Managementul situatiilor

financiare
Cuprins

 Introducere
 Definitii
 Obiective
 Aria de aplicabilitate
 Utilizatorii si necesitatile de informare
 Prezentarea sistemului financiar – componente
 Principalii indicatori
 Trezoreria
 Tabloul de fluxuri
 Studiul rentabilitatii
 Analiza sistemului de rate a intreprinderii
 Investitiile
 Introducere

 Situatiile financiare ofera o imagine fidela a rezultatelor si pozitiei

financiare a unei societati la sfarsitul exercitiului financiar, ofera informatii
utile unei categorii de utilizatori.

 Situatiile financiare generale sunt acelea menite sa satisfaca nevoile

utilizatorilor care nu sunt in situatia de a cere rapoarte adaptate nevoilor lor
specifice de informatii.

 Situatiile financiare generale intalnite, pot fi prezentate separat sau in

cadrul unui document public, cum ar fi raportul anual sau prospectul de
emisiune.
Definitie

 Situatiile financiare reprezinta produsul final al activitatii contabile.

Ele reprezinta clasificarea si sintetizarea unui cumul de tranzactii
financiare, unele dintre ele fiind extrem de complexe.

 Conform organismului american de nominalizare, Financial

Accounting Standards Board (FASB), situatiile financiare sunt
elementul central al raportarii financiare, reprezentand principalul scop
al comunicarii informatiei contabile catre cei din exteriorul
intreprinderii.
Obiectivul

 Furnizeaza informatii despre pozitia financiara, performantele si

modificarile pozitiei financiare a intreprinderii, care sunt utile unei
sfere largi de utilizatori in luarea deciziilor economice.

 Situatiile financiare elaborate in acest scop satisfac necesitatile

comune ale majoritatii utilizatorilor. Totusi, ne ofera toate informatiile
pe care utilizatorii au nevoie pentru luarea deciziilor economice,
intrucat acestea releva in mare masura efectele financiare ale unor
evenimente din trecut si nu ofera, de regula, informatii nefinanciare.
Obiectivul

 Situatiile financiare prezinta, de asemenea, rezultatele administrarii

intreprinderii de catre conducatori, inclusiv modul de gestionare de
catre acestia a resurselor incredintate.

 Acei utilizatori care doresc sa evalueze modul de administrare sau

responsabilitatea conducerii fac acest lucru pentru a putea lua decizii
economice; aceste decizii pot viza, de exemplu, optiunea de a pastra
sau de a vinde investitia in intreprinderea respectiva sau inlocuirea sau
reconfirmarea conducerii.
Aria de aplicabilitate

 Cadrul general abordeaza :

- obiectivul situatiilor financiare;

- caracteristicile calitative care determina utilitatea informatiilor

din situatiile financiare;

- definirea, recunoasterea si evaluarea elementelor pe baza carora

sunt intocmite situatiile financiare;

- conceptele de capital si de mentinere a nivelului capitalului.

Aria de aplicabilitate

 Situatiile financiare constituie o parte a procedurii de raportare

financiara. Un set complet de situatii financiare include de regula un
bilant, un cont de profit si pierdere, o situatie a modificarilor pozitiei
financiare si acele note, precum si alte situatii si materiale explicative
care sunt parte integranta a situatiilor financiare.

 Nu includ elemente ca : rapoartele directorilor, declaratiile

presedintelui, discutiile si analizele conducerii si elemenetele similare
care pot si incluse intr-un raport financiar sau anual.
Utilizatorii si necesitatile de informare

 Investitorii
 Personalul angajat
 Creditorii
 Furnizorii si alti creditori comerciali
 Clientii
 Guvernul si institutiile sale
 Publicul
Utilizatorii interni si externi ai situatiilor financiare
Investitorii

 Ofertantii de capital si consultantii lor sunt preocupati de riscul inerent

tranzactiilor si de beneficiul adus de investitiile lor.

 Ei au nevoie de informatii pentru a decide daca ar trebui sa cumpere,

sa pastreze sau sa vanda.

 Actionarii sunt interesati si de informatiile care le permit sa evalueze

capacitatea intreprinderii de a plati dividende.
Personalul angajat

 Personalul angajat si grupurile lor reprezentative (sindicate, etc.) sunt

interesate de informatii privind stabilitatea si profitabilitatea
intreprinderilor lor.

 Acestia sunt interesati si de informatiile care le permit sa evalueze

capacitatea intreprinderii de a oferi remuneratii, pensii si alte avantaje,
precum si oportunitati profesionale.
Creditorii financiari

 Creditorii financiari sunt interesati de informatiile ce le permit sa

determine daca imprumuturile acordate si dobanzile aferente vor fi
rambursate la scadenta.
Furnizorii

 Acestia cat si alti creditori comerciali sunt interesati de informatiile

care le permit sa determine daca sumele ce le sunt datorate vor fi
platite la scadenta.

 Creditorii comerciali sunt probabil interesati de o intreprindere pe o

perioada mai scurta decat creditorii, numai daca nu sunt dependenti de
continuarea activitatii intreprinderii ca principal client.
Clientii

 Acestia sunt interesati de informatii despre continuitatea activitatii

unei intreprinderi, in special atunci cand au o colaborare pe termen
lung cu intreprinderea respectiva sau sunt dependenti de ea.
Guvernul si institutiile sale

 Sunt interesate de alocarea resurselor si, implicit, de activitatea

intreprinderilor.

 Acestia solicita informatii si pentru a reglementa activitatea

inteprinderilor, pentru a determina politica fiscala si ca baza pentru
calculul venitului national si al altori indicatori statistici similari.
Publicul

 Intreprinderile influenteaza publicul intr-o varietate de moduri. De

exemplu, intreprinderile pot avea o contributie substantiala la
economia locala in multe moduri, avand in vedere numarul de angajati
si colaborarea cu furnizorii locali.

 Situatiile financiare pot ajuta publicul prin oferirea de informatii

despre evolutia recenta si tendintele legate de prosperitatea
intreprinderii si a sferei activitatii acesteia.
Publicul

 Situatiile financiare publicate se bazeaza pe informatiile utilizate de

conducere despre pozitia financiara, rezultatele si modificarile pozitiei
financiare a acesteia.
Prezentarea situatiilor financiare

 Desi situatiile financiare pot parea asemanatoare de la o tara la alta,

exista diferentieri generate de diversitatea din mediile legale,
economice si sociale, precum si de nevoile diferite ale utilizatorilor
determinate de specificul cerintelor nationale.

 Situatiile financiare sunt de regula intocmite conform unui model

contabil bazat pe costul istoric recuperabil si pe conceptul de
mentinere al nivelului capitalului financiar nominal.
Componentele situatiei financiare

 Bilantul
 Contul de profit si pierdere
 Modificari ale capitalurilor
 Situatia fluxurilor de numerar
 Politici contabile si notele explicative
Bilantul

 Este o situatie a pozitiei financiare ce prezinta activele, datoriile si

capitalurile proprii (activul net) la un moment dat.

 Este descris ca fiind o imagine statica, deoarece reflecta soldurile

conturilor, spre deosebire de celelalte situatii financiare care sunt
descrise ca fiind dinamice si reflecta tranzactiile de-a lungul unei
perioade.
Bilantul simplificat
Bilantul patrimonial

 Constructia acestuia necesita operatiunile urmatoare :

- reclasarea activelor si a pasivelor in functie de exigibilitatea si

lichiditatea lor mai mare sau mai mica de un an;

- retratarea posturilor de activ corespunzatoare activelor plus

valoarea;

- retratarea posturilor de capitaluri proprii si de provizioane

pentru riscuri si cheltuieli care evidentiaza datorii mai mari sau mai
mici de un an in special datorii fiscale.
Bilantul patrimonial – retratarile activului

 Activul imobilizat net cuprinde :

- imobilizari corporale;
- imobilizari necorporale;
- imobilizari financiare.
 Activul circulant cuprinde :
- imobilizari financiare – mai mici de un an;
- stocuri si in curs;
- avansuri si aconturi varsate aferent comenzilor;
- creante;
- valori mobiliare de plasament;
- disponibilitati.
Bilantul patrimonial – retratarile pasivului

Cuprind :
 Capitaluri proprii si asimilate
- capitaluri proprii neretinute din rezultatul beneficiar al exercitiului
- rezultatul reportat negativ
- subventii de investitii
- provizioane reglementate, dar trebuie sa fie retinute “nete de impozit”
- provizioane pentru riscuri de cheltuieli
- primele de rambursare aferente obligatiunilor
- cheltuieli de stabiliment
Bilantul patrimonial – retratarile pasivului

 Datoriile cu durata mai mare de un an :

- datorii care prezinta o scadenta ce depaseste un an
- provizioane pentru riscuri si cheltuieli mai mari de un an
- venituri constatate in avans
- impozite de platit aferente impozitelor, provizioane reglementate
Bilantul patrimonial – retratarile pasivului

 Datorii mai mici de un an :

- datorii cu scadenta mai mica de un an
- rezultatul exercitiului beneficiu (beneficiu pus in distribuire)
- provizioanele pentru riscuri si cheltuieli
- conturi de regularizare
- debituri constatate in avans
- impozite de platit aferente subventiilor, provizioane reglementate
Bilantul – Elementele bilantiere - activul

 Un activ reprezinta o sursa controlata de o intreprindere ca rezultat al

unor evenimente trecute si de la care se asteapta sa genereze beneficii
economice viitoare.
Caracteristici : 1. Trebuie sa genereze beneficii economice viitoare,
probabile in intreprindere, ceea ce va duce la intrari nete de numerar
2. Entitatea este capabila sa utilizeze beneficiile si sa
restrictioneze accesul altor entitati la acel beneficiu.
3. Evenimentul care a generat beneficiul trebuie sa se fi
produs.
Bilantul – Elementele bilantiere - datoria

 O datorie reprezinta o obligatie actuala a intreprinderii ce decurge din

evenimente trecute si prin decontarea careia se asteapta sa rezulte o
iesire de resurse care incorporeaza beneficii economice.
Caracteristici : 1. Presupune ca entitatea sa deconteze o obligatie
actuala printr-un transfer probabil al unor active, la cerere, atunci cand
intervine un anumit eveniment, la o anumita data.
2. Obligatia nu poate fi evitata.
3. Evenimentul ce a generat obligatia a aparut deja.
Bilantul – Elementele bilantiere – capitalul propriu

 Reprezinta interesul rezidual al actionarilor in activele unei

intreprinderi dupa deducerea tuturor datoriilor sale.

 Provine din relatia de posesie si de baza pentru distributia castigurilor

catre proprietari. Distributiile activelor societatii catre proprietari sunt
voluntare.

 Capitalul este majorat prin investitiile actionarilor si rezultatele

inregistrate atat in contul de rezultate cat si in afara acestuia si este
redus prin distributia catre actionari.
Bilantul – Formatul bilantului

 Denumirile uzuale date componenetei situatiei financiare care prezinta

pozitia financiara ale unei entitati sunt : bilanturi, situatia pozitiei
financiare sau situatia conditiei financiare. De regula este utilizat
termenul de bilant.

 Elementele obligatorii ce trebuiesc gasite in antetul bilantului sunt :

- entitatea a carei pozitie financiara este prezentata;
- titlul situatiei;
- data situatiei.
Contul de profit si pierdere – elementele situatiilor financiare

Definitii
 Venit global – modificarea de capital a unei entitati de-a lungul unei
perioade de timp, rezultata din tranzactii, evenimente si circumstante
in afara celor generate de catre actionari. Cuprinde toate modificarile
in activul net aparute de-a lungul perioadei, cu exceptia celor rezultate
din investitii facute de catre proprietari si din distributii catre acestia.

 Venit – cresteri ale beneficiilor economice de-a lungul perioadei

contabile sub forma intrarilor sau cresterilor de active sau
descresterilor datoriilor care se concretizeaza in cresteri ale capitalului,
altele decat cele rezultate din contributiile aduse de catre actionari.
Contul de profit si pierdere – elementele situatiilor financiare

 Cheltuieli – descresteri ale beneficiilor economice de-a lungul

perioadei, sub forma de iesiri sau scaderi ale valorii activelor sau
cresteri ale datoriilor, care se concretizeaza in reduceri ale capitalului,
altele decat cele rezultate din distribuirea de capital catre actionari.
Termenul de cheltuiala este suficient de generos incat sa cuprinda si
pierderile ca fiind categorii obisnuite de cheltuieli.
Modificari ale capitalurilor

 O companie trebuie sa prezinte odata cu situatiile financiare

traditionale, ca si componenta separata a situatiilor financiare, o
situatie reflectand :
1. Profitul sau pierderea neta a perioadei
2. Elemente de venit, de castig, de cheltuiala si de pierdere
3. Efectul cumulat al modificarilor in cadrul politicilor contabile
corelate cu corectarea erorilor fundamentale
4. Tranzactii de capital si distributiile catre proprietarii
intreprinderii
5. Soldul rezultatului reportat (sau profitul sau pierderea cumulata)
6. Reconcilierea intre sumele nerepartizate apartinand fiecarei
clase de capital, prima de capital si fiecare categorie de rezerve.
Contul de profit si pierdere – situatia veniturilor si
cheltuielilor recunoscute

 Ca si alternativa la situatia modificarilor de capital, o intreprindere

poate prezenta odata cu situatia financiara traditionala o situatie a
veniturilor si cheltuielilor recunoscute.
 Aceasta situatie evidentiaza elemente de venit si de cheltuieli care nu
sunt recunoscute in contul de profit si pierdere si care reflecta toate
schimbarile de capital, inclusiv profitul net, altul decat cel rezultat din
investitii si distributii de la si catre actionari (elementele 1-3 prezentate
anterior). Cand o intreprindere alege sa prezinte situatia veniturilor si
cheltuielilor recunoscute, va trebui sa prezinte aditional, in cadrul
notelor explicative ale situatiilor financiare, elementele 4 si 6
prezentate anterior in cadrul modificarilor de capital.
Contul de profit si pierdere – concepte si reguli

Recunoastere si evaluare
 Recunoasterea - includerea unui element in bilant sau in contul de
profit si pierdere.
 Evaluarea – determinarea sumei cu care elementul recunoscut ar trebui
inclus in situatiile financiare.
 Criterii de recunoastere :
1. Trebuie indeplinita definitia
2. Estimarea gradului de incertitudine in ceea ce priveste beneficiile
economice viitoare
3. Costul sau valuarea elementului poate fi masurat cu certitudine
4. Relevanta
5. Credibilitatea
Contul de profit si pierdere – forma tabelara
Situatia fluxurilor de numerar – definirea termenilor

 Numerarul – cuprinde disponibilitatile banesti si depozitele la vedere,

fie la banci, fie la alte institutii financiare
 Echivalente de numerar – sunt investitiile financiare pe termen scurt si
extrem de lichide, care sunt :
- usor convertibile in sume cunoscute de numerar
- atat de aproape de numerar
 Metoda directa – presupune calcularea fluxului net de numerar
provenit din activitatea de exploatare pe categorii principale, de
incasari.
 Activitati de finantare – activitati ce constau in schimbari ale
dimensiunii si compozitiei capitalului propriu si datoriilor unei
intreprinderi.
Situatia fluxurilor de numerar – definirea termenilor

 Metoda indirecta – presupune calcularea fluxului net de numerar

provenit din activitatea de exploatare prin ajustarea profitului brut sau
pierderii cu efectul tranzactiilor monetare, al platilor si incasarilor
amanate precum si al elementelor de cheltuieli sau venituri asociate cu
activitatile de investitii sau finantare.
 Activitatile de investitii – constau in achizitionarea si instrainarea de
active pe termen lung, precum si alte investitii care nu sunt incluse in
echivalentele de numerar.
 Activitatile de exploatare – tranzactii ce nu pot fi clasificate ca
activitati de investitie sau finantare, cuprind de regula venituri prin
producerea si livrarea bunurilor sau din prestarea serviciilor.
Politici contabile si notele explicative

 Politicile contabile definesc o conceptie contabila privind

”sinceritatea” fiecarei întreprinderi sau institutie publica în prezentarea
ansamblului problemelor financiare.
 Politicile contabile sunt principiile, bazele, conventiile, regulile si
practicile contabile specifice adoptate de o entitate la întocmirea si
prezentarea situatiilor financiare.
 Politicile contabile încorporeaza:
- O situatie a pozitiei financiare;
- O situatie a performantei financiare;
- O situatie a modificarilor activelor nete/capitalurilor proprii;
- O situatie a fluxurilor de trezorerie; si
- Politicile contabile si note la situatiile financiare
Politici contabile si notele explicative

 Politicile contabile sunt principiile, bazele, conventiile, regulile si

practicile contabile specifice adoptate de o entitate la intocmirea si
prezentarea situatiilor financiare.

 Odata stabilita configuratia politicii contabile, modificarea acesteia

este permisa doar daca unele din criteriile sale de fundamentare sunt
modificate de lege sau au ca rezultat informatii mai relevante sau mai
credibile referitoare la operatiunile persoanei juridice.

 Schimbarea politicilor contabile se poate face:

- Retrospectiv - deci si asupra evenimentelor anterioare, pentru
bunurile si evenimentele existente si în derulare;
- Prospectiv - numai pentru viitor
Politici contabile si notele explicative

 Notele explicative trebuie sa cuprinda informatii privind metodele de

evaluare aplicate diferitelor elemente din situatiile financiare anuale
consolidate, precum si metodele utilizate pentru calcularea ajustarilor
de valoare.
 Cuprind :
- denumirile si sediile sociale ale entitatilor incluse in
consolidare
- aceleasi informatii cat si pentru entitatile excluse din
consolidare cat si informatii referitoare la excluderea acestora
Principalii indicatori – marja comerciala

 Marja comerciala nu vizeaza decat intreprinderile de comert, precum

si activitatile comerciale ale intreprinderilor mixte care, alaturi de o
activitate de fabricatie, cumpara in egala masura marfuri pentru a le
vinde in aceeasi stare.
 Marja comerciala trebuie sa fie suficient de mare, astfel incat sa poata
acoperi toate costurile de functionare ale firmei.
 In valoarea absoluta :
- marja comerciala = pretul de vanzare al marfii – costul marfii vandute
 In valoarea procentuala :
- marja comerciala = (pret de vanzare al marfii – costul marfii vandute) /
pretul de vanzare al marfii
Principalii indicatori – valoarea adaugata

 Valoarea adaugata bruta exprima o creatie de valoare sau crestere a

valorii pe care intreprinderea o aduce bunurilor si serviciilor de
provenienta terta in exercitarea activitatilor sale profesionale curente.
 Valoarea adaugata = productia perioadei – consumurile de bunuri si
servicii.
 Constituie unul dintre soldurile tabloului de soduri intermediare de
gestiune. Nu apare in mod direct in contul de rezultat din sistemul
dezvoltat, dar se determina din elementele continute de acesta.
Principalii indicatori – valoarea adaugata - tipuri

 Valoarea adaugata bruta – dotatiile in cadrul amortismentelor nu

figureaza printre consumurile sustrase din valoarea adaugata. In
consecinta deprecierea activului imobilizat, corespunzator consumului
de capital, nu este luata in consideratie.
 Valoarea adaugata produsa – se regaseste in valoarea adaugata
caracterul de eterogenitate care a existat deja in conceptul de
productie.
Principalii indicatori – calculul productiei

 Se asimilieaza marja comerciala productiei intreprinderilor comerciale.

Productia este rezervata intreprinderilor ce au o activitate de fabricatie
sau de transformarea bunurilor si a serviciilor.
 Productia stocata :
- productia imobilizata
- venitururi nete partiale aferente operatiilor pe termen lung
 Productia nu contine nici veniturile financiare, nici veniturile
exceptionale deoarece acestea nu sunt generate de activitatea de
exploatare.
 Productia nu contine subventiile de exploatare, chiar daca este cazul
agriculturii in special – aceste subventii pot fi asimilate unui
complement de pret.
Principalii indicatori – calculul productiei

 Productia vanduta :
- vanzari de produse finite
- intermediari reziduali
- lucrari
- studii
- prestari de servicii
- venituri din activitati anexe
- mai putin reducerile acordate de intreprinderi
Principalii indicatori – excedentul brut de exploatare

 EBE – indicator de rezultat al exercitiului inaintea luarii in

consideratie a amortismentelor si a provizioanelor, a operatiunilor
financiare si a celor exceptionale.
 Are un rol important deoarece :
- continua studiul formarii rezultatului contabil prin intermediul
altor solduri
- calculeaza capacitatea de autofinantare a intreprinderii
 EBE = valoarea adaugata + subventii de exploatare – impozite, taxe si
varsaminte asimilate – cheltuieli de personal
Principalii indicatori – excedentul brut de exploatare

 Importanta EBE :
- masoara performanta economica a intreprinderii

Rata de rentabilitate economica = EBE / Capital de exploatare

Capital de exploatare = imobilizari de exploatare + NFR de exploatare

Rata de marja bruta de exploatare = EBE x 100 / Cifra de afaceri fara taxe
Principalii indicatori – excedentul brut de exploatare

- este independent de deciziile financiare in sens larg , de

politica fiscala sau de politica de dividend a intreprinderii
EBE este calculat inaintea cheltuielilor financiare. Este independent de
structurile financiare ale intreprinderii, adica de compozitia activului
sau si, in particular, de valoarea indatoririi intreprinderii. Cheltuielile
financiare sau dependente de structura financiara a intreprinderii
- resursa financiara fundamentala pentru intreprindere
EBE constituie rezerva financiara fundamentala care va fi utilizata
pentru mentinerea sau cresterea capacitatii de productie a
intreprinderii, plata cheltuielilor financiare, a impozitului pe beneficii
si a dividendelor, rambursarea imprumuturilor anterioare.
Principalii indicatori – excedentul brut de exploatare

- resurse de trezorerie potentiala.

EBE poate sa se gaseasca imobilizat in ∆NFR de exploatare.

ETE = EBE - ∆NFR de exploatare

ETE = EBE - ∆NFR – productia imobilizata

ETE = excedentul de trezorerie de exploatare

Principalii indicatori – rezultatul de exploatare

 Rezultatul de exploatare masura performantele industriale si

comerciale independent de importanta respectiva a muncii si a
capitalului, ca factor de productie.

 Acesta corespunde rezultatului ce se raporteaza exploatarii normale si

curente, incluzand si dotatiile in contul amortismentelor si
provizioanelor – cheltuieli de exploatare precum si reluarile lor.
Principalii indicatori – rezultatul curent inaintea impozitarii

 Este rezultatul inaintea impozitarii ce rezulta din operatiunile de

exploatare normale si curente si din operaiunile financiare ale
intreprinderii.

 Cuprinde toate cheltuielile si toate veniturile si se raporteaza

exploatarii normale si curente a intreprinderii inclusiv luand in
consideratie cheltuielile si veniturile financiare.
Principalii indicatori – rezultatul exercitiului

 Reprezinta confruntarea intre totalitatea cheltuielilor si a veniturilor.

 Masoara fluxul de resurse aditionale create de intreprindere (profit)
sau distruse in cursul exercitiului (pierdere).
 Un profit semnaleaza caracterul largit al acestei acumulari, adica
reconstituirea capitalurilor angajate, majorate cu resursele aditionale.
 O pierdere semnaleaza ca resursele angajate nu au putut fi reconstituite
decat intr-un mod incomplet si ca se poate vorbi de o reproductie a
capitalurilor avansate in cursul exercitiului.
Principalii indicatori – rezultatul exercitiului
Schema de analiza structurala a rezultatului brut
Trezoreria

 Se defineste in raport cu fondul de rulment si cu nevoia de fond de

rulment.
- trezorerie = fond de rulment – nevoia de fond de rulment
 Este compusa din :
- valori mobiliare de plasament + banci + cecuri postale +
trezoreria de casa + agenti de schimb + alte organisme financiare +
dobanzi incasate – concursuri bancare curente – solduri creditoare la
banci
- valori disponibile – concursuri bancare curente si solduri
creditoare la banci = trezorerie
Trezoreria - modificari
Tablouri de fluxuri

 Constituie un instrument de analiza privilegiata, intrerupand optica

patrimoniala;

 Ele se bazeaza pe o semnificatie dinamica si cauta sa puna in evidenta

alegerile strategice ale intreprinderii si consecintele lor privind viitorul
acesteia.

 Ansamblul fluxurilor de trezorerie permit tablourilor :

- determinarea variatiei trezoreriei unui exercitiu
- stabilirea diagnosticului asupra situatiei intreprinderii,
completand alte analize
Tabloul fluxurilor de trezorerie

 La nivel international, modalitatile de prezentare a

tabloului fluxurilor de trezorerie au facut obiectul mai
multor dezbateri care s-au concretizat in aparitia mai
multor modele de tablou al fluxurilor de trezorerie.
 Trezoreria, fara ca standardul sa prezinte explicit, cuprinde
lichiditatile si echivalentele de lichiditati. Lichiditatile
cuprind fondurile disponibile si depozitele la vedere, in
timp ce echivalentele de lichiditati sunt asimilate
plasamentelor pe termen scurt, foarte lichide, usor
convertibile intr-o marime determinata de lichiditati si a
caror valoare nu risca sa se schimbe semnificativ.
Tabloul fluxurilor de trezorerie

 Prin tabloul fluxurilor de trezorerie se prezinta intrarile si iesirile de

lichiditati si echivalente de lichiditati grupate in trei categorii de
fluxuri:
- fluxuri generate de activitatile de exploatare;
- fluxuri generate de activitatile de investitii;
- fluxuri generate de activitatile de finantare.

 Fluxurile de trezorerie aferente activitatii de exploatare se pot prezenta

prin utilizarea a doua metode:
- metoda directa
- metoda indirecte.
Tabloul fluxurilor de trezorerie – metoda directa

 Metoda directa evidentiaza incasarile si platile brute si este

recomandata de catre organismul international de
normalizare deoarece permite estimarea fluxurilor viitoare
de trezorerie.

 Totusi, existenta unei contabilitati de angajamente, care

ingreuneaza identificarea incasarilor si platilor, face ca
metoda indirecta sa fie cel mai des utilizata in practica.
Tabloul fluxurilor de trezorerie – metoda indirecta

 Prin metoda indirecta se corecteaza rezultatul exercitiului pentru a tine

cont de influenta veniturilor si cheltuielilor care nu au un caracter
monetar, de elementele de venituri si cheltuieli asociate fluxurilor de
trezorerie aferente activitatilor de investitii sau de finantare si de
influenta variatiilor elementelor necesarului in fond de rulment asupra
trezoreriei.

 Fluxurile de trezorerie aferente activitatii de investitii cuprind, in

general, incasarile si platile generate de achizitionarile si cesiunile de
active pe termen lung si orice alte investitii care nu sunt incluse in
categoria echivalentelor de lichiditati. Acestea ofera informatii privind
maniera in care intreprinderile isi asigura perenitatea si cresterea.
Tablouri de fluxuri – formarea trezoreriei

 Trezoreria, mult timp a fost considerata accesoriu si intr-o optica

limitata pe termen scurt.
 Acum ocupa un loc central in toate tablourile de fluxuri.
 Tablourile de fluxuri tind, fiecare la randul sau sa raspunda la 2
intrebari :
- cum degajeaza intreprinderea trezoreriei
- ce face ea
 Raspunsurile sunt obtinute datorita unui clasament al fluxurilor in mai
multe rubrici care permit calcularea soldurilor economice
semnificative.
Tablouri de fluxuri – originea informatiilor necesare

 Regruparea fluxurilor de trezorerie presupune ca se dispune de :

- contul de rezultate – fluxurile relative la operatiile curente si la

cesiunile de elemente de activ imobilizat

- de tabloul de finantare – prima parte a tabloului de finantare

furnizeaza informatii referitoare la alocarile durabile al exercitiului si
la operatiile de finantare (fluxuri incasate sau platite)
- a doua parte da variatia NRFE, NFRAE
si a trezoreriei.
Studiul rentabilitatii

 Rata de rentabilitate reprezinta un raport intre un indicator de rezultate

(profit sau pierdere) si un indicator care reflecta un flux de activitate
(cifra de afaceri neta, resurse consumate) sau un stoc (capital propriu,
active totale).

 Rata rentabilitatii este o marime relativa care exprima gradul in care

capitalul in intregul sau aduce profit. In ansamblul indicatorilor
economico-financiari rata rentabilitatii se situeaza printre cei mai
sintetici indicatori de eficienta ai activitatii intreprinderii. In profit si
rata rentabilitatii se reflecta rezultatele activitatii intreprinderii din
toate stadiile circuitului economic.
Studiul rentabilitatii – rentabilitatea de exploatare

 Ajuta la o analiza completa si interna a intreprinderii cu ajutorul

pragului de rentabilitate si a levierului de exploatare.

- rentabilitatea de exploatare = rezultat de exploatare / nivelul de

activitate
Studiul rentabilitatii – pragul de rentabilitate de exploatare

 Indicator financiar care exprima acel nivel de activitate (volum si

valoare a productiei) pentru care firma nu obtine nici profit nici
pierdere (punctul in care incasarile firmei sunt egale cu costurile totale
de productie - fixe si variabile).
 Pentru fiecare ipoteza de pret de vanzare, aceasta metoda permite
determinarea volumului productiei care trebuie realizat sau a cotei de
piata care trebuie castigata pentru ca firma sa devina profitabila.
 Pragul de rentabilitate poate fi calculat pe ansamblul intreprinderii sau
pe diferite produse si activitati. Mai este cunoscut si sub numele de
punct mort.
Pragul de rentabilitate de exploatare

 Punctul in care marja asupra costurilor variabile egaleaza cheltuielile

fixe, se numeste prag de rentabilitate (punct mort).
PV – CV = Marja asupra CV
PV – pret de vanzare
CV – costuri variabila

 Pentru ameliorarea pragului de rentabilitate sunt necesare :

- reducerea cheltuielilor fixe
- diminuarea cheltuielilor variabile => ameliorarea marjei
- cresterea pretului de vanzare => asupra costurilor variabile
Studiul rentabilitatii – levierul de exploatare

 Masoara sensibilitatea rezultatului de exploatare la o variatie a

nivelului de activitate, adica elasticitatea rezultatului de exploatare in
functie de nivelul activitatii.

 Evidentiaza variatia rezultatului de exploatare la o variatie a activitatii.

Coeficientul de levier de exploatare = (ΔRE / RE) / (ΔQ / Q)

RE – rezultatul de exploatare
Q – cantitati produse si vandute
Levierul de exploatare

 Coeficientul variaza in functie de nivelul productiei.

 Este posibil sa se aprecieze coeficientul de levier de exploatare in
contextul analizei in termeni ai pragului de rentabilitate exprimat prin
diferite formule.
 Rezultatul de exploatare devine :

RE = Q (PV-CV) – F => ΔRE = ΔQ(PV-CV)

PV – pret de vanzare unitar
CV – cheltuieli variabile unitare
F – chetuieli fixe totale
Q – nivelul productiei
Levierul de exploatare

 Coeficientul de levier de exploatare devine :

CLE = { [ ΔQ ( PV – CV ) ] / [ Q ( PV – CV ) – F ] } * Q / ΔQ

Q ( PV – CV ) – marja asupra costurilor variabile

 Prin urmare o intreprindere are intotdeauna interesul de a reduce la

maxim cheltuielile sale fixe, ceea ce fiecare stie, dar metoda permite
de a aprecia nivelul acestora.
 Rentabilitatea variaza puternic in proximitatea punctului mort,
rezultand puternice variatii ale rezultatului de exploatare de la un an la
altul in timp ce activitatea s-a modificat putin.
Studiul rentabilitatii – rata rentabilitatii comerciale

 Calitatea gestiunii unei intreprinderi este validata prin aprecierea

produselor sale pe piata, situatie evidentiata prin cifra de afaceri.
Raportul dintre rezultatul obtinut si cifra de afaceri reprezinta rata
rentabilitatii comerciale.
RRC = ( Rezultat / Cifra de afaceri )*100

 Se considera ca ordinea în care actioneaza factorii asupra ratei

rentabilitatii comerciale este urmatoarea:
- structura cifrei de afaceri pe produse;
- pretul de vanzare pe produs, fara TVA;
- costul complet unitar.
Studiul rentabilitatii – rata rentabilitatii resurselor
consumate

 Evidentierea consumurilor de resurse se realizeaza in conturile de

cheltuieli. Eficienta acestor consumuri se poate aprecia in raport cu
rezultatele obtinute, pe baza ratei rentabilitatii resurselor consumate,
cunoscuta si sub denumirea de rata rentabilitatii costurilor.
 Prin definitie, rata rentabilitatii resurselor consumate reflecta raportul
dintre rezultatul aferent cifrei de afaceri si costurile totale aferente
vanzarilor :
Rrc = ( Pr / Ch ) * 100
Pr – profit aferent cifrei de afaceri
Ch – cheltuieli aferent cifrei de afaceri
Studiul rentabilitatii – rata rentabilitatii economice

 Rata rentabilitatii economice reflecta raportul dintre un rezultat

economic si mijloacele economice angajate pentru obtinerea acestuia.
Avantajele induse de rata rentabilitatii economice in campul analitic se
datoreaza faptului ca ea este independenta de structura financiara,
politica fiscala a statului prin care se impoziteaza profitul, precum si
de elementele exceptionale.
 Literatura de specialitate ofera mai multe modalitati de calcul :
Re = (Rezultatul exploatarii / Activele din exploatare) * 100
Re = (EBE / Active totale) * 100
Re = (Profitul Brut / Active totale) * 100
Studiul rentabilitatii – rata rentabilitatii financiare

 Rata rentabilitatii financiare, cunoscuta in teoria internationala sub

denumirea de „return on equity”, permite aprecierea eficientei
investitiilor de capital ale actionarilor si oportunitatea mentinerii
acestora, calculandu-se ca raport intre rezultatul net al exercitiului
financiar si capitalul propriu :

Rf = ( Pn / Kp) * 100

Pn – profitul net
Kp – capitalul propriu
Analiza sistemului de rate al intreprinderii

 Ratele sunt instrumente traditionale ale analizei financiare.

 Sunt rapoarte intre doua marimi caracteristice extrase din datele
contabile.
 Se exprima printr-un numar, un procent sau o durata.
 Permit o buna analiza a intreprinderii astfel :
- comparand ratele intreprinderii cu ratele de referinta
- dispun de o serie de rate pentru a studia evolutia lor
- tinand cont de toate combinatiile posibile exista o infinitate de
rate
- trebuie selectionate incat sa fie reprezentative si adaptate
obiectivelor urmarite de utilizatori.
Analiza sistemului de rate al intreprinderii - clasificare

 Rate de structura a bilantului

 Rate de echilibru financiar

 Rate de gestiune

 Rate de rentabilitate

 Rate specifice de analiza bursiera

Rate de structura a bilantului - activ

 Exprima marile mase semnificative ale activului si pasivului in

procente din totalitatea bilantului. Calculate pe mai multe perioade
redau o buna imagine a evolutiei.
Relative la activ
 Compara diferite posturi de activ regrupate in marile mase
semnificative si totalul activului.
Rate de structura a bilantului - pasiv

Relative la pasiv

 Se determina in acelasi mod ca si pentru activ.

capitaluri proprii / pasiv

datorii pe termen lung / pasiv

datorii pe termen scurt / pasiv

Ratele de echilibru financiar

 Permit o judecata asupra echilibrului financiar si asupra solvabilitatii

intreprinderii.
 Clasificare
- Ratele fondului de rulment
Echilibrul financiar se poate exprima prin rata fondului de rulment.
capitaluri permanente / activ imobilizat
Trebuie sa fie - mai mare decat 1 => intreprinderea dispune de o marja
de securitate de capitaluri permanente disponibile;
- mai mica decat 1 => activul este clasificat in ordinea
lichiditatii descrescatoare si pasivul prin ordinea exigibilitatii.
Ratele de echilibru financiar

- Ratele de lichiditate (de trezorerie)

 Dau o anumita masura solvabilitatii pe termen scurt, a capacitatii
intreprinderii de a face fata reglementarii datoriilor sale pe termen
scurt.
 Indica cum transformarea progresiva a activelor circulante in
lichiditati poate face fata obligatiilor financiare pe termen scurt.
- tipuri :
- rata de lichiditate generala = activ circulant / datorii pe termen scurt
- rata de lichiditate relativa sau redusa = creante, VMP si
disponibilitati / datorii pe termen scurt
- rata de lichiditate imediata = valori mobiliare de plasament si
disponibilitati / datorii pe termen scurt
Rate de gestiune

 Sunt construite utilizand datele contului de rezultat (cifra de afaceri,

achizitii, cheltuieli financiare) si elementele de bilant.

 Permite determinarea vitezelor sau duratelor de rotatie.

 Compara doua elemente ale contului de rezultat.

 Aceste rate sunt de tip “flux” / “stoc” si “stoc” / “flux”.

 Ratele de structura ale pretului de revenire sau de marja sunt utile

pentru analiza.
Rate de gestiune – rate de rotatie

 Aceste rate dau o idee de rapiditate cu care intreprinderea fructifica

resursele sale.

- rate de rotatie = cifra de afaceri / elemente de activ sau de pasiv

- viteza de rotatie = cifra de afaceri / activ total

= cifra de afaceri / capitaluri proprii

- viteza de rotatie a stocurilor = cifra de afaceri fara taxe / stoc mediu de

marfuri
Rate de gestiune – duratele de rotatie ale creantelor

 Reprezinta durata medie a creditului acordat de intreprindere clientilor

sai, exprimata in zile.
 Din punct de vedere financiar, trebuie sa incercam sa reducem aceasta
durata la minimum.
 Aceasta se calculeaza :

- [ (creante clienti + efecte scontate neajunse la scadenta) *

360 ] / vanzari (inclusiv TVA) = n zile

 Intreprinderile trebuie sa mentioneze in anexa valoarea efectelor

scontate neajunse la scadenta la data de incheiere a bilantului.
Rate de gestiune – durata de reglementare a datoriilor

 Datoria la furnizori
- permite determinarea duratei medii a creditului intreprinderii de
catre furnizorii sai :
- (datorii furnizori * 360 ) / achizitii = n zile

 Datorii pe termen lung

- rambursarea imprumuturilor se efectueaza normal datorita
capacitatii de autofinantare degajata de catre intreprindere :
- datorii mai mari de un an / capacitatea de autofinantare = durata
in ani
Rate de gestiune – ratele de marja si de structura a costurilor

 Aceste rate exprima, in procente din cifra de afaceri, diferite solduri

intermediare de gestiune.

 Permit aprecierea importantei relative a veniturilor si a cheltuielilor

care concura la formarea rezultatelor.

 Masoara rezultatele in raport cu activitatea si pot fi denumite si rate de

rentabilitate de exploatare.

 Rata de marja comerciala :

- marja comerciala / cifra de afaceri (fara TVA) * 100
Rate de gestiune – ratele de marja si de structura a costurilor

 Rata valorii adaugate :

- valoarea adaugata / cifra de afaceri (fara TVA) * 100

 Rata excedentului brut de exploatare :

- EBE / cifra de afaceri (fara TVA) * 100

 Rata cheltuielilor financiare:

- completeaza analiza solvabilitatii
- orice crestere majoreaza riscul de faliment
Rate de rentabilitate - rezultatele

 Rentabilitatea este un raport exprimat in procente, intre un flux de

venituri si un stoc de mijloace pus in opera :
- rentabilitatea = rezultate / mijloace * 100
 Rezultatele - rezultatul net sau dividende si soldurile intermediare de
gestiune :
- dividende
- beneficiul net
- rezultatul de exploatare
- excedentul brut de exploatare
- valoarea adaugata
- autofinantarea
Rate de rentabilitate - mijloace

 Mijloace economice :
- activul net
- activul brut
- mijloace necesare activitatii (suma imobilizarilor, NFR si a
trezoreriei nete daca este pozitiva)

 Mijloace financiare :
- pretul de achizitie a actiunilor
- capitaluri proprii
- capitalizarea bursiera
Rate de rentabilitate – rentabilitatea economica

 Rentabilitatea economica denumita si rentabilitate fizica sau absoluta.

 Se calculeaza facand abstractie de modurile de finantare, capitalurile

proprii sau datoriile care nu afecteaza eficacitatea productiva.

R1 = EBE * 100 / activ net

R2 = rezultatul de exploatare * 100 / activ net

Rate de rentabilitate – rentabilitatea financiara

 Rezultatul care permite remunerarea capitalurilor proprii este

rezultatul net al exercitiului.

- rezultatul net * 100 / capitaluri proprii

 Rata de rentabilitate a capitalurilor se descompune astfel :

Beneficiul net / capitaluri proprii = (beneficiul net / cifra de afaceri) *

(cifra de afaceri / activ total) * (pasiv total / capitaluri proprii)

Rentabilitatea financiara = rata de marja neta * rotatia capitalului *

coeficientul de indatorare
Rate specifice de analiza bursiera

 Analiza bursiera se efectueaza la o societate cotata la bursa.

 Beneficiul per actiune :
- BPA = beneficul net / numarul total de actiuni

 PER (Price / Earning Ratio) este multiplu de capitalizare al

beneficiilor. Indica de cate ori cursul capitalizeaza beneficiul
operatiunii :
- PER = cursul bursier / BPA

 Rata de distributie a beneficiului este :

- dividende / rezultat net * 100
Investitiile

 Investitia reprezinta schimbarea unei sume prezente si certe in speranta

obtinerii unor venituri in viitor.
 Termenul de investitii desemneaza actul de transformare al mijloacelor
financiare in bunuri concrete si rezultatul acestui act : bunul
achizitionat. Acest bun este un bun capabil de a produce alte bunuri,
adica susceptibil de a crea incasari viitoare.
 Investitia pune in evidenta :
- intreprinderea care investeste
- bunul care este investit
- costul unei privatiuni
- valoarea unei privatiuni
Investitiile – clasificarea investitiilor

 Investitii corporale : se incadreaza in elementele de capital fix

- investitii propriu-zise, achizitionarea de mijloace fixe pentru
modernizare, dezvoltare, constructie, inlocuire
- investitii asimilate
 Investitii necorporale
- realizarea de analize, studii si diagnostic
- formarea si perfectionarea personalului
- programe informatice
- cercetare si dezvoltare pentru atragerea de potentiali clienti
 Investitii financiare sau de portofoliu
- cumpararea de hartii de valoare
Investitiile – clasificarea investitiilor

 Dupa scopul realizarii investitiilor

- investitii de crestere economica
- investitii strategice (ofensive si defensive)
 Dupa gradul de risc
- investitii cu risc minim, redus, mediu si mare
 Dupa relatia dintre investitia realizata si proiectul principal
- investitia de baza
- investitii colaterale
- investitii conexe
Investitiile - surse de finantare

 Capitaluri proprii
- profitul nerepartizat
 Credite sau surse imprumutate
 Sponsorizari
 Leasing
 Warantul, emisiunea de titluri de valoare care ii confera detinatorului
dreptul de a cumpara actiuni ale emitentului intr-o perioada bine
determinata.
Investitiile - rolul investitiilor in economia de piata

 Efecte economice
- stimuleaza cresterea si dezvoltarea economica
- stimuleaza oferta
- genereaza cresterea cifrei de afaceri a veniturilor si profitului
- favorizeaza circulatia capitalurilor
- accelereaza promovarea progresului tehnic si asigura mediul de
afaceri
 Efecte sociale
- cresterea calitatii vietii
- reducerea somajului
- dezvoltarea culturii si educatiei
- cresterea calitatii resurselor
Bibliografie

 Petre Brezeanu – Finante Corporative, Vol. I, Ed. C.H.Beck, Bucuresti

2008
 Petre Brezeanu – Finante Corporative, Vol. II, Ed. C.H.Beck,
Bucuresti 2009
 N.Feleaga, L.Malciu, St.Bunea – “Bazele contabilitatii – o abordare
europeana si internationala”, Editura Economica 2002
 Nicolescu M., “Diagnostic Economic”, Editura Economica, Bucuresti
2003
 Stancu Ion, Coord. Armeanu Dan - Finante, Suport de curs, Vol. III,
Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Economica, Bucuresti
2003
 Onofrei Mihaela - Management financiar, C.H.Beck, Bucuresti 2006
Bibliografie

 Brezeanu Petre - Gestiunea financiara a intreprinderii, Vol. II :

Situatiile financiare, Reglementari nationale si Internationale.
Cavallioti, Bucuresti 2002
 Dragota V., Ciobanu A., Obreja L., Dragota M.- Management
financiar, Editura Economică 2003
 Iosefina Morosan- Analiza economico-financiara. Tehnici si metode,
Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti 2006