exceptie actiunile privilegiate achizitionate cu putin timp inaintea scadentei lor si care au o
data de rambursare determinata.
Daca imprumuturile bancare sunt, in principiu, elemente ale activitatilor de finantare,
imprumuturile pe termen scurt rambursarile la vedere, acordate prin conturile curente, sunt
incluse, in unele tari, in categoria lichiditatilor si echivalentelor de lichiditati . In sens larg,
notiunea de trezorerie cuprinde toate mijloacele de care o unitate dispune, pentru a putea face
fata platilor, cum sunt: disponibilitatile din casierie si din banci, investitiile financiare pe
termen scurt, efectele comerciale scontate, creditele pe termen scurt.

In sens restrans, notiunea de trezorerie cuprinde doar disponibilitatile banesti ale unitatilor
economice, aflate in casieria unitatii si la banci, fie in lei, fie in valuta.
Trezoreria sau conceptul de trezorerie poate fi definita prin totalitatea operatiilor financiare
cu caracter operational, care asigura incasarile si platile curente si care, la randul lor
reprezinta operatii de trezorerie. Normele contabile nationale si internationale nu definesc
explicit conceptul de trezorerie. Acesta se subintelege prin prezentarea obiectivului si
continutului trezoreriei. Putem atribui trezoreriei intelesul de “totalitatea disponibilitatilor
intreprinderii, a altor valori de trezorerie si a investitiilor pe termen scurt mai putin creditele
bancare pe termen scurt”. Este o definitie care ar corespunde notiunii de trezorerie neta.

In plan contabil componentele trezoreriei intreprinderii pot fi grupate in doua categorii:

 active financiare reprezentate de numerar (disponibilitati) si echivalente de numerar

(investitiile financiare pe termen scurt)
 datorii financiare reprezentate de creditele bancare pe termen scurt si creditele de
trezorerie.

Numerarul, ca element de activ de natura financiara, indeplineste criteriile de recunoastere a

activului (probabilitatea unui avantaj economic viitor; evaluare credibila ). Nu se pune
problema probabilitatii obtinerii de beneficii economice viitoare deoarece numerarul in sine
confera un avantaj intreprinderii, permitand controlul celorlalte resurse. Al doilea criteriu este
satisfacut in mod cert prin valoarea (nominala) numeralului inscrisa in documentele
justificative de incasari.

Disponibilitatile in conturi la banci si casierie se delimiteaza in suma valorilor de incasat ,

disponibilitatile in lei si valuta, cecurile unitatii, creditele acordate prin conturi separate de
imprumut, dobanzile aferente disponibilitatilor si creditelor pe termen scurt si alte valori de
trezorerie.Din categoria disponibilitatilor fac parte si avansurile de trezorerie. Prin avansurile
de trezorerie sunt delimitate disponibilitatile banesti repartizate spre a fi girate de catre
administratori sau alte persoane imputernicite de intrepindere in vederea efectuarii unor plati
in favoarea intreprinderii.

Investitiile pe termen scurt sunt titluri de valoare achizitionate in vederea realizarii unui castig
pe termen scurt sau protejarii lichiditatilor, dupa caz. Spre deosebire de titlurile de participare
a caror posesiune este durabila , perioada de rotatie a acestora nu depaseste un an. Ele se
identifica cu actiunile, obligatiunile , bonurile de tezaur si alte titluri de valoare dobandite pe
termen scurt.

Datoriile financiare, sunt recunoscute dupa regulile generale de recunoastere a datoriilor:

probabilitatea ca orice beneficiu economic viitor asociat elementului sa iasa din intreprindere
si sa poata fi evaluata in mod credibil. Ambele criterii sunt indeplinite concomitent la
obtinerea creditelor bancare: iesirea numerarului din intreprindere este certa prin obligatia de
restituire a lor; marimea creditelor este certa, fiind inscrisa in contractele bancare.
Trezoreria este un element esential si totodata principala restrictie a gestiunii financiare a
intreprinderii. In ea se concretizeaza modul de realizare a activitatii si de reflectare a
cerintelor echilibrului financiar. Nu intotdeauna o unitate, care incheie exercitiul financiar cu
profit are si o trezorerie pozitiva, adica disponibilitati in banca si in casa. Aceasta datorita
decalajului dintre inregistrarea veniturilor si cheltuielilor si scadenta lor la incasari si plati,
decalaj care poate fi hotarator pentru situatia financiara a intreprinderii.

Din experienta practica a agentilor economici din diferite tari rezulta ca cea mai mare parte a
falimentelor se datoreaza deficientelor in gestiunea trezoreriei. Preocuparile intense pentru
gestiunea trezoreriei sunt motivate de unele fenomene de instabilitate economica, atat macro
cat si microeconomica: cresterea inflatiei, a ratei dobanzii, precum si scaderea ratelor de
rentabilitate si a gradului de autofinantare.

In vederea diminuarii si chiar a eliminarii efectelor blocajului financiar, a realizarii unei

gestiuni eficace a trezoreriei intreprinderii se impune ca managerii sa-si concentreze
eforturile asupra unor directii prioritare de actiune cum sunt:

 intarirea functiei financiare si a rolului gestiunii financiare a intreprinderii;

 functionarea fara aparitia unor elemente inertiale si de blocaj a mecanismelor, fluxurilor si
ciclurilor financiare;
 asigurarea si utilizarea eficienta a capitalului disponibil, a surplusului temporar de
moneda, cu implicatii favorabile asupra proceselor economico-financiare din
intreprindere;
 intarirea si cresterea exigentei controlului asupra numerarului agentilor economici
asigurand totodata imbunatatirea organizarii, manifestarea pe un plan calitativ superior a
functiilor si sarcinilor trezoreriei firmelor;
 analiza permanenta si detaliata a echilibrului financiar si cash - flow-ului;
 imbunatatirea previziunii functiilor financiare a elaborarii bugetului de trezorerie, a
previziunii si analizei numerarului;
 dimensionarea rationala si gestiunea eficienta a trezoreriei, tinand seama de
interdependenta dintre aceasta si fondul de rulment al agentilor economici;
 mai buna fundamentare a proiectarii fluxului de lichiditati si o reala determinare a valorii
de piata a intreprinderii;
 reflectarea in analiza diagnostic a situatiei financiare, printr-o mai buna fundamentare
metodologica a fluxurilor de trezorerie (cash-flow) la nivelul agentilor economici.

In literatura de specialitate, pe baza prevederilor Planului contabil general francez, trezoreria

este difinita ca “diferenta dintre activele cu lichiditate imediata si datoriile cu exigibilitate
imediata”, adica trezoreria neta.

Gestiunea trezoreriei regrupeaza ansamblul deciziilor, regulilor si procedeelor care asigura la

costul cel mai redus mentinerea echilibrului financiar instantaneu al intreprinderii.

Intreprinderea este un sistem care se caracterizeaza printr-o structura economica, sociala si

financiara. Un rol important in formarea si dezvoltarea structurii financiare revine planificarii
financiare care este menita nu sa asigure conditii ci sa dea certitudinea ca resurselor banesti li
se da o utilizare eficienta.
 In scopul asigurarii resurselor necesare, planificarea financiara isi stabileste obiectivele,
efectueaza analiza financiara, aloca resursele banesti (investitiile), stabileste structura optima
a finantarii.

Sursele de procurare sunt: surse externe si interne unitatii.

Sursele externe, de procurare a capitalului banesc (cele exterioare intreprinderii), se refera la

dotari, finantari, actiuni in 'echitate' si imprumuturi. Acestea se esaloneaza in timp, in asa fel
incat sa se benficieze la maximum de aspectele conjuncturale ale pietelor capitalului.
Imprumuturile implica insa, incertitudinea asupra dreptului de proprietate privind bunurile
firmei in cazul unor esecuri, prin urmare, un nivel optim al imprumuturilor duce la situarea
costurilor, pentru obtinerea capitalului la un nivel scazut, sau cel mic posibil.

Sursele interne reprezinta volumul brut al numerarului generat de operatiile unitatii si in care
cash-flow-ul este vital, precum si vanzarea unor active fixe sau a unor stocuri. Cashflow-ul,
respectiv fluxul monetar net al exercitiului, poate fi pozitiv si se interpreteaza ca o crestere a
capacitatii reale de finantare a investitiilor, ceea ce reprezinta o imbogatire a activului real, o
confirmare a majorarii averii unitatii si negativ, sugerand o diminuare a capacitatii reale de
finantare a investitiilor, o reducere a valorii proprietatii.

Trezoreria este imaginea disponibilitatilor monetare aparute in derularea curenta a incasarilor

si platilor, disponibilitati care trebuie sa faca fata scadentelor in mod continuu.

Sarcinile trezoreriei :

 prevederea si asigurarea diferitelor fluxuri de intrare si de iesire;

 asigurarea lichiditatilor intreprinderilor;

 evaluarea diferitelor tipuri de investitii si plasarea excedentului de trezorerie;

 aprecierea si evaluarea diferitelor surse de finantare pe termen scurt;

 stabilirea bugetului de trezorerie, pe baza metodelor si tehnicilor specifice de

previziune a trezoreriei.

Cerinta fundamentala a serviciului de trezorerie este aceea ca mijloacele monetare

existente sa fie superioare nevoilor de plati. De aceea, una dintre sarcinile importante ale
trezoreriei este asigurarea lichiditatii.

Referințe bibliografice
Dragotă, V., Brașoveanu, L., Dragotă, I., M.,(2012), Management financiar, vol. I, Editia a
doua, Editura Economică, Bucureşti.
Gherghina, R., Duca, I.( 2012 ), Gestiunea financiară a intreprinderii, Editura Universitară,
Bucureşti.
Stancu, I., Stancu, D.(2012), Finanțe corporative cu EXCEL, Editura Economică, București.
Vintilă, G.(2010), Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti.